Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 432/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 432/R/2008
Ședința publică din data de 26 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Chitidean Valentin judecător
JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Monica Rodina
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva deciziei penale nr. 108/A/31 martie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, cauza privind pe inculpatul trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, având în vedere că a fost achitat, arată că este de acord cu audierea sa în acest moment procesual.
S-a procedat la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Reprezentantul Parchetului arată că susține recursul declarat în cauză așa cum acesta a fost motivat în scris, solicitând admiterea acestuia, întrucât soluția atacată este nelegală și netemeinică.
Raportat la probele administrate în cauză solicită a se avea în vedere că la data de 30 septembrie/1 octombrie 2006 inculpatul a participat la o petrecere la o cabană din, unde după ce a consumat băuturi alcoolice s-a urcat la volanul autoturismului său BMW și în comuna a intrat în gardul unității militare, astfel distrugând 5 panouri de tablă și avariind autoturismul în proporție de 80%. Apreciază că în această situație inculpatul se poate considera norocos că a scăpat cu viață. Învederează instanței că organele de poliție care s-au deplasat la fața locului l-au testat pe inculpat cu alcool-testul, rezultând o alcoolemie de 0,65 mg/l alcool pur în aerul expirat, cu mențiunea că inculpatul nu a negat rezultatul și nici nu a contestat valoarea rezultată. În aceste condiții inculpatul a fost condus la IML, unde i s-au recoltat probe biologice, prima valoare rezultată fiind de 1,35 gr.%o, iar cel de-a doua de 1,25 gr.%o, cele două valori rezultate demonstrând că alcoolemia inculpatului la data producerii accidentului era mai mare.
Solicită a se avea în vedere că toate probele administrate în cauză confirmă faptul că inculpatul a fost la acea petrecere, unde a consumat băuturi alcoolice și că aceste împrejurări au condus la producerea accidentului, chiar dacă declarațiile martorilor au produs confuzii, care profită inculpatului. Pentru aceste motive apreciază soluțiile pronunțate în cauză ca fiind total greșite, sens în care solicită admiterea recursului.
Apărătorul inculpatului în temeiul art. 385/15 alin. 1 lit. b pr.pen. solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat.
Constată că, conform susținerilor Parchetului se prezintă o singură probă incriminatoare și anume analiza alcool-testului, care însă este de fapt un indiciu al organului de constatare pentru a conduce sau nu un șofer la IML, în vederea recoltării probelor biologice, fiind în fapt o constatare a alcoolemiei în aerul expirat. Solicită a se avea în vedere că în cauză au fost efectuate două expertize medico-legale, au fost audiați inculpatul și 4 martori, iar în urma coroborării tuturor acestor probe instanța în mod corect a dispus achitarea inculpatului. De asemenea, solicită a se avea în vedere că s-a omis a se menționa de către reprezentantul Parchetului că organele de cercetare penală și Parchetul nu vor să stabilească cu exactitate ora producerii evenimentului, pentru că polițiștii care s-au deplasat la fața locului au greșit pentru că au stat cu inculpatul 2 ore în, fiind cert că nu l-au dus pe acesta de urgență la IML. Pentru aceste considerente, apreciază ca fiind neconcludente concluziile reprezentantului Parchetului, sens în care solicită înlăturarea acestora.
Apreciază că în baza tuturor probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor și cele două rapoarte de expertiză medico-legală, în mod corect s-a stabilit că fapta comisă de inculpat nu este prevăzută de legea penală. În acest sens solicită a se reține că sub aspectul laturii obiective a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului este necesar o îmbibație alcoolică în sânge de peste 0,8 gr.%o la momentul conducerii autoturismului, iar obligația de a stabili acest aspect revine în sarcina instanței de judecată. Referitor la aceste aspecte, având în vedere și concluziile expertizelor întocmite în cauză, consideră că nu se poate susține care ar fi putut fi alcoolemia la data producerii evenimentului rutier. De asemenea, în opinia sa nu are importanță ce mașină conducea inculpatul și ce panouri a cât timp unitatea militară nu s-a considerat prejudiciată.
Având în vedere că din punctul său de vedere hotărârile pronunțate în cauză sunt corecte, solicită respingerea recursului declarat în cauză. Învederează instanței că inculpatul este marcat de cele întâmplate și nu a mai condus de la data producerii evenimentului, așteptând verdictul instanței.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
CURTEA
Prin sentința penală nr.1154 din 29.11.2007 a Judecătoriei Cluj -N, s-a dispus, în temeiul art.11 pc.2 lit.a rap.la art.10 lit.b pr.pen. achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii prev. de art.87 a1.1 din OUG nr.195/2002 cu art.37 lit.a penal.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut faptul că prin actul de sesizare a instanței, s-a dispus trimiterea în judecată a acestui inculpat pentru faptul că în data de 01.10.2006, a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare -, pe DN 1 (E 60) din jud.C, pe ruta -, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,45 grame la mie.
Din probele dosarului, însă instanța de fond a apreciat că fapta comisă nu reprezintă o infracțiune, nefiind probe suficiente în inculpare, eventual fiind vorba de o contravenție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, solicitând a se dispune condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002 cu art.37 lit.a penal, deoarece vinovăția sa a fost dovedită, fapta comisă este infracțiune și nu contravenție, el a mai fost condamnat pentru o infracțiune similară și nu a respectat sentința anterioară.
Prin decizia penală nr.108/A din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, împotriva sentinței penale nr.1154/29.11.2007 a Judecătoriei Cluj -
În temeiul art.192 a1.3 pr.pen. cheltuielile judiciare în apelau rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond în mod corect a concluzionat, pe baza tuturor probelor administrate în cauză, respectiv declarații de martori, inculpat, raport de expertiză medico-legaIă, că fapta comisă de acest inculpat nu este prevăzută de legea penală. Pentru a fi în prezența infracțiunii prev. de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002, sub aspectul laturii obiective, este absolut necesar ca îmbibația alcoolică în sânge să fie de peste 0,80 grame la mie. Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.7542/IX/14.12.2006 a rezultat în mod evident faptul că acel consum de băuturi alcoolice declarat de inculpat și confirmat de martorii audiați în cursul urmăririi penale și în fața instanței ar putea justifica o valoare a alcoolemiei la ora evenimentului rutier apropiată de 0,62 grame la mie. În condițiile în care există dubii între paragrafele I și V ale acestui raport, singura soluție pe care o putea pronunța instanța de fond era o soluție favorabilă inculpatului, respectiv cea de achitare.
Este în afara oricărei îndoieli că ori de câte ori, ca urmare a administrării probelor necesare soluționării cauzei, se ajunge la îndoială asupra vinovăției unei persoane, instanța are datoria de a dispune achitarea acesteia, pentru că instanța nu se poate bizui pe probabilități, ci pe convingerea că probele reținute reflectă adevărul. Pentru a pronunța soluția de achitare, instanța de fond a avut în vedere declarațiile martorilor, G și, coroborate cu concluziile raportului de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei. În situația în care în urma administrării probelor rezultă fără putință de tăgadă vinovăția unei persoane se poate pronunța soluția de condamnare. În cazul de față, acuzarea se bazează pe declarația inculpatului din 01.10.2006, declarație ce nu a fost menținută ulterior, în cursul urmăririi penale sau a cercetării judecătorești.
Trebuie menționat că respectiva declarație a fost dată de către inculpat în condițiile stării de șoc imediat după producerea evenimentului rutier respectiv, speriat și lovit la cap, speriat de consecințele faptei sale. Instanța de fond a apreciat corect respectiva declarație, ca având valoarea probatorie doar dacă s-ar fi coroborat cu celelalte probe din dosar, ceea ce nu s-a întâmplat. Probele din faza de urmărire penală și din faza cercetării judecătorești au condus logic și firesc către soluția achitării inculpatului, contrar susținerilor acuzării care s-a bazat pe declarația nemenținută a inculpatului, declarația martorei (fila 23 dosar de urmărire penală, declarație care nu a fost dată sub jurământ și martora a revenit asupra ei prin declarațiile din 06.11.2006 și 17.01.2007 ) și pe paragraful 5 din raportul de expertiză medico-legaIă.
Pe cale de consecință, soluția de achitare pronunțată este legală și temeinică și a fost menținută de către instanța de apel, căci fapta comisă de inculpat nu este prevăzută de legea penală, fiind eventual contravenție, conducând autoturismul cu o îmbibație alcoolică apropiată ca valoare teoretică de 0,62 grame la mie.
În temeiul art.192 al.3 pr. pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.108/2008 a Tribunalului Cluj și rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea rt.37 lit.a penal. la pedeapsa închisorii și obligarea lui la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform prev.art.191 penal.
În motivare s-a arătat că hotărârile instanțelor de fond și de apel sunt netemeinice și nelegale, întrucât vinovăția inculpatului a fost dovedită prin probele administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de constatare coroborat cu procesul verbal de la fila 10 din dosarul de urmărire penală, cu buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, cu raportul de expertiză medico-legală calcul retroactiv al alcoolemiei și în parte cu declarațiile inițiale ale inculpatului și ale martorei.
Consideră că instanța trebuia să aibă în vedere acea variantă a expertizei medico-legale care stabilea pentru ora evenimentului rutier o alcoolemie cu valoare teoretică apropiată de 1,45 g%0, întrucât aceasta se bazează pe valorile alcoolemiilor stabilite la analiză. Evenimentul rutier a avut loc la ora 5,31, prima recoltare de probe biologice a avut loc la ora 6,40, alcoolemia fiind de 1,35.%0, iar cea de-a doua recoltare a avut loc la ora 7,40, alcoolemia fiind de 1,25 gr.%0, în curbă descrescătoare, ceea ce confirmă faptul că inculpatul a consumat alcool în jurul orei 4.
A doua variantă a expertizei a avut în vedere declarațiile ulterioare ale inculpatului și ale martorilor, iar revenirile asupra declarațiilor inițiale nu sunt credibile.
Consideră că alcoolemia inculpatului a depășit limita legală și datorită consecințelor produse, inculpatul scăpând controlul autoturismului pe care îl conducea, desființând 5 panouri din tablă și distrugând autoturismul în proporție de 80%.
Martora a fost nesinceră întrucât chiar inculpatul a declarat că s-a înțeles cu aceasta să declare că a consumat doar o bere. De asemenea apreciază că ceilalți martori audiați au fost nesinceri și au dat declarațiile după ce au reluat evenimentele împreună cu inculpatul.
Consideră neverosimilă și susținerea inculpatului că a parcurs distanța -, ieșirea spre C-N în doar 15 minute, mai ales că martora a declarat în fața instanței că drumul a fost parcurs într-o oră.
Instanța analizând recursul declarat pe baza motivelor invocate și a actelor din dosarul cauzei constată că acesta nu este fondat și îl va respinge pentru următoarele motive.
Astfel este cert că în data de 1.10.2006 în jurul orei 5,30 avut loc un eveniment rutier,
Susținerea că inculpatul ar fi fost sincer cu ocazia primei declarații pe care adat-o când atât el cât și prietena lui au declarat că ar fi consumat o sticlă de bere cu alcool în jurul orei 4 nu poate conduce la stabilirea vinovăției inculpatului, întrucât nici acest consum de alcool nu este în măsură să justifice alcoolemia de 1,35 g%0 de la ora 6,40, deoarece în raportul de expertiză medico-legală calcul retroactiv al alcoolemiei se arată la punctul 2 că acest consum de alcool nu justifică valorile alcoolemiilor stabilite la analiză.
În schimb la punctul 1 din concluziile raportului de expertiză medico-legală calcul retroactiv al alcoolemiei se arată că în situația în care consumul de băuturi alcoolice declarat de inculpat în prima variantă de 850 ml de vin ar putea justifica valorile alcoolemiilor stabilite la analiză și față de aceste date la ora evenimentului rutier inculpatul putea avea o alcoolemie cu o valoare teoretică apropiată de 0,62 g%0.
Curtea constată că inculpatul a declarat că a consumat o bere în data de 1.10.2006, data la care a condus autoturismul și a avut loc accidentul rutier descris mai sus, că buletinul de analiză toxicologică alcoolemie a fost întocmit la data de 5.10.2006 și că următoarea declarație luată inculpatului este abia în data de 6.11.2006, dată la care acesta a arătat că a consumat 850 ml vin și a contestat valoarea alcoolemiei cerând calculul retroactiv ala acesteia.
La aceeași dată de 6.11.2006 au fost audiați martorii G și.
Curtea concluzionează că a existat o deficiență în desfășurarea anchetei penale, că organele de anchetă penală ar fi trebuit să aducă la cunoștință inculpatului valoarea alcoolemiei imediat ce au intrat în posesia buletinului de analiză toxicologică alcoolemie și să ceară inculpatului să indice martorii care îi pot confirma spusele la data de 10.10.2006 cu ocazia primei declarații date de inculpat, martori care să fie audiați chiar înainte de rezultatele analizei.
Martorii trebuiau audiați de urgență și nu după trecerea unei perioade de timp în care aceștia puteau eventual discuta cu inculpatul despre eveniment, aspect care însă nu s-a dovedit în cauză.
De asemenea acuzarea nu trebuia să se bazeze doar pe declarația martorei, prietena inculpatului care evident îl susținea pe inculpat sau pe o eventuală recunoaștere a inculpatului, ci ar fi trebuit să facă demersuri pentru aflarea circumstanțelor comiterii faptei.
Nu se poate imputa inculpatul că și-ar fi construit o bună apărare, fiind datoria acuzării să demonstreze vinovăția acestuia și eventuala nesinceritate martorilor și a inculpatului, aspect ce nu a reieșit în cauză.
Nici susținerea acuzării că distanța dintre și nu se putea parcurge în 15 minute nu este dovedită, în condițiile în care inculpatul a circulat în jurul orei 5 dimineața, când șoseaua este liberă și putea să conducă cu viteză.
Nu s-a dovedit că în aceste condiții este imposibil ca distanța menționată să fie parcursă în 15 minute, aspect care nu ar fi fost în favoarea inculpatului.
Curtea constată că din concluziile raportului de expertiză medico legala calcul retroactiv al alcoolemie rezultă elemente în favoarea inculpatului,care se coroborează cu declarațiile acestuia din data de 6.11.2006 și cu declarațiile martorilor.
Ca urmare în baza art.385/15 pct 1 lit.b pr.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, împotriva deciziei penale nr. 108/A din 31 martie 2008 Tribunalului Cluj.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, împotriva deciziei penale nr. 108/A din 31 martie 2008 Tribunalului Cluj.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
2 ex./03.07.2008
Președinte:Chitidean ValentinJudecători:Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Rodina
