Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 33/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr.33/R/2010
Ședința publică din 26 ianuarie 2010
Complet de judecată compus din
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și al lui, născut la 02 Octombrie 1989) eținut în Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr.242/A din 13 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie care a modificat în parte sentința penală nr. 839 din 14 iulie 2009, pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală, faptă prevăzută și pedepsită de art.181 Cod penal, vătămare corporală gravă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 182 Cod penal, furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1-209 alin. 1 lit. g și i Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale din 11.01.2010, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de avocat.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Inculpatul recurent, solicită amânarea cauzei față de cererea de amânare depusă la dosar de către apărătorul său ales.
Apărătorul său ales inculpatului recurent apreciază că se impune amânarea cauzei în vederea citării și a părților civile, având în vedere că recursul declarat în cauză vizează achitarea inculpatului.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii formulată de către apărătorul ales al inculpatului recurent, apreciind că nu se impune amânarea judecății.
Instanța respinge ca neîntemeiată cererea formulată de către apărătorul ales al inculpatului recurent și nefiind alte cereri sau probe de formulat acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul său ales inculpatului recurent susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor recurate în sensul de a se dispune, în principal, achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie, de lovire sau alte violențe și vătămare corporală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod de procedură penală. În subsidiar, solicită a se dispune aplicarea art. 74 alin. 1 lit. b și c și 76 Cod penal, cu consecința condamnării subsemnatului la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art.81 Cod penal sau în baza art. 86 indice 1 Cod penal suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. În ceea ce privește starea de fapt, solicită a se avea în vedere împrejurarea că a recunoscut faptul că a sustras cu 2 ocazii diferite cele 2 laptopuri în cauză, respectiv, că a săvârșit cele 2 infracțiuni de furt calificat, precum și infracțiunea de vătămare corporală gravă, pe care de altfel le-a și regretat. Nu este adevărat însă, că am lovit-o pe partea vătămată și nici pe partea vătămată. Susținerile părților vătămate, în sensul că inculpatul le-ar fi lovit nu sunt adevărate și nu se coroborează cu nici o probă de la dosarul cauzei. În acest sens, din toate declarațiile de martori rezultă că inculpatul nu am participat la aceste agresiuni, acestea coroborându-se întrutotul cu susținerile inculpatului, iar alte probe care să stabilească contrariul nu există.
Cu privire la capătul subsidiar al cererii, solicită reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b și c Cod penal, având în vedere stăruința depusă inculpat pentru repararea prejudiciului produs în cauză, prin despăgubirea părții vătămate, precum și comportamentul sincer și de regret pe parcursul întregului proces penal și, drept urmare reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege cu suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării ei.
Mama inculpatului recurent, prezentă fiind, învederează instanței că de la vârsta de 15 ani îl crește singură pe inculpat, că este un copil bun și va avea grijă pe viitor ca acesta să nu mai comită alte fapte.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor recurate. Apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului, atât sub aspectul cuantumului, cât și cel al modalității de executare a fost just individualizată, raportat atât la starea de fapt cât și la persoana inculpatului.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt arată că regretă sincer comiterea faptelor.
CURTEA DE APEL
DISPUNE:
Asupra recursului penal de față,
Pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:
Prin sentinței penale nr. 839/14 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Oradeas -au hotărât următoarele:
În baza art. 181 al. 1 Cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui - și, născut la 02.10.1989 în localitatea O, județul B, cetățean român, studii 6 clase,fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale,. în O,-,.2, județul B, CNP - arestat în prezenta cauză și aflat în executarea pedepsei stabilite prin sen.pen.nr.634/2009 a Judecătoriei Oradea, în Penitenciarul Oradea, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, la o pedeapsă de: 6 luni închisoare.
În baza art. 180 al. 1 Cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal l-a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, la o pedeapsă de: 3 luni închisoare.
În baza art. 182 Cod penal l-a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, la o pedeapsă de: 3 ani închisoare.
În baza art. 208 alin.1-art.209 alin.1 lit.e, g și i Cod penal l-a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la o pedeapsă de: 4 ani închisoare.
În baza art. 208 alin.1-art.209 alin.1 lit. g și i Cod penal l-a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la o pedeapsă de:
4 ani închisoare.
În baza art.865raportat la art.85 Cod penal cu aplicarea Deciziei nr. 42 din 22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -dată în cadrul unui recurs in interesul legii anulează suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin sentința penală nr.62/P/08.02.2008 a Tribunalului Bihor, definitivă prin decizia penală nr.3285/17.10.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 36 Cod penal, art. 33 lit."a" și 34 lit."b" Cod penal a contopit pedepsele de: 3 ani închisoare, 1 an și 6 luni, 8 luni închisoare, 8 luni închisoare, cu cele arătate la punctele 1, 2 și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art.40 alin.1 Cod penal a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedepsele de la punctele 3, 4 și 5 și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, Cod penal.
În baza art. 350 alin. 1 Cod de procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, dispusă prin Încheierea nr. 19/M/17.04.2008 a Judecătoriei Oradea și mandatul de arestare preventivă nr. 15/M/17.04.2008.
În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din 09.12.2007 și a arestării preventive de la data de 17.04.2008 la zi.
A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei emis în baza sen.pen.nr.62/P/08.02.2008 a Tribunalului Bihor și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
A constatat că partea civilă SC SRL, cu sediul în O,--22, jud. B, nu formulat pretenții civile în cauză.
În baza art. 14 cu aplicarea art.346 Cod de procedură penală raportat la art. 998 - 999 Cod civila respins pretențiile civile formulate de către partea civilă, cu domiciliul în Săcuieni, localitatea nr.219, jud. B.
În baza art. 14 cu aplicarea art.346 Cod de procedură penală raportat la art. 998 - 999 cod civil a admis acțiune civilă și l-a obligat inculpatul să plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente,. în O,-, jud. B, părții civile,. în O,- A, - 1,.8, jud. B suma de 1000 lei reprezentând daune materiale și 4000 lei daune morale și individual-fără solidaritate - părților civile, cu. în O, str. - nr.19,.22 jud. B, suma de 6000 lei reprezentând daune materiale și -, cu. în O,-, jud. B, suma de 2000 lei reprezentând daune materiale și 7000 lei daune morale.
În baza art.118 lit.e Cod penal dispus confiscarea sumei de 6000 lei.
A luat act că părțile civile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1.000 lei și individual - fără solidaritate - la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarea stare de fapt:
(1) În data de 07/08.11.2006 inculpatul aflându-se în apropiere de clubul din Oaa gresat-o fizic pe partea vătămată, întrucât aceasta a refuzat să aibă un raport sexual cu el. În urma loviturilor primite aceasta a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 6-8 zile de îngrijiri medicale.
(2) În data de 27/28.10.2007 același inculpat aflându-se în fața barului din Oal ovit cu piciorul pe partea vătămată cauzându-i-se leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 80 de zile de îngrijiri medicale.
(3) În noaptea de 01/02.04.2008 inculpatul a forțat și escaladat fereastra imobilului aparținând părții vătămate SC SRL de pe-, din O, de unde a sustras 2 latop-uri în valoare de 7.300 lei, sumă cu care partea vătămată se constituie parte civilă.
(4) În noaptea de 06/07.04.2008 inculpatul aflându-se pe strada - - din Oas ustras prin spargerea geamului autoturismului marca Fe, cu nr. de înmatriculare B-78- aparținând părții vătămate un latop, un încărcător pentru telefon mobil 810, cablu de date, căști și un CD de instalare în valoare de 6.000 lei, sumă cu care partea vătămată se constituie parte civilă.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea din 01.07.2008, dosar nr.5689/P/2006, înregistrat la instanță la data de 08.07.2008, sub dosar nr-, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii vătămare corporală prev. de art. 181 al. 1 Cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal, reținându-se că, în data de 08.10.2006 inculpatul aflându-se la un fast food din 1 din Oaa gresat fizic pe partea vătămată, întrucât aceasta a refuzat să-i ofere mâncare pe gratis. În urma loviturilor primite acesta a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 50 zile de îngrijiri medicale, constituindu-se totodată parte civilă cu suma de 5000 euro.
În cursul urmăririi penale s-a emis pe numele inculpatului prin Încheierea nr. 19/M/17.04.2008 a Judecătoriei Oradea mandatul de arestare preventivă nr. 15/M/17.04.2008, măsură preventivă menținută pe tot parcursul judecării cauzei.
Prin încheierea de ședință din data de 18.11.2008, instanța a dispus reunirea celor două dosare.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiat inculpatul -fila 75,168, părțile vătămate -fila 111 și -fila 284, martorii -fila 110, -fila 147, -fila 146 și -fila 169, -fila 170, -fila 208,. -fila 209, G-fila 231, -fila 232, S -fila 233, -fila 234, -235, -fila 261, -fila 262.
Totodată, s-au depus la dosarul cauzei fișele de cazier judiciar - filele 121, 281-282-, renunțarea la pretențiile civile - fila 260, raportul de expertiză medico-legală nr.3337/III/63 din 15.10.2008-filele 82-83, referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor -filele 91-96, decizia penală.nr.176/A/23.05.2007 a Tribunalului Bihor - filele 97-103, decizia penală nr.176/R/23.05.2007 a Curții de Apel Oradea - filele 104-109, nr.53/A/03.06.2008 a Curții de Apel Oradea - filele 135-140, fișa dosarului nr- la Înalta Curte de Casație și Justiție-fila 141, sentința penală nr.62/P/08.02.2008 a Tribunalului Bihor - filele 132-134, precum și dosarele nr. 5689/P/2006 și nr.6134/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.
De asemenea, în ședința publică din data de 02.03.2009 s-a dispus a se da citire declarației martorului -fila 211 dosar fond și 22-23, 25 dosar 5989/P/2006 parchet și în ședința din 07.07.2009 pe cea părții vătămate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În dimineața zilei de 08.10.2006 orele 04 inculpatul deplasându-se la un fast food din 1 din O, la un moment dat a agresat fizic pe partea vătămată, întrucât acesta fiind de serviciu-vânzător- a refuzat să-i ofere mâncare pe gratis sau pe datorie. În urma loviturilor primite acesta a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 50 zile de îngrijiri medicale-fila 17 dosar 5989/P/2006 parchet.
Martorul -filele 22-23, 25 dosar 5989/P/2006 parchet, fratele părții vătămată a declarat că a văzut cum inculpatul l-a lovit în maxilar pe acesta, întrucât a refuzat să-l servească cu mâncare în lipsa achitării contravalorii serviciului solicitat.
Martorul -fila 209, declarat că în anul 2006 personalul de la un fast food din O, 1 format din două persoane l-a bătut pe inculpatul, fără însă ca acesta să fi ripostat în vreun fel. Instanța apreciază că această depoziție este nesinceră și contrazisă de restul materialului probator administrat în cauză.
Deși în faza urmăririi penale, martorul - filele 21, 24, declarat că inculpatul l-a lovit colegul său de serviciu, întrucât a refuzat să-l servească cu mâncare în lipsa plății, în faza judecății acesta a revenit asupra declarației anterioare-fila 261, precizând că partea vătămată fără nici un motiv a dat cu un spray paralizat asupra inculpatului care având bani asupra sa dorea să cumpere mâncare. Totodată, acesta a mai menționat că fratele părții vătămată, martorul nu putea observa agresiunea întrucât era cu spatele la geam.
Instanța a înlăturat afirmațiile martorul din faza cercetării judecătorești, întrucât acestea sunt nesincere, respectiv acesta dorea cu orice preț să arate că numai el a văzut cele petrecute, iar martorul nu a văzut nimic, conduită specifică unei comportări simulate. Totodată, este greu de presupus că acesta a dat declarațiile în faza de urmărire penală sub presiunea exercitată de către patronul fast food-ului și a organelor de poliție așa cum martorul a declarat, din moment ce acestea doreau să cunoască ceea ce s-a întâmplat în realitate.
Mai mult, s-a constatat existența unei similitudini între această faptă și cea de-a doua și a treia faptă de agresiune ( care urmează a fi descrise mai jos ) privind modul și mijloacele de comitere, locul, timpul și persoana victimei.
Se pare că martorul a aflându-se în prezent în stare de arest preventiv a fost influențat într-o oarecare măsură de către inculpatul și a făcut declarații favorabile acestuia, în sensul că ar fi săvârșit fapta de lovirea în stare de legitimă apărare sau a unei provocări exercitată de partea vătămată, versiune care nu este confirmată de materialul probator administrat în prezenta cauză.
Din certificatul medico-legal nr. 3535 /Ia/1343/12.10.2006-fila 17 dosar nr.5689/P/2006- rezultă că partea vătămată a fost diagnosticat ca având fractură dublă mandibulă subcondiliană și laterală stâng. De asemenea, în concluziile certificatului medico-legal se precizează că leziunile s-ar fi putut produce prin loviri cu corp contondent dur, necesitând 50 zile de îngrijiri pentru vindecare.
Starea de fapt descrisă mai sus se coroborează cu declarația părții vătămată -fila 284, care a menționat că inculpatul l-a lovit de două ori cu pumnul în față întrucât a refuzat să-l servească cu mâncare pe gratis.
Ancheta socială-filele 26-28 dosar 5989/P/2006, referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor -filele 45-49 dosar 5989/P/2006 confirmă existența mai multor factori ( debut infracțional, existența unui model infracțional în cadrul familiei, anturajul social, traseul școlar inconsecvent ) care au influențat conduita negativă a inculpatului.
Declarațiile inculpatului -fila 168, în sensul că nu l-a lovit pe partea vătămată, fiind totuși posibil să-l fi lovit în apărare în momentul în care s-a smucit nu sunt credibile, din moment ce materialul probator demonstrează contrariul.
La fel, declarațiile martorului -fila 209, în sensul că inculpatul a fost agresat fizic de către cei doi angajați ai fast foodului, fără să fi ripostat în vreun fel sunt lipsite de suport brobator.
Fapta inculpatului minor, care cu intenție directă, a lovit partea vătămată cu pumnii în zona feței, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 50 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de art. 181 al.1 Cod penal, față de care instanța a aplicat o pedeapsă cu închisoarea.
La stabilirea în concret al gradului de pericol social, instanța a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art.100 și art.72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, gradul de pericol social concret, ridicat al faptei care este relevat de numărul de zile de îngrijiri medicale 50 zile, ceea ce denotă o atingere importantă a integrității corporale a părții vătămate. Totodată, s-a avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, respectiv aplicarea loviturilor cu pumnii în zona feței care imprimă faptei și persoanei inculpatului un grad mare de pericol social, de împrejurările în care a fost comisă fapta, locul săvârșirii faptei, loc public, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita făptuitorului, care deși are antecedente penale, a avut o atitudine constantă de nesinceritate prin nerecunoașterea faptei, împrejurări care imprimă persoanei inculpatului un pericol social ridicat.
Având în vedere că gradul de pericol social ridicat al faptei, precum și că acesta a mai fost condamnat anterior pentru alte infracțiuni, instanța a apreciat că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea sa.
În baza art. 181 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
II.În data de 07/08.11.2006 inculpatul aflându-se în apropiere de clubul din Oaa gresat-o fizic pe partea vătămată, întrucât aceasta a refuzat să aibă un raport sexual cu el. Ulterior, după ce aceasta s-a deplasat cu un taxi acasă pe-, a fost urmărită și lovită în continuare de către inculpat. În urma loviturilor primite aceasta a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 6-8 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului, planșe foto-filele 13-17 dosar 6134/P/2006, declarațiile martorului -fila 169, care a declarat că după ce a dus două persoane de sex masculin pe strada - din O și s-a reîntors cu acestea la clubul, a fost apelat pe stație de un alt coleg care i-a spus că a acestea ar fi lovit o fată. În faza de urmărire penală acesta a mai declarat-fila 18-19 că în data de 07.11.2006 o persoană de sex masculin de aproximativ 18 ani care a urcat de la clubul din O i-a cerut să urmărească un alt taxi în care se afla o fată și un băiat, iar pe strada - acesta a oprit și i s-a cerut să îl aștepte câteva minute, după care cei doi tineri au revenit și au fost duși la clubul.
În final, martorul a declarat că în aceeași noapte a revenit la acea adresă și a constatat că o fată prezenta urme de agresiune la nivelul feței și afirma că a fost lovită de către cei doi tineri, întrucât a refuzat să întrețină raporturi sexuale.
Martorul -fila 262, declarat în faza de urmărire penală-fila 20 că în noaptea de 07/08.11.2006 a transportat la un moment dat, de la barul din O două persoane de sex diferit, fără să fi observat ceva suspect sau că fata ar fi prezentat urme de agresiune. Ulterior, acesta a mai precizat că a aflat prin stație de la colegii de lucru că fata a fost agresată fizic.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 3857/II a/105/08.11.2006 rezultă că partea vătămată a prezentat mai multe leziuni care s-ar fi putut produce prin lovire repetată cu corp dur, necesitând 6-8 zile de îngrijiri pentru vindecare.
Starea de fapt descrisă mai sus se coroborează cu declarația părții vătămată -filele 11-12 dosar parchet, care a menționat că inculpatul l-a lovită de mai multe ori atât în fața localului cât și pe strada - întrucât a refuzat să aibă cu acesta raporturi sexuale normale și anormale.
Declarațiile inculpatului -fila 75, în sensul că nu a lovit pe partea vătămată, observând totuși în timpul nopții că aceasta avea o echimoză la nivelul ochiului nu sunt credibile, din moment ce materialul probator demonstrează contrariul.
Referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor -filele 91-96 confirmă existența mai multor factori ( debut infracțional, persistența în comiterea de infracțiuni, existența unui model infracțional în cadrul familiei, anturajul social, traseul școlar inconsecvent ) care au influențat conduita negativă a inculpatului.
Fapta inculpatului minor, care cu intenție directă, a lovit partea vătămată de mai multe ori în zona feței și a corpului, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 6-8 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 180 al.1 Cod penal, față de care instanța a aplicat o pedeapsă cu închisoarea.
La stabilirea în concret al gradului de pericol social, instanța a ținut seama de criteriile generale prevăzute. de art.100 și art.72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, gradul de pericol social concret, ridicat al faptei care este relevat de numărul de zile de îngrijiri medicale 6-8 zile, ceea ce denotă o atingere importantă a integrității corporale a părții vătămate. Totodată, s-a avut în vedere persoana victimei, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, respectiv aplicarea loviturilor cu pumnii în zona feței care imprimă faptei și persoanei inculpatului un grad mare de pericol social, de împrejurările în care a fost comisă fapta, locul săvârșirii faptei, loc public, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita făptuitorului, care deși are antecedente penale, a avut o atitudine constantă de nesinceritate prin nerecunoașterea faptei, împrejurări care imprimă persoanei inculpatului un pericol social ridicat.
Având în vedere că gradul de pericol social ridicat al faptei, precum și că acesta a mai fost condamnat anterior pentru alte infracțiuni, instanța a apreciat că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea sa.
În baza art. 180 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe.
III. În data de 27/28.10.2007 inculpatul aflându-se în fața barului din Oal ovit cu piciorul pe partea vătămată cauzându-i-se leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 80 de zile de îngrijiri medicale
Situația de fapt a rezultat din procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere, planșe foto-filele 40-43, 53-54 dosar 6134/P/2006, declarațiile martorului -fila 110, care a declarat că în noaptea de 27/28.10.2007 prietenul său a fost lovit cu pumnul în față de către inculpatul, persoană care se identifică, corespunde cu cea aflată în picioare în boxa instanței.
Martorul -fila 146, declarat că a observat că amicul său cu care a fost la localul, prezenta urme de agresiune la nivelul feței și ulterior a aflat de la acesta că a fost lovit de către inculpatul care în aceeași seară era prezent în local.
La fel, martorul -fila 170, declarat că în noaptea de 27/28.10.2007 l-a văzut pe inculpatul în localul și ulterior în timp ce era afară a observat că partea vătămată avea maxilarul umflat. Totodată, acesta a mai declarat că în aceeași împrejurare a aflat de la victimă că agresiunea a fost exercitată de către inculpatul.
Martorii asistenți G-fila 231 și -fila 232, au precizat că persoana vătămată a declarat că a fost lovită de către inculpatul, persoană care se identifică, corespunde cu cea aflată în picioare în boxa instanței și care a fost recunoscută dintr-un grup format din mai multe persoane.
Din certificatul medico legal nr.3597/Ia/1460/06.11.2007-fila 34 dosar parchet și raportul de expertiză medico-legală nr. 3337/II i/63/15.10.2008-filele 82-83 rezultă că partea vătămată a fost internat la Spitalul Județean de Urgențe C în perioada 03.12-06.12.2007, 17.06-19.06.2008, cu diagnosticul de fractură dublă de mandibulă, fractură a unghiului maxilar, leziuni care s-ar fi putut produce prin lovire cu corp contondent dur, necesitând 80 zile de îngrijiri pentru vindecare.
Starea de fapt descrisă mai sus s-a coroborat cu declarația părții vătămată -fila 111, care a menționat că în timp se afla în fața localului, la un moment dat, fără vreun motiv anume inculpatul l-a lovită cu piciorul peste picior și cu pumnul în față.
Declarațiile inculpatului - fila 75, în sensul că nu a lovit pe partea vătămată, arătând că la acea dată a fost la domiciliu nu sunt credibile, din moment ce materialul probator demonstrează contrariul.
La fel, declarațiile martorului - fila 147 fratele inculpatul, în sensul că acesta din urmă la data de 27/28/10.2007 se afla la domiciliu sunt nesincere și în contradicție restul materialului probator administrat în cauză.
Fapta inculpatului, care cu intenție directă, a lovit partea vătămată de mai multe ori în zona feței și a corpului, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 80 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art. 182 al.1 Cod penal, față de care instanța a aplicat o pedeapsă cu închisoarea.
La stabilirea în concret al gradului de pericol social, instanța a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, gradul de pericol social concret, ridicat al faptei care este relevat de numărul de zile de îngrijiri medicale 80 zile, ceea ce denotă o atingere importantă a integrității corporale a părții vătămate. Totodată, se are în vedere persoana victimei, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, respectiv aplicarea loviturilor cu pumnii și picioarele în zona feței și a picioarelor care imprimă faptei și persoanei inculpatului un grad mare de pericol social, de împrejurările în care a fost comisă fapta, locul săvârșirii faptei, loc public, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita făptuitorului, care deși are antecedente penale, a avut o atitudine constantă de nesinceritate prin nerecunoașterea faptei, împrejurări care imprimă persoanei inculpatului un pericol social ridicat.
În baza art. 182 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
IV.În noaptea de 06/07.04.2008 inculpatul prin efracție-spargerea geamului -a pătruns în interiorul autoturismului marca Fe, cu nr. de înmatriculare B-78- aparținând părții vătămate parcată pe strada - - din O, de unde a un latop, un încărcător pentru telefon mobil 810, cablu de date, căști și un CD de instalare în valoare de 6.000 lei.
Situația de fapt rezultat din procesul verbal de cercetare la fața locului, fișa dactilografică și raportul de constatare tehnico-științifică nr.- din 08.04.2008-filele 87-91 dosar 6134/P/2006, care precizează că urmele papilare ridicate de la fața locului aparțin inculpatului.
Martora (fila -235) - vecina părții vătămate a precizat că în 2008 participat la întocmirea unui proces verbal de către organele de poliție, declarând că a aflat atât de la partea vătămată cât și de la organele de urmărire penală că acesteia i s-a sustras un laptop din mașină. Totodată, aceasta a mai menționat că după incident nu a mai observat ca persoana vătămată să mai aibă ori să utilizeze laptopul, bun despre care anterior știa că îi aparținea acesteia.
Starea de fapt descrisă mai sus s-a coroborat cu declarația părții vătămate - fila 96 dosar 6134/P/2006, care a menționat că în data de 06.04.2008 a constatat că din mașina personală i-au fost sustrase prin spargerea geamului spate un laptop, un încărcător pentru telefon mobil 810, un cablu de date, căști și un CD de instalare.
Declarațiile inculpatului -fila 75, în sensul că, în noaptea de 06/07.04.2008 nu a sustras nici un bun din interiorul unui autoturismul marca, nu sunt credibile, din moment ce materialul probator demonstrează contrariul.
Fapta inculpatului, care cu intenție directă, a luat prin efracție, în timpul nopții și într-un loc public mai multe bunuri aparținând părții vătămate fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însușirii pe nedrept întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 al. 1 -209 al. 1 lit. e, g și i Cod penal față de care instanța a aplicat o pedeapsă cu închisoarea.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72. Penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială: 3-15 ani, împrejurarea că bunurile sustrase nu au fost restituite părții vătămate, paguba relativ medie produsă, circumstanțele reale ale comiterii faptei, modul, mijloacele, locul și timpul comiterii faptei, respectiv sustragerea a unui laptop și a mai multor bunuri prin efracție în timpul nopții și într-un loc public după ce acesta a spart geamul autoturismului, persoana și conduita inculpatului, care având antecedente penale a avut o atitudine constantă de nesinceritate prin nerecunoașterea faptei, împrejurări care imprimă persoanei inculpatului un pericol social ridicat.
În baza art. 208 alin.1-art.209 alin.1 lit.e, g și i Cod penal l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În noaptea de 01/02.04.2008 inculpatul prin efracție - forțarea geamului exterior - a pătruns în interiorul imobilului aparținând părții vătămate SC SRL de pe-, din O, de unde a sustras 2 latop-uri în valoare de 6000 lei.
Situația de fapt a rezultat din procesul verbal de cercetare la fața locului,planșe foto, fișa dactilografică și raportul de constatare tehnico-științifică nr.- din 08.04.2008-filele 97-98, 78-81, 103-109 dosar 6134/P/2006, care precizează că urmele papilare ridicate de la fața locului aparțin inculpatului.
Martorii S -fila 233 și -fila 234 salariați ai părții vătămate au precizat că în aprilie 2008 au constatat că geamul exterior al imobilului în care SC SRL își avea sediul social prezenta urme de forțare, iar în interior lipseau 2 leptopuri, respectiv unul marca, iar celălalt marca HP. Totodată aceștia au precizat că pe rama geamului din exterior se putea observa amprente umane, iar în apropiere de imobil a fost găsit o care se presupune că a fost utilizată la sustragerea celor 2 laptopuri.
Starea de fapt descrisă mai sus s-a coroborat cu declarația administratorului părții vătămată SC SRL - fila 96 dosar 6134/P/2006, care a menționat că în noaptea de 01/02.04.2008 i-au fost sustrase prin forțarea geamului exterior 2 laptopuri, unul marca, iar celălalt marca HP.
Declarațiile inculpatului - fila 75, în sensul că în noaptea de 01/02.04.2008 nu a sustras nici un bun de pe strada - - - nu sunt credibile, din moment ce materialul probator demonstrează contrariul.
Fapta inculpatului, care cu intenție directă, a luat prin efracție, în timpul nopții 2 laptopuri aparținând părții vătămate SC SRL fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însușii pe nedrept întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 al. 1 -209 al. 1 lit. g și i Cod penal, față de care instanța a aplicat o pedeapsă cu închisoarea.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72. Penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială: 3-15 ani, împrejurarea că bunurile sustrase nu au fost restituite părții vătămate, paguba relativ medie produsă, circumstanțele reale ale comiterii faptei, modul, mijloacele, locul și timpul comiterii faptei, respectiv sustragerea a 2 laptopuri prin efracție în timpul nopții după ce acesta a forțat geamul imobilului, persoana și conduita inculpatului, care având antecedente penale a avut o atitudine constantă de nesinceritate prin nerecunoașterea faptei, împrejurări care imprimă persoanei inculpatului un pericol social ridicat.
În baza art. 208 alin.1-art.209 alin.1 lit.g și i Cod penal l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Din fișa de cazier judiciar - fila 282, rezultă că inculpatul a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2389/21.12.2006 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr.405/R/13.09.2007 a Curții de Apel Oradea, iar prin sentința penală nr.62/P/08.02.2008 a Tribunalului Bihor, definitivă prin decizia penală nr.3285/17.10.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - filele 132-141, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, pedeapsă în compunerea căreia a intrat și cea aplicată prin sentința penală a contopirii.
Din conținutul sentinței penale nr.62/P/08.02.2008 a Tribunalului Bihor rezultă că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie comisă la 05.01.2005 în O la o pedeapsă de 3 ani închisoare, iar prin sentința penală nr.2389/21.12.2006 a Judecătoriei Oradea același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de furt calificat comise în perioada 26.08-14.09.2005 în O la 2 pedepse de câte 8 luni închisoare și una de un an și 6 luni închisoare.
Constatând că aceste din urmă infracțiuni sunt în concurs real cu infracțiunile menționate la punctele și II, în baza art.865raportat la art.85 Cod penal cu aplicarea Deciziei nr. 42 din 22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - dată în cadrul unui recurs in interesul legii a anulat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin sentința penală. nr.62/P/08.02.2008 a Tribunalului Bihor, definitivă prin decizia penală nr.3285/17.10.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 36 Cod penal, art. 33 lit."a" și 34 lit."b" Cod penal a contopit pedepsele de: 3 ani închisoare, 1 an și 6 luni, 8 luni închisoare, 8 luni închisoare, cu cele arătate la punctele 1, 2 și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art.40 alin.1 Cod penal a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedepsele de la punctele 3, 4 și 5 care se află în concurs real și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.
S-a apreciat că aplicarea sporului este necesar având în vedere gravitatea și numărul infracțiunilor comise, persistența infracțională a acestuia, iar aplicarea dispozițiilor privind cumulul juridic s-au al contopirii ar fi insuficient în lipsa aplicării unui spor, întrucât în caz contrar acesta ar putea comite și alte infracțiuni mai puțin grave știind că oricum nu va executa o pedeapsă mai mare decât cea inițială.
În baza art. 71. penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, penal.
VII.Ținând seama de considerentele arătare mai sus,instanța a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării, menținerii măsurii preventive a arestării inculpatului și prevăzute de art. 148 lit."d și f" cod procedură penală, subzistă în continuare, fiind chiar întărite de constatarea săvârșirii a cinci infracțiuni cu vinovăție de către inculpatul și astfel se impune privarea de libertate a acestuia tocmai pentru protejarea ordinii publice, în caz contrar lăsarea în libertate a inculpatului ar crea o stare de insecuritate socială și ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În baza art. 350 alin. 1 Cod de procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, dispusă prin Încheierea nr. 19/M/17.04.2008 a Judecătoriei Oradea și mandatul de arestare preventivă nr. 15/M/17.04.2008.
În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din 09.12.2007 și a arestării preventive de la data de 17.04.2008 la zi.
A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei emis în baza sen.pen.nr.62/P/08.02.2008 a Tribunalului Bihor și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
VIII.A constatat că partea civilă SC SRL, a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză - fila 260.Totodată, constatând că în faza urmăririi penale și în ședința publică din data de 30.09.2008-fila 76, partea civilă a solicitat daune civile reprezentând contravaloarea telefonului presupus ca fiind sustras de către inculpat, în baza art. 14 cu aplicarea art.346 Cod de procedură penală rap.la art. 998 - 999 Cod civil a respins acțiunea civile formulată de către aceasta. Altfel zis, între infracțiunea care formează obiectul prezentei cauze-infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180 al. 1 Cod penal și fapta penală privind sustragerea telefonului mobil generatoare de prejudicii patrimoniale nu există o legătură de cauzalitate, iar extinderea procesului penal cu privire la infracțiunea de tâlhărie nu este posibilă întrucât nu există probe concludente și utile în acest sens.
Atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul judecății, partea vătămată -fila 284 formulat pretenții civile în cuantum de 5000 Euro reprezentând daune materiale și daune morale fără însă a dovedi în concret fiecare solicitare.
Instanța a apreciat că este de o notorietate și echitabil acordarea de daune materiale de 1000 lei și 4000 lei daune morale ținând seama de leziunile suferite de către partea civilă și descrise amănunțit în certificatul medico-legal nr. 3535 /Ia/1343/12.10.2006-fila 17 dosar nr.5689/P/2006. Se mai are în vedere traumele psihice cauzate acestuia, concretizate în pregătirea, declanșarea și desfășurarea procesului penal, imposibilitatea acesteia de a duce o viață normală în perioada de spitalizare și convalescență. De asemenea, instanța a avut în vedere și efortul suplimentar depus de partea vătămată care a fost supus unui regim alimentar paserat, a evitat eforturile fizice și a urmat o igienă orală riguroasă, iar costul consultației medicale a fost de 29,40 lei.
Atât în faza de urmărire penală cât și în cursul judecății partea vătămată - - fila 74, 111 formulat pretenții civile în cuantum de 100.000 lei reprezentând daune materiale-30.000 lei și daune morale-70.000 lei fără însă a dovedi în concret fiecare solicitare.
Instanța a apreciat că este de o notorietate și echitabil acordarea de daune materiale de 2000 lei și 7000 lei daune morale ținând seama de leziunile suferite de către partea civilă și descrise amănunțit în certificatul medico legal nr.3597/Ia/1460/06.11.2007-fila 34 dosar parchet și raportul de expertiză medico-legală nr. 3337/II i/63/15.10.2008-filele 82-83. Se mai are în vedere traumele psihice cauzate acestuia,concretizate în pregătirea, declanșarea și desfășurarea procesului penal, imposibilitatea acesteia de a duce o viață normală în perioada de spitalizare și convalescență. De asemenea, instanța a avut în vedere intervențiile chirurgicale repetate la care acesta a fost supus, dar și efortul suplimentar depus de partea vătămată care a fost supus unui regim alimentar lichid și semilichid, a evitat eforturile fizice și a urmat o igienă orală și facială riguroasă, iar costul consultației medicale a fost de 39 lei plus 63 lei.
În faza de urmărire penală partea vătămată -fila 74 dosar parchet a formulat și dovedit ca atare pretenții civile în cuantum de 6.000 lei reprezentând daune materiale.
În consecință, în baza art. 14 cu aplicarea art.346 Cod de procedură penală raportat la art. 998 - 999 Cod civil va admite acțiune civilă și a obligat inculpatul să plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente, părții civile, suma de 1000 lei reprezentând daune materiale și 4000 lei daune morale-pentru faptele comise în minorat - și individual-fără solidaritate - părților civile, suma de 6000 lei reprezentând daune materiale și -, suma de 2000 lei reprezentând daune materiale și 7000 lei daune morale.
Deși Spitalul Clinic Județean de Urgență Caf ost citată cu mențiunea dacă se constituie parte civilă în prezenta cauză aceasta nu a răspuns solicitării instanței. În ceea ce privește restul pretențiilor civile solicitate, acestea au fost respinse ca neîntemeiate.
Având în vedere că partea civilă SC SRL, a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză în cuantum de 6000 lei și că acestea sunt dovedite, în baza art.118 lit.e Cod penal a dispus confiscarea sumei de 6000 lei.
A luat act că părțile civile nu solicită cheltuieli de judecată.
În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1.000 lei-fiind vorba despre 2 fapte comise în minorat și individual - fără solidaritate - la plata sumei de 1.500 lei - fiind vorba de data aceasta despre 3 fapte comise în majorat - cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, apel inculpatul, fără a-l motiva în scris dar susținând oral admiterea apelului și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală raportat la art. 10 lit. c Cod de procedură penală sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 181 și 182 alin. 1 Cod penal. În ce privește comiterea infracțiunilor de furt calificat, a solicitat a se avea în vedere ca le-a recunoscut, le regreta, cerând reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c și 76 Cod penal.
Prin decizia penală nr.242/A din 13 noiembrie 2009, Tribunalul Bihora admis apelul penal declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 839 din 14 iulie 2009, pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a modificat-o în parte, în sensul că a înlăturat dispoziția de anulare a mandatului de executare a pedepsei, emis în temeiul sentinței penale nr.62/P/2008 a Tribunalului Bihor, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.
In baza art. 192 alin.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului.
A dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi și a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Pentru a decide în acest mod, instanța de apel a constatat următoarele:
Starea de fapt a fost corect reținută, just argumentată în conformitate cu probele administrate în cauză, iar încadrările juridice date infracțiunilor sunt corecte. Astfel, în ce privește comiterea infracțiunii prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal, instanța de fond a reținut, în mod corect, în baza probelor administrate, că inculpatul l-a agresat pe partea civilă în data de 08.10.2006, în jurul orei 4, în P-ta 1 din O, aplicându-i mai multe lovituri soldate cu leziunile, pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 50 de zile de îngrijiri medicale, leziuni constate prin constatate în certificatul medico legal nr. 3535/Ia/1343/12.10.2006 - fila 17 - dosar urmărire penală. Chiar dacă inculpatul a negat comiterea infracțiunii susținând ca a aplicat lovituri părții vătămate, dar în contextul în care acesta din urma l-a atacat, apărarea sa este contrazisa de celelalte mijloace de proba administrate în cauza. În primul rând, vătămarea produsa părții vătămate a fost rezultatul unor lovituri extrem de puternice aplicate acesteia, neputându-se accepta ca o dubla fractura mandibulara a fost produsa prin simple acțiuni de apărare și contracarare a atacurilor părții civile. Totodată, declarația părții civile ce a susținut în fiecare declarație data ca inculpatul l-a agresat în urma refuzului sau de a-l servi fără a achita a achita și costul prin aplicarea a doua lovituri cu pumnul, se coroborează cu declarația martorului și cu declarația martorului din faza urmăririi penale. Mai mult starea de fapt stabilita în baza coroborării acestor mijloace de proba prezintă multe similitudini, astfel cum a reținut și instanța de fond, cu celelalte agresiuni reținute în sarcina inculpatului. De asemenea, instanța de fond a înlăturat în mod justificat acele mijloace de proba ce reflectau o subiectivitate evidenta incompatibila cu stabilirea adevărului în mod obiectiv.
Ca atare, soluția instanței de fond de condamnare a inculpatului pentru comiterea acestei infracțiuni la o pedeapsa cu închisoarea de 6 luni în raport de toate criteriile de individualizare ca modul și mijloacele de săvârșite, de împrejurările în care a fost comisa fapta, de locul comiterii, de antecedentele sale penale, de persoana și conduita sa, în raport de atitudinea sa constată nesinceră și cu reținerea art. 99 alin. 3 Cod penal, este legală și temeinică.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului și în ce privește comiterea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal în dauna părții civile din data de 07/08.11.2006. Din probele administrate în cauza rezulta ca inculpatul a aplicat, în acea noapte, mai multe lovituri părții civile atât în față clubului din O, cât și în zona străzii - din Declarațiile martorilor și, șoferi pe autoturisme taxi ce au efectuat transportul părții civile și a inculpatului de la clubul din O în zona străzii -, se coroborează cu constatările raportului de constatare medico legala nr. 3857//105/08.11.2006 și cu declarația părții civile ce a afirmat ca inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri ca urmare a refuzului de a întreține relații sexuale. Și în cazul acestei infracțiuni, având în vedere gradul de pericol ridicat dedus din împrejurările comiterii faptei, din mobilul acesteia, din conduita și atitudinea inculpatului, aspecte analizate pe larg de către instanța de fond, pedeapsa a fost aplicata intr-un cuantum corect individualizat.
Nici în ce privește comiterea infracțiunii prevăzută de art. 182 Cod penal în dauna părții vătămate, în data de 27/28.10.2007, în față clubului din O, probele administrate în cauza nu lasă loc vreunui dubiu asupra autorului infracțiunii de vătămare corporala și a vinovăției acestuia. Chiar dacă inculpatul și-a construit apărarea pe împrejurarea ca la acea data ar fi fost în alta locație, respectiv acasă împreuna cu martorul, fratele sau, celelalte mijloace de proba administrate au îndrituit instanța de fond sa retina în mod corect o cu totul alta stare de fapt decât cea reclamata de către inculpat. Astfel, pe lângă declarația părții vătămate ce a susținut în mod repetat ca inculpatul l-a atacat în fața localului lovindu-l cu pumnii și cu picioarele și care l-a și recunoscut pe inculpat din planșele foto în prezenta martorilor asistenți, în cauza au fost audiat și martorul ocular ce a asistat la incident și l-a recunoscut de asemenea pe inculpat, indicându-l inclusiv în față instanței de fond. De asemenea, a fost audiat martorul ce a văzut urmele agresiunii imediat după consumare și căruia i s-a comunicat de către partea vătămata în momentele imediat următoare cine a fost autorul acestei agresiuni. Aceeași împrejurare a fost învederata și de către o alta martora - - care, deși nu a văzut agresiunea, confirma totuși prezenta inculpatului în acele momente în clubul, precum și împrejurarea ca a văzut-o pe partea civila cu maxilarul umflat. Toate aceste probe se coroborează și cu constatările cuprinse în raportul medico legal ce atesta ca partea civila a suferit în acea data un traumatism soldat cu o dubla fractura mandibulara și fractura a unghiului maxilar, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 80 de zile de îngrijiri medicale. Despre toate aceste leziuni, medicii legiști au concluzionat ca se puteau produce prin lovire cu corp contondent dur.
Ca atare, starea de fapt reținută de către instanța de fond este cea corectă, iar apelul inculpatului, sub acest aspect, este neîntemeiat, apărările sale fiind înlăturate în mod justificat.
În ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat, Tribunalul a reținut că instanța de fond a procedat la o corecta aplicare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, fiind avute în vedere, atât limitele speciale ale pedepselor cât și cuantumul pagubelor produse, nerecuperarea lor, circumstanțele reale ale comiterii - în timpul nopții, prin efracție, în loc public - persoana inculpatului, cu antecedente penale, atitudinea sa de nerecunoaștere din faza urmăririi penale și a judecatei în fond.
Împrejurarea că în prezent inculpatul recunoaște comiterea acestor două infracțiuni de furt calificat este nerelevanta în raport cu celelalte criterii de individualizare neimpunându-se reducerea pedepselor stabilite în sarcina sa. De altfel, revenirea sa asupra poziției inițiale de nerecunoaștere este o poziție rezonabila data fiind probațiunea administrata ce stabilește fără urma de îndoiala ca el este autorul. Astfel, pe lângă declarațiile părților vătămate, în cauza au fost întocmite și rapoarte de constatare tehnico științifica prin care s-a concluzionat ca urmele papilare ridicate de la față locului aparțin inculpatului.
Pentru toate aceste motive, Tribunalul a reținut ca sentința atacată este legală și temeinică sub aspectul reținerii vinovăției inculpatului pentru comiterea tuturor infracțiunilor cu care a fost sesizata instanța, precum și sub aspectul individualizării pedepselor stabilite în sarcina sa. De asemenea, retine ca și sporul de 6 luni închisoare aplicat se impune a fi păstrat, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa rezultanta de 4 ani 6 luni închisoare astfel cum a hotărât instanța de fond.
Totodată, având în vedere ca Tribunalul a menținut și modalitatea de executare a pedepsei aplicate de către instanța de fond și având în vedere ca temeiurile avute în vedere la data luării măsurii preventive a arestării preventive subzistă în continuare, fiind chiar întărite prin constatarea săvârșirii a cinci infracțiuni cu vinovăție de către inculpat, Tribunalul, în baza art. 382 alin. 11 raportat la art. 350 Cod de procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a dedus arestul preventiv până al zi.
Însă, întrucât prin sentința penala nr. 62/P/2008 a Tribunalului Bihors -a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 3 ani cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispoziția instanței de fond de a anula mandatul de executare al acestei hotărâri este lipsită de obiect impunându-se reformarea sub acest aspect a hotărârii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod de procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 180 alin. 2 și art.181 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea prevederilor art. 99 alin.3 Cod penal, iar, în subsidiar, redozarea cuantumului pedepselor, urmare a reținerii de circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. b și c Cod penal, aplicându-se ca modalitate de executare a pedepsei rezultante dispozițiile art. 81 sau 861Cod penal.
Inculpatul recurent susține, în esență, că a recunoscut sustragerea, cu două ocazii diferite, a două laptopuri, precum și săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, însă arată că nu a săvârșit infracțiunile de lovire și cea de vătămare corporală, de altfel nici la dosarul cauzei nu există probe în acest sens. Cât privește motivul subsidiar invocat, inculpatul arată că mama sa a depus diligențe pentru recuperarea prejudiciului și, întrucât a recunoscut săvârșirea faptelor s-ar justifica reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, cu consecința reducerii cuantumului pedepselor, iar ca modalitate de executare a pedepsei rezultante, o pedeapsă cu suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere ar fi suficientă pentru reeducarea sa.
Verificând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpat apare ca neîntemeiat și, în consecință, în baza prevederilor art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins ca atare.
Criticile formulate de către inculpat sunt neîntemeiate.
Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar rezultă că în noaptea de 7/8 noiembrie 2006, la clubul din O inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată cerându-i acesteia să întrețină raporturi intime cu el și, întrucât a fost refuzat, a urmărit-o pe aceasta până în stația de taxi aplicându-i lovituri cu pumnii și picioarele, pentru care partea vătămată a necesitat 6- 8 zile îngrijiri medicale (fila 23, dosar urmărire penală).
În noaptea de 27/28 octombrie 2007, în fața aceluiași bar inculpatul a agresat-o pe partea vătămată, în urma loviturilor primite aceasta necesitând 80 de zile de îngrijiri medicale (fila 82-83, dosarul instanței de fond).
În noaptea de 1/2 aprilie 2008 și în 6/7 aprilie 2008, inculpatul a pătruns prin efracție în sediul societății CLO de unde a sustras două laptopuri în valoare de 7300 lei, respectiv a intrat în autoturismul părții vătămate, de unde a sustras un laptop, un încărcător pentru telefon, cablu de date, căști și un în valoare totală de 6000 lei.
În data de 8 octombrie 2006, în chioșcul aparținând CLOa lovit-o cu pumnul pe partea vătămată, cauzându-i leziuni ce au necesitat 50 de zile de îngrijiri medicale.
Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost reținute în mod corect de către instanța de fond și apel.
Inculpatul, cu ocazia audierii la instanța de apel, a recunoscut în mod sincer săvârșirea infracțiunilor de furt și lovire, precum și cea de vătămare corporală (fila 26), cu toate că în faza de cercetare judecătorească la instanța de fond (filele 75; 168) a negat comiterea tuturor infracțiunilor, iar în faza de urmărire penală a recunoscut doar comiterea infracțiunii prevăzută de art. 181 Cod penal (filele 19;20; 42 din dosarul de urmărire penală nr. 5689/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea ), negând comiterea celorlalte infracțiuni (filele 61;65-67;117;120-121; 139 din dosarul nr. 6134/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea ).
Cererea inculpatului formulată în sensul de a se dispune achitarea sa pe motiv că nu este autorul infracțiunilor prevăzută și pedepsită de art. de art. 180 alin. 2 și art. 181 Cod penal, este neîntemeiată.
Potrivit mijloacelor de probă aflate la dosar, inculpatul i-a aplicat părții vătămate două lovituri cu pumnul provocându-i dublă fractură de mandibulă (a se vedea plângerea și declarația părții vătămate filele 15-16; 18; certificatul medico legal care atestă că partea vătămată a necesitat 15 zile de îngrijiri medicale - fila 17, declarațiile inculpatului - filele 19,20,21; 42, 26, declarațiile martorilor, filele 23,25, filele 24;261).
Cât privește infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 aliniatul 1 Cod penal, este de reliefat că, plângerea și declarația părții vătămate (filele 10,11,12) se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto (filele 13,17), declarațiile martorilor (filele 18-19;169), (filele 20, 262) și cu declarația inculpatului dată în fața judecătorilor de la ribunalul Bihor (fila 26).
Pentru considerentele ce preced, curtea apreciază că vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii celor două infracțiuni susmenționate a fost corect stabilită de către instanța de fond și apel.
Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța de fond a procedat la o judicioasă valorificare a dispozițiilor art. 72 Cod penal, astfel că pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, instanța de recurs o apreciază ca fiind necesară pentru a-și atinge scopul prevăzut de art. 52 Cod penal.
Faptele săvârșite de inculpat sunt infracțiuni cu un grad de pericol social ridicat, reflectat în modul în care au fost comise.
Totodată, este de reliefat durata mare de timp în care s-a derulat activitatea infracțională a inculpatului.
Cât privește persoana inculpatului este de menționat că acesta a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, nu este la primul contact cu legea penală, din fișa de cazier judiciar (fila 121, instanța de fond) rezultând că a fost condamnat anterior de două ori, tot în perioada minorității, pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt și tâlhărie, ceea ce denotă perseverența inculpatului în arealul infracțional.
În consecință, valorificând în mod judicios, în sistemul pugnitiv elementele de esență, definitorii pentru tipul de comportament uman ajuns în balanța justiției, instanța de fond a aplicat inculpatului pedepse just individualizate, neimpunându-se reformarea hotărârilor atacate în sensul de a se redoza cuantumul acestora, respectiv de a i se aplica inculpatului circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. b și c Cod penal, cu consecința aplicării unor pedepse sub limita specială prevăzută de lege. Inculpatul a reparat doar paguba cauzată părții vătămate CLO, nedepunând diligențe pentru plata celorlalte despăgubiri, motiv pentru care nu se justifică reținerea dispozițiilor art. 74 litera b Cod penal. De asemenea, nu există temei pentru reținerea dispozițiilor art. 74 litera c Cod penal față de atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunilor și poziția oscilantă pe care a avut-o pe parcursul procesului penal.
Pentru considerentele ce preced, instanța de recurs apreciază că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice și neexistând motiv pentru reformarea acestora, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul.
În dosarul parchetului nr. 6134/P/2006 inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 19 din 17 aprilie 2008 (filele 128-130), pe o durată de 25 de zile (mandat de arestare nr. 15/2008 (fila 127), ulterior măsura preventivă fiind menținută de către instanța de fond și instanțele de control judiciar.
În baza dispozițiilor art. 385/17 aliniatul 4 cu referire la art. 383 aliniatul 11și 2 se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada efectiv executată până la 26 ianuarie 2010.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit. "b" Cod procedură penală.
RESPINGEca nefondat recursul penal declaratde inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 02 Octombrie 1989, împotriva deciziei penale nr.242 din 13 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ
Pronunțată în ședința publică azi, 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
-
decizie /28.01.2010
Judecător apel -
Judecător fond Antik
tehnoredactat AS/01.02.2010
2 ex.
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Pușcaș Mircea, Pătrăuș Mihaela
