Lovirea sau alte violențe (art. 180 cod penal). Decizia 40/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ nr.40/R/2010
Ședința publică din 26 ianuarie 2010
Complet de judecată compus din
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recurs penal declarat de recurentul - domiciliat în loc. nr.308, Județ B, împotriva deciziei penale nr.467/R din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect lovirea sau alte violențe, prevăzute de art.180 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
I n tanța pune în discuție parților inadmisibilitatea recursului declarat de recurentul.
ecurentul apreciază că recursul său este admisibil și solicită a fi admis, întrucât în mod greșit Tribunalul Bihori -a respins recursul său.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingere ca inadmisibil a recursului declarat în cauză, întrucât a fost formulat împotriva unei hotărâri definitive, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 456 din 13 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Oradea, în temeiul art.180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 63 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului, la 300 lei amendă penală, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631. penal.
In baza art. 14, 346 Cod de procedură penală cu referire la art. 998 cod civil inculpatul a fost obligat la plata sumei de 200 lei, daune morale, în favoarea părții civile, domiciliat în com. nr. 308, județ B respingându-se restul pretențiilor ca neîntemeiate.
În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 11.07.2008 în jurul orei 21,00 partea vătămată se afla în grădina casei sale situată în com. nr. 308, în acest timp în grădina învecinată aflându-se inculpatul. Între cei doi au început la un moment dat discuții contradictorii legate de locul în care mama părții vătămate aruncase în cursul dimineții gunoiul, respectiv sub prunii inculpatului, tocmai când prunele erau de cules. Cei doi au început să-și adreseze injurii reciproc, după care au trecut și la îmbrânceli, inculpatul pocnindu-l pe partea vătămată cu pumnii în față.
Audiat fiind în cursul cercetării judecătorești (fila 4) inculpatul a recunoscut comiterea faptei arătând însă că partea vătămată ar fi fost cel care a iscat scandalul și fiind că nu reușea să se liniștească inculpatul l-a lovit cu pumnii în față,eu spunându-i să se liniștească și fiindcă vedeam că nu se potolește i-am dat 2 pumni în față".
Partea vătămată, audiată la același termen de judecată a arătat de asemenea că,după ce l-am împins inculpatul m-a lovit cu pumnii în față, m-a trântit la pământ și m-a lovit și cu picioarele în coaste".
În cauză a fost audiată și mama părții vătămate, martora, cea care a și intervenit pentru a-i despărții pe inculpat și partea vătămată. Aceasta a declarat,că nu am văzut ca inculpatul să-l lovească pe partea vătămată, dar am observat că părții vătămate îi curgea sânge din ", martora relatând și faptul că i-a văzut pe amândoi agitând în aer coasele, ceea ce denotă starea de surescitare nervoasă în care se aflau părțile.
Din probele administrate în cauză: declarația de recunoaștere a inculpatului, declarația părții vătămate, declarația martorei și din certificatul medico-legal nr. 2241/Ia/860 din 11 iulie 2008, emis de SML B în care se menționează că partea vătămată prezintă leziuni post traumatice produse prin lovire repetată cu corp dur, la nivelul feței, pentru a căror vindecare a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale, prima instanță a reținut ca dovedită starea de fapt descrisă mai sus, precum și vinovăția inculpatului.
Fapta inculpatului de a-i aplica părții vătămate mai multe lovituri cu pumnul în zona feței, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 7 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau late violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal, text în baza căruia cu aplicarea art. 63 Cod penal inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 300 lei amendă penală. Având în vedere probele administrate în cauză, nu s-a putut reține scuza provocării, loviturile aplicate de inculpat părții vătămate, fiind date, așa cum rezultă chiar din declarația inculpatului, pentru liniștirea părții vătămate.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, gradul de pericol social concret al faptei comise, circumstanțele reale ale comiterii faptei - pe fondul unor neînțelegeri, între rude, în legătură cu activități gospodărești, urmarea relativ ușoară produsă prin acțiunea inculpatului, dorința acestuia de a se împăca, dar și circumstanțele personale ale inculpatului - sincer, fără antecedente penale, prezent la fiecare termen de judecată și manifestând o atitudine sinceră de regret.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631. penal.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 lei reprezentând daune morale, suma apreciată de prima instanță ca exagerată față de suferința produsă ca urmare a infracțiunii comise de inculpat. Întrucât acordarea de daune morale are drept scop doar repararea prejudiciul moral suferit de partea vătămată și nu poate constitui o sursă de îmbogățire, instanța de fond, ținând cont și de împrejurările în care a fost comisă fapta, de relațiile tensionate dintre părți și de împrejurarea că sunt verișori primari, în baza art. 14, 346 Cod de procedură penală cu ref. la art. 998 Cod civil l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 200 lei, daune morale, în favoarea părții civile respingând restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea vătămată, fără a-l motiva în scris.
Prin decizia penală nr.467/r din 2 noiembrie 2009, Tribunalul Bihor a respins ca tardiv recursul declarat de partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 456/13.04.2009 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o menține în totul, obligând pe recurent să plătească suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului în recurs.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele
Potrivit art. 3853alin. 1 Cod de procedură penală, termenul de apel este de 10 zile și curge, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, care face trimitere la dispozițiile art. 363 Cod de procedură penală, de la pronunțare pentru partea prezentă la dezbateri sau la pronunțare și de la comunicare pentru părțile care au lipsit, atât la dezbateri, cât și la pronunțare. Partea civilă a fost prezentă pe parcursul procesului penal la instanța de fond, a fost prezentă și la ultimul termen de judecată, prin urmare, termenul de recurs curge de la pronunțare. Pronunțarea a avut loc la data de 13.04.2009. Recursul declarat la data de 01.06.2009 este cu mult după expirarea termenului.
Termenul de declarare a recursului este peremptoriu, deoarece fixează limitele maxime înăuntrul cărora acest drept poate fi exercitat. Nerespectarea termenului atrage, potrivit art. 185 Cod de procedură penală, decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs recurentul, fără a-l motiva în scris.
Examinând decizia atacată cu recurs, în limitele legii, curtea în baza dispozițiilor art. 38515pct.1 lit. "a" Cod de procedură penală va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul, întrucât acesta a uzat de calea ordinară a recursului.
Prin decizia penală nr.467/R din 2 noiembrie, Tribunalul Bihor a respins ca tardiv recursul declarat de recurentul, hotărârea pronunțată fiind definitivă, astfel că recursul formulat de recurentul este inadmisibil.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală recurentul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit. "a" Cod procedură penală.
RESPINGEca inadmisibil recursul penal declaratrecurentul - domiciliat în nr.308, Județ B, împotriva deciziei penale nr.467/R din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ
Pronunțată în ședința publică azi, 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
decizie MT/03.02.2010
Judecător recurs -
Judecător fond C
tehnoredactat AS/03.02.2010
2 ex.
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Pușcaș Mircea, Pătrăuș Mihaela
