Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1420/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2357/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1420
Ședința publică de la 13 OCTOMBRIE 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de către inculpații, împotriva încheierii de ședință din data de 23 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a - II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați, personal, aflați în stare de arest și asistați de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurenții inculpați, apărătorul din oficiu învederează instanței că, prin cererea de recurs promovată se solicită casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpaților, arătând că aceștia se află în stare de arest preventiv de mai mult de un an, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin, rezonanța socială s-a diminuat, astfel că, în raport de aceste împrejurări, dar și faptul că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, apreciază că inculpații pot fi cercetați în stare de libertate fără a impieta buna desfășurare a procesului penal și fără să reprezinte pericol social concret pentru ordinea publică.
Reprezentanta Ministerului Public arată că termenul rezonabil nu a fost depășit în raport de disp. art.136 al.1,8 Cod pr penală și disp. art.5, art.6 din CEDO, pe parcursul procesului penal nu au intervenit temeiuri noi care să impună cercetarea în stare de libertate a inculpaților ci în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsuri arestării preventive, respectiv lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, trafic de droguri de mare risc, modalitatea de comitere - prin aderarea la un grup infracțional, cantitatea de drog traficată, precum și creșterea îngrijorătoare a fenomenului infracțional ce constituie un mijloc de obținere a foloaselor materiale, astfel că pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului formulat de inculpați.
Având pe rând cuvântul, recurenții inculpați solicită să fie cercetați în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 23.09.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul -, în baza art. 300 ind.2 rap la art. 160 ind.b a C.P.P. fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților G,.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată de DIICOT - Serviciul Teritorial București, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 al.1,2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 14 lit. d din Legea 143/2000 ( pentru inculpata ) și pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 al.1 și 3 din legea 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a
Cod PenalInculpatul a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea prev. de art. 4 al.1 și 2 din legea 143/2000.
S-a reținut că inculpatul Gai nițiat în cursul lunii mai 2008 un grup infracțional organizat împreună cu inculpații, și în vederea comiterii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prin procurarea și distribuirea în vederea comercializării a diferite cantități de heroină pe care le-a vândut prin intermediul inculpaților, activitate infracțională desfășurată în formă continuată în perioada mai - 23 iulie 2008.
La data de 23.07.2008 în locuința inculpatului G s-au găsit sumele de 2560 lei și 2100 euro, rezultate din vânzarea de droguri de mare risc, iar în locația unde se desfășura activitatea infracțională de trafic de droguri de mare risc respectiv barăcile improvizate și amplasate ilegal în spatele supermarketului din sectorul 3 s-au găsit 94 de doze duble de heroină, 2 folii de staniol, ce conțineau heroină și o punguță conținând aproximativ 5 grame de heroină, substanțe interzise la deținere identificate de organele de poliție fiind distribuite de inculpatul G împreună cu ceilalți inculpați. Sumele de bani obținute erau colectate de inculpații, și predate inculpatului
Inculpatul este cercetat pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al. 1 și 2 din legea 143/2000 și infracțiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2003, constând în aceea că a vândut heroină colaboratorului " " la datele de 25.05.2008, 27.05.2008, 29.05.2008, iar la percheziția domiciliară efectuată la locuința sa s-au găsit 4 doze de heroină și 3 pliculețe cu staniol conținând heroină, destinate vânzării și consumului propriu, precum și suma de 465 lei rezultată din vânzarea drogurilor.
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul București la data de 24.07.2008 s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților în temeiul art. 143 și 148 lit. f
C.P.P.Prima instanță a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, întrucât aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, iar temeiurile avute în vedere la luarea acesteia se mențin și în prezent.
În motivarea încheierii se arată că din materialul probator existent în cauză, respectiv declarațiile coinculpaților și ale martorilor, procesele verbale de percheziție corporală, rapoartele de constatare tehnico - științifică, înregistrările convorbirilor telefonice, declarațiile colaboratorului, procesele verbale de percheziție domiciliară, se constată existența indiciilor temeinice, din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Tribunalul a reținut totodată că sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f întrucât C.P.P. lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică fiind de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal în ce privește aflarea adevărului, având în vedere natura, modalitatea concretă de săvârșire a faptei penale, precum și datele referitoare la persoana inculpaților.
Tribunalul a apreciat că infracțiunile pentru care au fost cercetați inculpații, pentru care s-a dispus arestarea preventivă a acestora și pentru care au fost trimiși în judecată prin rechizitoriu, prin gravitatea deosebită și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive, fiind satisfăcute astfel și prevederile art. 5 par. 1 lit.c și par. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Tribunalul a constatat că se impune menținerea stării de arest chiar și din perspectiva termenului rezonabil al arestării preventive al cărei caracter trebuie apreciat în concret și nu in abstracto, potrivit jurisprudenței CEDO. Caracterul rezonabil al detenției unei persoane acuzate trebuie evaluat de la caz la caz, în funcție de trăsăturile specifice ale acestuia. Există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public care justifică menținerea stării de arest și care derivă din natura și gravitatea infracțiunilor care se presupune că au fost săvârșite de inculpați. Chiar prin trecerea unei perioade de un an de la data arestării inculpaților, totuși nu se poate susține că s-a atenuat definitiv și total rezonanța socială a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și, cu motivarea că se află în stare de arest preventiv de mai mult de un an, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin, rezonanța socială s-a diminuat, astfel că, în raport de aceste împrejurări, dar și de faptul că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, inculpații pot fi cercetați în stare de libertate fără a impieta buna desfășurare a procesului penal și fără să reprezinte pericol social concret pentru ordinea publică.
Examinând recursurile declarate de inculpați, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.
În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 coroborat cu art. 68 ind.1 C.P.P. având în vedere probatoriul administrat până la acest moment în cauză, respectiv declarațiile inculpaților și ale martorilor și colaboratorilor sub acoperire, procesele verbale de percheziție domiciliară, procesele verbale de percheziție corporală, înregistrările convorbirilor telefonice. Astfel, înregistrările convorbirilor telefonice purtate de coinculpatul G cu ceilalți inculpați sau cu alte persoane conduc la presupunerea că acesta avea cunoștință de activitățile de trafic de droguri desfășurate de coinculpați. De asemenea, la percheziția domiciliară efectuată într-una dintre barăcile amplasate ilegal în spatele supermarketului au fost depistați inculpatul și minorii și deținând un număr de 94 de doze de heroină. Asupra acestora au fost găsite și 2 folii de staniol ce conțineau heroină și o punguță cu 5 grame de heroină ceea ce conduce la presupunerea că aceștia pregăteau dozele de heroină în vederea vânzării.
În ce privește pe inculpatul, Curtea constată că la percheziția domiciliară efectuată în locuința acestuia au fost găsite doze de heroină, pe care inculpatul a declarat că le deținea în vederea consumului propriu și în vederea vânzării. La stabilirea existenței indiciilor temeinice în privința acestui inculpat, Curtea reține și declarațiile coinculpatului, date în fața instanței de judecată.
Inculpata a recunoscut comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, săvârșită în forma comercializării, declarație ce se coroborează cu declarația martorului.
De altfel, inculpații și nu contestă existența indiciilor temeinice în ceea ce-i privește, așa cum sunt definite de art. 68 ind.1 C.P.P. ci contestă împrejurarea că nu mai subzistă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea lor în libertate.
Referitor la inculpatul, Curtea are în vedere, la stabilirea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 143.C.P.P. declarațiile colaboratorului sub acoperire, care a efectuat mai multe cumpărări supravegheate de la inculpați, precum și declarațiile inițiale date de inculpatul și de inculpata.
Totodată, probele din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit fapta pentru care au fost trimiși în judecată sunt: procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, procesele verbale de redare a rapoartelor investigatorului sub acoperire " ", procesele verbale de redare a declarațiilor colaboratorului cu nume de cod " ", procesele verbale de investigații întocmite de investigatorul sub acoperire, procesele verbale de percheziție domiciliară, fotografiile judiciare, declarațiile martorilor asistenți, declarațiile inculpaților minori, concluziile rapoartelor de constatare tehnico științifică din care rezultă că probele ridicate de organele de cercetare conțin heroină.
Este adevărat că la percheziția domiciliară efectuată la locuința inculpatului nu au fost găsite doze de heroină, dar cu privire la acesta s-a reținut că nu se ocupa personal de vânzarea drogurilor, ci prin intermediari, împreună cu coinculpata.
Curtea apreciază, în raport de probatoriul administrat până la acest moment, că în mod corect prima instanță a reținut în cauză existența indiciilor cu privire la comiterea de către inculpați a unor fapte prevăzute de legea penală.
Pentru reținerea existenței indiciilor temeinice nu este necesar ca infracțiunea să fie flagrantă, aceasta nefiind o cerință legală.
De asemenea, în mod just prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care inculpații nu au un loc de muncă, venituri licite și ocupație, la data comiterii infracțiunii locuiau într-o improvizată și construită ilegal, inculpatul fiind și consumator de droguri, astfel că există temerea că vor continua activitatea infracțională pentru a-și procura drogurile necesare consumului sau veniturile.
Pericolul pentru ordinea publică reiese și din natura infracțiunii și modalitatea de săvârșire a acesteia, prin posibila implicare a unor minori - și - în vânzarea și distribuirea drogurilor.
Se constată totodată că pericolul concret pentru ordinea publică este dat de natura și amploarea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, relațiile sociale protejate prin incriminarea traficului de droguri, care vizează sănătatea publicului, împrejurarea că obiectul traficului l-au constituit droguri de mare risc, modalitatea de săvârșire, în formă continuată, pe o perioadă mare de timp și având ca obiect o cantitate mare de droguri, ceea ce denotă perseverență infracțională. De asemenea, inculpații nu au un loc de muncă stabil, nu au ocupație, vânzarea drogurilor constituind un mijloc profesionist de obținere a veniturilor, astfel că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea apreciază că menținerea arestării preventive se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, aspect avut în vedere și de instanța de fond la pronunțarea soluției în temeiul art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 lit. b C.P.P. întrucât în cauză cercetarea judecătorească se află în curs de finalizare.
Din aceeași perspectivă, precum și față de natura infracțiunii, numărul mare de inculpați, necesitatea administrării probatoriului, Curtea constată că dosarul prezintă complexitate, astfel că durata arestării preventive a inculpaților, de un an și 3 luni, nu a depășit termenul rezonabil, în accepțiunea dată acestei noțiuni în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a respinge recursurile declarate de inculpați ca nefondate.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurenții - inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 40 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct.1 lit.b respinge C.P.P. ca nefondate, recursurile formulate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 23.09.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, în dosarul penal nr. -.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurenții inculpați la câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei pentru fiecare fiind avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 13.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
escu
GREFIER
Red.//Ex.2 /21.10.2009
Tribunalul București Secția a II-a Penală//Jud.
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
