Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 281/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 215 Cod penal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 281
Ședința publică din 8 iulie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 3: Androhovici Daniela
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, din mun. B, Al. Parcului nr. 10,. 10,. E,. 8). jud. B, împotriva deciziei penale nr. 87 A din 09.04.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat ales, pentru inculpatul recurent, lipsă fiind acesta și părțile vătămate intimate G, Maura,.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat, instanța a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat ales, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, în temeiul disp. art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, casarea hotărârilor atacate și achitarea acestuia, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor, cu consecințele corespunzătoare asupra laturii civile, respectiv în ceea ce privește dispoziția de confiscare și cheltuielile judiciare. În motivare, precizează că inculpatul nu a contestat participarea lui la comiterea infracțiunilor, ci doar mobilul, respectiv acesta a înțeles să fie un intermediar, să sprijine acele persoane în rezolvarea unor probleme, dar nu a încercat în nici un moment să inducă în eroare pe niciuna din părțile vătămate, oferind un sprijin în mod dezinteresat.
În subsidiar, apărătorul inculpatului recurent solicită, în temeiul art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, admiterea recursului și, pe fond, reindividualizarea pedepsei și înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat, având în vedere circumstanțele atenuante și condițiile concrete care l-au determinat pe inculpat să comită infracțiunile reținute în sarcina sa, astfel încât pedeapsa rezultantă să fie în concordanță cu pericolul social concret.
Procurorul, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârilor atacate, ca fiind legale și temeinice, arătând că din probatoriul administrat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor. De asemenea, pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, ținându-se cont de atitudinea procesuală a inculpatului, de modul de săvârșire a infracțiunilor și atitudinea acestuia în raport de infracțiuni după săvârșirea lor, neimpunându-se o reindividualizare a pedepsei.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, conform disp. art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2139 din 16.09.2008 a Judecătoriei Botoșani inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de:
1. tentativă de înșelăciune prev. și ped. de art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal la pedeapsa de 8 luni închisoare (parte vătămată G);
2. înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal la pedeapsa de 1 an închisoare (parte vătămată Maura);
3. înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 și art. 37 lit. a Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul reținerii disp. art. 41 alin. 2 Cod penal la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare (parte vătămată );
4. fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal la pedeapsa de 6 luni închisoare;
5. înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 și art. 37 lit. a Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul reținerii disp. art. 41 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare (parte vătămată );
6. înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 și art. 37 lit. a Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul reținerii disp. art. 41 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare (parte vătămată );
7. instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 27, 41 alin. 2, 42 și art. 37 lit. a Cod penal prin schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul reținerii și a art. 41 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare;
8. instigare la fals intelectual prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 27 și art. 37 lit. a Cod penal la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a, 34 Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită la 4 ani închisoare.
În conformitate cu disp. art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 77 din 11.09.2003 a Tribunalului Militar Iași, pedeapsă care a fost adiționată la cea de 4 ani pedeapsa totală fiind de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 teza a II-a lit. b Cod penal.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile către partea civilă Maura, . și.
S-a constatat că partea vătămată G și nu au formulat pretenții financiare.
În temeiul art. 118 lit. e Cod penal s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 4500 lei.
S-a dispus anularea actelor false de la filele 58, 348, 349, 97 dosar).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, partea vătămată Gal ucrat până în anul 2003, în cadrul unității militare 01589 D, unitate unde și-a desfășurat activitatea și soția sa, precum și inculpatul. La data de 01 august 2005, în mod întâmplător, G s-a întâlnit cu inculpatul pe care l-a rugat să-l ajute în găsirea unui loc de muncă pentru soția sa, care fusese disponibilizată în luna iunie 2005.
Inculpatul i-a comunicat faptul că la Direcția B sunt două posturi vacante de referent iar una din condițiile de înscriere la concurs este cea referitoare la studii, fiind necesară prezentarea diplomei de bacalaureat. În aceste condiții, inculpatul s-a oferit să obțină părții vătămate, în schimbul sumei de 700 de euro, o diplomă de bacalaureat pentru soția acestuia, afirmând că, după încasarea banilor, va pleca la B sau la Liceul Agricol, de unde va obține respectivul act de studiu.
nicio confirmare din partea inculpatului, ideea dobândirii actului de studiu nu s-a mai concretizat.
S-a mai reținut că partea vătămată Maura a fost angajată până la 31 mai 2005 la unitatea militară 01589 din D pe un post de referent. După trecerea acesteia în șomaj nu a reușit să-și găsească un loc de muncă, apelând la diferite cunoștințe pentru a i se comunica eventuala existență a unui loc de muncă conform pregătiri sale.
În luna iunie 2005, partea vătămată a fost sunată de către G soțul unei foste colege care i-a adus la cunoștință faptul că, la Direcția B se organizează concurs pentru ocuparea unui post de referent. Cei doi au convenit ca, la data de 01 august 2005, să se întâlnească în fața sediului direcției din mun. B, ocazie cu care acesta a înțeles că fosta sa colegă, nu îndeplinea condițiile de participare la concurs, întrucât nu avea 12 clase.
Între timp, a apărut și inculpatul care a discutat amical cu numitul, dând impresia părții vătămate că aceștia se cunosc destul de bine.
Auzind despre discuția dintre G și partea vătămată, inculpatul s-a oferit să o ajute pentru obținerea postului care era vacant, dându-i de înțeles că, pentru rezolvarea problemei este necesară o sumă de bani.
Inculpatul a condus-o pe partea vătămată la un angajat din cadrul Direcției, respectiv, pentru a-i verifica documentele pe care le avea supra sa, printre cele care să-i ateste calificarea.
Inculpatul a intervenit la acest martor, cu propunerea ca partea vătămată să lase dosarul cu documentele solicitate acestuia și să revină pentru un eventual răspuns în jurul orelor 13,30.
Partea vătămată s-a reîntâlnit cu inculpatul la ora stabilită și, împreună, au mers la cu care acesta a purtat o discuție în particular, ulterior martorul precizându-i părții vătămate că îndeplinește condițiile de înscriere la concurs și că vor ține legătura prin intermediul inculpatului.
Partea vătămată și-a luat dosarul, urmând să-l depună în momentul în care va fi anunțată de inculpat. La plecare, inculpatul i-a spus acesteia că "serviciul" costă 500 euro și suma de 100 euro îi revine lui drept comision.
În după amiaza aceleiași zile, partea vătămată l-a reîntâlnit pe inculpat în fața Direcției, i-a dat suma de 500 euro, împrejurare în care acesta i-a spus că cei 100 de euro ce reprezintă comisionul său trebuie să-i achite separat. Partea vătămată l-a asigurat că-i va plăti suma pretinsă.
Inculpatul a luat cei 500 de euro, după care a intrat în sediul Direcției, în locul unde a afirmat că lucrează, stând câteva minute. Când a revenit i-a dat asigurări părții vătămate că va fi anunțată în timp util pentru depunerea dosarului și a cererii de înscriere la concurs. La scurt timp, partea vătămată i-a achitat inculpatului și diferența de 350 lei solicitată cu titlu de "comision".
În aceste împrejurări, inculpatul a afirmat că are posibilitatea rezolvării problemei pensionării anticipate în cazul persoanelor care nu au vârsta de pensionare, precum și alte probleme legate de concediul de maternitate, pensionări pe caz de boală, dându-i și un număr de telefon mobil pentru a putea fi găsit oricând.
A doua zi, partea vătămată a fost căutată la telefon de inculpat, care i-a cerut 100 de euro cu titlu de împrumut însă aceasta l-a refuzat afirmând că nu dispune de acești bani.
În ziua de 03 august 2005, partea vătămată a fost contactată telefonic de către inculpat care i-a cerut să se prezinte la Direcția pentru a depune dosarul. Aici, partea vătămată a formulat o cerere de înscriere în prezența inculpatului, după care a lăsat dosarul unui angajat, cerându-i acesteia să-l lase pe masă domnului. Inculpatul a asigurat-o pe partea vătămată că o va anunța când va fi data susținerii concursului.
Întâlnindu-se întâmplător cu inculpatul, partea vătămată l-a întrebat pe acesta de bibliografia examenului, iar inculpatul a indicat pe o foaie desprinsă dintr-un bloc-notes o serie de acte normative pe care aceasta trebuie să le cunoască.
În jurul datei de 17 August 2005, partea vătămată a trecut pe la Direcția pentru a verifica dacă nu sunt afișate informații legate de data concursului, ocazie cu care a aflat de organizarea unui examen pentru ocuparea unui post de referent pe o durată de 4 luni.
Întrucât a încercat să ia legătura cu inculpatul și nu a reușit, prin intermediul lui G l-a întâlnit pe acesta, căruia i-a cerut explicații în legătură cu situația concretă, asigurând-o că problema se va rezolva iar în caz contrar i se vor restitui banii.
După data de 01 septembrie 2005, inculpatul a informat-o pe partea vătămată că examenul s-a susținut iar posturile au fost ocupate asigurând-o că se va întâlni cu numitul în momentul în care acesta va reveni la serviciu. După repetate telefoane partea vătămată a reușit să stabilească o întâlnire cu inculpatul și cu la care a fost prezent și Martorul a negat primirea vreunei sume de bani de la inculpat, cei doi învinovățindu-se reciproc de însușirea banilor. Dosarul conținând actele părții vătămate și cererea de înscriere au fost restituite acesteia de către și, deși acesta a insistat în nenumărate rânduri la inculpat să-i restituie banii, acesta de fiecare dată o asigura că-și va primi banii, însă nu s-a ținut de cuvânt.
S-a mai reținut în sarcina aceluiași inculpat și faptul că, în luna august 2004, a întâlnit-o pe partea vătămată prin intermediul finului acesteia. În cadrul întâlnirii ce a avut loc în fața Direcției din B, partea vătămată i-a relatat inculpatului că fiica sa nu este angajată și în eventualitatea unei sarcini, pentru a putea beneficia de plata concediului prenatal și plata concediului pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani, să o angajeze pentru realizarea vechimii necesare obținerii acestor drepturi. Inculpatul nu a dat un răspuns pe loc, stabilind să se întâlnească a doua zi. La momentul reîntâlnirii, inculpatul a afirmat că problema expusă de partea vătămată poate fi rezolvată în schimbul sumei de 100 de euro, bani ce trebuie dați persoanei care va ajuta să o angajeze pe fiica părții vătămate,. În acest sens, inculpatul i-a cerut părții vătămate carnetul de muncă și o serie de documente în copie în vederea angajării.
În aceeași împrejurare partea vătămată i-a predat inculpatului suma de 300 euro și 1200 lei, cea din urmă sumă fiind pretinsă de inculpat, ca reprezentând o amendă ce trebuia plătită de angajator pentru înregistrarea tardivă a unui contract de muncă. În ce privește suma de 300 euro, inculpatul a declarat că va fi plătită angajatorului. După aproximativ o săptămână, inculpatul a revenit la locul de muncă al părții vătămate, solicitându-i 600 lei, sub pretextul că banii sunt necesari pentru achitarea taxelor la bugetul asigurărilor de stat.
Pentru a-i întări încrederea acesteia, inculpatul i-a prezentat un contract de muncă încheiat în numele fiicei sale, prin care se atestă calitatea ei de angajată la SC SRL B în calitate de vânzătoare.
Cu acest prilej, inculpatul i-a cerut părții vătămate ca lună de lună să-i achite cu titlu de taxe la bugetul asigurărilor sociale 160 lei, sumă ce a fost plătită lunar în intervalul septembrie 2004-august 2005. În luna august 2005, partea vătămată a avut nevoie de o adeverință pentru a-i servi la spital fiicei sale. Inculpatul i-a prezentat și înmânat adeverința cu nr. 18 din 07 iulie 2005, eliberată de SC SRL B, prin care se atesta că este angajata acestei societăți, în calitate de gestionară, cu un salriu brut de 310 lei. Această adeverință a fost expertizată concluzionându-se că scrisul de pe aceasta cu excepția mențiunii " " de la rubrica "director general" a fost executat de inculpat, semnătura de pe adeverință fiind executată cu probabilitate de. Această adeverință prezentată de inculpat a creat părții vătămate convingerea că fiica sa este angajată și că va beneficia după naștere de plata concediului pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani.
În luna decembrie 2005, fiica părții vătămate a născut, dată la care acesta a început să-l caute pe inculpat. Găsindu-l în cele din urmă, i-a cerut explicații cu privire la situația creată, acesta însă s-a eschivat dând vina pe și asigurând-o că-și va primi în totalitate banii.
În luna martie 2005, partea vătămată, prin intermediul unor prieteni, l-a cunoscut pe inculpat care i-a promis că, în schimbul unei sume de bani o va ajuta să obțină plata concediului pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani. Partea vătămată a născut în luna noiembrie 2004, însă nu a lucrat în perioada cât a fost însărcinată, fiind plecată din țară, aspect cunoscut de către inculpat, care a afirmat că poate rezolva orice, având o cunoștință ce ocupă funcție foarte înaltă în conducerea statului. În schimbul serviciului, inculpatul i-a cerut părții vătămate suma de 300 de euro, spunându-i că acești bani vor fi dați inspectorului de la ITM B, patronului de la SC SRL B și, respectiv, o parte reprezentând comisionul lui.
Cu această ocazie i-a mai cerut părții vătămate cartea de muncă, copie după actul de naștere pentru ea și copil, copia actului de identitate și certificatul medical de la medicul de familie pentru perioada postnatală, adeverința de studii și copie după certificatul de căsătorie.
Ulterior, partea vătămată s-a reîntâlnit cu inculpatul căruia i-a achitat suma de 300 euro, predându-i documentele enumerate mai sus, cu excepția certificatului medical, pe care i l-a dat după două zile.
După trei zile, inculpatul a contactat-o telefonic pe partea vătămată, afirmând că este angajată începând cu luna ianuarie 2004 la SC SRL B, și că, trebuie să achite până la momentul nașterii toate taxele la bugetul asigurărilor de stat, care se ridicau la suma totală de 1700 lei. Partea vătămată a schimbat suma de 400 euro în monedă națională, s-a întâlnit cu inculpatul și i-a dat această sumă, fără a încheia un document în acest sens. La scurt timp, inculpatul a contactat-o din nou pe partea vătămată și i-a pretins suma de 170 lei, spunând că banii dați anterior nu au fost suficienți, ocazie cu care i-a cerut acesteia să semneze o serie de documente, fără a-i da însă vreo relație în acest sens, spunând doar că sunt state de plată, prin care face dovada că a lucrat în perioada precizată la societatea respectivă.
La sfârșitul lunii martie 2005, partea vătămată a fost contactată telefonic de inculpat, care i-a comunicat că, prin intermediul său, va încasa indemnizația pentru creșterea copilului, aferentă lunii februarie.
Verificând la ITM B, partea vătămată a constat că nu figurează pe lista persoanelor ce urmau să încaseze astfel de drepturi, iar justificarea oferită de inculpat a fost că a fost schimbată data plății pentru ziua de 25 a lunii.
Într-adevăr la 25 martie 2005, partea vătămată a primit de la inculpat suma de 640 lei, reprezentând indemnizația pentru luna februarie 2005.
Întrucât în luna aprilie 2005, partea vătămată a plecat la muncă în Italia, iar copilul a rămas în grija părinților săi, aceasta a luat legătura cu inculpatul pentru a-i comunica acest aspect iar numitul a îndrumat-o să întocmească o împuternicire la notariat pentru bunicii copilului.
În luna aprilie 2005, indemnizația pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei a fost încasată de tatăl părții vătămate care l-a întâlnit pe inculpat în fața Direcției În aceeași modalitate, inculpatul a predat aceleiași persoane suma de 650 lei și în cursul lunii iunie 2005.
În luna următoare, martorul, l-a contactat pe inculpat, care i-a spus că nu va primi nicio sumă de bani, întrucât patronul este bolnav și nu se află în localitate. Când cei doi s-au întâlnit, tatăl părții vătămate i-a cerut restituirea carnetului de muncă al fiicei sale, precum și diferența rămasă neachitată de 3000 lei.
S-a mai reținut că, în luna noiembrie 2004, partea vătămată, prin intermediul unui coleg, l-a cunoscut pe inculpat. Soția acestuia era însărcinată în luna a 2-a, motiv pentru care dorea să o angajeze pentru a beneficia de plata concediului de creștere a copilului.
Inculpatul s-a oferit să-l ajute afirmând că a mai rezolvat astfel de cazuri dar va trebui să achite diferite sume de bani. Inițial, inculpatul i-a cerut părții vătămate suma de 250 euro, spunând că are cunoștințe la Direcția B, iar prin influențele sale, îi poate rezolva problema.
În luna decembrie 2004, partea vătămată a contactat un credit la BCR în sumă de 6.600 euro, din care a dat inculpatului 250 euro. Această sumă a fost primită de inculpat la locuința colegului părții vătămate, numitul, banii urmând a fi dați, după spusele inculpatului inspectorului de la ITM B și unui patron pentru angajarea soției, fără a preciza vreun nume în acest sens. În aceste împrejurări, partea vătămată a predat inculpatului, copii după documentele solicitate, urmând a pregăti suma de 1200 lei pentru plata taxelor la bugetul asigurărilor de stat aferentă perioadei 01 mai 2004-31 decembrie 2004, bani care au fost dați acestuia fără a fi încheiat vreun document în acest sens.
În luna februarie 2005, partea vătămată și soția sa, au fost chemați de inculpat la Direcția B pentru a semna contractul de muncă, prilej cu care l-a cunoscut pe numitul - administratorul SC SRL B, la care a fost angajată soția părții vătămate. Partea vătămată, citind contractul de muncă, a constat că soția sa, era angajată începând cu data de 01 mai 2004, mențiune care de altfel, a fost trecută în carnetul de muncă de numitul din care reieșea că a fost angajată a acestei societăți în perioada 01 mai 2004-01 august 2004, mențiuni care ulterior au fost anulate.
Începând cu luna ianuarie 2005, după data de 15 ale lunii, partea vătămată a achitat inculpatului suma de 157 lei pentru plata asigurărilor la bugetul de stat, în total achitând pentru perioada ianuarie - mai 2005, suma de 785 lei.
În cursul lunii aprilie 2005, inculpatul a contactat telefonic pe, comunicându-i că administratorul societății la care a fost angajată soția sa, a plătit o amendă de 300 lei pentru înregistrarea tardivă a contractului de muncă, că sunt 4 persoane în această situație, el având obligația să plătească 750 lei; în caz contrar contractul de muncă încheiat pe numele soției urmând a fi anulat.
Partea vătămată a fost nevoită să împrumute această sumă pe care a dat-o inculpatului fără a-i solicita un document justificativ în acest sens.
Soția părții vătămate a născut la data de 05 iunie 2005 și pentru că era necesară o adeverință de salariat, i-a cerut inculpatului eliberarea acesteia.
Inculpatul i-a prezentat părții vătămate adeverința cu nr. 16 din 07 iulie 2005, din care a rezultat că soția sa era angajata la SC SRL B, administrată de numitul, moment în care și-a dat seama că a fost înșelat. Reținând vinovăția inculpatului pentru faptele descrise prima instanță l-a condamnat la pedepse cu închisoarea, individualizate în raport de gravitatea faptelor, circumstanțele comiterii lor, modalitatea de operare, valorile prejudiciilor și circumstanțele personale.
Având în vedere că faptele au fost comise în cursul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 77/11.09.2003 a Tribunalului Militar Iașis -a revocat beneficiul suspendării condiționate, pedeapsa de 2 ani aplicată anterior fiind adiționată la cea de 4 ani, rezultanta fiind de 6 ani închisoare.
Soluționând latura civilă a cauzei prima instanță l-a obligat pe inculpat să plătească părților civile despăgubirile produse prin activitatea sa infracțională în cuantumul solicitat.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 87 A din 09.04.2009 a Tribunalului Botoșani.
Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că vinovăția inculpatului a fost dovedită dându-se o justă interpretare probelor administrate în cauză, deși atitudinea inculpatului a fost aceea de negare a săvârșirii faptelor.
S-a reținut astfel că, din declarațiile părților vătămate au reieșit împrejurările în care acestea au luat legătura cu inculpatul, care au fost înțelegerile cu acesta, sumele de bani predate și consecințele produse. Chiar inculpatul a declarat în cadrul întâlnirilor cu părțile vătămate că are posibilitatea de a rezolva diverse situații legate de pensionare, plata indemnizațiilor pentru creșterea copilului, angajări, procurare de acte de studiu.
S-a reținut că declarațiile părților vătămate confirmă existența unor înțelegeri între această persoană și inculpat, acesta angajându-se să obțină o diplomă de bacalaureat pentru soția părții vătămate, act de studiu necesar pentru înscrierea acesteia la concursul organizat de Direcția B pentru ocuparea a două posturi de referent.
Partea vătămată Maura a prezentat pe larg în declarațiile sale înțelegerea pe care a avut-o cu inculpatul care i-a promis că o va sprijini în ocuparea unui post de referent la aceeași instituție.
În aceeași modalitate a procedat inculpatul și cu privire la partea vătămată de la care a primit suma totală de 300o RON, dându-i de înțeles că, în baza cunoștințelor pe care le are îi poate obține plata indemnizației pentru concediul de creștere a copilului, cu toate că anterior nu lucrase fiind plecată din țară.
În ce privește activitatea infracțională vizând-o pe partea vătămată s-a reținut că aceasta este confirmată de declarația martorului, coroborându-se de asemenea și cu înscrisurile depuse la dosar respectiv raportul de constatare tehnico-științifică grafică.
A fost de asemenea dovedită activitatea infracțională cu privire la partea vătămată de la care inculpatul a încasat 250 euro reprezentând comisionul pretins pentru rezolvarea problemei soției respectiv plata concediului pentru creșterea copilului. Ulterior inculpatul a mai pretins de la aceeași parte vătămată și alte sume de bani reprezentând taxe la bugetul asigurărilor de stat.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că soluția de condamnare este expresia unei grave erori de apreciere a ansamblului probelor administrate în toate fazele procesuale așa încât se impune achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală și respingerea pretențiilor civile respectiv înlăturarea dispozițiilor privind măsura de siguranță a confiscării speciale și a obligației de plată a cheltuielilor judiciare.
În subsidiar a solicitat o nouă individualizare a pedepselor în sensul reducerii acestora în limitele prev. de art. 76 Cod penal având în vedere circumstanțele personale.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 14 și 18 Cod procedură penală precum și cauza în conformitate cu disp. art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Probatoriul administrat în cauză face dovada faptului că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat, încadrarea juridică fiind corectă, susținerile sale vizând nevinovăția neavând justificare.
Astfel, partea vătămată G, care lucrase până în 2003 în cadrul aceleiași unități militare cu inculpatul, l-a rugat pe acesta din urmă să-l ajute în găsirea unui loc de muncă pentru soția sa, disponibilizată în anul 2005. La 01 august 2005 inculpatul i-a comunicat că sunt două posturi vacante de referent la Direcția B însă pentru înscriere este necesară diploma de bacalaureat. În aceste condiții inculpatul s-a oferit să obțină actul respectiv în schimbul sumei de 700 euro. Partea vătămată nu a primit însă nicio confirmare din partea inculpatului.
A invocat inculpatul în motivarea recursului că fapta nu a fost consumată, aspect de altfel reținut de prima instanță care l-a condamnat pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de înșelăciune.
Declarația părții vătămate este concludentă pentru dovedirea vinovăției inculpatului. De altfel nici inculpatul nu a negat că s-a întâlnit cu partea vătămată și că a avut discuții referitoare la angajarea soției acesteia și la faptul că nu avea studiile necesare.
Martorul a confirmat implicare a inculpatului în activități legate de angajarea părților vătămate. Acest martor a declarat de altfel că inculpatul se folosea de numele său pentru a rezolva diverse probleme.
Referitor la partea vătămată Maura este de reținut că, la aceeași dată inculpatul i-a promis obținerea unui loc de muncă, atât declarația sa cât și a martorului la serviciile căruia a apelat inculpatul respectiv a martorului G care i-a intermediat întâlnirea cu inculpatul fiind concludente. Relevantă este și constatarea tehnico-științifică în urma căreia s-a concluzionat că mențiunile înscrise pe fila carnetului aparțineau inculpatului. Partea vătămată i-a dat inculpatului suma de 500 euro și 350 lei. Cu ocazia unei întâlniri dintre inculpat, G și partea vătămată, inculpatul și s-au învinovățit reciproc de însușirea banilor părții vătămate. Inculpatul i-a promis părții vătămate că îi va restitui banii însă a amânat-o în mod repetat.
Cu privire la partea vătămată este de reținut că aceasta i-a relatat inculpatului că fiica sa nu este angajată și că în această situație nu ar putea beneficia de plata drepturilor aferente concediului prenatal și a concediului pentru îngrijirea copilului. Inculpatul i-a promis că o poate ajuta solicitându-i în schimb suma de 300 de euro și 1200 ron. Banii respectivi au fost achitați de partea vătămată. Mai mult, după aproximativ o săptămână inculpatul i-a mai cerut părții vătămate o sumă de 600 lei susținând că ar fi necesară pentru achitarea taxelor la bugetul asigurărilor de stat. În perioada septembrie 2004-august 2005 partea vătămată a achitat câte 160 lei lunar cu același titlu. Adeverința prezentată de inculpat părții vătămate cate atesta că fiica acesteia era angajată la SC SRL a fost expertizată constatându-se că a fost întocmită de inculpat. Declarația părții vătămate și a martorului sunt argumente în plus pentru dovedirea vinovăției inculpatului.
Partea vătămată l-a cunoscut pe inculpat în luna martie 2005 iar acesta i-a promis că o poate ajuta să obțină plata concediului pentru creșterea copilului până la 2 ani evident în schimbul unei sume de bani respectiv 300 euro. Partea vătămată i-a înmânat o serie de acte și suma solicitată inculpatului comunicându-i la scurt timp că este angajată la SC SRL B începând cu luna ianuarie 2004. Cu aceeași ocazie i-a solicitat suma de 1700 lei bani pe care partea vătămată i-a achitat iar la scurt timp încă 170 lei. Verificând la ITM B partea vătămată a constatat că nu figurează pe lista persoanelor care urmau să încaseze aceste drepturi. că data plății s-a schimbat inculpatul i-a înmânat părții vătămate pe 25.03.2005 suma de 640 lei indemnizația aferentă lunii februarie 2005. Pentru următoarele 2 luni indemnizația a fost încasată de tatăl părții vătămate. Ulterior partea vătămată nu a mai primit nicio sumă de bani, martorul contactându-l pe inculpat și aducându-i la cunoștință că patronul SC SRL este bolnav și nu se află în localitate.
Partea vătămată i-a solicitat inculpatului ajutorul pentru soția sa, însărcinată în luna a 2-a care dorea să se angajeze și să beneficieze de indemnizația de pe perioada concediului de îngrijire a copilului.
Inculpatul a procedat în aceeași modalitate mai sus prezentată, pretinzând părții vătămate 250 euro și 1200 lei.
În luna februarie 2005 partea vătămată și soția sa au fost chemați de inculpat la Direcția B pentru a semna contractul de muncă cunoscându-l pe administratorul SC SRL
Din contractul de muncă prezentat rezulta că soția părții vătămate era angajată începând cu 01.05.2004, mențiunea fiind făcută și în cartea de muncă. Partea vătămată a mai achitat inculpatului încă 157 lei pentru plata asigurărilor la bugetul de stat și 750 lei pentru o amendă. La solicitarea părții vătămate de a-i elibera o adeverință de salariat pentru soția sa inculpatul i-a prezentat adeverința nr. 16/07.07.2005 din care a rezultat că era angajată la SC SRL Raportul de constatare tehnico-științifică grafică întocmit în cauză a concluzionat că scrisul de pe adeverință aparținea lui iar semnătura de la rubrica administrator lui. În declarația sa partea vătămată a expus pe larg modalitatea în care inculpatul a acționat. Acesta din urmă nu a negat ajutorul dat acestei părți vătămate susținând însă că nu a încasat nici un de la partea vătămată.
Față de cele mai sus arătate, Curtea constată că vinovăția inculpatului a fost dovedită instanțele procedând în mod corect la condamnarea lui.
Latura civilă a cauzei a fost corect soluționată fiind dovedit prejudiciul cauzat părților vătămate și fiind întrunite cerințele art. 998 Cod civil. În ce privește măsura confiscării speciale, atâta timp cât partea vătămată și G nu au formulat pretenții civile, sunt date cerințele art. 118 lit. e Cod penal.
Constatările tehnico-științifice au dovedit că actele a căror anulare s-a dispus erau false așa încât și sub acest aspect soluția este legală și temeinică
Solicitarea inculpatului de redozare a pedepsei aplicate nu are justificare în condițiile în care acesta este recidivist, a avut o poziție procesuală incorectă negând săvârșirea faptelor și nu a contribuit la repararea pagubei. Așa fiind, nu se justifică redozarea pedepselor aplicate în sensul reducerii acestora.
Față de numărul mare al faptelor instanța a apreciat corect că se justifică aplicarea unui spor de pedeapsă.
Având în vedere condamnarea intervenită prin sentința penală nr. 77 din 11.09.2003 a Tribunalului Militar Iași în mod corect s-a făcut aplicarea art. 83 Cod penal.
Față de cele arătate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 87 A din 09.04.2009 a Tribunalului Botoșani ca nefondat.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. președintele completului aflat în Pt. jud. AD aflat în Co semnează
semnează președintele instanței președintele instanței
Red. FS
Tehnored BC
2ex/20.07.2009
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Frunză Sanda, Androhovici Daniela
