Infracțiuni la legea privind protejarea patrimoniului cultural național mobil (legea nr. 182/2000). Decizia 34/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr.34/R/2010
Ședința publică din 26 ianuarie 2010
Complet de judecată compus din
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea - împotriva sentinței penale nr. 249 din 07 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, privind pe inculpații intimați (fiul lui și al lui, născut la 01 Aprilie 1965), domiciliat în S M,-, Județ M, (fiul lui și al lui, născut la 25 septembrie 1976), domiciliat în S M, - -, - 7-8,. B,. 37, județ SM, (fiul lui și al lui, născut la 08 noiembrie 1977), domiciliat în, nr. 140, județ S și (fiul lui și al lui, născut la 26 august 1971), domiciliat în -, nr. 9 c,. 9, județ S M, (fiul lui și al lui, născut la 26 august 1971), domiciliat în S M, P-ța. -, bloc.H-11/2, etaj IV,.19, jud. S M, domiciliat în S M,-, --13,.13, domiciliat în S M, str. - -,. 20,.4,.50, județul M, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, faptă prevăzută și pedepsită de art. 255 Cod penal cu aplicarea art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000, constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, faptă prevăzută și pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă calificată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații intimați Halas, -, asistați de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale din 30.12.2009, emisă de Baroul Maramureș - Cabinet de Avocat, asistați de asistați de avocat ales, în baza împuternicirilor avocațiale de la dosar, emise de Baroul Satu Mare, și, asistați de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale din 26.01.2010, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat lipsă fiind inculpatul intimat.
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea este reprezentat prin procuror.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta parchetului susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe - Tribunalul Satu Mare, pentru considerentele expuse pa larg în scris. În esență, arată că otărârea instanței de fond este nelegală, Direcția Națională Anticorupție, instrumentând cauza cu respectarea prevederilor art.I3 lit. "a" și "b" din.OUG nr.43/2002. Astfel, articolul 13 din nr.OUG43/2002 prevede, cu incidență la speța concretă, că sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în Legea nr.78/2000, dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, valoarea sumei sau bunului ce formează obiectul infracțiunii de corupție, este mai decât echivalentul în lei a 10.000 euro, sau dacă, indiferent de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție, sunt comise, printre altele, de persoane având calitatea de ofițeri de poliție.
Pornind de la criteriul personal, nu comportă discuții faptul că infracțiunile de corupție săvârșite de ofițerii de poliție sunt atribuite, în mod expres, instrumentării Direcției Naționale Anticorupție. denunțului, respectiv a declarației martorului (ofițer în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră S M, având gradul de inspector principal și îndeplinind funcția de șef al Sectorului Poliției de Frontieră M) relevă împrejurarea că acestuia i s-a propus de către inculpatul lepan remiterea unui folos material în schimbul neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu în legătură cu activitățile ilicite desfășurate cu produse din tutun în zona frontierei româno-ucrainene, facilitând în acest sens introducerea în țară a țigărilor provenite din Ucraina. Întrucât propunerea inculpatului lepan nu a fost respinsă de ofițerul de poliție se poate vorbi, in abstracta, de săvârșirea de către acesta din urmă a infracțiunii de "luare de mită" prevăzută de articolul 254 alineat 2 Cod penal cu referire la articolele 6 și 7 din Legea nr.78/2000, pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale doar la momentul final al emiterii rechizitoriului de către procuror. Or, săvârșirea unei infracțiuni de "luare dc mită" de către un ofițer de poliție atrage, potrivit articolului 13 din nr.OUG43/2002, competența personală de instrumentare a cauzei de către Direcția Națională Anticorupție.
În contextul în care infracțiunile de dare și luare de mită sunt infracțiuni corelative iar între acestea și infracțiunea de "contrabandă" respectiv forma de criminalitate organizată prevăzută de articolul 7 din Legea nr.39/2003 apare ca incidență situația de conexitate prevăzută în articolul 34 lit."d" Cod procedură penală, s-a impus reunirea cauzelor operând prorogarea legală de competență.
Cât privește criteriul valoric, ca element de referință în atribuirea competenței materiale de efectuare a urmăririi penale, acesta are un caracter subsidiar în raport de criteriul personal la care deja s-a referit, astfel încât se poate concluziona că indiferent de cuantumul folosului material al infracțiunilor clasice de corupție. Direcția Națională Anticorupție avea competența legală să instrumenteze această cauză. Întrucât instanța de fond și-a fundamentat în integralitate argumentarea soluției de restituire strict pe criteriul valoric se referă și la acest cuantum al folosului material care poate sta la baza atribuirii competenței materiale a Direcției Naționale Anticorupție în instrumentarea cauzei.
Este evident, că denunțul martorului a constituit actul de sesizare al Direcției Naționale Anticorupție. Din cuprinsul acestui denunț reiese că ofițerului de poliție i s-a precizat de către inculpatul lepan că se intenționa o colaborare de durată care implica introducerea în țară de țigări în valoare de 200.000 euro, ceea ce presupunea un număr de peste 500 de baxuri cu țigări pentru care, conform uzanțelor existente, lucrătorul de poliție încasa cu titlu de folos material al infracțiunii de "luare de mită" suma de 20 euro la fiecare bax de țigări, astfel încât s-ar fi ajuns la un cuantum de peste 10.000 euro oferiți cu titlu de mită.
Împrejurarea că denunțătorului i-a fost remisă suma de 13.050 euro consemnată la CEC Bank în baza recipiselor depuse la dosarul cauzei demonstrează că și sub aspectul criteriului valoric competența de instrumentare a cauzei revine Direcției Naționale Anticorupție
Avocatul ales al inculpaților intimați, Halas și - - avocat solicită respingerea ca nefondat recursului, declarat de structura DNA, împotriva sentinței penale nr. 249 din 07.12.2009, pronunțata de Tribunalul Satu Mare, in dosarul -, pentru următoarele considerente:
Urmărirea penala este nulă absolut, în principal, pentru încălcarea competentei materiale,pe de o parte, iar in subsidiar, pentru Încălcarea regulilor de procedură penală. Consumarea infracțiunilor prevăzute de art. 255 din Cod penal, dar și de art. 7 din Legea nr. 39/2003, este condiționata de "momentul" propunerii, in prima situație, dar și de "propunere" urmată de "aderarea sau sprijinirea sau, de "inițierea sau constituirea". Dacă se analizează actul de sesizare, de la primul contact, competența revenea și revine DIICOT.Potrivit textelor invocate, în succesiune, la dosarul cauzei dar si rezultate din probațiune, la 26.06.2009 lui, polițist,_afirmative, i s-a adus la cunoștința ca inculpații dar si alții "fac parte dintr-o structura transfrontaliera" (art. 2 lit. a; 2 lit. b pct. 16 si 20; 2 lit. c pct. 1-4), care are ca obiect principal de activitate" contrabanda", calificata de țigări in spațiul comunității europene. La aceeași data si ora (26.06.2009, orele 11,00) i s-a propus să adere si să sprijine aceasta structura, urmând ca in condițiile acceptării "sa primească7cota parte din bunurile supuse contrabandei, in sensul de a sprijini grupul. Astfel abordat ("o colaborare in urma căreia voi fi plătit in funcție de numărul de baxuri introduse in tara" -, fila 46-47), acesta,a cerut termen de gândire", sens in care si-a informat șefii, dar si structura, urmând sa se facă demersuri (fila 47), pentru "descoperirea rețelei si prinderea in flagrant". Deci, afirmative, infracțiunile cel puțin cea prev. de art. 255 din Cod penal s-au consumat in data si ora menționata-26.06.2009. Activitatea ulterioara, trebuiaafie "ad probationem" si "ad validitatem". In acest scop, a fost introdus un polițist sub acoperire, care a desfășurat activitățile tipice, sub supraveghere, de indentificare a persoanelor participante si membre ale rețelei, de participare si efectuare a infracțiunilor, afirmative, deprimirea cotei parti cuvenite lui, afirmative, beneficiarul. Evident ca din momentul abordării, orice activitate ulterioara imbraca forma infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1, 2 si 3 din 39/2003, cu raportare la art. 270-274 din Codul Vamal, sub forma "aderării si sprijinirii" in condițiile in care grupul era "inițiat si constituit", la o infracțiune transfrontaliera si nu a infracțiunilor prevăzute de 78/2000. Raportat la aceste elemente de drept, dar si de fapt, in considerarea prev. art. 12 lit. a si b din 508/2004, privind organizarea si funcționarea DIICOT, cu rap. la art. 2-7 din 39/2003, constatându-se existenta condițiilor negative din art. 13 si urm, din OUG 43/2002, (valoarea mitei sub 10.000 euro, la data sesizării) competenta de urmărire penala de la primul act de sesizare era al DIICOT si nu al DNA-ului. Conform lor, activitatea polițistului, șef al structurii de politie de frontiera cu atribuții in "zona " de sprijini grupare preconstituită constituie aderare la contrabanda calificata si transfrontaliera si nu dare de (- activitate mediata de polițist sub acoperire?), iar competenta de cercetare si sesizare a instanței era si este a DIICOT-ului. Sub acest aspect, nu era si nu este lipsit de importanta, pe legala constituire, aplicabilitate a prevederilor art. 29 din Legea nr. 39/2003, privind incidența prevederilor art. 70 alin. 1 dar și a prevederilor art. 74 din OUG 105/2001 privind frontiera de stat, context in care, competenta, era exclusiva a procurorului DIICOT. Pe al doilea petit, al restituirii cauzei, procurorului DNA.
Potrivit art. 263 alin. 1 din Cod de procedură penală, rechizitoriul trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penala, ceea ce presupune o urmărire penala legal începută. Pornind de la aceasta premiza, verificarea modului in care au fost respectate dispozițiile legale referitoare la sesizarea instanței, nu trebuie sa se limiteze doar la cuprinsul rechizitoriului, ci trebuie sa privească toate actele procesuale si procedurale care stau la baza acestuia si care se reflecta in conținutul sau. Ca atare, controlul preliminar de regularitate a actului de sesizare a instanței si de verificare a dispozițiilor legale privitoare la sesizarea instanței include si examinarea modului de respectare a dispozițiilor legale privitoare la începerea urmăririi penale, efectuarea urmăririi penale de învinuit si punerea in mișcare a acțiunii penale. În speță, rezoluția de începere a urmăririi penale din data de 17.08.2009 ( fila 88 volum 1), prin care s-a declanșat procesul penal împotriva inculpaților, pentru pretinse infracțiuni de dare de, prevăzută și pedepsită de art. 255 alin. 1 din Cod penal rap. la art. 6 si 7 din 78/2000, dar si prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 si 270 rap. la art 274 din 86/2006, a fost emisa cu încălcarea flagranta a prevederilor art. 228 alin. 1 din Cod de procedură penală, deoarece lipsește una din condițiile de forma necesare începerii urmăririi penale si anume, sesizarea organului de urmărire penala care a dispus începerea urmăririi penale, conform rezoluției. Intr-adevăr, potrivit textului procedural menționat, "organul de urmărire penala sesizat in vreunul din modurile prevăzute in art. 221 dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale.". Ori, aici, la baza începerii urmăririi penale se afla, așa cum reiese din rezoluția din 14.02.2008, actele premergătoare efectuate in cauza. In condițiile date procesul verbal este nul, fiind încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare atât la competenta după materie cat si dupa calitatea persoanei, deoarece lui nu i se oferise in valoare mai de 10 000 euro, promisiune operand la 26.06.2009 cu privire la "10 sau 20 euro pe bax", in fapt aceasta reprezentând o promisiune de aderare la o structura de criminalitate. Totodată, el este lipsit de relevanta in privința fundamentării juridice a rezoluției de începere a urmăriri penale, din moment ce art. 228 alin. 1 din pretinde C.P.P. sa existe identitate intre organul de urmărire penala care s-a sesizat in vreunul din modurile de sesizare prev. de art. 221 din si C.P.P. organul de urmărire penala care a dispus inceperea urmăririi penale, ori aici sesizarea a fost a si nu direct a DNA-ului, in raport si de discuțiile de la punctul Intr-o asemenea situație, daca organul de urmărire penala necompetent dupa regulile de competenta speciala, fiind vorba atat de o competenta dupa materie cat si dupa calitatea persoanei, care constatare, daca ar fost indeplinite condițiile prev. de art. 214 din C.P.P. pe care sa il inainteze apoi organului de urmărire penala competent, potrivit legii, in vederea unei eventuale sesizări din oficiu, insa sub nicio forma nu se putea sesiza din oficiu el insusi, pentru infracțiune care era de competenta de urmărire penala a unui alt organ de urmărire penala, sub sancțiunea nulității absolute, prev. de art. 197 alin. 2 din.C.P.P. In consecința, sunt nule si actele premergătoare efectuate de același organ de urmărire penala (, dar si prin delegare de competenta S M- fila 53-54; 57- 60 si 63-64). Ca urmare, in absenta unui proces verbal de sesizare din oficiu, privind pretinsele fapte pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale in privința mea, rezoluția de începere a urmăririi penale din data de 17.08.2009, apare ca fiind întocmită cu nerespectarea condiției prev. de art. 228 alin. 1 din Cod de procedură penală. La fel, este nelegala, pentru aceleași considerente si ordonanța de extindere a cercetărilor de începere a urmăririi penale din20.08.2009, deoarece lipsește actul de sesizare prevăzut de lege, fiind încălcate in mod flagrant prev. art. 228 alin. 1 din Cod de procedură penală. Totodată, ordonanța de extindere a fost data si cu nesocotirea prev. art. 238 din Cod de procedură penală, cu privire la procedura de extindere a cercetării penale din doua motive: nu au fost invocate fapte noi, deoarece ele au fost descrise "ab initio", in procesul din 17.08.2009; nu a fost pusa in mișcare acțiunea penala, (rechizitoriu, fila 35-37) ceea ce lipsește de obiect extinderea, nefiind vorba de o simpla cercetare penala sub supravegherea procurorului ci de o urmărire penala proprie a procurorului, astfel încât ordonanța trebuia sa privească extinderea urmăririi penale proprii si nu extinderea cercetărilor si începerea urmăririi penale. Prin aceasta, au fost eludate si prev. art. 228 alin. din Cod de procedură penală, deoarece unicul act de începerii a urmăririi penale il reprezintă rezoluția procurorului, care trebuie sa îndeplinească condițiile menționate mai sus.
Cu privire la sancțiunea procesuala care intervine in aceasta situație, invocam recenta decizie a Completului de 9 judecători a înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 291/07.04.2008, pronunțata in dosarul penal nr-, (publicata pe site-ul acestei instituții), prin care s-a statuat ca daca rezoluția de începere a urmăririi penale a fost data cu inculcarea prev. art. 228 alin. 1, rap. la art. 221 alin 1 din Cod de procedură penală, neexistând un proces verbal de sesizare din oficiu încheiat de organul de urmărire penala, sunt incidente dispozițiile art. 332 alin. 2 din Cod de procedură penală, privind restituirea dosarului la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
2. S-a mai arătat ca, ca in conf. cu art. 221 din Cod de procedură penală, sesizarea organului de urmărire penala se poate face prin plângere sau denunț ori acesta se poate sesiza din oficiu când afla pe orice alta cale ca s-a săvârșit o infracțiune, iar in aceasta din urma situație, organul de urmărire penala încheie un proces verbal in acest sens. Sub acest aspect, așa cum a argumentat si instanța suprema, daca procesul verbal de sesizare din oficiu, urmat de acte premergătoare, nu privesc presupusele fapte reținute in sarcina noastră, se poate constata ca a lipsit actul de sesizare prevăzut de lege, respectiv procesul verbal de sesizare din oficiu, menționat de art. 221 alin. 1 din Cod de procedură penală.
Consecința este lipsirea de valabilitate a rezoluției de începere a urmăririi penale (nulitate relativa) si față de prevederile art. 263 alin. 1 din Cod de procedură penală, potrivit cărora "rechizitoriul trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penala.", nulitatea absoluta a rechizitoriului, caz în care remediul procesual este restituirea dosarului la procuror in vederea refacerii urmăririi penale, pentru cazul prevăzut de art. 332 alin. 2 din Cod de procedură penală.
2.. Potrivit art. 224 alin. ultim din Cod de procedură penală, procesul verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de proba. Din cuprinsul rezoluției de începere a urmăririi penale din 17.08.2009, rezulta ca la baza acesteia stau actele premergătoare efectuate, fără să facă vreo trimitere concreta la vreunul din actele premergătoare efectuate. Examinând materialul dosarului întocmit pana la momentul începerii urmăririi penale se poate observa ca la baza actelor premergătoare nu exista niciun act de sesizare dintre cele prevăzute de art. 221 din Cod de procedură penală, așa cum am menționat mai sus, ceea ce face ca ele sa fie lipsite de temei juridic si sa nu fie valabile, sub sancțiunea nulității relative, conf. art. 197 alin. 1, 4 din Cod de procedură penală, Totodată, se mai constata ca, la baza rezoluției au stat si acte premergătoare efectuate de SMd ar si SM(aceștia din urma neavand calitate de ofițeri depolitie judiciara- fiind polițiști destructura deinformații),conform referatului cu propunere de declinare a competentei din 01.08.2009 (fila 41-45), prin care s-a dispus declinarea competentei in favoarea DNA, sancționate cu nulitatea absoluta, fiind intocmite cu nerespectarea regulilor privind competenta materiala si dupa calitatea persoanei.
2. De asemenea, contrar exigentelor art. 224 alin. ultim din Cod de procedură penală, se observă ca, deși s-au efectuat acte premergătoare, pe care procurorul le-a avut in vedere la începerea urmăririi penale, s-a întocmit proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, pe baza unor delegări de competenta făcute unor organe ce nu fac parte din structura de DNA. Ori, daca procesul verbal reprezenta unicul mijloc de proba, iar actele premergătoare făcute prin delegare de organe necompetente material ( si ), însemna ca in absenta lui nu se poate proceda la începerea urmăririi penale. In același timp, ținând seama de trăsăturile specifice nulităților in procesul verbal, absenta procesului verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare atrage după sine nu numai nulitatea rezoluției de începere a urmăririi penale (o nulitate relativa) ci si nulitatea rechizitoriului prin care s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale si trimiterea in judecata (o nulitate absoluta), cu același remediu procesual de restituire a dosarului la procuror in vederea refcerii urmăririi penale.
2. Au fost nesocotite in mod flagrant prev. art. 225 din C.P.P. care prevăd ca "in cauzele in care nu a fost pusa in mișcare acțiunea penala, organul de cercetare, dupa efectuarea actelor de cercetare penala, potrivit art. 232, daca exista învinuit in cauza si constata ca împotriva acestuia sunt suficiente probe, procedează la o noua ascultare a învinuitului, aducându-i la cunoștința învinuirea si intrebandu-1 daca are noi mijloace de apărare, iar daca învinuitul nu a propus noi probe sau propunerea sa nu a fost găsita temeinica ori daca cercetarea a fost completata potrivit propunerilor făcute, cercetarea se considera terminata". Contrar acestor prevederi, se observa ca in speța, procurorul care a efectuat urmărirea penala a ignorat si aceste prevederi trecând direct la prezentarea materialului de urmărire penala, deși, nefiind parcursa procedura menționata mai sus, nu era îndeplinită una din condițiile prevăzute de art. 250 din Cod penal, privind caracterul complet al urmăririi penale.
Este adevărat ca, in urma modificărilor intervenite prin Legea nr. 281/2003, art. 257 din Cod de procedură penală prevede obligativitatea prezentării materialului de către procuror si in cazul învinuitului, dispunând ca "procurorul primind dosarul, îl cheamă pe învinuit și îi prezintă materialul de urmărire penala, potrivit art. 250 si urm. care se aplica in mod corespunzător. Aceasta nu înseamnă insă ca prevederile art. 255 din Cod de procedură penală nu își mai găsesc aplicarea, ci dimpotrivă ele au fost menținute ca o garanție suplimentara creata de legiuitor pentru situația in care urmărirea penala s-a efectuat fără ca acțiunea penala sa fie pusa in mișcare. Ea este justificata de diferența de poziție procesuala intre învinuit si inculpat, învinuitul fiind un simplu subiect de drepturi si obligații procesuale. procesual este nulitatea relativa, insa cum omisiunea ascultării învinuitului înainte de prezentarea materialului de urmărire penala si de întocmirea rechizitoriului face ca toate actele ulterioare sa nu fie valabile, determinând inclusiv nelegala sesizare a instanței, sancțiunea este in final nulitatea absoluta a rechizitoriului conf. art. 197 alin. 2 din Cod de procedură penală, cu aceeași consecința a restituirii dosarului la procuror in vederea refacerii urmăririi penale, conf. art. 332 alin. 2 din Cod de procedură penală.
2.. Potrivit art. 262 alin. 1 din Cod de procedură penală procurorul poate proceda la rezolvarea cauzei, inclusiv la întocmirea rechizitoriului si sesizarea instanței, doar atunci când constata, in prealabil, ca au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului si ca exista probele necesare si legal administrate. Plecând de la aceste dispoziții cu valoare de principiu, se poate observa ca întreg dosarul de urmărire penala finalizat cu rechizitoriu se bazează pe rapoarte de constatare economico-financiara dispuse in baza rezoluției din 14.08.2009, in etapa actelor premergătoare, raportat la data la care a fost începuta urmărirea penala, 17.08.2009 si data extinderii (20.08.2009). de prevederile art. 64 alin. 1 din Cod de procedură penală care condiționează administrarea probelor si utilizarea mijloacelor de proba denceperea urmăririi penalesau punerea in mișcare a acțiunii penale,aceste rapoarte de constatare apar a fi efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale, cu atât mai mult, cu cat o parte din probe au fost obținute prin încălcarea legii, conform argumentelor din decizia 377/2008 CC. a României.
2. Dincolo de aceasta încălcare a dispozițiilor legale, raportul de constatare a fost dispus cu încălcarea prev. art. 112 din Cod de procedură penală întrucât in cauza, așa după cum reiese din actele dosarului si chiar din cuprinsul obiectivelor dispuse de către procuror, nu este îndeplinita niciuna din condițiile premiza cerute de textul procedural, pentru a se putea dispune o constatare, respectiv nu exista pericolul de dispariție a unor mijloace de probe sau a unor situații de fapt si nici necesitatea lămuririi urgente a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, nerezultând existenta unor temeiuri nici chiar din cuprinsul rezoluției atacate. Mai mult decât atât, raportul de constatare nu satisface nici exigentele prev. de art. 112 alin. 1 si 2 din Cod de procedură penală,intrucat "specialistul" nu are pregătire in domeniu nefigurand pe lista aprobata de Ministerul Justiției. Ori, conform adresei Ministerului Justiției nr. 1147/13.11.2004, experții nu pot răspunde decât la întrebări legate de specialitatea lor.Vătămarea procesuala adusa este evidenta, fiind lipsit de garanțiile procesuale oferite de dreptul de a putea face observații cu privire la întrebările puse de procuror expertului, de a putea cere modificarea sau completarea lor sau chiar de a solicita obiective proprii. De asemenea, au fost lipsiți de posibilitatea de a numi un expert parte, care sa participe la efectuarea expertizei.
Sancțiunea procesuala este nulitatea absoluta a actului de sesizare a instanței, conf. art. 262 alin. 1, raportat la art. 197 alin. 2 din Cod de procedură penală, iar remediul procesual este restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, conf. art. 332 din Cod de procedură penală.
Nu in ultimul rând, fiind vorba de ancheta obligatorie a procurorului, intr-un domeniu de stricta reglementare si specializare, delegarea de competenta operează numai prin excepție la structura de politie judiciara aferenta DNA-ului, si nu la alte structuri. Efectuare de activități specifice de urmărire penala pe principiul "delegării de delegare", (fila 53-54; 56-59; 63), duce la nulitatea actelor de urmărire penala, prevederilede art. 197 alin. 2 din Cod de procedură penală cu consecința ineficientei rechizitoriului, mai mult efectuarea urmării penale de către doi procurori (procuror ser*, si procuror, fara delegare de competenta expresa (voi I fila 330), prin încălcarea principiilor ce guvernează activitatea acestora duce de asemenea la nulitate. Pentru considerentele de mai sus, solicită respingerea recursului declarat în cauză.
Apărătorul ales al inculpaților și solicită respingerea recursului declarat de DNA și pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de prima instanță. Apreciază că, în mod corect, prima instanță a apreciat că, potrivit dispozițiilor art.13 alin.1 din OUG nr.43/2002, cu modificările și completările ulterioare sunt de competența DNA, infracțiunile prevăzute în Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-a comis, au cauzat o pagubă materială mai decât echivalentul în lei a 20.000 euro. Din denunțul formulat de a rezultat că inculpatul și cei doi cetățeni ucraineni sunt interesați să introducă țigări pe frontiera, solicitându-i sprijinul, facilitând introducerea în țară a țigărilor peste fâșia. Se face referire la intenție, făcându-se aprecieri că s-ar plăti astfel de activități în zona a frontierei. În mod corect, a apreciat prima instanță că introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire și remiterea prin intermediul martorului denunțător a sumei de bani nu are relevanță.
Avocatul ales al inculpatul și arată că achiesează celor invocate de avocații inculpaților, solicitând, de asemenea, respingerea ca nefondat a recursului declarat de parchet. Consideră că necompetența nu a fost analizată de Tribunalul Satu Mare. Competența după calitatea persoanei care este atestată de denunțul unei persoane nu este legală. În speță, nu a fost cercetat pentru comiterea unei infracțiuni, indiferent dacă față de acesta s-a dispus neînceperea urmăririi penale, astfel că nu se poate reține competența după persoana ofițerului. este evaziv, competența îi revine Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea și nu DNA, fiind forțată infracțiunea de corupție. Pe de altă parte urmărirea penală a fost făcut cu încălcarea dispozițiile art.64 din legea specială, inculpații fiind anchetați de doi procurori din servicii diferite. Cu privire la investigatorul sub acoperire, au fost încălcate prevederile art.224 alin.4 Cod de procedură penală. Sunt două aspecte de analizat - competența pe criteriu valoric și pe cel personal. Martorul denunțător nu are calitatea de a atrage competența, iar privind celălalt aspect lasă la aprecierea instanței.
. Inculpații intimați având ultimul cuvânt solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză pentru considerentele expuse pe larg de către avocații lor aleși.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Prin sentința penală nr.249 din 7 decembrie 2009, pronunțată în dosar nr.-, Tribunalul Satu Marea hotărât următoarele:
În baza art. 300 ind.2 Cod de procedură penală a admis sesizarea din oficiu și în consecință:
În baza art. 160 ind.b Cod de procedură penală a menținut starea de arest a inculpaților: - -, fiul lui și, născut la 01.04.1965 în loc., jud. M, domiciliat în loc. S M,-, jud. M, în prezent deținut în Arestul IPJ S M, - -, fiul lui și, născut la 08.11.1977 în loc S M, jud. M, domiciliat în sat, comuna, nr. 140, jud. M, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, - -, fiul lui și, născut la 26.08.1971 în S M, domiciliat în mun. S M,- C,.9, jud. S M, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, - -, fiul lui și, născut la 25.07.1970 în S M, domiciliat în mun. S M, P-ta Rodului, -. 4,. 19, jud. S M, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, fiul lui și, născut la 25.09.1976, în S M, domiciliat în mun. S M, - - - 7-8, scara B,.37, jud. S M, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, arestați prin încheierea nr. 29 din 21 august 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 255 Cod penal, cu aplicarea art. 6 și 7 din Legea 78/2000, constituirea respectiv aderarea la un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prevăzută și pedepsită de art. 7 din Legea 39/2003, contrabandă calificată, prevăzută și pedepsită de art. 270 rap. la art. 274 din Legea 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal săvârșite in condițiile art. 33 lit.a Cod penal
În baza art. 139 Cod de procedură penală a respins cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive formulata de inculpații,.
În baza art. 332 al.1 si 2 Cod de procedură penală a restituit cauza penala privindu-i pe inculpații mai sus arătați la DIICOT -Serviciul Teritorial Satu Mare in vederea refacerii urmăririi penale.
În baza art. 332 al.3 Cod de procedură penală a menținut starea de arest a inculpaților, precum si masurile asiguratorii luate in cursul urmăririi penale.
În baza art. 192 al.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare au rămas in sarcina statului, iar în baza art. 189 Cod de procedură penală a dispus virarea din contul Ministerului Justiției în contul Baroului SMa sumei de 800 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu în faza de urmărire penală, pe seama av., conform delegației nr.1257/21.08.2009, precum și a sumei de 400 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu în faza de urmărire penală, pe seama av., conform delegației nr.1255/21.08.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Asupra cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive, asupra cererii de restituire a cauzei la procurorul competent pentru refacerea urmăririi penale si asupra sesizații din oficiu cu privire la prelungirea stării de arest preventiv luate de inculpații aflați in aceasta stare, Tribunalul Satu Marea fost investit prin Rechizitoriul întocmit de DNA, Serviciul Teritorial Oradea cu soluționarea cauzei penale privind pe inculpații, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 255 Cod penal, cu aplicarea art 6 și 7 din Legea 78/2000;constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prevăzută și pedepsită de art. 7 din Legea 39/2003;contrabandă calificată, prevăzută și pedepsită de art. 270 rap. la art. 274 din Legea 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal;, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor dare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 255 Cod penal, cu aplicarea art 6 și 7 din Legea 78/2000;constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prevăzută și pedepsită de art. 7 din Legea 39/2003;contrabandă calificată, prevăzută și pedepsită de art. 270 rap. la art. 274 din Legea 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal; inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni, grave, prevăzută și pedepsită de art. 7 din Legea 39/2003; contrabandă calificată, prevăzută și pedepsită de art. 270 rap. la art. 274 din Legea 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal; inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni, grave, art. 7 din Legea 39/2003; contrabandă calificată, prevăzută și pedepsită de art. 270 rap. la art. 274 din Legea 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal si inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni, grave, prevăzută și pedepsită de art. 7 din Legea 39/2003; contrabandă calificată, prevăzută și pedepsită d eart. 270 rap. la art. 274 din Legea 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Prin același act de sesizare au mai fost trimiși in judecata in stare de libertate si inculpații, pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni, grave, prevăzută și pedepsită de art. 7 din Legea 39/2003; contrabandă calificată, prevăzută și pedepsită de art. 270 rap. la art. 274 din Legea 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal si -, domiciliat în loc.S M, str.- -,.20,.4,.50, jud.M, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni, grave, prevăzută și pedepsită de art. 7 din Legea 39/2003; contrabandă calificată, prevăzută și pedepsită de art. 270 rap. la art. 274 din Legea 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Potrivit prevederilor dispozițiilor art. 300 ind.2 Cod de procedură penală, care stipulează ca in cazul in care inculpatul este arestat, instanța legal sesizata este datoare sa verifice in cursul judecații, legalitatea si temeinicia arestării preventive, nu mai târziu de 60 zile de la verificarea anterioara a măsurii, si cum acest lucru s-a întâmplat la data de 14 octombrie, s-a apreciat oportun a fi luata in discuție la acest termen de judecata.
Reținând motivele expuse de aparitorii inculpaților arestați cu privire la acest aspect, se apreciază ca in raport de motivele avute in vedere la luarea măsurii nu a intervenit nici un alt element care sa determine înlocuirea acesteia.
Astfel cum s-a reținut si in încheierea prin care s-a verificat cu ocazia primirii dosarului, cercetarea judecătoreasca nu a început inca, iar cu excepția unuia din motivele avute in vedere la luarea măsurii, respectiv acela al pericolului de a ascunde urmele unor acte infracționale nedescoperite pana in prezent, celelalte temeiuri subzista in continuare.
Nu se poate vorbi nici de durata rezonabila a termenului de la care s-a luat măsura, intervalul de la 20 august când aceștia au fost reținuți si ulterior de la 21 august când s-a dispus de către magistratul Tribunalului Satu Mare arestarea preventiva, fiind departe ce ceea ce in accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului, este apreciat ca termen rezonabil.
Gravitatea faptelor reținute in sarcina inculpaților si împrejurarea ca nu a intervenit nici un element nou care sa justifice revocarea sau înlocuirea măsurii, au fost apreciate de către instanța ca temeiuri pentru continuarea cercetărilor cu inculpații aflați in stare de arest, sens in care dându-se eficienta in cauza prevederilor art. 300 ind.2 prin raportare la art. 160 ind.b al.3 Cod de procedură penală starea de arest urmează a fi menținuta.
Cu referire la cererea de înlocuire solicitata de către inculpații, si si, formulate pe temeiul dispozițiilor. art. 139 Cod de procedură penală se observa din analiza textului invocat ca aceasta se dispune când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea celeilalte masuri preventive.
Cum nu se poate vorbi de luarea măsurii arestării preventive cu incalcarea dispozițiilor legale si nici de faptul ca nu exista temei care sa justifice menținerea acesteia, in temeiul prevederilor art. 139 Cod de procedură penală urmează a se dispune respingerea cererilor formulate de către inculpați.
In aprecierea acestei soluții s-a avut in vedere ca faptele pentru care inculpații au fost trimiși in judecata sunt de un real pericol pentru ordinea publica, ca fenomenul infracțional de natura celui reținut in sarcina inculpaților tinda sa devina tot mai extins, astfel ca reacția autoritarilor atunci când descoperă fapte de acest gen se impune a fi prompta.
Împrejurarea ca familiile inculpaților se confrunta cu probleme de ordin material si chiar afectiv nu se circumscriu in categoria celor care se impun a fi analizate cu acest prilej. Din analiza textului de lege se poate retine ca potrivit dispozițiilor art. 139 al.1 si 3 ind.5 Cod de procedură penală măsura arestării preventive se înlocuiește cu o alta măsura preventiva atunci când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acesteia.
Nici chiar împrejurarea ca urmărirea penala, astfel cum va fi mai jos detaliat, nu a fost efectuata de un organ competent nu este de natura a aprecia ca nu mai subzista temeiurile inițial avute in vedere.
Cu referire la solicitarea de restituire a acuzei la procurorul competent, dat fiind faptul ca urmărirea penala a fost efectuata de un alt organ decat cel competent potrivit legii, formulata de aparitorii inculpaților, deliberând asupra ei Tribunalul a apreciata-o ca legala urmând aoa dmite.
Din analiza actului care a stat la baza prezentului dosar, respectiv denunțul făcut de numitul la data de 1 iulie 2009, aflat la fila 46 volumului I al urmăririi penale, se poate observa ca acesta relatează in scris faptul ca: "Din contextul discuțiilor a rezultat ca si cei doi cetățeni ucraineni sunt interesați sa introduce cantitati de tigari pe frontiera si au apelat la mine solicitându-mi sa le ofer sprijin, adică sa-mi încalc atribuțiile de serviciu prin a le facilita introducerea in tara peste fâșia a tigarilor provenite din Ucraina.
In acest sens mi-a spus ca intenționează sa introducă tigori in valoare de peste 200.000 euro, urmând ca pentru sprijinul pe care il voi acorda sa îmi dea in schimb o suma M de bani in euro."
In continuarea denunțului făcut se realizează aprecieri cu privire la suma despre care denunțătorul știe ca se acorda de către contrabandiști pentru operațiuni de acest gen, si făcând un calcul sumar ajunge martorul la concluzia ca suma ce ar urma a fi acordata este mai de 10.ooo euro.
Se face mențiune in continuarea denunțului la faptul ca inculpatul a informat martorul denunțător ca " dorește o colaborare de durata, precizând ca aceasta prima transa de tigori in valoare de 200.000 euro este doar începutul, si ca pe viitor va fi plătit funcție de numărul de baxuri introduse".
Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) lit. a) din nr.OUG 43/2002, cu modificările și completările ulterioare, sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravă a activității unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai decât echivalentul în lei a 10.000 euro.
A aprecia ca aceasta structura a parchetului este competenta in cauza in raport de conținutul denunțului realizat, este apreciata de instanța ca fiind totalmente greșita, la momentul la care oferta a fost lansata nefiind precizat cu exactitate cuantumul sumei ce urma a fi remisa.
In raport de prevederile art. 7 din Legea 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalității organizate, unde se arata ca "inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup se pedepsește " se impune a fi luate in vedere aspectele care emana din denunțul formulat si a se avea in vedere in ce măsura propunerea făcută de inculpat nu se poate circumscrie acestei infracțiuni.
Introducerea in cauza a investigatorului sub acoperire si remiterea prin intermediul acestuia martorului denunțător a unei sume de bani mai de 10.000 euro, sub aspectul organului de urmărire penala ce se impunea a fi investit cu efectuarea urmăririi penale este lipsita de relevanta.
Apreciind ca in cauza urmărirea penala a fost efectuata de un organ necompetent, dând eficienta prevederilor art. 332 al.1 si 2 Cod de procedură penală cauza urmează a fi restituita, iar urmărirea penala refăcuta de către DIICOT, apreciat ca fiind organul competent in raport de faptele reținute in sarcina inculpaților.
Făcând in cauza aplicarea prevederilor art. 332 al.3 Cod de procedură penală care prevede obligația instanței de a se pronunța cu privire la masurile preventive si asiguratorii dispuse pana la momentul restituirii, apreciindu-se ca măsura arestării preventive a fost legal luata, urmează a fi menținuta.
Împrejurarea ca propunerea de arestare preventiva nu a fost făcuta de un procuror competent nu atrage nulitatea mandatului, atâta vreme cat acesta a fost emis de judecător cu respectarea regulilor de competenta materiala, in speța a instanței competente sa judece fondul.
In privința perioadei de timp arestării inculpaților, se observa ca termenul de 180 zile reglementat de dispozițiile legale privind durata arestării in cursul urmăririi penale nu este împlinit, pana la sesizarea instanței cu rechizitoriu, la 13 octombrie 2009, perioada de la 20 august 2009 neputându-se circumscrie acestui interval.
Pe cale de consecință, apreciind ca întemeiată critica formulata de apărătorii inculpaților cu privire la necompetenta materiala a DNA in prezenta cauza, a dispus trimiterea cauzei la DIICOT pentru refacerea urmăririi penale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal,Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe - Tribunalul Satu Mare.
În motivele de recurs se arată, în esență, că otărârea instanței de fond este nelegală, Direcția Națională Anticorupție, instrumentând cauza cu respectarea prevederilor art.I3 lit. "a" și "b" din.OUG nr.43/2002. Astfel, articolul 13 din nr.OUG43/2002 prevede, cu incidență la speța concretă, că sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în Legea nr.78/2000, dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, valoarea sumei sau bunului ce formează obiectul infracțiunii de corupție, este mai decât echivalentul în lei a 10.000 euro, sau dacă, indiferent de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție, sunt comise, printre altele, de persoane având calitatea de ofițeri de poliție.
Pornind de la criteriul personal, nu comportă discuții faptul că infracțiunile de corupție săvârșite de ofițerii de poliție sunt atribuite, în mod expres, instrumentării Direcției Naționale Anticorupție. denunțului, respectiv a declarației martorului (ofițer în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră S M, având gradul de inspector principal și îndeplinind funcția de șef al Sectorului Poliției de Frontieră M) relevă împrejurarea că acestuia i s-a propus de către inculpatul lepan remiterea unui folos material în schimbul neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu în legătură cu activitățile ilicite desfășurate cu produse din tutun în zona frontierei româno-ucrainene, facilitând în acest sens introducerea în țară a țigărilor provenite din Ucraina. Întrucât propunerea inculpatului lepan nu a fost respinsă de ofițerul de poliție se poate vorbi, in abstracta, de săvârșirea de către acesta din urmă a infracțiunii de "luare de mită" prevăzută de articolul 254 alineat 2 Cod penal cu referire la articolele 6 și 7 din Legea nr.78/2000, pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale doar la momentul final al emiterii rechizitoriului de către procuror. Or, săvârșirea unei infracțiuni de "luare dc mită" de către un ofițer de poliție atrage, potrivit articolului 13 din nr.OUG43/2002, competența personală de instrumentare a cauzei de către Direcția Națională Anticorupție.
În contextul în care infracțiunile de dare și luare de mită sunt infracțiuni corelative iar între acestea și infracțiunea de "contrabandă" respectiv forma de criminalitate organizată prevăzută de articolul 7 din Legea nr.39/2003 apare ca incidență situația de conexitate prevăzută în articolul 34 lit."d" Cod procedură penală, s-a impus reunirea cauzelor operând prorogarea legală de competență.
Cât privește criteriul valoric, ca element de referință în atribuirea competenței materiale de efectuare a urmăririi penale, acesta are un caracter subsidiar în raport de criteriul personal la care deja s-a referit, astfel încât se poate concluziona că indiferent de cuantumul folosului material al infracțiunilor clasice de corupție. Direcția Națională Anticorupție avea competența legală să instrumenteze această cauză. Întrucât instanța de fond și-a fundamentat în integralitate argumentarea soluției de restituire strict pe criteriul valoric se referă și la acest cuantum al folosului material care poate sta la baza atribuirii competenței materiale a Direcției Naționale Anticorupție în instrumentarea cauzei.
Este evident, că denunțul martorului a constituit actul de sesizare al Direcției Naționale Anticorupție. Din cuprinsul acestui denunț reiese că ofițerului de poliție i s-a precizat de către inculpatul lepan că se intenționa o colaborare de durată care implica introducerea în țară de țigări în valoare de 200.000 euro, ceea ce presupunea un număr de peste 500 de baxuri cu țigări pentru care, conform uzanțelor existente, lucrătorul de poliție încasa cu titlu de folos material al infracțiunii de "luare de mită" suma de 20 euro la fiecare bax de țigări, astfel încât s-ar fi ajuns la un cuantum de peste 10.000 euro oferiți cu titlu de mită. Împrejurarea că denunțătorului i-a fost remisă suma de 13.050 euro consemnată la CEC Bank în baza recipiselor depuse la dosarul cauzei demonstrează că și sub aspectul criteriului valoric competența de instrumentare a cauzei revine Direcției Naționale Anticorupție
Examinând hotărârea atacată cu recurs, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este nelegală, iar recursul formulat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea apare ca întemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.2 lit. c Cod procedură penală urmează să fie admis.
Soluția instanței de fond apare ca fiind nelegală, în contextul în care din analiza întregului material și al lucrărilor de la dosarul cauzei s-a relevat că Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradeaa instrumentat faza procesuală a urmăririi penale cu respectarea prevederilor art. 13 lit. a și b din OUG nr.43/2002.
Art.13 din actul normativ anterior indicat, atribuie DNA competența de urmărire a infracțiunile prevăzute în legea nr.78/2000, pe considerentul unor criterii atât referitoare la valoarea sumei sau a bunului ce formează obiectul infracțiunilor de corupție, cât și pe criteriul personal, în speță, fiind vorba de ofițer de poliție.
Din examinarea denunțului efectuat de martorul ofițer, având grad de inspector principal și șef al sectorului de Poliție M, județul SMa rezultat că inculpatul i-a promis remiterea unui folos material în schimbul neîndeplinirii unor atribuții de serviciu. Ca urmare a acestei atitudini, contrare dispozițiile legale și ordinii de drept, inculpatului i s-ar fi permis desfășurarea unor activități ilicite în zona frontierei româno-ucrainene, respectiv contrabandă cu produse din tutun.
Aspectul invocat de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea pe motivele de recurs, referitor la faptul că in abstracto se poate vorbi despre săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită de către ofițerul de poliție cu ocazie discuțiilor purtate cu inculpatul este corect.
Infracțiunea prevăzută de art. 254 alin.2 cu referire la art. 6 și 7 din Legea nr.78/2000 s-a săvârșit faptic prin nerespingerea de către a propunerii inculpatului.
În această situație, competența personală de instrumentare a cauzei ar aparține conform dispozițiilor legale Direcției Naționale Anticorupție.
În raport cu criteriul valoric ca element de atribuire a competenței materiale de efectuare a urmăririi penale DNA este, de asemenea, îndreptățită legal să instrumenteze această cauză.
Potrivit dispozițiile art.13 alin.1 lit. a din OUG nr.43/2002, cu modificările și completările ulterioare, sunt de competența DNA, infracțiunile prevăzute în Legea nr.78/2000, dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-a comis au cauzat o pagubă materială mai decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravă a activității unei autorități publice, instituții publice sau oricărei persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai decât în echivalentul în lei a 10.000 de euro.
În cauză, a rezultat faptul că ofițerului de poliție i s-a propus remiterea cu titlu de folos material al infracțiunii de luare de mită suma de 20 euro, aferent unei cantități de țigarete. Cum, în concret, urmau să se introducă în țară aprox 500 de baxuri cu țigarete, cuantumul sumei oferite drept mită ar fi ajuns la peste 10.000 de euro. De altfel, denunțătorului i-a fost remisă suma de 13.050 de euro consemnată la CEC, aspect dovedit prin existența recipiselor aflată la dosar, astfel încât, și sub aspect valoric competența de a instrumenta cauza aparține DNA.
Infracțiunile de luare și dare de mită fiind corelative, iar în subsidiar, infracțiunea de contrabandă, formă de criminalitate organizată, prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003, apare ca evident că, există o situație de conexitate așa cum o prevăd dispozițiile art.34 lit.b din Cod de procedură penală.
Față de considerentele ce preced, Curtea va aprecia ca fiind nelegală soluția adoptată de către prima instanță și admițând recursul declarat de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, va casa hotărârea atacată trimițând-o spre judecare în fond, cu înlăturarea dispoziției de restituire a cauzei la procuror, în temeiul dispozițiile art.332 alin.1, 2 Cod de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. Cod de procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, împotriva sentinței penale nr. 249 din 07.12.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare - pe care o casează și dispune judecarea cauzei pe fond de către Tribunalul Satu Mare, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Înlătură dispoziția de restituire a cauzei la procuror dispusă în baza art. 332 al. 1, 2 Cod penal.
Cheltuielile judiciare avansate vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
decizie - PM.11/.02.2010.
Jud. fond
AS/11.02.2010.
2 ex.
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Pușcaș Mircea, Pătrăuș Mihaela
