Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 38/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr.38/R/2010
Ședința publică din 26 ianuarie 2010
Complet de judecată compus din
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul recurent domiciliat în comuna, nr. 68 județul S M, împotriva deciziei penale nr.152/A/2009 din 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, care menține desființează în parte, pe latura penală, sentința penală nr.2 din 9 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Negrești O a inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art.208-209 alin1. lit. g Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul ales al inculpatului recurent lipsă, avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.161/2009 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet de Avocat.
Ministerul Public a fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocatul inculpatului recurent susține recursul solicitând în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod de procedură penală admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecând cauza, să se dispună reducerea pedepsei închisorii de 1 an si 6 luni aplicată prin decizia recurată la pedeapsa de 3 luni potrivit art. 76 lit. c Cod penal. că, prin decizia penală nr. 152/A/2009 a Tribunalului Satu Mare inculpatului recurent i s-a redozat pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 2/2009 pronunțată de Judecătoria Negrești -O, de la 3 ani și 6 luni la 1 an și 6 luni închisoare, având în vedere atitudinea inculpatului manifestată prin sinceritatea declarațiilor date, de mobilul comiterii faptei, aceea derăzbunare față de atitudinea patronului său care nu și-a onorat obligația de plată-a muncii prestată de inculpat în echipa de constructori din care făcea parte, și nu în ultimul rând de valoarea relativ minimă a prejudiciului, care de altfel a fost de îndată și recuperat. Este adevărat că instanța de apel a reținut dispozițiile art 74 și 76 Cod penal însă, raportat la împrejurările concrete privind săvârșirea faptei, intenția inculpatului de a-și recupera valoarea muncii prestate, de frustrarea pe care o simțea în acel moment, apreciază că reținând și făcând aplicare dispozițiilor art. 74 și 76 Cod penal instanța de apel putea coborî limita pedepsei la 3 luni, potrivit prevederilor art.76 lit.c Cod penal. să precizeze că inculpatul s-a integrat în societate, prestând o muncă activă, disociindu-se de vechiul său comportament, apreciind că scopul pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal poate fi atins și prin aplicarea acestui minim de pedeapsă.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului și, pe cale de consecință, menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor recurate. Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată, orientată spre minimul special prevăzut de lege nefiind cazul reducerii acesteia, având în vedere pericolul social al persoanei inculpatului recidivist postexecutoriu.
CURTEA DE APEL
ELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele.
Prin sentința penală nr.2/09.01.2009 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-, în baza art. 345 al. 2 Cod de procedură penală raportat la art. 208, 209 alin. 1 lit. g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 01.09.1979 în S M, jud. S M, CNP:-, cetățenia română, studii 8 clase, fără ocupație,stagiul militar nesatisfăcut, divorțat, recidivist, în com. sat nr. 68 jud. SMp entru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la pedeapsa de3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost reparat în natură prin restituirea bunului sustras.
S-a dispus virarea în contul baroului de avocați SMa sumei de 200,00 lei reprezentând onorariu cuvenit avocatului pentru asistența juridică acordată inculpatului în baza deleg. cu nr. 89/09.01.2009, iar în baza art.191 al.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 400,00 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, deși legal citat inculpatul nu s-a înfățișat la nici un termen de judecată și din acest motiv n-a putut fi audiat în legătura cu acuzația ce i se aduce. Instanța de fond a constatat că inculpatul a fost ascultat la data de 10.10.2007 după ce a început urmărirea penală împotriva sa.
Examinând declarația dată de inculpat la această dată instanța de fond a reținut că acesta recunoaște că în cursul lunii iulie 2007 pe timp de noapte a pătruns pe ușa de acces neasigurată cu cheie în locuința părții vătămate de unde a sustras un ferestrău mecanic pe care după ce s-a întors la domiciliul său l-a vândut martorului G cu suma de 3000 lei.
Inculpatul a mai declarat că în scopul sustragerii motofierăstrăului s-a deplasat de la domiciliul său aflat în localitatea în O la locuința părții vătămate întrucât lucrând anterior în gospodăria părții vătămate știa că partea vătămată are un motofierăstrău pe care îl păstrează în holul locuinței.
Martorul Gar elatat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești că este vecin cu inculpatul și că în cursul anului 2007 acesta i-a oferit să cumpere un motofierăstrău. Acceptând oferta inculpatului a cumpărat motofierăstrăul plătindu-i acestuia un preț de 3000 lei. Potrivit relatării martorului inculpatul l-a asigurat că motofierăstrăul este proprietatea lui fără să-l informeze că l-a furat, fapt confirmat și de inculpat în declarația lui.
Dovada aflată la fila 14 din dosarul de urmărire penală, consemnează că motofierăstrăul aparținând părții vătămate a fost ridicat de la martorul Apoi din declarația dată de partea vătămată la 16.10.2007 ( fila 11 din dosarul de urmărire penală ) rezultă că acesteia i-a fost predat motofierăstrăul ridicat de la martor și că partea vătămată revine asupra cererii de despăgubire formulată anterior, arătând că prin restituirea motofierăstrăului a obținut o reparare integrală a prejudiciului suferit.
Coroborând declarația dată de părți în faza urmăririi penale cu declarațiile aparținând martorului G și luate acestuia atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești instanța de fond a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina lui.
pe timp de noapte un motofierăstrău aparținând părții vătămate cu scopul de a și-l însuși în mod nedrept, inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208,209 lit."g" penal.
Pentru săvârșirea acestei infracțiuni instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
Alături de pedeapsa principală a închisorii instanța de fond în temeiul art.71 Cod penal a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit."a" teza II și lit."b" penal.
Individualizând pedeapsa aplicată inculpatului instanța de fond a avut în vedere că dacă despre pericolul social concret al faptei se poate spune că este relativ redus raportat la modul și împrejurarea în care fapta a fost săvârșită și rezultatul acesteia,datele referitoare la persoana inculpatului relevă pericolul social accentuat al acestuia.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a fost de mai multe ori condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt la pedeapsa închisorii privative de libertate. Deși prima pedeapsă a fost aplicată inculpatului când acesta avea doar vârsta de 16 ani și trăsăturile sale de caracter erau în curs de formare, iată că nu s-a putut obține reinserția socială a acestuia. Inculpatul a continuat și după această condamnare să comită alte infracțiuni de furt.
Ultima dată inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt și s-a liberat condiționat din executarea acestei pedepse la 04.08.2002 când i-a rămas de executat un rest de 319 zile închisoare.
Cum până la comiterea infracțiunii ce face obiectul prezentei hotărâri acest rest s-a împlinit condamnarea anterioară a inculpatului întrunește cerințele prevăzute de lege ( art.37 lit."b" penal ) pentru primul termen al recidivei postexecutorii.
Privitor la atitudinea adoptată de inculpat după săvârșirea faptei instanța de fond a reținut că refuzând să se înfățișeze la instanță inculpatul a dovedit că este indiferent față de consecințele ce le va avea de suportat ca urmare a săvârșirii faptei.
Nu în ultimul rând, instanța de fond a avut în vedere că nivelul scăzut de educație al inculpatului, faptul că acesta nu are o ocupație deși are vârsta de 29 de ani și nu și-a întemeiat încă o familie sunt factori de vulnerabilitate care-l pot determina pe inculpat să comită în continuare infracțiuni.
Elementele de fapt și de drept invocate determină concluzia că reeducarea inculpatului și apărarea societății prin descurajarea săvârșirii unor astfel de fapte de către alte persoane se poate realiza numai aplicând inculpatului pedeapsa mai sus arătată.
Împotriva acestei hotărâri in termen legal a declarat apel inculpatul, solicitând prin motivele formulate în scris și depuse la dosarul cauzei admiterea lui, desființarea hotărârii pronunțate si rejudecarea cauzei motivat de faptul că deși legal citat, inculpatul a fost in imposibilitatea de a se prezenta la judecarea cauzei si nici nu a putut înștiința instanța despre aceasta imposibilitate.
În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună reducerea pedepsei aplicate sub minimul special. Prin Sentința penală nr.2/2009, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la o pedeapsa privativa de libertate de 3 ani si 6 luni închisoare. Inculpatul a mai arătat că în considerentele hotărârii se reține că nu a fost prezent la nici unul din termenele de judecata si nu a fost audiat în legătură cu acuzația adusa. Audierea acestuia a avut loc doar in faza de urmărire penală. Referitor la acest aspect, ca un prim motiv de apel se învederează că deși a fost prezent si audiat in fata organelor de urmărire penală, acestuia nu i s-a spus ca urmează sa fie audiat si in celelalte faze procesuale si ca in situația in care nu va mai locui la adresa indicata să aducă la cunoștința organului de urmărire penala unde va putea fi găsit, motiv pentru care, plecând in străinătate unde a găsit loc de muncă, nu a avut cunoștință de derularea procesului penal. În aceste condiții apreciază că i-au fost încălcate dreptul la apărare garantat de art.6 din Constituția României, fiindu-i încălcate si drepturile conferite de art. 70 pct.4 Cod de procedură penală.
Inculpatul mai arată că a dat o singura declarație in cursul urmăririi penale, unde a recunoscut sincer săvârșirea faptei, si data fiind si valoarea a prejudiciului cauzat si faptul ca acesta a fost recuperat in totalitate, apreciind că în cauza se pot retine in favoarea sa circumstanțe atenuante cu consecința redozării pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr.152/A din 15 octombrie 2009, Tribunalul Satu Mare admite apelul declarat de inculpatul apelant, împotriva Sentinței Penale numărul 2 din 9 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș in dosar -, pe care desființat-o în parte, pe latura penală, și rejudecând cauza, a redozat pedeapsa aplicată inculpatului apelant pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208, 209 al.1 lit.g Cod penal de la 3 ani și 6 luni închisoare la 1 an și 6 luni închisoare prin aplicarea dispozițiilor art.74, 76 Cod penal.
A menținut restul dispozițiilor din hotărâre.
În baza art. 192 al.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat că apelul este fondat impunându-se admiterea lui.
realității ca inculpatul a fost audiat o singura data, in cursul urmăririi penale, in calitate de învinuit, iar la soluționarea cauzei de prima instanța nu a fost prezent, astfel ca nu i s-a putut lua nici o declarație.
Această lipsă a fost suplinită în calea de atac, unde potrivit declarației aflate la fila 23 din dosar, inculpatul a recunoscut că a luat de la partea vătămată motofierăstrăul pe care l-a valorificat inițial in favoarea unei persoanei, insa după începerea urmăririi penale a restituit obiectul sustras, însă a făcut acest lucru întrucât a lucrat la partea vătămată si aceasta a refuzat plata muncii efectuate.
Analiza în concret a condițiilor săvârșirii faptei, valoarea relativ mică a prejudiciului cauzat, împrejurarea recuperării lui in totalitate, atitudinea manifestata încă de la începutul urmăririi penale, in sensul recunoașterii faptei sunt motive întemeiate care să impună reținerea de circumstanțe atenuante in favoarea inculpatului, cu consecința reducerii pedepsei aplicate.
Pe cale de consecință, dând eficiență prevederilor art. 379 pct.2 lit.a Cod de procedură penală apelul declarat de inculpat a fost admis, iar potrivit prevederilor art. 382 al.2 Cod de procedură penală hotărârea primei instanțe desființată în parte, pe latura penală si rejudecând sub acest aspect cauza, urmare a reținerii circumstanțelor atenuante in favoarea inculpatului, pedeapsa aplicata de Judecătoria Negrești Oaș urmează a fi redusă de la 3 ani și 6 luni la 1 an și 6 luni închisoare.
Modalitatea de executare stabilită de prima instanță urmează a fi menținută, starea de recidivă a inculpatului, urmare a reținerii vinovăției in comiterea faptei neconferind o altă alternativă.
Admiterea apelului promovat va determina sub aspectul cheltuielilor ocazionate de soluționarea lui, lăsarea lor in sarcina statului, incidente fiind prevederile disp.art.192 al.3 Cod de procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal prevăzut de lege a declarat recurs inculpatul solicitând instanței admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecând cauza, să se dispună reducerea pedepsei închisorii de 1 an si 6 luni aplicată prin decizia recurată la pedeapsa de 3 luni potrivit art. 76 lit. c Cod penal. că, prin decizia penală nr. 152/A/2009 a Tribunalului Satu Mare inculpatului recurent i s-a redozat pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 2/2009 pronunțată de Judecătoria Negrești -O, de la 3 ani și 6 luni la 1 an și 6 luni închisoare, având în vedere atitudinea inculpatului manifestată prin sinceritatea declarațiilor date, de mobilul comiterii faptei, aceea derăzbunare față de atitudinea patronului său care nu și-a onorat obligația de plată-a muncii prestată de inculpat în echipa de constructori din care făcea parte, și nu în ultimul rând de valoarea relativ minimă a prejudiciului, care de altfel a fost de îndată și recuperat. Este adevărat că instanța de apel a reținut dispozițiile art 74 și 76 Cod penal însă, raportat la împrejurările concrete privind săvârșirea faptei, intenția inculpatului de a-și recupera valoarea muncii prestate, de frustrarea pe care o simțea în acel moment, apreciază că reținând și făcând aplicare dispozițiilor art. 74 și 76 Cod penal instanța de apel putea coborî limita pedepsei la 3 luni, potrivit prevederilor art.76 lit.c Cod penal. să precizeze că inculpatul s-a integrat în societate, prestând o muncă activă, disociindu-se de vechiul său comportament, apreciind că scopul pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal poate fi atins și prin aplicarea acestui minim de pedeapsă.
Curtea, examinând hotărârile atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind.9 alin. 3 Cod de procedură penală, combinate cu art. 385 ind. 6 alin 1 și art. 385 ind. 7 alin. 1 Cod de procedură penală, constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptei săvârșite de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de apel a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel, inculpatul era la data săvârșiri faptei fără ocupație, neîncadrat în muncă, recidivist, iar instanța de apel a evaluat în mod judicios atât aceste aspecte cât și fapta și mai ales gradul de pericol ridicat al unei asemenea fapte.
Criticile formulate de către inculpat în motivele sale de recurs sunt neîntemeiate. Nici un sentiment de frustrare nu poate motiva fapta săvârșită de către inculpat. Existența unor neînțelegeri de orice natură între inculpat și partea civilă nu justifică infracțiunea de furt, acele neînțelegeri putând fi clarificate și în alte modalități ( pe cale amiabilă în urma unor acțiuni în justiție,e tc.)
Pentru aceste motive, Curtea constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiilor art. 72 și art. 52 Cod penal și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora.
Față de cele menționate mai sus, Curtea, in conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat.
În baza art. 192 Cod de procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, potrivit delegației nr.5436/2009 emisă de Baroul Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit. "b" Cod procedură penală.
RESPINGEca nefondat recursul penal declaratde inculpatul, domiciliat în nr. 68 județul S M, împotriva deciziei penale nr.152/A din 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare în recurs,din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ
Pronunțată în ședința publică azi, 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
decizie MT/03.02.2010
Judecător apel -
Judecător fond
tehnoredactat AS/03.02.2010
3 ex.
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Pușcaș Mircea, Pătrăuș Mihaela
