Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 431/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 431/R/2008
Ședința publică din 26 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Chitidean Valentin judecător
JUDECĂTORI: Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Rodina
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 22/12.03.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de ar. 182 alin. 1.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar și apărătorul ales al părții vătămate, av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind părțile vătămate și Spitalul Județean
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului G arată că susține recursul declarat în cauză, solicitând admiterea acestuia conform memoriului depus la dosar.
Învederează instanței că primul motiv de recurs vizează latura subiectivă a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului deoarece atât instanța de fond cât și instanța de apel au făcut o greșită încadrare a faptei sub aspectul laturii subiective, astfel că solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 182 alin. 2.pen. În opinia sa nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au lămurit starea de fapt care a avut loc între cele două părți, deși în cauză s-a administrat un probatoriu. Astfel, solicită a se constata că nu există nici un martor direct și că deși există un martor care a declarat că ar fi văzut incidentul de la o distanță de 20 metrii, respectiv martorul, apreciază că declarația acestuia a fost dată pentru a susține declarația părții vătămate, martorul fiind de rea credință. Ceilalți martori audiați în cauză nu confirmă această declarație și arată că partea vătămată a căzut în șanț. Mai mult, solicită a se avea în vedere că leziunile suferite de partea vătămate sunt cele provocate prin cădere pe un plan dur. De asemenea, consideră că declarația martorei, soția părții vătămate, nu a fost avută în vedere, deoarece aceasta a declarat că partea vătămată i-a spus că au tras amândoi de steag, respectiv și inculpatul, fiind clar, în opinia sa, că ambele părți au tras concomitent, iar partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut. Este deosebit de relevant a se remarca că inculpatul nu a atins-o pe partea vătămată, singura intenție a acestuia fiind de recuperare a steagului. Consideră că rezultatul grav este clar un rezultat produs doar datorită faptului că partea vătămată era suferind de cancer și a refuzat operația. Solicită a se avea în vedere aceste aspecte și a se constata că nu există intenție din partea inculpatului.
Dacă nu se va proceda la schimbarea încadrării juridice, solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 72.pen. și greșita individualizare a pedepsei, prin neaplicarea circumstanțelor atenuante. În opinia sa, trebuie stabilit ce l-a determinat pe inculpat să acționeze în acest sens, iar dacă este vorba de o infracțiune de vătămare corporală gravă solicită a se reține circumstanța atenuantă a provocării. În acest sens, solicită a se avea în vedere că partea vătămată a luat steagul de doliu și a refuzat să-l pună la loc la solicitarea inculpatului, ridicându-l chiar spre inculpat. Consideră că inculpatul a acționat normal dorind să recupereze steagul, astfel că partea vătămată a acționat provocator, cauzând o puternică tulburare și emoție inculpatului. Apreciază că dacă partea vătămată nu ar fi luat steagul sau l-ar fi pus la loc la solicitarea inculpatului nu s-ar fi întâmplat nimic.
Totodată, solicită a se avea în vedere că au solicitat la instanța de fond efectuarea unei expertize medico-legale, pentru a se lămuri evoluția fracturii suferite de partea vătămată dacă aceasta nu ar fi suferit de cancer, pentru ca ulterior să se poată stabili pericolul social, însă solicită a se avea în vedere că această probă a fost respinsă.
Pentru aceste motive, în principal, solicită admiterea recursului și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală din culpă sau reținerea circumstanței atenuante a provocării. Dacă se va constata că impune efectuarea unei expertize medico-legale, solicită casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei.
Apărătorul părții vătămate solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului declarat în cauză și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice consideră că probatoriu administrat în cauză este destul de vast, iar acesta a fost luat în considerare atât de instanța de fond cât și de apel, în mod corect stabilindu-se intenția indirectă la încadrarea juridică dată faptei, cu mențiunea că inculpatul urmărea ca partea vătămată să obțină leziuni ca urmare a gestului de împingere aplicat acesteia. Apreciază că probele administrate în cauză se coroborează, iar căderea părții vătămate a avut loc ca urmare a împingerii cu ajutorul tijei steagului. De asemenea, solicită a se avea în vedere că la dosar există declarațiile a doi martori, care au arătat că după cădere părții vătămate i s-au aplicat lovituri, aceste aspecte coroborându-se și cu concluziile certificatului medico-legal, fără însă a fi avute în vedere, astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice, infracțiunea fiind comisă cu intenție.
Referitor la reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării, apreciază că în mod corect s-a stabilit că acțiunea părții vătămate a fost violentă sau de natură a provoca o reacție de așa natură. Învederează instanței că dușmănia dintre părți este veche și se datorează unei probleme imobiliare, iar inculpatul aștepta o scăpare din partea părții vătămate, un gest mic pentru a avea motiv de răzbunare, însă nu se poate reține scuza provocării, neexistând proporții între infracțiunea comisă și acțiunea părții vătămate. Solicită, totodată, a se avea în vedere că la individualizarea pedepsei s-au reținut circumstanțe atenuante, în sensul că inculpatul nu are antecedente penale și că a cooperat cu organele de anchetă.
Cu privire la întocmirea unui raport de expertiză medico-legală, cu obiectivele precizate de apărare, solicită a se constata că numărul de zile de îngrijiri medicale s-a raportat la leziunile și la fondul sănătății părții vătămate, care prezenta o problemă de sănătate cunoscută de inculpat. Zilele de îngrijiri medicale nu se referă la însănătoșirea victimei pe fondul afecțiunii incurabile, ci strict la durata de care o persoană de aceeași vârstă ar avea nevoie să se însănătoșească. În acest sens solicită a se avea în vedere că victima are aproape 74 de ani, suferă de ani de zile de cancer pulmonar, iar intervenția medicală nu a avut loc datorită acestor împrejurări, cu mențiunea că actualmente victima este imobilizată la pat și are nevoie de îngrijiri permanente. Raportat la toate aceste aspecte consideră că dacă ar fi vorba de o lipsă de intenție a inculpatului, acesta nu ar fi lăsat-o pe partea vătămată în șanț.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea ca nefondat a recursului, cu cheltuieli de judecată conform chitanței, pe care o depune la dosar.
Reprezentantul Parchetului apreciază că inculpatul, cu toate că avea cunoștință de starea de sănătate a părții vătămate s-a manifestat foarte violent față de partea vătămată, aplicându-i mai multe lovituri, în urma cărora partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut. Învederează instanței că martorul a declarat cu lux de amănunte modul de producere a accidentului, acesta locuind aproape. De asemenea, referitor la declarația martorei, soția părții vătămate, solicită a se avea în vedere că declarația acesteia s-a reținut în integralitate de către instanța de fond și instanța de apel și nu cum s-a reținut de apărare, martora declarând în plus că socrul său i-a spus că inculpatul l-a împins în șanț și l-a lovit cu picioarele.
Apreciază că soluțiile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale, astfel că solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză.
Apărătorul inculpatului G, raportat la relațiile dintre părți și la starea de tensiune dintre acestea, solicită a se avea în vedere că afirmațiile apărătorului părții vătămate susțin ipoteza provocării, cu mențiunea de a se avea în vedere și datele existente la dosar.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, învederează instanței că are 61 de ani și nu a avut probleme cu nimeni niciodată, mai ales cu o persoană foarte slabă și amărâtă ca și partea vătămată. Arată, totodată, că achiesează concluziilor apărătorului său.
CURTEA
Prin sentința penală nr.19 din 21 ianuarie 2008 Judecătoriei Zalău, în baza art. 182(1) Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal, inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23.12.1947, în loc., jud. S M, cetățean român, pensionar, fără antecedente penale, domiciliat în loc. B M,-,. 20, jud. M, cu reședința în localitatea Cehului, nr. 25, jud. S, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În baza art. 81 Cod penal și art. 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
S-a făcut aplicarea art. 71(1) Cod penal cu art. 64 lit. a, b Cod penal, iar în baza art. 71 (5) Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, raportat la art. 193 Cod procedură penală și art.998 Cod civil, inculpatul Gaf ost obligat la plata următoarelor sume de bani: 3.152 lei despăgubiri materiale în favoarea părții civile; 7.000 lei despăgubiri morale în favoarea părții civile; 800 lei cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă; 326,04 lei despăgubiri materiale în favoarea Spitalului Județean de Urgență
S-a constatat că Serviciul de Ambulanță S nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Până la plata despăgubirilor civile s-a menținut sechestrul asigurător asupra bunului imobil al inculpatului G compus din teren intravilan cu casă de locuit în suprafață de 895 mp, înscris în CF nr. 223 al com. Cehului, nr. top 48/b, măsură luată prin încheierea penală din data de 12.10 2007 Judecătoriei Zalău.
În baza art. 191 Cod procedură penală, inculpatul Gaf ost obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul G este cumnat cu partea vătămată, în sensul că soțiile celor doi au fost surori, dar soția inculpatului a decedat în luna ianuarie 2007.
În data de 12.02.2007, în jurul orei 15,00, partea vătămată se deplasa pe drum și ajungând în dreptul casei părții vătămate G s-a apropiat de stâlpul porții și a luat drapelul negru care era arborat în memoria soției inculpatului, motivând că este drapelul său.
Inculpatul care se afla în curte, l-a observat pe, apoi a ieșit la poartă, i-a luat steagul din mâini și a împins-o pe partea vătămată care s-a dezechilibrat și a căzut în șanț, de unde partea vătămată nu s-a putut ridica, deoarece și-a fracturat piciorul în urma căderii. Inculpatul s-a retras, iar partea vătămată a rămas căzută în șanț.
Văzându-l căzut în șanț, partea vătămată a fost ridicat de martorii și ( vecini care locuiau peste drum de casa inculpatului), care au anunțat-o pe soția părții vătămate.
Potrivit Raportului de constatare medico-legală nr. 617/II/a/16 din 30.03.2007, partea vătămată a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin heteropropulsie urmată de cădere pe un plan dur. Leziunile necesită 85-90 zile de îngrijiri medicale și pot data din data de 12.02.2007.
Partea vătămată a fost transportată cu salvarea la Spitalul Județean S, unde a fost internată in perioada 12-15.02.2007-Secția Ortopedie, fiind diagnosticat cu "fractură de col femural stâng, gradul III ".
Deoarece din cuprinsul raportului de constatare medico-legală nu a rezultat că partea vătămată ar prezenta și urme de lovire (echimoze) pe corp, instanța nu a reținut faptul că inculpatul G ar fi sărit cu picioarele peste partea vătămată și că i-ar fi aplicat mai multe lovituri cu picioarele.
Deoarece inculpatul G nu are antecedente penale, instanța a reținut în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal, cu efectele de atenuare a pedepsei, conform art. 76 lit. d Cod penal.
Referitor la modul de executare al pedepsei, având în vedere că pedeapsa închisorii aplicată nu este mai M de 3 ani, iar inculpatul nu este recidivist, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate a inculpatului, astfel în baza art. 81 Cod penal, motiv pentru care a suspendat condiționat executarea pedepsei susmenționată pe o perioadă de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, în condițiile art. 82 Cod penal.
Raportat la starea de fapt susmenționată, având în vedere prevederile art. 998 Cod civil, s-au constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina inculpatului (fapta ilicită, prejudiciu, vinovăție și legătura de cauzalitate), instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea vătămată și a obligat pe inculpat la plata următoarelor sume de bani în favoarea părții civile: 3.152 lei cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea chitanțelor din dosar (452,36 lei) și contravaloarea scutecelor folosite pentru îngrijirea părții vătămate pe timp de 12 luni (7,5 lei / zi x 12); 7.000 lei cu titlu de despăgubiri morale apreciate de instanță ca fiind îndestulătoare pentru compensarea în bani a suferințelor fizice și psihice încercate de partea vătămată, ținându-se cont și de faptul că partea vătămată era o persoană în vârstă și suferea de cancer pulmonar, fiind astfel prea riscantă o intervenție chirurgicală pentru ameliorarea urmărilor rezultate din agresiunea inculpatului; 800 lei cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă, constând în onorariul avocațial.
De asemenea, instanța a obligat inculpatul și la plata sumei de 326,04 lei cu titlu de despăgubiri materiale în favoarea Spitalului Județean de Urgență S reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate părții vătămate.
Cu privire la măsura asiguratorie dispusă în cauză asupra bunului imobil al inculpatului G, prin încheierea penală din data de 12.10 2007 Judecătoriei Zalău, instanța a menținut această măsură până la plata efectivă a despăgubirilor civile către partea vătămată.
Împotriva sentinței au declarat apel partea vătămată - constituită parte civilă, și inculpatul.
Partea civilă critică sentința sub aspectul acordării daunelor materiale și morale solicitate.
În privința daunelor materiale a solicitat contravaloarea îngrijirilor lunare de 500 lei iar prin depoziția martorei a dovedit că valoarea îngrijirilor unei persoane la pat este 400 lei. Arată că de la data accidentului a devenit o persoană total incapabilă care are nevoie de îngrijire tot timpul.
În privința daunelor morale suma solicitată a fost de 30.000 lei și s-a acordat 7.000 lei, cu motivarea că partea vătămată fiind o persoană în vârstă și suferind de cancer pulmonar are oricum nevoie de îngrijire motiv pentru care nu s-a putut face nici intervenția chirurgicală ce se impunea raportat la fractura provocată de inculpat.
Partea vătămată susține că suferința sa este mai grea tocmai pentru că este și suferă de cancer iar recuperarea este imposibilă.
Inculpatul G consideră hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivare arată că atât în memoriul depus la instanța de fond cât și cu ocazia acordării cuvântului în fond a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.73 lit.b Cod penal însă instanța a reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a Cod penal deși probele au confirmat starea de fapt susținută de inculpat, respectiv că fapta a fost comisă sub impulsul unei puternice tulburări de care se face vinovată partea vătămată. Acesta a încercat să smulgă steagul de doliu pe care inculpatul îl arborase în poartă la decesul soției sale și pe care dorea să îl păstreze 6 săptămâni. Inculpatul nu a agresat-o pe partea vătămată ci încercând să-i smulgă steagul, partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut de pe podețul din fața casei în șanț. Raportul de constatare medico-legală confirmă faptul că inculpatul nu a lovit-o pe partea vătămată iar numărul zilelor de îngrijiri medicale și imobilizarea la pat se datorează refuzului părții vătămate de a se opera datorită riscului la anestezie.
Consideră că inculpatul nu putea fi obligat la plata daunelor morale ci doar la plata despăgubirilor civile în cuantum de având în vedere că fapta este urmarea provocării din partea părții vătămate.
Prin decizia penală nr.22 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a admis apelul părții civile contra sentinței penale nr.19/2008 a Judecătoriei Zalău care a fost desființată în privința daunelor morale acordate.
Judecând cauza în fond sub aceste aspecte inculpatul Gaf ost obligat să plătească părții civile daune morale în sumă de 12.000 lei față de 7.000 lei acordate de instanța de fond.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G, acesta fiind obligat să plătească părții civile cheltuieli judiciare în sumă de 800 lei iar statului suma de 30 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că sentința atacată este netemeinică în privința cuantumului daunelor morale acordate părții vătămate.
Din raportul de constatare medico-legală (11) rezultă că partea vătămată prezenta leziuni traumatice care s-au putut produce prin heteropropulsie urmată de cădere pe un plan dur. Leziunile necesită 85-90 zile îngrijiri medicale și pot data din 12.02.2007.
Din copia foii de observație nr.3805 a Spitalului Județean S - Z rezultă că partea vătămată a fost internată la ortopedie în perioada 12-15-02.2007 cu diagnosticul de trimitere " de col femural stâng gr.III. pulmonară. pulmonar".
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu 5.600 lei daune materiale din 15 februarie 2007 până la 15 septembrie 2007, daune periodice în sumă de 1820 lei până la recuperarea completă și daune morale în sumă de 30.000 lei.
Temeiul răspunderii civile pentru prejudiciile cauzate prin săvârșirea unei infracțiuni îl constituie conform art.14 alin.3 Cod procedură penală dispozițiile de drept material care reglementează răspunderea civilă delictuală respectiv art.998-1003 din Codul civil și cele de drept procesual civil.
Potrivit art.998 și 999 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a cauzat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și pentru acela cauzat prin neglijența sau imprudența sa. Aceste texte de lege nu fac nici o distincție între caracterul material sau moral al prejudiciului, ceea ce consacră obligativitatea reparării atât a prejudiciului material cât și a celui moral, derivând din fapte ilicite.
În speță, probele au dovedit că partea vătămată a suferit traume fizice și psihice ca urmare a faptei săvârșite de inculpat. Prejudiciul moral constă în suferințele atât fizice cât și psihice îndurate de partea vătămată. Având în vedere vârsta înaintată - 73 de ani și boala gravă a părții vătămate, suferința este și mai M, recuperarea fiind mai grea. Din cauza cancerului pulmonar de care suferă partea vătămată, intervenția chirurgicală era prea riscantă astfel că suferința acestuia este mai M nefiind posibilă ameliorarea urmărilor agresiunii.
Prin urmare, în raport de suferințele îndurate de partea vătămată, cuantumul daunelor morale stabilit prin sentința atacată este neîndestulător pentru acoperirea prejudiciului moral, și s-a apreciat că suma de 12.000 lei reprezentând daune morale ar acoperi acest prejudiciu.
Referitor la daunele materiale s-a constatat că acestea au fost corect stabilite prin sentința atacată, așa cum au fost dovedite iar pentru despăgubirile periodice nu s-a făcut dovada că partea vătămată necesită îngrijire permanentă numai din cauza leziunilor suferite ca urmare a faptei inculpatului iar pentru această îngrijire se achită diferite sume de bani.
În privința apelului inculpatului s-a constatat că nu este dovedită provocarea din partea părții vătămate în sensul prevăzut de art.73 lit.b Cod penal.
Pentru reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.73 lit.b Cod penal este necesară dovada că inculpatul a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea părții vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
S-a reținut că simpla luare de către partea vătămată a drapelului de doliu de la poarta inculpatului nu poate fi considerată o provocare de natură a-i determina inculpatului tulburarea care să-l determine să săvârșească fapta prevăzută de legea penală. Acțiunea părții vătămate nu este violentă și nici nu este de natură a aduce o atingere gravă demnității inculpatului. De asemenea, pentru existența stării de provocare, între actul provocator al părții vătămate și infracțiunea ce constituie ripostă trebuie să existe o anumită proporție respectiv să fie de o gravitate apropiată.
Acțiunea părții vătămate de a lua steagul de doliu nu justifică riposta inculpatului de a-l împinge având în vedere vârsta înaintată a părții vătămate și boala de care suferea și de care avea cunoștință și inculpatul. În urma împingerii partea vătămată a căzut în șanț de unde nu s-a mai putut ridica fracturându-și piciorul însă inculpatul nu i-a acordat ajutor, lăsându-l căzut în șanț și retrăgându-se în curtea casei.
Față de această stare de fapt reieșită din probe, în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului doar circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a Cod penal.
Față de cele arătate, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală s-a admis apelul părții civile.
Împotriva hotărârii în termen legal s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpat.
Primul motiv de recurs vizează latura subiectivă a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului deoarece atât instanța de fond cât și instanța de apel ar fi făcut o greșită încadrare a faptei sub aspectul laturii subiective, astfel că solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 182 alin. 2.pen. În opinia sa nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au lămurit starea de fapt care a avut loc între cele două părți, deși în cauză s-a administrat un probatoriu. Astfel, solicită a se constata că nu există nici un martor direct și că deși există un martor care a declarat că ar fi văzut incidentul de la o distanță de 20 metrii, respectiv martorul, apreciază că declarația acestuia a fost dată pentru a susține declarația părții vătămate, martorul fiind de rea credință. Ceilalți martori audiați în cauză nu confirmă această declarație și arată că partea vătămată a căzut în șanț. Mai mult, solicită a se avea în vedere că leziunile suferite de partea vătămate sunt cele provocate prin cădere pe un plan dur. De asemenea, consideră că declarația martorei, soția părții vătămate, nu a fost avută în vedere, deoarece aceasta a declarat că partea vătămată i-a spus că au tras amândoi de steag, respectiv și inculpatul, fiind clar, în opinia sa, că ambele părți au tras concomitent, iar partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut. Este deosebit de relevant a se remarca că inculpatul nu a atins-o pe partea vătămată, singura intenție a acestuia fiind de recuperare a steagului. Consideră că rezultatul grav este clar un rezultat produs doar datorită faptului că partea vătămată era suferind de cancer și a refuzat operația. Solicită a se avea în vedere aceste aspecte și a se constata că nu există intenție din partea inculpatului.
Dacă nu se va proceda la schimbarea încadrării juridice, solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 72.pen. și greșita individualizare a pedepsei, prin neaplicarea circumstanțelor atenuante. În opinia sa, trebuie stabilit ce l-a determinat pe inculpat să acționeze în acest sens, iar dacă este vorba de o infracțiune de vătămare corporală gravă solicită a se reține circumstanța atenuantă a provocării. În acest sens, solicită a se avea în vedere că partea vătămată a luat steagul de doliu și a refuzat să-l pună la loc la solicitarea inculpatului, ridicându-l chiar spre inculpat. Consideră că inculpatul a acționat normal dorind să recupereze steagul, astfel că partea vătămată a acționat provocator, cauzând o puternică tulburare și emoție inculpatului. Apreciază că dacă partea vătămată nu ar fi luat steagul sau l-ar fi pus la loc la solicitarea inculpatului nu s-ar fi întâmplat nimic.
Totodată, solicită a se avea în vedere că au solicitat la instanța de fond efectuarea unei expertize medico-legale, pentru a se lămuri evoluția fracturii suferite de partea vătămată dacă aceasta nu ar fi suferit de cancer, pentru ca ulterior să se poată stabili pericolul social, însă solicită a se avea în vedere că această probă a fost respinsă.
Curtea examinând recursul formulat de către inculpat, motivele invocate, cu luarea în considerare a cazurilor de casare de la art.3859proc.pen. reține următoarele:
Starea de fapt a fost corect consemnată de instanțele inferioare, în funcție de probatoriul concludent administrat. Inculpatul G este cumnat cu partea vătămată, în sensul că soțiile celor doi au fost surori dar soția inculpatului a decedat în luna ianuarie 2007.
În data de 12.02.2007, în jurul orei 15,00, partea vătămată se deplasa pe drum și ajungând în dreptul casei părții vătămate G s-a apropiat de stâlpul porții și a luat drapelul negru care era arborat în memoria soției inculpatului, motivând că este drapelul său.
Inculpatul care se afla în curte, l-a observat pe, apoi a ieșit la poartă, i-a luat steagul din mâini și a împins-o pe partea vătămată care s-a dezechilibrat și a căzut în șanț, de unde partea vătămată nu s-a putut ridica, deoarece și-a fracturat piciorul în urma căderii. Inculpatul s-a retras, iar partea vătămată a rămas căzută în șanț.
Văzându-l căzut în șanț, partea vătămată a fost ridicat de martorii și.
Potrivit Raportului de constatare medico-legală nr. 617/II/a/16 din 30.03.2007, partea vătămată a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin heteropropulsie urmată de cădere pe un plan dur. Leziunile necesită 85-90 zile de îngrijiri medicale și pot data din data de 12.02.2007.
După cum s-a subliniat, partea vătămată a fost lezată ca urmare a contactului pe care l-a avut cu un corp dur în urma căderii sale în șanț. Esențială este însă împrejurarea produsă imediat anterior acestui eveniment și anume aceea că aceasta a fost împinsă la modul efectiv de către inculpat. Este reală împrejurarea că posibil inculpatul să nu fi urmărit provocarea unor leziuni atât de grave, cât și aspectul vârstei părții vătămate și stării de șubrezire fizică în care se afla. juridică de specialitate și practica judiciară sunt constante în a cataloga aceste fapte drept vătămări corporale, neexistând indicii, elemente în alt sens.
Nu se poate reține incidența dispozițiilor legale vizând starea de provocare nefiind certificate așa-zisele acte provocatoare din partea numitului la adresa inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta din urmă cu siguranță nu se afla într-o stare de puternică tulburare și emoție - inculpatul a catalogat partea vătămată ca fiind extrem de slăbită, ă și bolnavă. Or o astfel de persoană evident că nu i-a putut cauza o stare de puternică tulburare în cadrul unui incident.
Urmările incidentului au fost complet lămurite, numărul de zile de îngrijiri medicale s-a raportat la leziunile și la fondul sănătății părții vătămate, care prezenta o problemă de sănătate cunoscută de inculpat. Zilele de îngrijiri medicale nu se referă la însănătoșirea victimei pe fondul afecțiunii incurabile, ci strict la durata de care o persoană de aceeași vârstă ar avea nevoie să se însănătoșească.
pricinii de către instanțele inferioare s-a făcut în deplină temeinicie și legalitate, s-a redat starea de fapt conformă cu materialul probator administrat în cauză, fără a se putea aduce în calea de atac a recursului vreo corectivă, inclusiv în ceea ce privește latura civilă a cauzei s-au făcut prezentările și detaliile de rigoare, cu modificările corecte consemnate la nivelul instanței de apel, dispoziții ce dealtfel nu au fost atacate.
Așadar susținerile recurentului sunt total subiective neavând suport probator,nu pot fi primite, așa încât recursul de față urmează a fi respins ca nefondat pe considerentele art.385/15 pct.1 lit.b proc.pen.
Inculpatul va fi obligat și la plata de cheltuieli judiciare de 1000 lei în funcție de actele depuse la dosar.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, domiciliat în B M-.20 jud.M, împotriva deciziei penale nr. 22 din 12 martie 2008 Tribunalului
Obligă pe inculpatul G să plătească părții vătămate suma de 1000 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpatul G să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.SM
Dact./2ex.
Președinte:Chitidean ValentinJudecători:Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Rodina
