Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 15/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 15/R DOSAR NR-
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Aurelia Munteanu JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu
- - - JUDECĂTOR 3: Manuela Filip
- - - Judecător
- - - Grefier șef secție
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 284/A din 20 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat asistat de avocat, apărător ales.
Procedură îndeplinită.
Apărătorul desemnat din oficiu să acorde asistență juridică recurentului inculpat, avocat, solicită a se constata că împuternicirea sa avocațială a încetat urmare a prezentării apărătorului ales astfel că solicită a i se acorda onorariul parțial conform protocolului încheiat între Ministerul Justiției și Libertăților și Baroul d e Avocați
Instanța aduce la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 385/14 alin.1/1 pr.pen. care obligă instanța de recurs să procedeze la audierea inculpatului în situația în care acesta nu a fost audiat de către instanța de fond, respectiv cea de apel.
Așa fiind pune în vedere inculpatului că potrivit dispozițiilor art. 70. pr.pen. are dreptul de a face sau a nu face declarații în fața instanței de recurs, atrăgându-i totodată atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul inculpat, precizează că nu dorește să dea declarații în fața instanței de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art. 385/13 pr.pen.
Avocat susține recursul întemeiat pe dispozițiile art. 385/9 pct. 14. pr.pen. solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Brașov și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.
Instanța de fond a analizat nemijlocit probele administrate în cauză și a aplicat inculpatului o pedeapsă îndestulătoare atât în ceea ce privește cuantumul cât și în ceea ce privește modalitatea de executare.
a se avea în vedere că inculpatul este o persoană bine integrată în societate, face parte dintr-o familie organizată, are un loc de muncă de la vârsta de 18 ani și în prezent este student. Mai mult inculpatul nu a avut intenția de a conduce un autoturism în stare de ebrietate, însă a fost sunat că bunica sa este grav bolnavă, situație în care s-a deplasat cu respectivul autoturism pe o distanță de 500 metri, conducând foarte încet tocmai acest aspect atrăgând atenția organele de poliție.
Pentru aceste considerente apreciază că pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării aplicată de prima instanță este îndestulătoare și poate duce la atingerea scopului propus.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Apreciază că pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului de către Tribunalul Brașov este corect individualizată atât din punct de vedere al cuantumului cât și al modalității de executare, motiv pentru care susține că hotărârea atacată este la adăpost de orice critică solicitând a fi menținută.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului pentru considerentele expuse de apărătorul său.
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 284/20 octombrie 2009 Tribunalului Brașova fost respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărnești împotriva sentinței penale nr. 32/2009 a Judecătoriei Zărnești, care a fost desființată sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei și rejudecând în aceste limite:
A fot majorată pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr./l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, de la 1 an închisoare la un an și 4 luni închisoare.
A fost majorat termenul de încercare de la 3 ani la 3 ani și 4 luni.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că:
Prin sentința penală nr. 32/18.03.2009 Judecătoria Zărneștia hotărât următoarele:
În temeiul art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În temeiul art. 81 cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind în temeiul art. 82 cod penal un termen de încercare de 3 ani.
În temeiul art. 83, 84 Cod Penal a atras atenția inculpatului că în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau în cazul neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor stabilite de instanță se va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei în regim de detenție.
În temeiul art. 71 alin 2 cod penal raportat la art. 64 cod penal a interzis condamnatului exercitarea drepturilor prev. la art. 64 lit. a teza II și lit. b cu aplicarea art. 71 alin 5 cod penal.
În temeiul art. 191 alin 1 Cod Procedură Penală a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 500 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 26.01.2008 inculpatul a condus pe un drum public de pe raza localității un autoturism în stare de ebrietate, fapt constatat de lucrătorii Poliției Rutiere
Analiza probelor biologice recoltate cu această ocazie inculpatului a relevat faptul că acesta avea în sânge la ora recoltării o concentrație de 1,35 g/l alcool pur în sânge, fapt ce rezultă din buletinele toxicologice aflate la dosarul de urmărire penală.
În cauză a fost administrată și o expertiză medico-legală care a stabilit că la ora la care inculpatul a fost depistat conducând autovehiculul concentrația alcoolică din sânge a acestuia se situa în jurul valorii de 1,45g 0/00.
În drept s-a constatat că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, fapta prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
La individualizarea pedepsei aplicate instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod Penal, pe baza cărora a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare.
Constatând că sunt întrunite condițiile art. 81 Cod Penal și apreciind că reeducarea inculpatului se poate realiza și prin lăsarea acestuia în libertate, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 cod penal, făcând și aplicarea art.71 alin.2 Cod penal raportat la art.64 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Ministerul Public criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, pe considerentul că pedeapsa aplicată, echivalentă cu minimul special prevăzut de lege este prea blândă și nu corespunde pericolului social sporit al faptei rezultat din nivelul ridicat al alcoolemiei, solicitând majorarea pedepsei cu menținerea modalității de executare.
Tribunalul Brașova admis apelul declarat de Ministerul Public, pe motiv că, deși instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și încadrarea juridică a faptei raportat la probele administrate și dispozițiile legale incidente, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei a constatat că nu au fost corect valorificate criteriile prevăzute de art. 72 Cod Penal în stabilirea cuantumului pedepsei.
Astfel, ținând seama de faptul că art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 stabilește pentru infracțiunea de conducere sub influența alcoolului pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, de gradul ridicat al pericolului social al faptei rezultat din nivelul alcoolemiei la momentul depistării inculpatului în trafic, nivel ce se apropie de dublul limitei de la care fapta constituie infracțiune și din împrejurarea că inculpatul și-a propus să conducă autoturismul pe o distanță destul de mare, între localitatea în care se afla, și localitatea de domiciliu, Z, de faptul că nu există împrejurări speciale care să justifice aplicarea unui tratament sancționator mai blând, tribunalul constată că o pedeapsă echivalentă cu minimul special nu constituie o retribuție justă în raport cu gravitatea încălcării normelor ce reglementează circulația pe drumurile publice.
Tribunalul Brașova mai reținut că inculpatul a încercat să acrediteze ideea că a fost silit de împrejurări să conducă autovehiculul după ce a consumat băuturi alcoolice, întrucât bunica în a cărui îngrijire s-a aflat în copilărie, în prezent bolnavă de afecțiuni cronice a avut nevoie de îngrijiri medicale în regim de urgență. În realitate scopul nobil invocat de inculpat este infirmat de martorul, fratele inculpatului, care a arătat în declarațiile date în faza de urmărire penală că l-a informat telefonic pe inculpat că i s-a făcut rău bunicii sale și că o va însoți la spital. Prin urmare nu exista nicio urgență care să reclame deplasarea inculpatului la domiciliu întrucât fratele său i-a comunicat că îi asigură efectiv bunicii comune sprijinul necesar. Pe de altă parte tribunalul remarcă faptul că inculpatul s-a deplasat din localitatea de domiciliu în altă localitate cu autoturismul și știind că va trebui să se deplaseze spre casă cu același mijloc de transport la întoarcere, a ales să consume băuturi alcoolice, într-o cantitate destul de mare.
Tribunalul Brașova mai reținut că împrejurarea că nu s-a produs un eveniment rutier soldat cu pagube sau victime nu atrage concluzia că pericolul faptei este unul scăzut. Infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul nu este o infracțiune de rezultat, urmarea imediată fiind în acest caz crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, or starea de pericol rezultă, așa cum am arătat mai sus, din nivelul alcoolemiei, distanța parcursă și ușurința cu care inculpatul a luat decizia comiterii faptei. Atitudinea procesuală a inculpatului, de recunoaștere a comiterii faptei, nu a influențat bunul mers al anchetei penale, fapta fiind constatată prin mijloace de probă ce prezintă un grad maxim de obiectivitate, ca urmare a depistării inculpatului în trafic de către un echipaj de poliție, astfel încât acestei atitudini nu i se pot conferi valențe favorabile inculpatului în procesul de individualizare a pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care a criticat soluția în conformitate cu cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, arătând că este o persoană bine integrată în societate, face parte dintr-o familie organizată, are loc de muncă și este student. De asemenea, inculpatul a mai arătat că nu a avut intenția de a conduce autoturismul dar a fost anunțat că bunica sa este bolnavă și s-a deplasat pe o distanță de 500 metri, conducând încet, ceea ce a tras atenția organelor de poliție și a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, potrivit art. 385/10 Cod procedură penală, se constată că recursul inculpatului este fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, a încadrat juridic legal infracțiunea comisă, însă în procesul individualizării judiciare a pedepselor nu a dat eficiența cuvenită criteriilor instituite de art. 72 Cod penal referitoare la gradul de pericol social al faptelor săvârșite, modalitatea concretă de comitere; astfel se constată că inculpatul a comis o infracțiune împotriva siguranței pe drumurile publice, dând dovadă de nepăsare față de normele legale care reglementează acest segment al relațiilor sociale ocrotite prin aceste norme de incriminare, consumând alcool și conducând autoturismul pe drumurile publice.
Analizând aceste criterii obiective raportat la starea de fapt confirmată de probe, se constată că inculpatul nu a condus din loc. Z până în com., ci s-a deplasat în comună, în ziua respectivă aflându-se în localitatea respectivă pentru niște lucrări, aspect confirmat cu depoziția fratelui inculpatului, ce nu a fost combătută de altă probă, ceea ce înseamnă că inculpatul a condus pe o distanță de aproximativ 500- 1000 metri.
Este de observat în acest context că instanța de apel a reținut împrejurări ce nu se pot constitui în circumstanțe atenuate, or, în speță nu au fost reținute asemenea împrejurări și ceea ce Tribunalul Brașova avut în vedere a fost justificarea majorării pedepsei.
În acest sens, s-a reținut că inculpatul nu a justificat vreo urgență medicală și că recunoașterea inculpatului nu poate beneficia de valența favorabilă în procesul individualizării judiciare a pedepsei, pe considerentul că a fost depistat în trafic.
Curtea constată că o asemenea motivare excede cadrului instituit de art. 72 Cod penal și că întotdeauna recunoașterea inculpatului trebuie avută în vedere în procesul individualizării judiciare a pedepsei, dacă are valența unei circumstanțe atenuante ce poate conduce la aplicarea unei pedepse sub limita minimului special sau nu, caz în care justifică o pedeapsă orientată spre limita minimă, dar nu poate justifica, sub nici un motiv,majorarea pedepsei.
De altfel, toate împrejurările reținute de instanța de apel ar justifica înlăturarea eventualelor circumstanțe atenuante, nicidecum majorarea pedepsei.
Este adevărat că infracțiunea este de pericol și există indiferent dacă s-a produs vreo urmare sau nu și nu influențează semnificativ asupra gradului de pericol social abstract, dar nici nu poate justifica majorarea pedepsei.
În consecință, Curtea constată că prima instanță a efectuat o judicioasă individualizare a tratamentului penal, cu respectarea criteriilor instituite de art. 72 Cod penal și numai a unora dintre acestea, că nu există motive întemeiate care să justifice majorarea pedepsei și mai mult, motivarea instanței de apel este aptă să justifice doar înlăturarea circumstanțelor atenuante ce oricum nu au fost reținute, dar nu poate suplini lipsa de temei a majorării pedepsei aplicate de prima instanță.
Așa fiind, se constată că sentința primei instanțe corespunde procesului de individualizare judiciară a tratamentului sancționator și potrivit art. 385/9 pct. 14 și art. 385/15 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va admite recursul declarat de inculpat, se va casa decizia penală atacată și se va menține sentința primei instanțe.
Cu aplicarea art. 192 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
Admite recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 284/A/20.10.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o casează și menține sentința penală nr. 32/18.03.2009 a Judecătoriei Zărnești.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 50 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în favoarea Baroului de Avocați B și se include în cheltuielile judiciare.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.01.2010.
Președinte Judecător JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.SF/05.02.2010
Tehnoredact.DS/09.02.2010/2 ex.
Jud.fond. / Jud.apel./.
Președinte:Aurelia MunteanuJudecători:Aurelia Munteanu, Simona Franguloiu, Manuela Filip
