Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 283/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - OUG 195/2002 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 283
Ședința publică din 08 iulie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 3: Androhovici Daniela
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 125 din 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal se prezintă avocat oficiu pentru inculpatul, lipsă fiind acesta.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Arată că la urmărirea penală, inculpatul nu a beneficiat de apărător. Arată că inculpatul și-a întemeiat recursul pe baza art. 3859pct. 6 Cod procedură penală. Al doilea motiv de recurs îl reprezintă acela că faptei i s-a dat o încadrare juridică greșită, întrucât inculpatul nu putea săvârși ambele infracțiuni, atât de conducere a unui autoturism neînmatriculat, cât și cu numere false de înmatriculare pentru că cele două infracțiuni sunt incompatibile a fi săvârșite în același timp. Avocatul solicită a se avea în vedere și motivele de recurs depuse de inculpat la dosar.
Procurorul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârilor pronunțate în cauză. Față de lipsa apărării calificate invocate de către inculpat, arată că infracțiunile sub aspectul cărora a fost cercetat nu necesitau asistența juridică în faza de urmărire penală. Față de încadrarea juridică a faptei arată că ne aflăm în prezența unui concurs ideal de infracțiuni așa cum prevede art. 33 lit. b Cod penal fiind de fapt o singură manifestare exterioară, însă în conținutul ei concret au fost lezate două norme juridice.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 55 din 18 martie 2009 Judecătoriei Vatra Dorneil -a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare în baza art. 85 alineatul 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal și la pedeapsa de 1 lună închisoare în baza art. 85 alineatul 2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal.
În baza art. 33 alin. 1 lit. a raportat la art. 34 alin. 1 lit. Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3(trei) luni închisoare.
În temeiul dispozițiilor art. 71 alineatul 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alineatul 1 literele a teza II și b Cod penal și dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, conform art. 64 alineatul 1 litera c, pe durata executării pedepsei.
În temeiul prevederilor art. 81 alineatul 2 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 (trei) luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni stabilit conform art. 82 Cod penal.
În temeiul prevederilor art. 71 alineatul 5 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepselor accesorii.
În temeiul dispozițiilor art. 359 Cod de procedură penală, s-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 Cod penal referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, cu consecința executării în regim de detenție a ambelor pedepse, care nu se vor contopi.
În baza dispozițiilor art. 189 și art. 191 alineatul 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să achite suma totală de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 08.09.2008, inculpatul a condus pe drumurile publice, respectiv pe raza orașului Broșteni autoturismul marca Wolswagen Golf fără a fi înmatriculat și fără a-i pune numere noi, iar pe raza orașului Broșteni a fost angrenat într-un accident de circulație fără victime, care nu s-a comis din culpa lui.
Reținând vinovăția inculpatului pentru ambele infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, prima instanță a procedat la condamnarea acestuia la pedepse cu închisoarea, individualizate în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, orientate sub minimul special prevăzut de lege, efect al reținerii în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a, c și art. 76 lit. d Cod penal, iar după aplicarea regulilor referitoare la concursul de infracțiuni a dispus suspendarea condiționate a pedepsei rezultante, conform disp. art. 81 și urm. Cod penal apreciind că scopul prevenției generale și reeducarea celui în cauză se poate realiza chiar fără executarea acesteia.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând în principal desființarea în totalitate a sentinței atacate și, în rejudecare, să se dispună achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru infracțiunea prev. de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, iar în subsidiar, achitarea sa în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală coroborat cu art. 181Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 85 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, arătând că cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat sunt infracțiuni distincte, incompatibile, neputând fi reținute în același timp și cu privire la aceeași chestiune, astfel încât pedeapsa aplicată este greșită.
Astfel, a arătat că nu se poate reține în același timp și sub același raport că un autovehicul pus în circulație sau condus pe drumurile publice fără să fie înmatriculat este în același timp înmatriculat, însă cu număr fals de înmatriculare, apreciind că nu există concurs de infracțiuni și că a doua infracțiune o absoarbe pe prima.
Analizând apelul, Tribunalul a constatat că sentința instanței de fond este legală și temeinică și prin decizia penală nr. 125 din 11 mai 2009 a respins apelul ca nefondat.
Tribunalul Suceavaa arătat că nu se poate reține că faptelor săvârșite de către inculpat, în materialitatea lor, le lipsește gradul de pericol social al unor infracțiuni
Conform art. 181Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Având în vedere împrejurările concrete modalitatea în care au fost comise infracțiunile deduse judecății (inculpatul s-a deplasat cu un autoturism neînmatriculat și cu plăcuțe de înmatriculare false pe o distanță relativ mare, respectiv din municipiul VDp ână în orașul Broșteni, ambele din județul S), precum și urmările produse (inculpatul a produs un accident rutier în care a fost implicată și o altă mașină) sau care s-ar fi putut produce nu se poate reține că acestora le lipsește gradul de pericol social al unor infracțiuni, pentru ca dispozițiile prev. de art. 10 lit.1să devină aplicabile.
În ceea ce privește critica inculpatului referitoare la faptul că în cauză nu există concurs de infracțiuni și că infracțiunea prev. de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 o absoarbe pe cea prev. de art. 85 alin. 2 din OUG 195/2002, nu a fost primită de către instanța de apel.
Astfel, cele două infracțiuni deduse judecății, prev. de art. art. 85 alin. 1 și de art. 85 alin. 2 din OUG 195/2002 sunt infracțiuni de sine stătătoare, îndreptate fiecare împotriva a valori sociale distincte, săvârșite în concurs ideal, conform art. 33 lit. b Cod penal (o singură acțiune continuă de conducere a unui autoturism neînmatriculat și cu numere false de înmatriculare pe drumurile publice, săvârșită de o singură persoană - în speță inculpatul - întrunește elementele constitutive mai multor infracțiuni - în speță două la număr). Nu se poate reține că infracțiunea prev. de art. 81 alin. 1 din OUG 195/2002 este o infracțiune complexă în accepțiunea art. 41 alin. 3 Cod penal, în care să fie absorbită, ca element sau circumstanță agravantă infracțiunea prev. de art. 85 alin. 2 din OUG 195/2002, cum nu se poate reține nici că ne-am afla în fața unei unități naturale de infracțiune (unitatea naturală de infracțiune presupune unicitatea acțiunii sau inacțiunii, unicitatea formei de vinovăție și unicitatea rezultatului produs, ori în cauză nu se poate vorbi de o unicitate a rezultatului produs în condițiile în care prin acțiunea unică de conducere a unui autoturism pe drumurile publice a vătămat relații sociale distincte, așa cum s-a arătat mai sus; cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului vatămă relații sociale diferite deci au obiecte juridice distincte).
De asemenea, tribunalul nu a reținut nici solicitarea inculpatului, prin apărător, de a se constata incidența în speță, în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 a cauzei de împiedicare a exercitării acțiunii penale, prev. de art. 10 lit. d Cod de procedură penală (apărătorul inculpatului nici nu a precizat care este elementul constitutiv al infracțiunii lipsă
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs inculpatul, reiterând motivele din apel.
Astfel, a invocat dispozițiile art. 3859pct. 6 și 17 Cod procedură penală în sensul că la urmărirea penală nu i-a fost desemnat apărător deși era obligatoriu, sesizând încălcarea acestui drept doar când instanța de fond i-a desemnat avocat din oficiu. De asemenea, faptelor reținute în sarcina lui li s-a dat o încadrare juridică greșită, întrucât el nu putea săvârși cele 2 infracțiuni în același timp. Aceasta deoarece pentru a i se reține săvârșirea infracțiunii prev. de art. 85 alin. 2 din nr.OUG 195/2002, era absolut necesar ca autoturismul să fie înmatriculat. Infracțiunea prev. de art. 85 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 are în vedere situația în care conducătorul nu și-a îndeplinit obligația de înmatriculare, iar infracțiunea prevăzută de art. 85 alin. 2 se referă la situația în care conducătorul auto și-a îndeplinit obligația de înmatriculare însă a aplicat un alt număr decât cel înscris în certificatul de înmatriculare
În consecință, solicită casarea ambelor hotărâri întrucât sunt lovite de nulitate absolută și să se trimită cauza spre rejudecare. În al doilea rând, solicită schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni reținute în sarcina lui, în infracțiunea prev. de art. 85 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, pentru considerentele arătate mai sus.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și a celor care pot fi luate în discuție din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, în ce privește nedesemnarea unui apărător la urmărirea penală, Curtea constată că împotriva inculpatului s-a început urmărirea penală la data de 18 noiembrie 2008 (fila 1 dosar) pentru infracțiunea prev. de art. 85 alin. 1,2 din nr.OUG 195/2002. Conform procesului-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare încheiat în aceeași zi (fila 21), inculpatului i s-a adus la cunoștință că are dreptul de a fi asistat de un apărător desemnat din oficiu sau ales, însă a precizat că nu dorește în această fază procesuală să fie asistat de un avocat.
De asemenea, la prezentarea materialului de urmărire penală, la data de 17 decembrie 2008, inculpatul a arătat că nu dorește apărător.
Potrivit art. 171 alin. 1 Cod procedură penală, învinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale și al judecății, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoștință acest drept.
Din lucrările prezentate mai sus rezultă că organele de urmărire penală i-au adus la cunoștință inculpatului dreptul de a avea un apărător, însă acesta a precizat că nu dorește în faza de urmărire penală.
Asistența juridică este obligatorie în timpul urmăririi penale, potrivit art. 171 alin. 2 Cod procedură penală, numai în cazul în care învinuitul/inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reținut sau arestat chiar în altă cauză, când față de acesta a fost dispusă măsura de siguranță a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanța apreciază că învinuitul ori inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.
Inculpatul din cauză nu a fost în niciuna din situațiile prezentate în art. 171 alin. 2 Cod procedură penală, astfel că asistența sa juridică nu era obligatorie și, prin urmare, nu se poate vorbi de o nulitate absolută.
Inculpatului i-a fost asigurată asistența juridică din oficiu în timpul judecății, întrucât art. 171 alin. 3 Cod procedură penală instituie o asemenea obligativitate pentru infracțiunile care se pedepsesc cu pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
În consecință, această obligație este doar în cursul cercetării judecătorești, iar nulitatea absolută a actelor de urmărire penală invocată de inculpat nu este dată.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la existența doar a unei singure infracțiuni, cea prev. de art. 85 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, Curtea constată că și acesta este nefondat.
Astfel, din procesul-verbal de cercetare la fața locului, autorizația de circulație provizorie, coroborate cu declarațiile inculpatului și a martorilor, rezultă că în ziua de 08.09.2008, inculpatul a condus autoturismul Volkswagen ce avea aplicat numărul provizoriu SV 02916 emis în baza autorizației de circulație provizorie seria - pentru perioada 04.07.2008 - 02.08.2008.
Conform adresei nr. 75939/19.09.2008 emisă de Instituția Prefectului Județului S, Serviciul Public Comunitar, Regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, autoturismul condus de inculpat nu figura înmatriculat în baza locală de date.
Faptele inculpatului, așa cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive atât ale infracțiunii prevăzute de art. 85 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 - conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat - cât și ale infracțiunii prev. de art. 85 alin. 2 din nr.OUG 195/2002 - conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare - aflate în concurs ideal conform art. 33 lit. b Cod penal și nu art. 33 lit. a Cod penal, cum s-a reținut prin rechizitoriu și hotărârea instanței de fond. Această situație nu echivalează cu o schimbare a încadrării juridice pentru a fi pusă în discuția părților.
Concursul ideal de infracțiuni ori concursul printr-o singură acțiune există atunci când o acțiune săvârșită de aceeași persoană, datorită împrejurării în care a avut loc și urmărilor pe care le-a produs, întrunește elementele mai multor infracțiuni.
Ori, acțiunea inculpatului care a condus autoturismul Volkswagen fără a fi înmatriculat, dar pe care erau atașate plăcuțele cu numerele provizorii expirate din data de 02.08.2008, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 85 alin. 1, 2 din nr.OUG 195/2002.
Falsul în cazul infracțiunii prev. de art. 82 alin. 2 nu are înțelesul prevăzut de Codul penal pentru infracțiunea de fals în înscrisuri, incriminate în capitolul III al titlului VII.
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere a căror perioadă de valabilitate a expirat se circumscrie infracțiunii prev. de art. 85 alin. 2 din nr.OUG 195/2002.
În consecință, așa cum a motivat și instanța de apel, nu se poate reține că infracțiunea prev. de art. 85 alin. 1 este o infracțiune complexă în care să fie absorbită, ca element sau ca și circumstanță agravantă infracțiunea prev. de art. 85 alin. 2. din nr.OUG 195/2002.
De asemenea, nu putem vorbi nici de o unitate naturală de infracțiuni, întrucât această situație presupune unicitatea acțiunii, a formei de vinovăție și a rezultatului produs. Ori, în cauză, prin săvârșirea faptei, inculpatul a încălcat relații sociale distincte.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că nu se impune schimbarea încadrării juridice din art. 85 alin. 1,2 din nr.OUG 195/2002 într-o singură infracțiune prev. de art. 85 alin. 1 din nr.OUG 195/2002.
Curtea mai constată că instanța de fond a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute la art. 72 Cod penal privind individualizarea pedepsei și că pedeapsa aplicată, prin cuantum și mod de executare, este în măsură să realizeze scopul prevăzut de legiuitor astfel cum este circumscris în dispozițiile art. 52 Cod penal.
Examinând din oficiu cauza nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârii, astfel că în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 125 din 11.05.2009 a Tribunalului Suceava.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care 200 lei onorariu apărător oficiu pentru inculpat se vor avansa din fondurile către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 08.07.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. jud. aflat în
semnează președintele completului
Red.
Dact.
15.07.2009
2 ex.
jud. -
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Frunză Sanda, Androhovici Daniela
