Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 37/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr.37/R/2010
Ședința publică din 26 ianuarie 2010
Complet de judecată compus din
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de către inculpatul recurent - domiciliat în Carei,- jud. S M, împotriva deciziei penale nr.153/A/2009 din 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 92 din 30 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Carei,inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.g,i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b și art.74, 76 lit.c Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului recurent lipsă, avocat din oficiu în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 5432/18.11.2009 emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificare hotărârilor recurate în sensul de a se dispune, în principal, achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina acestuia, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b/1 Cod de procedură penală, întrucât fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni. În subsidiar, solicită a se dispune reducerea cuantumului pedepsei aplicate acestuia, având în vedere atitudine sinceră a inculpatului, împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat. Cu onorariu pentru apărarea din oficiu.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului și, pe cale de consecință, menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor recurate. Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată, nefiind cazul reducerii acesteia, având în vedere persoana inculpatului recidivist postexecutoriu.
CURTEA DE APEL
ELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.92/30.03.2009 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Carei, n baza art.208 alin.1, 209 alin.1, lit.g, i Cod Penal cu aplicarea art.37 lit.b si art.74, 76 lit. Cod Penal, l-a condamnat pe inculpatul, fiul lui si, născut la data de 16.03.1978 în Carei, județul S M, CNP -, de cetățenie română, studii 4 clase, fără ocupație, căsătorit, posesor al CI seria - - eliberat de Politia Carei, domiciliat în Carei, P-ța -, nr.4/53, cu reședința pe- județul, S M, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la 1 an închisoare.
În baza art.71 Cod Penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit."a" teza II a Cod Penal, pe durata executării pedepsei.
S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
În baza art.191 alin.1, 189 Cod penal inculpatul a fost obligat să plătească statului 120 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut căn data de 29.03.2008, după ce a consumat băuturi spirtoase, în jurul orelor 23,30, deplasându-se pe strada - din Carei, inculpatul s-a hotărât să sustragă bunuri din locuința parții vătămate. În acest sens a pătruns în curtea acestuia prin escaladarea gardului, după care a pătruns în terasa locuinței pe ușile de acces ce erau închise dar neasigurate și din atelier a sustras un polizor unghiular, o mașină de găurit, o ruletă metrică de 2 și un, bunuri ce se aflau într-o plasă de rafie.
Inculpatul a părăsit imobilul parții vătămate transportând bunurile sustrase la locuința sa, iar în ziua următoare a vândut bunurile numitului Dan contra sumei de 60 lei, fără să facă afirmații cu privire la proveniența acestora.
Prejudiciul creat, în sumă de 150 lei, a fost recuperat în totalitate prin restituirea bunurilor sustrase, motiv pentru care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, iar compărătorului de bună credință i-a restituit suma de 60 lei.
În ședința publică din 15.09.2008, partea vătămată Dan a declarat că nu are pretenții de la inculpat și nu se constituie parte civilă în cauză.
În ședința publică din 16 martie 2009, inculpatul a declarat că a sustras de la partea vătămată un aparat de găurit și un aparat de tăiat, bunuri pe care le-a vândut parții vătămate Dan cu suma de 60 de lei. Inculpatul a declarat, de asemenea, că a restituit bunurile furate părții vătămate, precum și banii parții vătămate Dan.
Inculpatul este recidivist.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța de fond a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și, prin urmare, l-a condamnat pe acesta, iar la individualizarea pedepsei a avut în vedere disp.art.72 Cod Penal și având în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunii, că prejudiciul cauzat este relativ mic și recuperat i-a acordat acestuia circumstanțe atenuante, astfel că, în baza art.208 alin.1, 209 alin.1, lit.g, i Cod Penal, cu aplicarea art.37 lit.b și art.74, 76 lit. Cod Penal, l-a condamnat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la 1 an închisoare, conform dispozitivului sentinței atacate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul.
Apelul nu a fost motivat în scris, iar cu ocazia susținerii orale a acestuia, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, inculpatul a solicitat redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată, în sensul reducerii acesteia, arătând că pedeapsa de 1 an închisoare este prea M în raport de fapta comisă și de împrejurarea că prejudiciul cauzat persoanei vătămate a fost recuperat în întregime. Mai arată că are doi copii minori, ambii bolnavi, unul cu epilepsie, iar celălalt a suferit recent o intervenție chirurgicală.
Prin decizia penală nr.153/A din 15 octombrie 2009, Tribunalul Satu Mare a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul-apelant, domiciliat în mun.Carei,-, județul S M, împotriva sentinței penale nr.92/30.03.2009 pronunțată de către Judecătoria Carei,pe care o menține în întregime.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală l-a obligat pe apelant la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, iar în baza art.189 Cod procedură penală a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției și a Libertăților în contul Baroului SMa sumei de 100 lei, onorariu apărător din oficiu, conform delegației nr.962/2009, pe seama domnului avocat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Satu Marea reținut următoarele:
În mod corect Judecătoria Careia reținut pe baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei că fapta inculpatului de a pătrunde pe timp de noapte și prin escaladarea gardului, în curtea locuinței persoanei vătămate și apoi de a-și însuși dintr-o anexă un polizor unghiular, o mașină de găurit, o ruletă metrică și un, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt în formă calificată, prevăzut de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g și i Cod penal.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor și această recunoaștere se coroborează cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale, așa încât, tot în mod corect, prima instanță de judecată, reținând vinovăția acestuia, a dispus condamnarea sa la o pedeapsă cu închisoarea.
Din copia fișei de cazier judiciar a inculpatului, aflată la filele 33-34 din dosarul de urmărire penală, rezultă că acesta a suferit numeroase condamnări la pedepse privative de libertate pentru fapte similare, ultima dintre condamnări, respectiv aceea de 1 an aplicată prin sentința penală nr.227/2003 a Judecătoriei Carei, reprezintă primul termen al recidivei postexecutorii, reglementată de art.37 lit.b Cod penal.
Reținând comiterea faptei dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie, tot în mod corect, prima instanță a dispus executarea pedepsei aplicate prin privare de libertate, fiind singura modalitate de individualizare a executării pedepsei permisă de lege față de situația inculpatului.
Limitele de pedeapsă prevăzute de art.209 alin.1 Cod penal sunt închisoare de la 3 la 15 ani. Aplicând inculpatului pedeapsa închisorii de 1 an, ca urmare a reținerii în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante în condițiile art.74 și 76 lit.c Cod penal, prima instanță a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor art.72 Cod penal privind criteriile generale de individualizare a pedepsei.
Comiterea infracțiunii de către inculpat pe fondul stării de ebrietate în care se afla, ca urmare a consumului de băuturi spirtoase și greutățile cu care se confruntă familia inculpatului, constând în afecțiunile medicale ale celor doi copii minori ai acestuia, nu sunt în măsură să înlăture răspunderea penală a acestuia.
Ținând cont de pericolul social concret al faptei comise de inculpat ce rezultă din modalitatea și împrejurările în care aceasta a avut loc, respectiv pe timp de noapte și prin efracție, de prejudiciul creat în dauna persoanei vătămate, evaluat de către acesta la aproximativ 150 lei, de împrejurarea că acest prejudiciu a fost recuperat, prin restituirea bunurilor sustrase, care apoi au fost înstrăinate de către inculpat unui cumpărător de bună credință, de împrejurarea că inculpatul a restituit cumpărătorului de bună credință suma obținută prin valorificarea bunurilor sustrase, respectiv suma de 60 lei, dar și de starea de recidivă în care se afla inculpatul, tribunalul a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei de 1 an închisoare ce i-a fost aplicată prin hotărârea primei instanțe.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor recurate și modificarea lor în sensul de a se dispune achitarea sa sub învinuirea săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina sa, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b/1 Cod de procedură penală, întrucât fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni. În subsidiar, a solicitat a se dispune reducerea cuantumului pedepsei aplicate acestuia, având în vedere atitudine sinceră a inculpatului, împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat.
Verificând decizia recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică, iar recursul formulat de inculpat apare ca neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală urmează să fie respins.
Starea de fapt a fost corect stabilită de către instanțe, pe baza ansamblului probatoriu administrat, care se coroborează cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului și dovedește cu certitudine vinovăția inculpatului, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, reținându-se că inculpatului a pătruns pe timp de noapte și prin escaladarea gardului, în curtea locuinței persoanei vătămate și apoi și-a însușit dintr-o anexă un polizor unghiular, o mașină de găurit, o ruletă metrică și un.
Sub aspectul individualizării pedepsei instanța de fond a procedat la o justă valorificare a dispozițiilor art.72 Cod penal, iar pedeapsa aplicată inculpatului reflectă în mod obiectiv pericolul social concret pe care îl prezintă fapta și persoana inculpatului, nefiind cazul reducerii acesteia.
Curtea, nu poate primi nici solicitarea inculpatului,în sensul achitării sale în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b/1 Cod de procedură penală, întrucât nu se poate susține că fapta săvârșită de inculpat este în mod vădit lipsită de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni având în vedere împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, precum și persoana acestuia, cu numeroase condamnări la pedepse privative pentru același gen de infracțiuni ( fișa de cazier judiciar fila 33-34 - din dosarul de urmărire penală).
Față de cele mai arătate, Curtea reține că instanța de apel a stabilit corect starea de fapt reținută în sarcina inculpatului, stare de fapt pe deplin dovedită de probele administrate în cauză, motiv pentru care urmează ca recursul formulat de către inculpatul să fie respins ca nefondat, iar în baza art.192 alin.2 și art.189 Cod de procedură penală inculpatul va fi obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu,conform delegației nr.5432/2009, va fi avansat din fondul Ministrului Justiției și Libertăților cetățenești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală.
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat de cătreinculpatul - fiul lui și, născut la 16.03.1978 în Carei, județul S M, împotriva deciziei penale nr.153 din 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu,va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, conform delegației nr.5432/2009.
DEFINITIVĂ
Pronunțată în ședința publică azi, 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. /09.02.2010
Judecător apel -
Judecător fond
AS/09.02.2010
3 ex.
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Pușcaș Mircea, Pătrăuș Mihaela
