Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 1415/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
1500/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1415
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI
este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.371/A/05.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, asistat juridic de apărător ales, în baza delegației nr. 8/13.10.2009 (fila 11 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri sau excepții de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată astfel încât acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului de prima instanță, arătând că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, că este bolnav și are 4 copii.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de recurentul inculpat ca nefondat
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că recunoaște fapta săvârșită și o regretă, solicitând în acest sens admiterea recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.617/2603.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în baza art. 86 alin. 1 din nr.OUG195/2002, cu aplic. art. 37 lit. b pen. art. 74 alin. 1 lit. c) pen. art. 76 alin. 1 lit. d) pen. și art. 80. pen. a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul tară a poseda permis de conducere în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art. 293 alin. 1. pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. art. 74 alin. 1 lit. c) pen. art. 76 alin. 1 lit. e) pen. și art. 80. pen. a mai condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 1 (unu) lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art. 33 lit. a pen. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b pen. s-a dispus contopirea cele două pedepse stabilite anterior, de 6 luni și de 1 lună închisoare, inculpatul, urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 71.Cod Penal a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art.191 alin.1.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 25.09.2007, în jurul orei 15,00, în timp ce conducea un autocamion tip cu număr de înmatriculare B-28- pe str. - - către Bd. -, inculpatul a fost oprit de organele de poliție pentru un control de rutină cărora le-a declarat că nu are permisul de conducere asupra sa și că se numește, fiul lui și, născut în data de 12.11.1950 în., județul C, domiciliat în B, str.-,. 1,. 3.. 9, sector 4.
În urma verificărilor efectuate, organele de poliție au constatat că inculpatul nu corespunde semnalmentelor lui furnizate de ofițerul de serviciu al Secției 26 Poliție, fapt pentru care i-au solicitat acestuia să-i conducă la domiciliul acestuia, unde urma să facă dovada identității sale și a deținerii permisului de conducere. In timp ce se afla în mașina organelor de poliție, inculpatul a recunoscut și în prezența martorului că nu posedă permis de conducere și că numele său real este.
Faptul că inculpatul a condus autocamionul cu număr de înmatriculare B-28-, fără a poseda permis de conducere rezultă din procesul-verbal de verificare a sa în baza de date a Serviciului Evidența Permise Auto (10 ), fapt ce se coroborează cu declarațiile inculpatului care a recunoscut atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată că a condus autoturismul tară a avea permis.
Prezentarea inițială a inculpatului în fața organelor de poliție ca fiind rezultă din declarația martorului care a asistat la legitimarea inculpatului de către organele de poliție și la solicitarea de a prezenta permisul de conducere, aspecte ce se coroborează cu procesul verbal de depistare.
Totodată, din declarațiile martorului ( 8, 9) mai rezultă că la solicitarea organelor de poliție de a îl însoți pe inculpat până la domiciliul acestuia pentru a putea face dovada identității sale și faptului că posedă permis de conducere, inculpatul a recunoscut că nu se numește, numele său real fiind și că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Inculpatul a fost identificat ca fiind prin procesul-verbal de stabilire a identității.
Fiind audiat și în fața instanței, inculpatul a recunoscut că a condus autocaminoul cu nr. de înmatriculare B-28- fără a avea permis de conducere și că a declarat inițial organelor de poliție datele de identificare ale unei alte persoane -, fost coleg al inculpatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând reindividualizarea pedepsei în ceea ce privește modalitatea de executare în raport de faptul că are un loc de muncă și a avut o poziție sinceră pe parcursul procesului penal.
Prin decizia penală nr.371 A din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost respins - ca nefondat - apelul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că din examinarea legalității și temeiniciei sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelant, cât și din oficiu sub toate aspectele, potrivit disp.art.371 al.2 C.P.P. apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut in mod corect situația de fapt si vinovăția inculpatului pe baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale si a cercetării judecătorești.
În mod corect s-a reținut că în data de 25.09.2007, în jurul orei 15,00 inculpatul a condus autocamionul cu nr. de înmatriculare B-28- pe str. - - către Bd. -, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, prezentându-se totodată organelor de poliție ca fiind pentru a le induce în eroare cu privire la faptul ca nu poseda permis de conducere.
Referitor la criteriile generale de individualizare, Tribunalul a apreciat că instanța de fond a aplicat in mod legal disp.art.72 Cod penal și anume: gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmând ca celelalte două criterii, persoana făptuitorului și circumstanțele atenuante sau agravante, ca și criterii de individualizare alăturate și distincte, să fie avute în vedere numai după ce instanța de judecată și-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale.
Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana infractorului se află și criterii subiective, cum sunt persoana făptuitorului și conduita sa, luată in considerare, desigur, în ansamblul ei, așa cum s-a manifestat nu numai înainte, dar și după săvârșirea faptei, până în momentul soluționării cauzei de către organul judiciar.
Potrivit concepției ce a prezidat redactarea art.72 Cp "gradul de pericol social al faptei săvârșite, și "persoana infractorului" constituie, după cum s-a arătat, două criterii de individualizare autonomă, fiecare cu un conținut propriu, deosebit de al celuilalt.
Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana făptuitorului, pe de o parte, și împrejurările care atenuează răspunderea penală pe de altă parte, trebuie subliniat că există legătură indisolubilă. acestora din urmă este reducerea ori, respectiv, sporirea gradului de pericol social al faptei sau al periculozității persoanei făptuitorului.
Fără asemenea modificări - de o anumită amploare in gradul de pericol social, nici o circumstanță n-ar putea fi "atenuanta" sau "agravanta" pentru ca ar lipsi temeiul atenuării sau agravării răspunderii penale.
Când face parte din pericolul social al faptei săvârșite, unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei, art.72 Cod penal are in vedere gradul de pericol social concret al acelei faptei, care nu poate fi conceput in afara oricărei legături cu pericolul social abstract, el nefiind decât concretizarea acestuia din urmă.
Dacă orice pedeapsa se aplică infractorului pentru ca, pe această cale, să se obțină intimidarea și, în cele din urmă, reeducarea lui - în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni - atunci, în mod necesar, ea trebuie să fie adaptată și persoanei celui căruia îi este destinată, celui pe care este chemată să-l intimideze și, mai ales, să-l reeduce. O cunoaștere completă multilaterală a persoanei infractorului implică investigații în următoarele direcții:
a)starea psihofizică și structura biologică a infractorului. Un infractor aflat intr-o stare psihofizică normală se bucură de întreaga capacitate de înțelegere și voință, are reprezentarea exactă a acțiunilor sale și a rezultatelor lor.
b)particularitățile psihice ale persoanei infractorului. Există totuși unele legături între comportamentul antisocial - inclusiv cel infracțional - și anumite trăsături psihice ale persoanei: impulsivitatea, indiferență afectivă, egocentrismul, agresivitatea, opoziția și scepticismul.
Cu privire la profilul social al inculpatului s-a avut în vedere faptul că, deși inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei având un comportament sincer atât pe parcursul urmăririi penale, cât și pe parcursul judecății, ceea ce atrage incidența circumstanței atenuante prev.de art.74 al.1 lit.c Cp. totuși inculpatul are antecedente penale, săvârșind infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie.
În ceea ce privește reținerea stării de recidivă postexecutorie, în raport de ambele fapte săvârșite, instanța a constatat că prezentele infracțiuni constituie al doilea termen al recidivei mari postexecutorii prevăzută de art. 37 lit. b din pen, întrucât prezentele fapte au fost săvârșite după considerarea ca executată (04.03.2005) de către inculpat a unei pedepse mai mari de 6 luni, respectiv o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni concurente de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a și g din pen. și respectiv de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e Cp. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. pedeapsă aplicată prin nr. 719/05.04.2004 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin neapelare la 20.04.2004 și care constituie primul termen al recidivei.
De asemenea - arată Tribunalul - nu este aplicabil în cauză niciunul din cazurile prevăzute la art. 38 din pen. privind condamnările care nu atrag starea de recidivă. Sunt îndeplinite condițiile celui de-al doilea termen al recidivei postexecutorii, întrucât prezentele infracțiuni au fost săvârșite cu intenție și sunt pedepsite cu închisoarea pe o durată mai mare de un an.
În raport de aceste considerente, Tribunalul a apreciat că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și arătând că față de circumstanțele reale și cele personale, se pot aplica largi circumstanțe atenuante și, pe cale de consecință, schimbarea modalității de executare a pedepsei.
Examinând cauza în raport de critica invocată, care formal se încadrează în cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.14 Cod procedură penală, dar și din oficiu conform art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Răspunzând criticii formulate, Curtea arată că pedeapsa rezultantă aplicată recurentului-inculpat a fost stabilită de instanța de fond la 6 luni închisoare, situată, deci, la nivelul minimului prevăzut de lege pentru infracțiunile comise. Împrejurările de felul celor enumerate în art.74 Cod penal, atunci când există, nu au decât o valoare potențială de a constitui circumstanțe atenuante, ele putând fi recunoscute ca atare numai dacă, privite în ansamblul datelor cauzei, reduc de o manieră semnificativă gravitatea faptei ori periculozitatea socială a făptuitorului și impun concluzia că este necesară stabilirea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Pornind de la scopul în vederea căruia se angajează răspunderea penală a unei persoane, respectiv reeducarea sa în vederea prevenirii de noi infracțiuni, Curtea arată că pedeapsa aplicată trebuie adaptată nu numai în raport cu fapta săvârșită, ci și cu periculozitatea infractorului, cu șansa de reeducare pe care o prezintă.
În acest context, se reține că recurentul inculpat, chiar dacă este la primul conflict cu legea penală, el a săvârșit, totuși, două infracțiuni aflate în concurs, în cauză fiind avute și urmările mai grave care se puteau produce.
Mai mult, Curtea reține că circumstanțele invocate în favoare, au fost deja valorificate prin stabilirea cuantumului pedepsei - la nivelul minimul special prevăzut de lege, precum și a modalității de executare a acesteia.
Prin urmare, constatând că pedeapsa de 6luni închisoare corespunde și gravității faptelor săvârșite, având în vedere și împrejurările concrete în care inculpatul a acționat, va fi înlăturată critica referitoare la greșita individualizare a pedepsei, măsura răspunderii penale fiind corect angajată atât în cuantum cât și ca modalitate de executare prin hotărârea instanței de apel, fiind aptă să realizeze scopul prevăzut de art.52 Cod penal.
Față de toate aceste considerente, nefiind identificate nici motive care să poată fi luate în considerare din oficiu, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpatul.
Apreciind că cel care se află în culpă procesuală este recurentul, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.371/A/5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Red.
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu, Viorel Adrian
