Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 430/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 430/R/2008
Ședința publică din data de 26 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Monica Rodina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către SC a Românească SA - Sucursala împotriva deciziei penale nr. 147/A/ mai 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, cauza privind pe inculpatul trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 1 și 2.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului, a părților vătămate G, și Spitalul Clinic de Adulți din C-N, partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. " C-N și garantul - asigurator de răspundere civilă SC " Românească - " SA Sucursala
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că la dosarul cauzei s-au depus motivele de recurs și nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul Parchetului în baza probelor administrate în cauză solicită a se constata că hotărârile pronunțate de instanța de fond și de instanța de apel sunt legale și temeinice, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat, cele două instanțe soluționând temeinic și corect latura civilă a cauzei.
CURTEA
Prin sentința penală nr.206 din 11.02.2008 pronunțată de Judecătoria Gherla, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la - data de 21 februarie 1956 în orașul C, jud.C S, cetățenie română, studii 12 clase, stagiul militar satisfăcut, muncitor la SC SRL C, fără antecedente penal,. în mun. C, str.- -,.7,.3, jud.C S, CNP -, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art.181 pen.
A fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 4 ani.
I-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispoz.art.83 pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul să achite părții civile Spitalul Clinic de urgență "Prof. Dr. ", cu sediul în municipiul C-N,-, jud.C, despăgubiri civile în sumă de 3.227.91 lei, precum și dobânda legală, începând cu data de 08.10.2006, până la achitarea integrală a debitului.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente " ", cu sediul în municipiul C, strada - -, blocul 7, apartamentul 3, județul C S și cu asigurătorul de răspundere civilă "a Românească - - Sucursala D, cu sediul În municipiul Târgoviște, strada -, blocul 13, județul D, să achite părților civile G, domiciliat În municipiul C - N, strada I, numărul 15, apartamentul 23, județul C și, domiciliat în municipiul G, strada -, numărul 5, apartamentul 9, județul C, despăgubiri civile în sumă de 6.000 lei, cu titlu de daune materiale.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente "V ogt " și cu asigurătorul de răspundere civilă "a Românească - - Sucursala D să achite părților civile G și, despăgubiri civile În sumă de 1.300 lei, cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul să achite părților civile G și, suma de 1.500 lei cheltuieli judiciare și suma de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul este angajat al SC SRL. în data de 26 septembrie 2006, inculpatul transporta pentru societate pe ruta C-B, piese auto, cu autoutilitara MERCEDES BENZ înmatriculată sub numărul B 48. în jurul orelor 6,15, inculpatul se afla la volanul autoutilitarei în municipiul G, pe strada -, deplasându-se din direcția C-N spre D iar sectorul de drum permitea deplasarea în ambele sensuri, pe suprafața carosabilă existând marcaje longitudinale pentru delimitarea sensurilor iar suprafața părții carosabile avea o lățime de 10,30. Partea carosabilă era mărginită de o parte și alta de trotuare iar carosabilul era uscat, vizibilitate specifică orei și lunii calendaristice in condițiile iluminatului public în funcție.
In același timp, de pe trotuarul din partea a sensului de deplasare a inculpatului, pe trecerea de pietoni, semnalizată și marcată corespunzător, s-a angajat în traversarea străzii, victima în vârstă de 83 ani moment în care inculpatul circula cu o viteză de cca 50 km/, și a constatat prezența victimei pe carosabil astfel încât a acționat sistemul de frânare al autoutilitarei generând o urmă de frânare de 12,10 însă nu a putut evita impactul cu victima pe care a lovit-o cu partea față a autoutilitarei și a proiectat-o pe carosabil spre înainte. Autoutilitara condusă de inculpat a ajuns cu roțile din spate pe trecerea de pietoni iar cu partea din față spre mijlocul intersecției, iar victima a căzut înaintea autoutilitarei la cea 2.
În urma impactului a rezultat avarierea autoutilitarei condusă de inculpat și vătămarea corporală a victimei care a fost transportată cu salvarea la Spitalul Clinic Județean C recoltându-se totodată atât conducătorului auto cât și victimei câte o probă de sânge, alcoolemia acestora fiind zero.
Victima a fost internată în perioada 26 septembrie-7 octombrie 2006 cu dgs. " bimaleolară dr. de ram ilio și ischio pubian dr. grad Plagă contuză occipitală. epicranian frontal stâng. prin accident rutier. HT AE." iar după externare aceasta a avut starea ameliorată și recomandări, printre care și controlul săptămânal al coagulogramei, la data de 2 noiembrie 2006, starea victimei s-a înrăutățit și a decedat.
Din Raportul de constatare medico-Iegale nr. 680l/III/606 a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat anemiei posthemoragice acute iatrogene consecutive unui supradozaj de anticoagulant la o persoană cu fractură bimaleolară dreaptă operată, fractură de ram pubian drept și fractură disjuncție sacro iliacă dreaptă în contextul unor tare organice preexistente (miocardofibroză, coronaroscleroză, rinichi, arteriosclerotici, htae). leziunile scheletice s-au putut produce prin lovire-cădere în cadrul unui accident rutier, pot data din 26 septembrie 2006 și ar fi putut necesita, în caz de supraviețuire, 80-90 zile de îngrijiri medicale. tratamentului anticoagulant (neefectuarea coagulogramelor indicate postoperator în scopul ajustării dozei de
anticoagulant) a determinat complicația hemoragică tanatogenetică ceea ce implică ruperea nexului de cauzalitate între leziunile suferite ca urmare a accidentului rutier și decesul victimei.
Culpa în producerea accidentului aparține în parte inculpatului care a încălcat art. 35 alin. 1 din OUG 195/2002 care prevede obligația generală a participanților la traficul rutier de a avea un comportament care să asigure fluența și siguranța circulației si art. 158 pct. m din Regulamentul de aplicare a ordonanței, aprobat prin HG nr. 85/2003 care prevede obligația conducătorului auto de a reduce viteza dacă prevede un pericol, printre altele și la trecerile de pietoni semnalizate prin indicatoare sau marcaje. Obligațiile de mai sus se regăsesc în OUG 195/2002, republicată, tot în art. 35, respectiv HG.nr. 1391/2006, în art. 135.
Inculpatul a susținut că practic vizibilitatea i-a fost afectată de existența pe sensul opus de mers a unei autoutilitare de transport persoane care ar fi staționat aproape de trecerea de pietoni - între alveola amenajată și trecerea pentru pietoni iar victima ar fi traversat prin spatele acestei autoutilitare. Chiar reale dacă ar fi aceste apărări, nu fac altceva decât să întărească susținerea pericolului previzibil, care obligau învinuitul să reducă viteza însă o parte din culpă îi revine și victimei care a încălcat art.205 alin.3 din HG nr.85/2003 care prevede obligația pietonului de a traversa după ce s-a asigurat că o poate face în siguranță pentru el și ceilalți participanți la trafic. De asemenea instanța de fond a mai reținut că autoutilitara MERCEDES BENZ înmatriculată sub numărul B 48 este proprietatea SRL, iar utilizatorul SC SRL Caa vut pentru anul 2006 încheiat contract de asigurare cu SC ROMÂNEASCĂ- SA SUCURSALA DÂMBOVITA.
În drept, instanța de fond a concluzionat că fapta inculpatului, care în data de 26 septembrie 2006, prin nerespectarea dispozițiilor art. 35 alin. 1 din OUG 195/2002 și art. 158 litera m) din Regulamentul de aplicare a ordonanței, aprobat prin HG nr. 85/2003 a cauzat din culpa concurentă cu a victimei un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate care pentru vindecare ar fi necesitat 80-90 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2 și 4.pen.
La individualizarea pedepsei care i-a fost stabilită inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art.72 pen. respectiv: gradul de pericol social al faptei, care este relativ ridicat raportat la urmările acesteia, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale; persoana inculpatului, care nu a mai fost condamnat (fila 39), limitele speciale ale pedepsei, motiv pentru care în baza elementelor anterior expuse, a stabilit inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare. Având în vedere faptul că inculpatul nu a mai fost condamnat, pedeapsa aplicată fiind mai mică de 3 ani închisoare iar inculpatul a avut o comportare sinceră în cursul procesului penal, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că, în temeiul art.81 și art.82 pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 4 ani.
În temeiul art.359 alin.l pr.pen. i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța de fond a reținut că prin actul de la fila 77, Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. " C-N s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.227.91 lei și dobânda integrală a sumei datorate iar părțile vătămate și G în calitatea acestora de moștenitori ai numitei, conform certificatului de moștenitor de la fila 44 s-au constituit părți civile cu suma de 30.000 lei reprezentând cheltuieli pentru îngrijirea victimei (medicamente, alimentație specială, cheltuieli de înmormântare, monument funerar) precum și suma de 60.000 lei reprezentând daune morale.
Din decontul cheltuielilor de spitalizare aflat la fila 78 reiese că victima a fost internată în Secția Ortopedie II C-N, în perioada 26.09.2006 - 07.10.2006 iar cheltuielile de spitalizare sunt în sumă de 3.227,91 lei. Având în vedere cele arătate și în temeiul art.14 pr.pen. și art.998 și 999.civ. și art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006, instanța l-a obligat pe inculpat să achite cheltuielile de spitalizare precizate mai sus.
Din raportul de constatare medico-legală efectuat în cauză (filele 22-25) a reieșit că numita a fost victima unui accident rutier în data de 26.09.2006 iar în urma accidentului a suferit uni ce ar fi necesitat 80-90 zile de îngrijiri medicale, concluzionându-se totodată că și în ipoteza în care moartea victimei nu ar fi fost cauzată direct de accident ci de un tratament medical greșit (doză greșită de anticoagilant), este fără dubiu că, dacă nu ar fi intervenit accidentul, numita ar fi trăit și în prezent.
Având în vedere declarațiile martorilor aflate la filele 159-160, instanța de fond a stabilit că părțile civile și G au organizat înmormântarea mamei lor, la care au participat 100-150 de persoane iar masa a fost dată la restaurantul "Transilvania, cărora li s-au dat câte un precum și Ť. (la cimitir) iar pentru îngrijirea doamnei, părțile civile au angajat o vecină, perioadă în care a avut nevoie de o alimentație specială. A vând În vedere cele arătate și în temeiul art.14 alin.3 lit.b pr.pen. art.998 și art.999 civ. instanța de fond a apreciat că fiii victimei au suportat cheltuieli cu spitalizare cu numita, cu îngrijirea acesteia cât și cu înmormântarea ei, în sumă de 6.000 lei, așa încât inculpatul a fost obligat să achite părților civile, În solidar cu partea responsabilă civilmente " " și cu asigurătorul de răspundere civilă "a Românească - - Sucursala Dâmbovita, despăgubiri civile în sumă de 6.000 lei, cu titlu de daune materiale, conform art.57 alin. 1 din Legea nr.136/1995 și art.998, art.1 000 alin.3 civ.
De asemenea instanța de fond a apreciat că, din cauza leziunilor cauzate victimei, ce au pus-o într-o situație foarte grea și în imposibilitate de a se deplasa, urmată ulterior de moartea acesteia, părțile civile, în calitate de fii ai acesteia, au suferit dureri psihice relativ intense, pe o durată de timp mare, având în vedere și faptul că victima era o persoană sănătoasă și cu o viață activă, deși avea 83 de ani, motiv pentru care în vederea compensării acestor suferințe psihice și în temeiul art.14 alin.5 pr.pen. art.57 alin.1 din Legea nr.136/1995, art.998 și art.1 000 alin.3 civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente " " și cu asigurătorul de răspundere civilă "a Românească - - Sucursala D, să achite părților civile, despăgubiri civile în sumă de 1.300 lei, cu titlu de daune morale.
Împotriva sentinței penale nr.206/11 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr.l- al Judecătoriei Gherlaa formulat în scris apel apărătorul ales al inculpatului ce a fost depus și înregistrat la Judecătoria Gherla la data de 18 02.2008 și care ulterior a fost însușit și menținut de către inculpat urmând ca motivele de apel să fie depuse și expuse detaliat printr-un memoriu în fața instanței de ape1.(3)
La termenul de judecată din data de 05 mai 2008 inculpatului prin apărătorul său ales a depus la dosar motivele de apel, prin care a arătat că apelul promovat vizează doar latura penală a cauzei, criticând soluția primei instanțe doar sub aspectul laturii penale a cauzei, învederând în esență faptul că solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, cu consecința pronunțării unei noi hotărâri prin care să se dispună aplicarea unei pedepsei cu închisoarea sub 2 ani . aplicată de prima instanță, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conf. art. 81.pen. întrucât în opinia sa prima instanță a motivat superficial hotărârea apelată coroborat cu faptul că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, și cu toate că s-a reținut culpa concurentă a celor două părți, la individualizarea pedepsei, nu s-a luat în considerare aceste aspecte. S-a mai arătat în motivarea apelului promovat faptul că la individualizarea pedepsei deși instanța de fond a constatat culpa comună a inculpatului și a părții vătămate, se arată circumstanțele atenuante însă nu s-a dat efectul juridic nici unei circumstanțe atenuante și nici celor ce privesc familia inculpatului, integrarea lui în societate apreciind că, toate aceste elemente expuse sunt suficiente motiv pentru care trebuiau avute în vedere pentru aplicarea unei pedepse mai mici.(25-26)
Împotriva sentinței penale nr.206/l1 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr.1- al Judecătoriei Gherlaa formulat în scris apel apărătorul ales al părților civile și G ce a fost depus și înregistrat la Judecătoria Gherla la data de 18 02.2008 și care ulterior a fost însușit și menținut de către părțile civile urmând ca motivele de apel să fie depuse și expuse detaliat printr-un memoriu în fața instanței de apel după motivarea sentinței.(f4)
La termenul de judecată din data de 05 mai 2008 părțile civile și G prin apărătorul lor ales au depus la dosar motivele de apel, criticând soluția primei instanțe doar sub aspectul laturii civile a cauzei, învederând în esență faptul că solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, cu consecința pronunțării unei noi hotărâri prin care să se dispună obligarea inculpatului la plata în favoarea părților civile a sumei de 30000 lei cu titlu de daune materiale (cheltuieli de îngrijire a victimei, alimentația suplimentară, medicamente, cheltuieli de înmormântare, masa de pomenire) și a sumei de 60000 lei cu titlu de daune morale, având în vedere că, sumele acordate de prima instanță sunt derizorii, deoarece sumele solicitate nu sunt exagerate având în vedere consecințele tragicului accident și consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan psihic. (17 -18)
Împotriva aceleiași sentințe penale cu nr.206/l1 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr.1- al Judecătoriei Gherlaa formulat apel la data de 21.02.2008 asigurătorul a Românească - Sucursala D învederând faptul că acesta este formulat de principiu urmând ca motivele de apel să fie depuse la primul termen de judecată.(f5)
La termenul de judecată din data de 05 mai 2008 asigurătorul a Românească - Sucursala Dad epus la dosar motivele de apel solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate ca fiind nelegală și netemeinică dar numai în ceea ce privește soluționarea laturii civile, învederând în esență că asiguratorul nu putea fi obligat în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor deoarece, asiguratorul nu are calitatea de parte responsabilă civilmente, societatea de asigurare participă în calitate de asigurator, prima instanță a admis integral constituirea de parte civilă a Spitalului Clinic de Urgență Prof. Dr. deși OG s-a constatat culpa comună a inculpatului și a părții vătămate în producerea accidentului iar acordarea despăgubiri lor civile, cu titlu de daune materiale, nu s-a realizat prin aplicarea procentului de culpă a victimei.(36-37)
Tribunalul a constatat că apelurile au fost promovate în termenul de 10 zile prevăzut de art.363 alin.1 pr.pen. termen ce a curs, pentru părțile apelante care nu a fost prezente la dezbaterea judiciară a fondului cauzei în conformitate cu prevederile art.363 alin.3 pr.pen. de la comunicarea hotărârii apelate, respectiv de la data de 18 februarie 2008. (167-172 din dosarul nr.1- al Judecătoriei Gherla )
Examinând sentința penală apelată din oficiu cât și prin prisma motivelor de apel invocate de inculpatul, de părțile civile și G cât și de către asigurătorul a Românească - Sucursala D pe baza materialului și a lucrărilor din dosarul cauzei cât și a dispozițiilor legale în materie, se apreciază că Judecătoria Gherlaa administrat un probatoriu imperios necesar justei soluționări a cauzei pronunțând însă o soluție netemeinică sub aspectul laturii penale, respectiv cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului cât și din punct de vedere al soluționării laturii civile privind greșita soluționare a despăgubiri lor civile cu titlu de daune morale și a obligării în solidar a asigurătorului cu inculpatul și partea responsabilă civilmente.
Astfel, inculpatul, a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla nr.1372/P/2006 întocmit la data de 03 mai 2007 pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2 și 4.pen.
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza unui material probator relevant și judicios administrat, iar încadrarea juridică a faptei se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă incriminată de art. 184 al. 2 și 4.pen.
Conform dispozițiilor art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama, între altele, de limitele speciale ale pedepsei, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite și de persoana inculpatului.
Individualizarea judiciară sau judecătorească a pedepsei o realizează instanța de judecată și se materializează prin stabilirea și aplicarea pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită în funcție de gradul concret de pericol social al faptei, de periculozitatea infractorului, de împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea.
Așadar, în cazul în care se constată că fapta săvârșită aduce o atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală, și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ea implicit atrage aplicarea unei sancțiuni penale.
În cauză, vinovăția inculpatului în producerea accidentului prin nerespectarea prevederilor art.35 alin.1 din OUG nr.195/2002 a fost dovedită fără putință de tăgadă, aspect care de altfel nici nu a fost contestat de către inculpat acesta recunoscând întrutotul atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești că se face vinovat de comiterea acestei fapte penale, motiv pentru care conduita sinceră a acestuia pe tot parcursul derulării procesului penal coroborat cu faptul că fiind la prima confruntare cu legea penală, a avut un comportament adecvat atât în familie cât și în societate până la comiterea faptei penale se poate concluziona fără dubiu că există un real potențial privind îndreptarea sa și implicit a integrării sale în societate atât timp cât el a perceput efectul faptelor sale impunându-se astfel acordarea unei șanse de reinserție socială a acestuia, aspecte pe care însă instanța de fond deși le-a sesizat nu le-a avut în vedere cu ocazia individualizării pedepsei, nefiind reținute aceste aspecte în favoarea acestui inculpat care să conducă la aplicarea unei pedepse îndreptate spre minimul special prevăzut de lege. Or, în speță, s-a considerat ca fiind utilă aplicarea unei pedepse orientate spre maximul special respectiv de 2 ani închisoare fără însă a se analiza întreg ansamblul infracțional imputat inculpatului cu atât mai mult cu cât din punct de vedere al modalității de executare a pedepsei, s-a concluzionat în mod just că modalitatea aplicabilă este cea a suspendării executării acesteia, sancționându-se astfel comportamentul infracțional al inculpatului însă de o manieră mult prea aspră raportat la criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art.72 pen. și implicit a îndeplinirii cerințelor expres prevăzute de legiuitor în art.52 pen.
În menirea ei pedeapsa trebuie să răspundă unor scopuri atât preventive cât și reeducative. Or, scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin aplicarea pedepsei legiuitorul urmărește în primul rând formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept cât și față de regulile de conviețuire socială.
Ca urmare, având în vedere cele anterior expuse, tribunalul a considerat că în speță se impunea ca instanța de fond să rețină în favoarea inculpatului și implicit să le acorde o mai mare eficiență juridică atât cu ocazia individualizării pedepsei cât și cuantumului pedepsei principale.
În speță, inculpatul așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar al acestui a (39 ) nu a mai fost condamnat la vreo pedeapsă prevăzută de legiuitor în art.53 pct.1 pen.
În consecință, tribunalul a apreciat că în speță, vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, instanța de fond în mod greșit a dispus condamnarea la o pedeapsă de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat în temeiul art.81 și art.82 pen.
Cu privire la motivele invocate de către părțile civile și G cât și de către asigurătorul a Românească- Sucursala D sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, tribunalul urmează să rețină că acestea au suportul juridic necesar pentru a fi admisibile pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit, dispozițiilor art.14 alin.3 pr.pen. repararea pagubei se face in modalitățile prevăzute de lit. "a" și "b" "potrivit legii civile", ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispozițiile civile de drept material care reglementează răspunderea civilă delictuală, și anume art. 998 -1003 din Codul civil, cât și la cele de drept procesual civil, derogările in materie de procedură rezultate din alăturarea acțiunii civile, acțiunii penale fiind expres reglementate în Codul d e procedură penală.
Rezultă deci, că temeiul răspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate în urma săvârșirii infracțiunii îl constituie temeiul general al răspunderii civile delictuale, astfel cum este reglementat în art.998 civ. care prevede că " orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara".
Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși conținutul art.998 civ. care folosesc termenul general de" prejudiciu" fără a distinge in raport cu caracterul material sau moral al acestui a, aceasta însemnând că trebuie reparate atât prejudiciile materiale, cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci implicit și a celor cu caracter penal.
Astfel, latura civilă dintr-o cauză penală este guvernată de principiul "actori incumbit probatio" expres prevăzut de legiuitor prin dispozițiile art.1169 civ. respectiv cel ce face o propunere înaintea judecății este obligat aod ovedi.
Ca urmare, sub aspectul soluționării laturii civile instanța de fond constatând întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale cu privire la existența faptelor ilicite prevăzute de art.998, art.999 și art.1 003.civ. a admis practic numai pretențiile civile formulate și dovedite de către părțile civile avându-se în vedere întreg ansamblul probator însă numai în ceea ce privește despăgubirile materiale (inclusiv cele de spitalizare) nu și cele morale.
Or, în speță, sub aspectul daunelor morale, existența acestora este evidentă și de necontestat, însă acordarea lor nu se poate face după criterii obiective, întinderea lor nu poate fi determinată decât prin aprecieri, desigur nu arbitrar și nu prin operare cu criterii precise, ci doar pe baza unor aprecieri subiective în care rolul hotărâtor îl are posibilitatea de orientare a instanței în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale, motiv pentru care în opinia tribunalului daunele morale trebuiau acordate într-un cuantum mai mare.
În fine un ultim aspect pe care urmează să-I rețină tribunalul constă în faptul că în speță, atât sub aspectul daunelor materiale cât și sub aspectul daunelor morale, trebuia ca instanța de fond numai să constate că "a Românească - - Sucursala D are calitatea de asigurător și nicidecum de obligare a acesteia în solidar cu inculpatul la plata despăgubiri lor civile formulate în cauză.
Potrivit dispozițiilor art.54 alin.4 din Legea nr.136/1995 este obligatorie citarea unei societăți de asigurare în cadrul unui proces penal în care urmează a se stabili cuantumul despăgubirilor cuvenite de pe urma unui accident de autovehicule, aceasta urmând însă a răspunde în temeiul contractului de asigurare și numai în limitele legislației specifice. Astfel, societățile de asigurare trebuie citate în procesul penal numai în calitate de asigurător, deoarece raporturile juridice dintre aceste societăți și asigurat au la bază o solidaritate tacită, stabilită prin convenție, care dă dreptul persoanelor păgubite prin producerea accidentelor să pretindă, în conformitate cu dispozițiile art.57 alin.1 din Legea nr. 136/1995, despăgubiri atât celor răspunzători de producerea acestora, cât și direct asigurătorului de răspundere civilă.
Din coroborarea acestei reglementări cu dispoziția art.54 alin.4 din aceeași lege, rezultă neîndoielnică voința legiuitorului de a limita poziția procesuală a societății de asigurare la calitatea de asigurător, care îi oferă suficiente posibilități de apărare atât în nume propriu, cât și prin subrogare în drepturile asiguratului.
Caracterul limitat, derivat din contract, al obligației asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziției sale, determinată de aplicarea dispozițiilor art.54 alin.4, coroborate cu cele ale art.57 alin. 1 din Legea nr.136/1995, cu modificările ulterioare, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nici o prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.
Ca urmare, în mod greșit prima instanță nu a constatat că "a Românească - - Sucursala D are calitatea de asigurător, întrucât prin Decizia nr.1/28 martie 2005 Inaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și, pe cale de consecință s-a statuat că asiguratorul nu poate fi obligat la plata în solidar cu inculpatul a despăgubirilor materiale, acesta participând în procesul penal în calitate de asigurator de răspundere civilă și răspunzând în limitele prevăzute de lege, făcând aplicarea dispozițiilor art.54 din Legea nr.136/1995.
Față de cele mai sus expuse, apreciind dovedită pe deplin vinovăția inculpatului, starea de fapt fiind confirmată de probele de la dosar, încadrarea în drept fiind corect soluționată, însă în mod greșit s-a soluționat latura penală privind greșita individualizare a pedepsei principale aplicată inculpatului cât și în ceea ce privește soluționarea laturii civile privind greșita soluționare a despăgubirilor civile cu titlu de daune morale și a obligării în solidar a asigurătorului cu inculpatul și partea responsabilă civilmente motiv pentru care tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art.379 pct.2 lit."a" pr.pen. va admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.206/11 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr.1- al Judecătoriei Gherla pe care o va desființa și, în consecință:
Rejudecând, în aceste limite, în conformitate cu dispozițiile art.184 alin.2 și 4.pen. îl va condamna pe inculpatul la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În temeiul art.81 pen. va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului prin prezenta decizie, pe durata unui termen de încercare prev. de art.82 pen. de 3 ani iar în temeiul art.359 pr.pen. i se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 pen. și art.84 pen. referitoare la condițiile revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art.71 alin.2 pen. i se va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art.64,b pen. iar În temeiul art.71 alin.5 pen. se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii constând În interzicerea drepturilor prevăzute de art.64,b pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În temeiul art.346 alin.1 pr.pen. raportat la art.14 alin.3 lit.b pr.pen. combinat cu art.998 civ. și art.313 din Legea nr.95/2006 modificată și completată prin G nr.72/2006 îl va obliga pe inculpat să achite părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. " suma de 3227,91 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare de care a beneficiat partea vătămată, la care va fi calculată dobânda legală din prima zi următoare datei externării părții vătămate respectiv 08.10.2006 și până la data achitării integrale a prejudiciului.
În conformitate cu dispozițiile art.346 alin.1 pr.pen. raportat la art.14 alin.3 lit"b" pr.pen. cu aplicarea art.998 și art.1000 alin.3 civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile G și și, pe cale de consecință inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SRL C să achite părților civile G și, suma de 5000 lei cu titlu de daune morale.
Tribunalul, a constatat că "a Românească" - - Sucursala D are calitate de asigurător și prezenta decizie penală este opozabilă, în ceea ce privește despăgubiri le civile menționate, asigurătorului.
Totodată celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate au fost menținute de către tribunal.
În temeiul art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelurilor declarate de către inculpat, părțile civile și asigurător au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva deciziei menționate a declarat recurs în termen SC ROMÂNEASCĂ SA.
În motivarea recursului s-a arătat că deși instanțele de fond au reținut culpa comună a părții vătămate cu cea a inculpatului nu au ținut seama de aceasta în sensul de a admite doar parțial cererea de obligare a inculpatului la plata sumei de 3227,91 lei către SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ precum și cea de obligare a acestuia la plata sumei de 6000 lei despăgubiri materiale, proporțional cu culpa sa.
Examinând decizia atacată, din perspectiva motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Instanțele de fond au reținut în sarcina inculpatului intimat comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev de art. 184 alin 2 și 4 Cp constând în aceea că în data de 26 septembrie 2006 la ora 6,15 pe str. - din municipiul G în timp ce conducea autoutilitara Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare B-48- a lovit victima de 83 de ani în timp ce aceasta trecea pe trecerea de pietoni.
Instanțele de fond au reținut că și victima are o anumită culpă constând în nerespectarea obligației pietonului de a traversa după ce s-a asigurat că o poate face în siguranță atât pentru el, cât și pentru ceilalți participanți la trafic.
Într-adevăr instanțele nu au stabilit cuantumul culpei victimei și nu au redus proporțional despăgubirile la care a fost obligat inculpatul însă Curtea apreciază că în mod greșit s-a reținut culpa victimei, aceasta nefiind dovedită.
Reținerea culpei victimei s-a făcut exclusiv pe baza declarației inculpatului care a specificat că victima a traversat prin spatele unei dubițe care transporta persoane ce era oprită în parcarea de lângă trecerea de pietoni și că el a lovit-o deși circula cu viteza regulamentară.
Susținerile inculpatului nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă ca atare nu pot fi reținute mai ales că la fața locului s-au găsit urmele de frânare pe o distanță de 12,10 iar victima a fost proiectată la 2 de autoutilitară.
Având în vedere că victima a traversat strada pe trecerea de pietoni nu se poate reține faptul că nu s-a asigurat corespunzător decât dacă această împrejurare rezultă expres din probele administrate.
Constatând că victima nu a avut nici o culpă, Curtea nu poate admite recursul asigurătorului pentru a îndrepta netemeinicia hotărârilor atacate deoarece ar însemna să agraveze situația recurentului prin stabilirea culpei unice a inculpatului pentru producerea accidentului, deci implicit pentru răspunderea civilă delictuală, la care asigurătorul recurent este ținut în măsura în care inculpatul răspunde.
Așa fiind, în baza art. 38515pct.1 lit.b C.P.P. va respinge ca nefondat recursul asigurătorului.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin 2.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de ROMÂNEASCĂ- - cu sediul in Târgoviște, str. -,.13, jud. D, împotriva deciziei penale nr. 147/A din 5 mai 2008 Tribunalului Cluj.
Obligă pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./1.07.2008
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Săndel Macavei Monica Rodina
