Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 74/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - nr.OUG 195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 74
Ședința publică din 06 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Motan Traian
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul,domiciliat în mun. B,-, -urn,. 15, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 241 din 25 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția penală.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat care substituie pe avocat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile și constatând recursul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpat, arată că motivele de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 3859pct. 10, 14 și 18 Cod procedură penală, solicitând admiterea recursului formulat, casarea deciziei penale atacate și menținerea sentinței primei instanțe, cu motivarea că instanța a înlăturat declarațiilor unor martori. Astfel a fost omisă declarația martorului care confirmă faptul că autoturismul nu a fost condus de inculpat, ci de martorul. Arată că înlăturarea depozițiilor acestor doi martori este nefondată, diferențele privind relatările făcute de aceștia fiind esențiale în dovedirea nevinovăției inculpatului, care a fost găsit de organele de poliție cu mașina staționând într-o parcare și nu în circulație. La dosar nu există nicio probă că inculpatul a fost găsit cu autoturismul în trafic, astfel încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina acestuia.
În subsidiar, solicită reducerea pedepsei aplicate inculpatului cu aplicarea dispozițiilor art. 86 Cod penal referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a căror condiții sunt îndeplinite în cauză, dispozițiile art. 81 Cod penal nefiind aplicabile întrucât, avându-se în vedere starea de recidivă a inculpatului, pedeapsa la care a fost condamnat anterior este de 9 luni închisoare. Mai arată că inculpatul are o afacere în derulare, pentru care a angajat credite bancare, sens în care depune la dosar copii după contracte de credit, astfel încât condamnarea acestuia cu executarea pedepsei ar avea consecințe nefaste.
Reprezentanta Parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea deciziei penale atacate, cu precizarea că în mod corect s-au apreciat probele administrate în cauză, inculpatul conducând autoturismul sub influența băuturilor alcoolice, dovedindu-se vinovăția acestuia.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani din data de 16 octombrie 2006, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 79 alin. 4 din nr.OUG 195/2002, reținându-se în sarcina acestuia că în noaptea de 15 martie 2006, în jurul orei 2330a condus pe drumurile publice din municipiul B autoutilitara cu număr de înmatriculare - în stare de ebrietate, iar la solicitarea organelor de poliție a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii gradului de alcoolemie.
Prin sentința penală nr. 840 din 24 aprilie 2007, Judecătoria Botoșani, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunea prev. de art. 79 alin. 4 din nr.OUG 195/2002 în cea prev. de art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. d Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul, CNP -, fiul lui - și, născut la data de 2 mai 1966 în municipiul B, studii medii, cu antecedente penale, căsătorit, 3 copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, administrator "" B, cu domiciliul în municipiul B,-, județul B, fără forme legale în municipiul B-, -urn, etaj 3, apartament 15, județul B, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza analizării probatoriului administrat în cauză, că, într-adevăr, în seara de 15 martie 2006, inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorul, însă la plecare a fost chemat martorul, care a urcat la volan, conducându-1 pe inculpat la domiciliu.
După parcarea mașinii, inculpatul a urcat pe scaunul șoferului, consumând vin împreună cu martorul, în această situație fiind depistat de organele de poliție.
A mai reținut prima instanță că între procesele-verbale întocmite de B și B există mai multe contradicții, acesta vizând ora, traseul urmat și semnalele folosite, că martorul - a fost "ajutat" de organele de poliție să declare în sensul dorit de acestea, astfel încât, nu rezultă cu certitudine că inculpatul ar fi condus autoturismul în seara respectivă, îndoiala profitându-i, conform principiului "in dubio pro reo".
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că prima instanță a data o interpretare eronată și tendențioasă probelor administrate în cauză, achitându-1 în mod greșit pe inculpat.
Astfel, din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procesele-verbale încheiate de organele de poliție rutieră și B, confirmate cu declarațiile martorilor și -, rezultă că inculpatul a condus autoutilitara pe drumurile publice din municipiul B și că, depistat de organele de poliție, a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
A mai motivat apelantul că, în mod nejustificat, instanța a dat valoare probantă declarațiilor martorilor și, care sunt interesați în cauză, primul fiind prieten bun cu inculpatul, iar al doilea având datorii la tatăl inculpatului și fiind ulterior angajat la societatea administrată de inculpat.
A solicitat admiterea apelului și condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție.
Tribunalul Botoșani - secția penală, prin decizia nr. 241 din 20.11.2007, a admis apelul declarat de parchet, a desființat în totalitate sentința atacată și în rejudecare l-a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice prev. și ped. de art. 79 alin. 4 din nr.OUG 195/2002 cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 1 și 6 luni închisoare.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat la data de 15 martie 2006 de Serviciul Poliției Rutiere din cadrul Poliției municipiului B ( 4 dosar urmărire) rezultă ca în seara respectivă, în jurul orei 2330, un echipaj a fost sesizat și a urmărit în trafic autoturismul, cu număr de înmatriculare -, solicitând și sprijinul B, pe traseul Calea Națională, --- spre str. -, autoturismul intrând în parcarea din spatele Hotelului "".
Organele de poliție au constatat că Ia volan se afla inculpatul, care era sub influența alcoolului, fiind testat cu aparatul etilotest, acesta refuzând ulterior recoltarea probelor biologice.
Cele consemnate în procesul verbal sus-menționat sunt confirmate cu procesul-verbal încheiat de RB( 5 dosar urmărire) și cu declarațiile martorilor asistenți și -.
Martorul, atât în declarațiile din cursul urmăririi penale ( 14 -15), cât și în fața instanței de judecată ( 20 dosar fond) a arătat că a văzut momentul în care mașina condusă de inculpat a intrat în parcare, fiind urmărită îndeaproape de autoturismele poliției, precizând că a văzut că inculpatul a condus efectiv mașina, ulterior acesta fiind legitimat și testat cu etilotestul de poliție.
Martorul - a declarat inițial ( 18) că în seara respectivă rula cu autoturismul pe str. --- din B când a observat o de culoare albă făcând stânga pe -, urmată de două mașini de poliție cu girofarurile în funcțiune, că a oprit pentru a acorda prioritate și imediat a fost solicitat de un polițist să participe în calitate de martor la legitimarea conducătorului auto.
Ulterior, acest martor și-a schimbat declarațiile, în instanță ( 21) arătând că nu a văzut ca mașina inculpatului să fie urmărită de organele de poliție pe strada ---, că a fost solicitat de organele de poliție când mașina se afla deja în staționare într-o poziție ce nu bloca accesul în gangul pe unde intrase și că în declarația inițială a fost.ajutat" de poliție în sensul arătat.
Aceste probe se coroborează între ele.
Inculpatul a invocat nelegalitatea probelor cu motivarea că nu respectă condițiile de formă și conținut prev. de art. 467 Cod procedură penală.
Potrivit art. 467 Cod procedură penală, organul de urmărire penală sesizat întocmește un proces-verbal în care consemnează cele constatate cu privire la fapta săvârșită, declarațiile învinuitului și ale celorlalte persoane ascultate.
Procesul-verbal se citește învinuitului, precum și persoanelor care au fost ascultate, cărora li se atrage atenția că pot completa declarațiile sau că pot face obiecțiuni cu privire la acestea, fiind semnat de organele de urmărire penală, de învinuit și de persoanele ascultate.
Din analiza procesului-verbal nu rezultă că s-ar fi încălcat vreo dispoziție imperativă, care să atragă nulitatea actului, faptul că acesta a fost înregistrat la o dată ulterioară neafectând în nici un fel conținutul actului, cu atât mai mult cu cât în speță nu s-a aplicat procedura specială de urmărire a infracțiunii flagrante.
S-au mai invocat neconcordanțe între cele două procese-verbale în ce privește ora, precum și direcția în care s-au îndreptat cele două mașini ale poliției.
Aceste neconcordanțe sunt evidente greșeli materiale, fiind de necontestat faptul că cele două echipaje au urmărit autoturismul în trafic, de pe Calea Națională spre Str. -, pe ---, până la locul unde aceasta s-a oprit, virând "dreapta" spre - și str. - -, oprindu-se în gangul de la intrare în parcarea din spatele Hotelului, faptul că într-unui din procesele-verbale apare menționat că mașina poliției a virat "stânga" spre str. - - în condițiile în care această stradă este spre dreapta, fiind lipsit de relevanță.
Inculpatul a încercat să acrediteze ideea că la volanul autoturismului, în timp ce acesta rula pe drumurile publice, se afla martorul, care a coborât imediat ce au ajuns la domiciliu, el urcând la volan după oprire, moment în care au apărut organele de poliție.
Martorii și au confirmat susținerile inculpatului, însă aceste declarații urmează a fi înlăturate, fiind evident nesincere și interesate, martorul fiind prieten bun cu inculpatul, iar martorul, având de asemenea, o relație apropiată cu acesta, ulterior declarației date la poliției în favoarea inculpatului fiind angajat la societatea administrată de acesta.
Martorul, care a declarat în mod constat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, că a văzut momentul în care mașina condusă de inculpat a intrat în gangul din apropierea Hotelului, urmată de două mașini ale poliției, nu ar fi avut nici un interes de a declara în acest sens, confirmând cele consemnate în procesele-verbale încheiate de organele de poliție.
Prin urmare, cum din probele arătate rezultă cu certitudine că inculpatul, aflat în stare de ebrietate, era la volanul autoturismului, conducându-1 pe strada --- din municipiul B, fiind depistat de organele de poliție și refuzând recoltarea probelor biologice, în mod greșit prima instanță a dispus achitarea acestuia în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Se constată, de asemenea, că în mod greșit s-a dispus, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 79 alin. 4 din nr.OUG 195/2002 în cea prev. de art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002, nemotivându-se această decizie.
Este evident că instanța a avut în vedere faptul că nr.OUG 195/2002 a fost republicată, cu o nouă numerotare, în urma aprobării acesteia prin Legea nr. 49/2006.
Forma republicată a nr.OUG 195/2002, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2006, se aplică de la data intrării în vigoare a legii, respectiv 20 septembrie 2006.
Infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, prev. și ped. de art. 79 alin. 4 din nr.OUG 195/2002, se regăsește în noua numerotare la art. 87 alin. 5, însă limitele de pedeapsă au fost modificate prin Legea nr. 49/2006, limita minimă crescând de la 1 an la 2 ani închisoare.
Cum inculpatul a săvârșit fapta la data de 15 martie 2006, înainte de intrarea în vigoare a acestor modificări, îi sunt aplicabile dispozițiile legale în vigoare la data respectivă, cu aplicarea legii mai favorabile, potrivit dispozițiilor art. 13 Cod penal.
De asemenea inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a Cod penal, în raport cu pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2490/2005 a Judecătoriei Botoșani, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.
Cum suspendarea condiționată a executării acestei pedepse s-a dispus în temeiul art. 305 alin. 4 Cod penal, nu sunt date condițiile revocării conform art. 83 Cod penal, fiind aplicabile dispozițiile art. 305 alin. 5 Cod penal.
La individualizarea judecătorească a pedepsei se vor avea în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta comisă, care sunt între 1 și 5 ani închisoare, gradul de pericol al faptei săvârșite, în raport cu circumstanțele concrete, care relevă un pericol social ridicat, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Sub aceste din urmă aspecte se are în vedere atitudinea nesinceră a inculpatului, care a încercat să inducă în eroare organele judiciare și instanțele, determinând și alte persoane să denatureze adevărul, în scopul de a se sustrage de la răspunderea penală.
Prin urmare, se apreciază că reeducarea inculpatului se va putea realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoare cu executare în regim de detenție, nefiind întrunite condițiile legale pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Împotriva deciziei a formulat recurs inculpatul, solicitând casarea acesteia și menținerea sentinței ca legală și temeinică, soluția de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală fiind cea corectă.
În subsidiar, a solicitat a se face în cauză aplicarea art. 81 Cod penal sau art. 86 Cod penal referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Criticile nu sunt întemeiate.
Verificând actele și lucrările din dosarul cauzei, Curtea constată că instanța de apel a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege mai sus menționat.
Cum din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul, aflat în stare de ebrietate, era la volanul autoturismului, la data de 15 martie 2006, conducându-l pe str. - - - din mun. B și fiind depistat de organele de poliție, a refuzat recoltarea probelor biologice, în mod just a fost condamnat de tribunal pentru infracțiunea prev. de art. 79 alin. 4 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, se constată că în cauză au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 52 și 72 Cod penal, ținându-se seama atât de pericolul social concret al faptei săvârșite, cât și de date ce caracterizează persoana inculpatului, care este recidivist, criterii care exclud posibilitatea aplicării art. 81 sau 86 Cod penal.
În consecință, reanalizând situația de fapt amplu descrisă în motivarea deciziei și întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea constată că motivele de recurs formulate și care vizează achitarea sau suspendarea executării pedepsei nu pot fi primite.
Față de aceste considerente și cum nici din oficiu nu sunt date motive de casare, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul,domiciliat în mun. B,-, -urn,. 15, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 241 din 25 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția penală.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06.02.2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./20.02.2008
Jud. fond -
Jud. apel -
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu, Motan Traian
