Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 44/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr.44/R/2010
Ședința publică din 26 ianuarie 2010
Complet de judecată compus din
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul recurent - domiciliat în O, str. -. 46, - 46,. 40, Județ B, împotriva deciziei penale nr. 169/A din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, care menține în totalitate sentința penală nr. 133 din 13 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Carei, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurilor publice a unui autovehicul de către o persoană a cărui permis de conducere a fost suspendat, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin.2 din OUG nr.195/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru inculpatul recurent lipsă, apărătorul său ales - avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 26 ianuarie 2010, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
Ministerul Public a fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Avocatul ales al inculpatului recurent depune la dosar o adeverință de la locul de muncă, privind acordul acesteia în cazul aplicării unei pedepse cu executarea le locul de muncă, precizând că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocatul ales al inculpatului recurent susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Satu Mare și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina acestuia, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit. d Cod de procedură penală, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, iar în subsidiar, achitarea inculpatului, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.1Cod de procedură penală cu referire la art.181Cod penal, deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Consideră că, raportat la starea de fapt, împrejurările concrete al săvârșirii faptei, respectiv că a fost oprit în trafic ca urmare a unui control de rutină și cu acea ocazia inculpatul a observat că i-a expirat dovada de circulație, nu că ar fi avut vreo abatere la regulile de circulație, de persoana inculpatului - fără antecedente penale, cu un comportament bun în familie și societate, se poate dispune admiterea recursului în sensul celor de mai sus.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor recurate, apreciind că raportat la starea de fapt și persoana inculpatului pedeapsa aplicată a fost just individualizată.
.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.133/13.05.2009, pronunțată de Judecătoria Carei, n baza art.86 alin.2 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art.63 alin.3 teza a II-a cod penal, l-a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, ns.la data de 02.09.1973 în O, jud.B, cetățenia română, 12 cls. fără antecedente penale, posesor al CI seria - nr.- eliberat de SPCLEP O, CNP -, domiciliat în O- -.185.18 jud.B, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost suspendat, la 500 lei amendă penală și i s-au pus în vedere inculpatului disp.art.63 ind.1 cod penal.
În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut căla data de 08.06.2008 in jurul orelor 16.30 inculpatul a fost oprit pentru control de organele de politie in timp ce conducea autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare - proprietate personala pe DN 19 din direcția O - Carei în loc. și s-a constatat că avea permisul de conducere suspendat.
Apărarea inculpatului că nu i-a fost comunicată de către organul de poliție măsura luată privind suspendarea permisului de conducere nu a putut fi primită, din moment ce inculpatul în declarația sa dată în fața instanței în data de 13 mai 2009, arătat că avea dovada de circulație la el dar că expirase.
Inculpatul nu are antecedente penale.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat pentru fapta comisă conform dispozitivului sentinței atacate, ținând seama la individualizarea pedepsei de disp.art.72 cod penal și făcând aplicarea în cauză și a disp.art.63 alin.3 teza a II-a cod penal, ținând seama de sinceritatea inculpatului pe întreg parcursul procesului penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal inculpatul, solicitând desființarea acesteia ca nelegală și netemeinică.
Prin memoriul depuse în scris, inculpatul a solicitat următoarele:
- în principal - achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, apreciind că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.86 alin.2 din OUG 195/2002, respectiv atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă.
Reținerea instanței de fond privind conducerea de către inculpat a unui autovehicul la data de 08.06.2008 pe drumurile publice în timp ce avea permisul de conducere suspendat este incorectă pentru următoarele:
- inculpatului i s-a comunicat la data de 01.07.2008 faptul că în baza ordonanței procurorului i s-a aplicat o amendă cu caracter administrativ, după care s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 zile, începând cu 05.06.2008; astfel la 08.06.2008 încă nu era dată soluția procurorului care s-a pronunțat doar la 23.06.2009.
- suspendarea dreptului de a conduce se putea dispune doar dacă se încălca o regulă de circulație, ceea ce nu a fost cazul în situația inculpatului;
- în același sens s-a întocmit și referatul cu propunere al organului de cercetare penală, propunere ce nu a fost însușită de procuror;
- în subsidiar - achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b ind.1 Cod procedură penală cu referire la art.18 ind.1 și art.91 Cod penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, ținând cont de lipsa antecedentelor penale, din luna februarie 2008 și până în 04.06.2008 inculpatul a circulat în baza dovezii, dovada nu a fost prelungită dintr-o neglijență, nu a avut loc un accident de circulație, permisul inculpatului a fost reținut ca urmare a conducerii unui autoturism neînmatriculat și nu a unei încălcări a regulilor de circulație, inculpatul este posesorul unui permis de conducere având categoriile C și E și îi este necesar pentru buna desfășurare a muncii acestuia.
Prin decizia penală nr. 169/A din 22 octombrie 2009, Tribunalul Satu Marea respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul-apelant, CNP -, domiciliat în mun.O,-, -6,.40, jud.B, împotriva sentinței penale nr.133/13.05.2009 pronunțată de către Judecătoria Carei, pe care a menținut-o în întregime.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
În mod corect, prima instanță de judecată a reținut pe baza actelor și lucrărilor de la dosar că inculpatul a comis cu vinovăție infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost suspendat, prev.de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002, republicată, constând în aceea că, la data de 08.06.2008 inculpatul a fost surprins conducând autoturismul marca Ford având nr.de înmatriculare - pe DN 19, pe raza loc. deși avea permisul de conducere suspendat, și apoi a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa amenzii penale.
Este de observat că, la data comiterii faptei, 08.06.2008, inculpatul era cercetat penal într-un alt dosar penal, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, faptă comisă la data de 24.02.2008, ocazie cu care i-a fost ridicat permisul de conducere și i s-a eliberat o dovadă înlocuitoare a acestuia cu drept de circulație. La aceeași dată a comiterii faptei, 08.06.2008, inculpatul avea dovada înlocuitoare a permisului de conducere cu drept de circulație, care însă expirase la data de 04.06.2008.
În cazul în care inculpatul se prezenta potrivit legii la organele competente pentru prelungirea în continuare a dovezii cu drept de circulație și abia apoi conducea autovehiculul pe drumurile publice, inculpatul nu se făcea vinovat de comiterea faptei reținute în sarcina sa, deoarece suspendarea dreptului de a conduce se dispunea, ca urmare a soluției procurorului de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru fapta penală anterioară, doar după expirarea valabilității dreptului de a conduce.
Se constată astfel culpa inculpatului în ce privește conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost suspendat, ori inculpatul nu poate invoca propria culpă în apărarea sa.
Rezultă astfel, că nu are relevanță în ce privește vinovăția inculpatului, împrejurarea că soluția procurorului în dosarul în care inculpatul a fost cercetat pentru o faptă anterioară s-a dat la data de 23.06.2008, după care organele competente ale poliției au dispus suspendarea dreptului de a conduce a inculpatului pe o perioadă de 3 luni, începând cu data de 05.06.2008, deci retroactiv, dar de la data la care expira dreptul de a conduce pe care îl conținea dovada înlocuitoare a permisului de conducere și anume 04.06.2008.
Este culpa inculpatului că acesta nu s-a prezentat în vederea prelungiri dreptului de circulație, situație în care suspendarea dreptului de a conduce s-ar fi dispus doar la expirarea termenului acordat pentru valabilitatea dovezii.
Se poate constata că dispoziția de suspendare a dreptului de a conduce a inculpatului retroactiv în raport de data ordonanței procurorului era în favoarea inculpatului, în situația în care acesta se abținea de a conduce având dovada expirată.
Față de cele mai sus arătate, instanța a apreciat ca neîntemeiate criticile inculpatului privind lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa.
Comiterea de către inculpat într-un interval scurt de timp, respectiv lunile februarie 2008 și apoi iunie 2008 două infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice nu justifică achitarea inculpatului și aplicarea unei noi sancțiuni cu caracter administrativ pentru comiterea celei de-a doua fapte, care a fost dedusă judecății în prezentul dosar. În acest sens, aplicarea unei amenzi penale prin hotărârea primei instanțe este justificată în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală, potrivit cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de partea căreia i s-a respins apelul, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelului, în cuantum de 300 lei.
Împotriva acestor hotărâri, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs inculpatul, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Satu Mare și rejudecând cauza, să se dispună achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina sa, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit. d Cod de procedură penală, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, iar în subsidiar, achitarea, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.1Cod de procedură penală cu referire la art.181Cod penal, deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Consideră că, raportat la starea de fapt, împrejurările concrete al săvârșirii faptei, respectiv, a fost oprit în trafic ca urmare a unui control de rutină și cu acea ocazia a observat că i-a expirat dovada de circulație, nu că ar fi avut vreo abatere la regulile de circulație, de persoana sa - fără antecedente penale, cu un comportament bun în familie și societate, se poate dispune admiterea recursului în sensul celor de mai sus.
Curtea, examinând hotărârile, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind.9 alin. 3 Cod de procedură penală, combinate cu art. 385 ind. 6 alin 1 și art. 385 ind. 7 alin. 1 Cod de procedură penală, constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptei săvârșite de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Dacă sub aspectul reținerii stării de fapt hotărârile instanței de fond și de apel nu comportă discuții, instanța consideră fondate criticile formulate de inculpat, apreciind că se impune achitarea inculpatului, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.b/1 Cod de procedură penală, cu referire la art.18/1 Cod penal, deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Potrivit art.18/1 alin.1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Această prevedere legală este incidentă în cauză, întrucât a conduce în trafic un autovehicul având dreptul de a conduce suspendat pe o perioadă limitată de timp ( trei luni), poate fi socotită ca o faptă lipsită în mod vădit de importanță.
La acest aspect, de altfel esențial în a considera fapta inculpatului ca fiind în mod vădit lipsită de importanță, trebuie amintite și sinceritatea de care a dat dovadă inculpatul pe parcursul procesului penal, recunoscându-și fapta, trecutul nepedepsit al acestuia, faptul că este încadrat în muncă, toate aceste aspecte ducând la concluzia că aplicarea unei amenzi contravenționale este în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, instanța a procedat în conformitate cu dispozitivul prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod de procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de către inculpatul, domiciliat în O,-, --46,.40, județul B, împotriva deciziei penale nr. 169/A din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare și a sentinței penale nr. 133 din 13 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Carei, pe care le casează și modifică în sensul că:
Înlătură pedeapsa de 500 lei, dispozițiile art.63/1 Cod penal și art.63 alin.3 teza II Cod penal.
În baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.1Cod de procedură penală combinat cu art.181Cod penal dispune achitarea inculpatului, cu datele personale aflate la dosar, de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002;
În temeiul prevederilor art.91 lit.c Cod penal aplică inculpatului sancțiunea amenzii administrative de 500 lei.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate, care nu contravin prezentei decizii.
DEFINITI VĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
decizie MT/05.02.2010
Judecător apel -
Judecător fond
tehnoredactat AS/03.02.2010
2 ex.
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Pușcaș Mircea, Pătrăuș Mihaela
