Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 42/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.42 /R/2010
Ședința publică din 26 ianuarie 2010
Complet de judecată compus din
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
-a luat în examinare recursul penal declarat PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, împotriva deciziei penale nr.186/A din 10 iulie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, decizie care menține în totalitate sentința penală nr. 825 din 27 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, privind pe inculpata intimată, domiciliată în B,-,. A,. 3,.14, sector 1, cu reședința în B, - -, nr. 174, -.7,.31, sector 1, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art.215 alin. 2 și 3 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru inculpata intimată lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 3 din 12.01.2010, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind și partea vătămată, partea civilă intimată și intimații G Romi și - moștenitori.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul parchetului susține recursul solicitând admiterea acestuia, în principal, rejudecarea de către instanța de recurs, desființarea deciziei penale și a sentinței penale atacate ca nelegale și netemeinice, iar după judecarea cauzei, a se dispune condamnarea inculpatei la o pedeapsă legală și just individualizată; în subsidiar solicită casarea hotărârii instanței de apel și rejudecarea de către instanța de apel. Arată că recursul a fost declarat în temeiul art.3854Cod de procedură penală pentru cazurile prevăzute de art. 385 ind. 9 pct.10 și 18 Cod de procedură penală, întrucât s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatei și că instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului. Consideră că, în mod greșit, instanța a dispus achitarea inculpatei, reiterând toate motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, în sensul vinovăției inculpatei, relativ la infracțiunea de înșelăciune și anume, vinovăție care rezultă cu prisosință din probatoriul administrat în faza urmăririi penale și în faza judecății și anume: proces verbal privind controlul mașinii, în autoturismul în care se aflau inculpata și numiții și, autoturism depistat pe - din O, la un moment apropiat celui în care partea vătămată a anunțat organele de poliție, s-au găsit 56 inele bărbătești de tip ghiul, confecționate dintr-un metal comun, asemănătoare celui lăsat în garanție părții vătămate; cu privire la aceste inele, conducătorul autoturismului ( ) a declarat că sunt ale sale, ale prietenei sale (inculpata) și ale lui, că sunt din metal comun și că le-au cumpărat pentru a le face cado la o nuntă și la o înmormântare; plângerea penală și declarația părții vătămate. În esență, afirmă că în data de 11.09.2006, în jurul orei 11.30, a abordat-o o femeie ( pe care a recunoscut-o ulterior ca fiind inculpata)care a coborât dintr-o mașină și i-a spus că o cunoaște demult, atât pe partea vătămată cât și pe fiul acesteia; că i-a rămas datoare fiului părții vătămate "pentru o lucrare" și că dorește să se revanșeze oferindu-i părții vătămate medicamente pe care urma să le ridice din vamă, un tensiometru pe care îl ținea pe bord precum și un televizor; așadar inculpata i-a spus o poveste asemănătoare cu cea spusă părții vătămate, fiind evident că acesta este unul din scenariile folosite pentru inducerea în eroare a părților vătămate; declarațiile părții vătămate și care relatează stări de fapt identice cu cele arătate în rechizitoriu, iar la sfârșit afirmă că au recunoscut-o pe inculpată din grup ca fiind autoarea; ulterior, nu a mai putut fi audiat fiindcă a decedat; în fața instanțelor de fond și apel. a declarat că a recunoscut-o pe inculpată doar pentru că era mică de statură nu și după alte repere, dar aceasta se poate datora memoriei posibil mai slabe a părții vătămate, știut fiind că nu toate persoanele în vârstă de aproape 80 de ani rețin detaliile unor întâmplări petrecute cu doi sau trei ani în urmă; în aceste condiții nu se justifică acordarea de către cele două instanțe a unei relevante mai mari probelor administrate în cursul judecății, în sensul arătat.Declarația martorei confirmă starea de fapt arătată de; proces verbal de confruntare a părții vătămate cu inculpata - se consemnează că partea vătămată o cunoaște pe persoana cu care este confruntată ca fiind autoarea tentativei de înșelăciune; și o recunosc pe inculpată ca fiind autoarea faptelor; Declarațiile martorilor și - - în sensul că organele de poliție nu au influențat în nici un fel recunoașterea din grup a inculpatei de către părțile vătămate. Inculpata a afirmat constant că motivul prezenței sale în O este angajarea unor lăutari pentru nunta sa iar concubinul său declară că doreau să angajeze lăutari pentru nunta fiului său; deci aceștia invocă motive diferite ale prezenței lor la O (motivul poate fi un al treilea și anume înșelarea unor bătrâni despre care se știe că păstrează bani în casă pentru înmormântare, dar cei doi nu se înțeleseseră ce justificare să declare la o eventuală apariție a organelor de poliție);
Astfel cum au reținut, atât instanța de fond cât și instanța de apel, inculpata este femeia care a abordat-o pe partea vătămată, spunându-i că este medic, că vrea să se revanșeze față de fiul acesteia (căreia îi este dator) și că trebuie să ridice niște medicamente din vamă, medicamente din care i-a promis o parte și părții vătămate; inculpata nu ar putea oferi o explicație logică pentru această coincidență și anume de ce această poveste seamănă atât de bine cu povestea pe care o altă femeie (afirmă cele două instanțe) i-a spus-o părții vătămate.
O altă coincidență, pe care nu ar putea-o explica inculpata, ar fi de ce asupra sa (în autoturismul în care se afla, pe - din O, la momentul opririi autoturismului în trafic) se găseau 56 de inele asemănătoare cu cel primit de partea vătămată drept "garanție". autoturismului au afirmat că urmau să ofere acele inele cadou la o nuntă și la o înmormântare dar în nici o zonă a țării nu există acest obicei.
A treia coincidență care conduce la vinovăția inculpatei este aceea că aceasta a mai fost cercetată pentru patru infracțiuni de înșelăciune comise cu același mod de operare (făptuitorii se prezentau părților vătămate ca fiind prieteni ai fiilor acestora) în dosarul penal nr. 1284/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria D e j, în care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei fiindcă probatoriul administrat a fost insuficient (pentru a putea fi trimisă în judecată - 70). Apreciem că nu există o explicație - în sensul evitării răspunderii penale a inculpatei - pentru faptul că organele de poliție (pe care le anunțase partea vătămată, oferindu-le parțial numărul de înmatriculare, așa cum îl reținuse) au oprit în trafic tocmai un autoturism în care se afla o persoană cercetată pentru alte infracțiuni de înșelăciune comise în același mod.
Având în vedere cele arătate mai sus, consideră că se impune înlăturarea depozițiilor martorilor audiați în apărare și care confirmă alibiul inculpatei (în sensul că aceasta s-ar fi *aflat în alte localități la 17.04.2006 și 03.09.2006) deoarece aceste depoziții nu se coroborează cu ansamblul probelor.
Consideră (în discordanță cu motivarea instanței de apel - 69) că fapta inculpatei descrisă la pct. 3 din rechizitoriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă al înșelăciune deoarece hotărârea inculpatei a fost pusă în executare, acțiunea este aptă să producă rezultatul urmărit (ca la pct. 1 și 2) iar executarea a fost întreruptă de împrejurări independente de voința sa și anume faptul că părții vătămate nu i s-a părut plauzibilă istorisirea inculpatei și, pentru că citise despre astfel de fapte în presa locală, nu s-a lăsat indusă în eroare.
O altă eroare a instanței de apel, motiv de nelegalitate pe care îl invocă în prezenta motivare, este omisiunea acesteia de a se pronunța asupra schimbării încadrării juridice a faptelor reținute la pct. 2 și 3 din rechizitoriu în sarcina inculpatei (din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 2,3 cp. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,3 cp. respectiv din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 2,3 cp. în infracțiunea prev. de art. 20 cp. rap. la art. 215 alin. 1,2 cp.), aspect care a fost pus în discuție din oficiu de către instanță la termenul din 22.06. 2009.
Avocatul ales al inculpatei intimate solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de parchet și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor recurate, apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că,în speță, nu sunt probe concrete pentru a putea fi reținută vinovăția inculpatei. că, inculpata nu a fost identificată de către părțile vătămate, respectiv partea vătămată în fața instanței de apel nu a putut să o identifice ca fiind autoarea faptei, la fel nici de martorii asistenți la cele două reconstituiri. De asemenea, trebuie avut în vedere și contradicțiile în modul de descriere a inculpatei de către părțile vătămate, respectiv că ar fi o femeie cam la 40-50 de ani, ori inculpata nu are o asemenea vârstă. Toate acestea conduc la concluzia că inculpata nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, astfel că recursul parchetului fiind neîntemeiat se impune a fi respins ca atare.
CURTEA DE APEL
DISPUNE:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.825 din 27.06.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza art. 11 punct 2 lit "a" rap. la art. 10 lit "c" Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatei, fiica lui și, născută la 12.03.1981, în S, județul O, CNP -, cetățenie română, studii 8 clase, casnică, văduvă, are 1 copil minor, fără antecedente penale, cu domiciliul în B, sector I-, - 31, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin 2 și 3 Cod penal (pct. 1 și 2 R).
În baza art. 11 punct 2 lit "a" rap. la art. 10 lit "d" Cod procedură penală a dispus achitarea aceleași inculpate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 20 rap la art. 215 alin 2 și 3 Cod penal (pct.3 R).
A constatat că inculpata a fost reținută pe o perioadă de 24 de ore, la data de 11.09.2006, ora 16.30 și a fost arestată preventiv prin încheierea nr 41/R/12.09.2006 a Tribunalului Bihor până la data de 06.10.2006 când a fost pusă în libertate provizorie pe cauțiune.
În baza art.350 Cod procedură penală a dispus revocarea măsura arestării preventive luată prin încheierea nr. 41/R/12.09.2006 a Tribunalului Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 95/12.09.2006
În baza art. 1605alin 6 Cod procedură penală s-a dispus încetarea stării de liberare provizorie pe cauțiune, măsură luată prin încheierea din 02.10.2006 dată în dosar nr- al Judecătoriei Oradea, menținută prin decizia penală nr.530/R/06.10.2006 a Tribunalului Bihor.
În baza art. 1605alin 4 lit. "c" Cod procedură penală s-a dispus restituirea cauțiunii de 5.000 ron consemnată la CEC SA O potrivit recipisei nr -/1 din 28.09.2006 și chitanței nr. -/1.
În baza art. 346 alin 3 Cod procedură penală s-a respins acțiunea civilă.
În baza art. 192 alin 3, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul emis la data de 05.10.2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea în dosarul nr. 4376/P/2006, înregistrat la instanță la data de 10.06.2006 sub dosar cu numărul de mai sus s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și tentativă la înșelăciune, fapte prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 2, 3 Cod penal și art. 20 rap. la art. 215 alin. 2, 3 Cod penal (3 R), toate cu aplic. art. 33 lit. "a" și art. 34 Cod penal.
Audiată fiind, inculpata nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor.
În fapt,instanța de fond a reținut că:
1. Aflându-se în Municipiul O la data de 17.04.2006, inculpata a acostat-o pe partea vătămată în fața casei sale, pe- și invocând faptul că este medic și că dorește să distribuie pensionarilor medicamente ce i-au parvenit din străinătate, i-a cerut acestuia să o conducă la domiciliu. Inculpata i-a solicitat părții vătămate o anumită sumă de bani pentru a putea să ridice medicamentele de la vamă, suma ce ar fi trebuit să reprezinte taxe vamale.
Partea vătămată a acceptat să-i dea inculpatei suma de 570 lei ron, iar acesta i-a remis părții vătămate un inel tip "ghiul" din metal comun pretinzând că este confecționat din aur și că acest obiect reprezintă garanția faptului că va veni cu medicamentele promise.
După ce a intrat în posesia banilor, inculpata a părăsit incinta fără a se mai întoarce.
Prejudiciul creat în cauză este de 570 lei și întrucât nu a fost recuperat partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu această sumă.
În cursul cercetării judecătorești, partea vătămată a decedat, astfel că au fost introduși în cauză moștenitorii care nu s-au constituit părți civile.
2. În data de 03.09.2006 în jurul orelor 19.12, aflându-se din nou în Municipiul O inculpata, fiind însoțită de această dată de către o persoană de sex masculin, a abordat-o pe partea vătămată care se afla pe str - -, împreună cu martora întrebând-o dacă nu știe unde se află Spitalul Județean. În continuare, ul i-a spus părții vătămate că autocamionul de la firma sa a avut un accident rutier pe -, iar șoferul a fost transportat la spital fiind grav rănit și i-au cerut părții vătămate să-i însoțească la spital. Pe parcursul deplasării, în urma unei discuții telefonice au revenit asupra celor discutate spunând că nu mai este cazul să facă acea deplasare întrucât șoferul era în operație, urmând să meargă la acesta după două ore. Totodată i-au solicitat să-i conducă la domiciliu pentru a putea descărca bunurile aflate în camion. Cei doi i-au solicitat părții vătămate să lase la domiciliul său două televizoare care s-ar fi aflat în autocamionul antrenat în acel ipotetic eveniment rutier.
Când au ajuns la domiciliul părții vătămate, situat în O pe-/A, ul a introdus într-o vitrină un de bancnote a câte 100 dolari, spunând că aceștia vor reprezenta garanția faptului că vor reveni la domiciliul părții vătămate cu cele două televizoare, dar ulterior profitând de faptul că la un moment dat inculpata i-a solicitat părții vătămate să-i arate unde este toaleta, după care acesta a fost condusă la toaletă, a luat teancul de bancnote, iar partea vătămată nu a remarcat dispariția banilor decât după plecarea inculpatei și a persoanei care o însoțea.
Inculpata și persoana care o însoțea i-au invocat părții vătămate împrejurarea că nu vor să schimbe bancnotele de 100 dolari și chiar dacă ar încerca acest lucru ar pierde în mod inutil timp prețios întrucât fiind zi de duminică nu ar fi găsită deschisă o casă de schimb valutar decât cu mare greutate.
A precizat că partea vătămată a remis inculpatei sumele de 1000 dolari, 400 euro și 200 ron ce ar fi trebuit folosite pentru plata serviciilor medicale conform afirmațiilor celor doi. Evident, după acest episod, inculpata si persoana de sex masculin au dispărut fără a mai lua legătura cu partea vătămată.
Prejudiciul creat în cauză este aproximativ în sumă de 4.300 ron și întrucât nu a fost recuperat, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu această sumă.
3. În data de 11.09.2006, în jurul orelor 11.30, inculpata a acostat-o pe partea vătămată într-o zonă situată în apropierea intersecției dintre str - - și B-dul -, spunându-i că este medic și că dorește să se revanșeze față de aceasta dăruindu-i medicamente precum și un televizor, cu titlu gratuit întrucât copii părții vătămate ar fi ajutat-o cu ani în urmă. A solicitat părții vătămate să-i permită să lase la locuința acesteia o geantă în care s-ar fi aflat suma de 1000 ron, drept garanție că se va întoarce din vamă cu medicamentele promise.
Partea vătămată a sesizat faptul că inculpata încearcă să-i câștige încrederea și întrucât nu i s-a părut plauzibilă istorisirea inculpatei referitoare la ajutorul pe care l-ar fi primit de la copii săi și aducându-și aminte de faptul că în mass-media locală au apărut articole referitoare la comiterea de infracțiuni de înșelăciune de către persoane care și-au pretins o falsă calitate de medici și au afirmat că intenționează să facă donații și medicamente pentru pensionari, cerând în schimb diferite sume de bani, a simulat o stare de subită indispoziție cerând inculpatei să o lase în, astfel că partea vătămată a rămas pe o bancă până la momentul când inculpata s-a îndepărtat, plecând de la locul faptei cu un autoturism marca BMW cu nr de înmatriculare 4824 69, în care se aflau alte două persoane de sex masculin.
De asemenea partea vătămată a reținut gruparea de cifre "4824" și litera "W", date pe care le-a comunicat imediat organelor de poliție cu ocazia apelului telefonic.
Ca urmare a faptului că partea vătămată a alertat printr-un apel telefonic organele de poliție la scurt timp după producerea incidentului descris mai sus, inculpata a fost depistată în trafic pe - de către un echipaj de intervenție, aceasta aflându-se în autoturismul menționat anterior împreună cu numiții și.
Fiind audiată în cursul cercetării judecătorești, inculpata și-a menținut poziția de nerecunoaștere a faptelor precizând că la data de 17.09.2006 când a fost depistați pe raza localității O s-a aflat în acest oraș pentru a angaja niște lăutari pentru nuntă, iar la datele de 17.04.2006 si respectiv 03.09.2006 s-a aflat în B unde efectua unele lucrări de renovare a unui apartament cumpărat cu circa o lună înainte, respectiv se afla în târgul din B unde a cumpărat un autoturism marca BMW.
Totodată inculpata a precizat că la recunoașterea din grup partea vătămată a venit la ea si a început să vorbească în limba maghiară, pe care ea însă nu o cunoaște, iar partea vătămată nu a putut să facă recunoașterea spunând că nu vede bine și după ce polițistul le-a pus să vorbească, partea vătămată a afirmat că este posibil ca după voce ea să fie făptuitoarea (f 51-52 dos).
Partea vătămată, audiat în cursul cercetării judecătorești a arătat că la data comiterii faptei a fost abordat de către un si o femeie care i s-au adresat în limba maghiară spunându-i că sunt - și care vorbeau stâlcit românește. Cu ocazia recunoașterii din grup a fost introdus într-o cameră cu mai multe persoane și după ce s-a format un grup de patru femei, a intrat în camera unde era grupul unde i-a întrebat pe polițiști dacă este vreuna mică de înălțime și la răspunsul afirmativ al acestora, a spus că ea este făptuitoarea, a pus mâna pe ea și s-au făcut fotografii. Partea vătămată a precizat că nu a reținut fizionomia făptuitoarei, ci doar că este mică de înălțime, avea o mare și o rochie lungă și că nu ar putea să o identifice după voce.
Totodată partea vătămată a precizat că organele de poliție i-au spus că în grupul celor patru femei se află făptuitoarea, astfel că i-a întrebat dacă vreuna este mică de înălțime și la răspunsul afirmativ al acestora a spus că atunci aceea este făptuitoarea, el nereținând alte semnalmente sau alte aspecte legate de fizicul făptuitoarei (f 110-111).
Partea vătămată, audiată în instanță a descris starea de fapt reținută și a arătat că la circa o J de oră după ce a fost acostată s-a prezentat la poliție unde a recunoscut imediat mașina precum și pe inculpată. De asemenea partea vătămată a făcut o recunoaștere a inculpatei și în sala de ședință cu ocazia audierii ( 118).
Partea vătămată nu a putut fi audiat întrucât a decedat.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiată martora, martorii asistenți și și martorii propuși de inculpată în apărare și anume, G și.
Martora a arătat în declarația dată că în timp ce se întorcea cu partea vătămată de la biserică și stăteau pe bancă în fața blocului, au fost abordați de un și o femeie, în limba maghiară după care partea vătămată i-a spus că respectivii nu cunosc limba română și că îi însoțește până la Spitalul Județean O pentru a-i ajuta (f 27). În declarația dată în cursul urmăririi penale martora a arătat că făptuitoarea avea circa 40-50 de ani, era mică și slăbuță și avea pe cap o albă (f 34).
Martor a arătat că a participat la o recunoaștere dintr-un grup format din 4 femei intre care se afla si inculpata, recunoaștere ce a fost făcută de circa 5-6 persoane în vârstă, bărbați și femei care au fost introduși inițial într-o cameră ce prezenta un geam și care apoi au intrat pe rând pe aceeași ușă în camera unde se afla grupul și au făcut recunoașterea inculpatei. Totodată martora a precizat că a existat o persoană de sex masculin ce purta ochelari și avea un de sprijin care a arătat că nu poate să identifice făptuitoarea întrucât nu-și aduce aminte bine fizionomia și nici vocea și o altă persoană care a arătat că la momentul comiterii faptei a discutat cu făptuitoarea în limba maghiară și a indicat-o pe inculpată, care a precizat că ea nu cunoaște această limbă ( 53 dos).
Martorul a arătat că a fost introdus împreună cu alte trei persoane într-o cameră ce prezenta un geam prin care se vedea într-o altă cameră unde s-a constituit un grup de patru femei care și-au ales fiecare câte un număr, după care auf ost introduși în acea cameră unde doi dintre cei trei bărbați au făcut recunoașterea, fiecare indicând o altă femeie. Totodată martorul a precizat că unul dintre bărbați a arătat că nu vede foarte bine și-a dat jos ochelarii, s-a uitat mai aproape, insă nu a făcut o recunoaștere mai clară. ( 92 dos.).
Atât în declarațiile date cât și pe parcursul efectuării procedurii de recunoaștere din grup, inculpata și-a contestat cu vehemență vinovăția și a propus probe pentru a dovedi că nu este autoarea faptelor. Astfel, martorii și G au arătat că în perioada 13.04.2006-05.06.2006 au efectuat lucrări de renovare a unui apartament cumpărat de către inculpată cu circa o lună înainte (09.03.2006 conform contractului de vânzare- cumpărare de la fila 68 dos) și că în toată această perioadă inculpata nu a părăsit localitatea B, fiind prezentă zilnic la apartamentul în cauză unde le dădea indicații și cumpăra materialele necesare. Totodată martorii au arătat că înscrisurile depuse de inculpată în care s-a consemnat convenția de prestări serviciu, arvuna achitată și alte sume achitate din prețul lucrării sunt semnate de către ei si corespund realității ( 72-74,. 55-56).
Pe de altă parte, martorii și au arătat că la data de 03.09.2006 s-au întâlnit cu inculpata în târgul din B unde aceasta a cumpărat un autoturism BMW de culoare roșie (f 75-76 dos).
Prezența inculpatei în zona Baf ost confirmată și de martora care a arătat că în duminica de 03.09.2006 inculpata împreună cu logodnicul ei au fost la domiciliul său din localitatea situată la circa 40- 50 km de B unde au discutat despre nuntă, ea urmând să îi fie nașă, urmând ca în cursul săptămânii ce urma, ei să se deplaseze la O pentru a angaja un lăutar pe nume, care lor le plăcea. Totodată această martoră a arătat că o cunoaște pe inculpată de circa 10-12 ani și nu a auzit-o nici pe ea și nici familia ei să vorbească limba maghiară (94).
Analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a apreciat că prin acestea nu s-a stabilit participarea de către inculpata prin acte directe sau de complicitate la comiterea infracțiunilor descrise la punctele 1 și 2 din rechizitoriu, simpla sa recunoaștere din grup neconstituind o probă temeinică pentru reținerea vinovăției, cu atât mai mult cu cât există dubii serioase cu privire la modul de administrare corectă a acestor probe. S-au avut în vedere în acest sens declarațiile a înseși părții vătămate care a arătat că nu a făcut o recunoaștere a inculpatei în condițiile descrise în procesul verbal întocmit de organele de cercetare penală, fapt confirmat și de martorii asistenți audiați în cursul cercetării judecătorești. Pe de altă parte, s-a reținut că părțile vătămate au fost introduse în același timp în camera prevăzută cu acel geam de unde se putea vedea modul de constituire al grupului și deși au făcut pe rând recunoașterea, aveau posibilitatea să vadă persoana indicată de către o altă parte vătămată, ceea ce putea să influențeze celelalte părți vătămate.
Totodată s-au avut în vedere și contradicțiile în modul de descriere al inculpatei atât de către părțile vătămate, cât si de către martora a cărei declarație este singura probă directă în cauză, acesta arătând că făptuitoarea avea circa 40-50 de ani, ori inculpata nu are și nici nu arată a avea o asemenea vârstă, fapt constatat în mod direct de către instanță.
Având în vedere că dubiul profită inculpatei, că probele privind recunoașterea din grup nu pot fi reținute pentru stabilirea vinovăției inculpatei și că nu există probe concrete, directe în combaterea alibiului inculpatei în sensul că nu s-a aflat în localitatea O la datele de 17.04.2006, respectiv 03.09.2006, alibiu justificat prin depoziții testimoniale și înscrisuri, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține în sarcina inculpatei săvârșirea celor două infracțiuni de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin 2 și 3 Cod penal (pct 1 și 2 R) astfel că în baza art. 11 punct 2 lit "a" rap la art 10 lit "c" Cod procedură penală va achita pe inculpata sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin 2 și 3 Cod penal (pct 1 și 2 R).
În ce privește fapta de la punctul 3 din rechizitoriu, instanța reținut că vinovăția inculpatei rezultă din coroborarea declarației părții vătămate cu procesul verbal de recunoaștere din grup și procesul verbal de depistare în trafic a acesteia pe raza localității O la foarte scurt timp după comiterea faptei, ca urmare a reținerii de către partea vătămată aproape integral a numărului de înmatriculare a autoturismului în care se afla făptuitoarea. Se are în vedere că partea vătămată a făcut o recunoaștere clară a inculpatei la scurt timp după comiterea faptei într-un birou la sediul Poliției și totodată a făcut o recunoaștere fără ezitare a acesteia în instanță cu ocazia audierii.
Deși există probe cu privire la abordarea părții vătămate de către inculpata în sensul descris în starea de fapt reținută, instanța reține că pentru existența infracțiunii de înșelăciune este necesar ca prin acțiunea de inducere în eroare făptuitorul să urmărească un scop si anume obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust. Prin folos material se înțelege orice profit sau avantaj care poate fi evaluat în bani si care atunci când este realizat duce la creșterea sau consolidarea patrimoniului, folosul fiind injust atunci când cu privire la acesta nu există nici o îndreptățire.
Din probele administrate în cauză și însăși declarația părții vătămate nu rezultă folosul material injust pe care făptuitoarea l-ar fi urmărit, care era scopul acelei acțiuni de inducere în eroare. Faptul că i-au solicitat părții vătămate să-i conducă la domiciliul său nu reprezintă un folos material injust întrucât odată ajunși acolo făptuitorii ar fi putut să o tâlhărească sau să-i fure bunuri, ori infracțiunea de înșelăciune presupune predarea de către partea vătămată a unui bun sau a unui alt avantaj de bună voie, ca rezultat al activității de inducere în eroare.
Având în vedere că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume scopul ca element al laturi subiective, instanța de fond, în baza art. 11 punct 2 lit "a" rap la art 10 lit "d" Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la înșelăciune prev. și ped. de art. 20 rap la art 215 alin 2 și 3 Cod penal (pct 3 R).
A constatat că inculpata a fost reținută pe o perioadă de 24 de ore, la data de 11.09.2006, ora 16.30 și a fost arestată preventiv prin încheierea nr 41/R/12.09.2006 a Tribunalului Bihor până la data de 06.10.2006 când a fost pusă în libertate provizorie pe cauțiune.
În baza art 350 Cod procedură penală a revocat măsura arestării preventive luată prin încheierea nr 41/R/12.09.2006 a Tribunalului Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr 95/12.09.2006
În baza art 1605alin 6 Cod procedură penală a dispus încetarea stării de liberare provizorie pe cauțiune, măsură luată prin încheierea din 02.10.2006 dată în dosar nr - al Judecătoriei Oradea, menținută prin decizia penală nr 530/R/06.10.2006 a Tribunalului Bihor.
În baza art 1605alin 4 lit "c" Cod procedură penală a dispus restituirea cauțiunii de 5.000 ron consemnată la CEC SA O potrivit recipisei nr -/1 din 28.09.2006 și chitanței nr. -/1.
În baza art 346 alin 3 Cod procedură penală a respins acțiunea civilă, față de soluțiile de achitare a inculpatei.
În baza art. 192 alin 3, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, solicitând admiterea acestuia, iar cu ocazia rejudecării, a se dispune pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpatei pentru cele trei infracțiuni reținute în actul de sesizare.
În motivarea apelului, hotărârea instanței de fond este criticată sub aspectul nelegalei achitări a inculpatei pentru cele trei infracțiuni de care este acuzată - două infracțiuni de înșelăciune, respectiv o infracțiune de tentativă la înșelăciune. Deși toate probele administrate în cauză au condus în final la stabilirea vinovăției inculpatei, prima instanță a pronunțat o soluție de achitare, dând o valoare probatorie mai mare probațiunii administrate în cursul cercetării judecătorești. Astfel, din declarațiile și plângerile părților vătămate, coroborate cu declarațiile martorilor oculari (34) și asistenți (44, 50), (45,49), respectiv ale martorilor (53) și (51,52), cu procesele-verbale de recunoaștere din grup și planșele foto (filele 42,43,46-48) procesele-verbale de confruntare (filele 38-41), rezultă fără dubii că inculpata a fost prezentă în O, la cele trei date arătate în rechizitoriu și, fapt extrem de relevant, toate cele trei părți vătămate nu au avut nici o ezitare și au recunoscut-o, fără rețineri, pe inculpata cu ocazia recunoașterii din grup. Totodată, din materialul probator, rezultă că inculpata a avut asupra sa o de nailon în care se aflau un nr. de 56 inele (tip ghiul) din metal comun, asemănătoare inelului care a fost lăsat cu titlu de garanție la partea vătămată (decedat între timp), pe care l-a indus în eroare astfel că acesta i-a dat suma de 570 RON.
De evidențiat este și faptul că, există o contradicție flagrantă între cele declarate de inculpată și martorul, în sensul că, inculpata a susținut că a venit în O pentru a-și cumpăra trusoul personal pentru nuntă, în timp ce martorul a afirmat că intenționa să angajeze un lăutar pentru nunta fiului său.
În ce privește alibiul pe care inculpata a încercat să și-l creeze raportat la probele menționate mai sus, acesta urmează a fi înlăturat de instanța de control judiciar în condițiile în care, probele administrate în cauză, dovedesc că inculpata se afla în O în datele de 17.04.2006, 3.09.2006 și 11.09.2006, fapt confirmat de recunoașterile imediate ale părților vătămate pe care le-a indus în eroare și de la care a primit suma de 570 RON (pct. 1 rechizitoriu) ȘI 4.300 ron (pct. 2 din rechizitoriu), calități mincinoase precum și alte mijloace frauduloase.
În ce privește infracțiunea prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 215 al.2 și 3 Cod penal, din probele administrate în cauză rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Astfel, inculpata a insistat ca partea vătămată să o conducă acasă, în apartamentul ei, pentru a-i lăsa o geantă ce conține 1.000 RON drept garanție că se va întoarce din vamă cu medicamentele promise, dar partea vătămată a simulat un leșin, după care a sunat la serviciul de urgență 112 pentru a anunța această faptă. Prin modul și mijloacele de săvârșire a faptei din 11.09.2006, rezultă fără dubii că inculpata a urmărit un scop și anume, obținerea unui folos material injust.
Prin decizia penală nr.186/A din 10 iulie 2009, TRIBUNALUL BIHORa respins ca nefondat apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea împotriva sentinței penale 825 din 27.06.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care menținut-o în totalitate.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Instanța de fond a realizat o justă și coroborată analiză a ansamblului probator administrat în cauză, reținând că probele administrate de-a lungul întregului proces penal nu sunt apte să răstoarne prezumția de nevinovăție, cu alte cuvinte nu dovedesc că inculpata este autoarea faptelor descrise la punctele 1 și 2 din actul de sesizare.
Astfel, în cauză, instanța de fond, iar mai apoi și instanța de apel, au procedat la audierea părții vătămate care de fiecare dată, a arătat că la data comiterii faptei, a fost abordat de către un și o femeie care i s-u adresat în limba maghiară. Întrebat asupra modului în care s-a procedat la recunoașterea din grup, partea vătămată a declarat că " i-am întrebat pe lucrătorii de poliție care persoană este mică de înălțime și întrucât doar inculpata era mică de înălțime, celelalte erau de statură înalte, am indicat-o pe aceasta". Partea vătămată,mai precizează că " nici dacă aș vedea-o nu aș cunoaște-o pe tânăra respectivă, nu o recunosc pe inculpata prezentă azi în apartament la mine, nici după înfățișare și nici după voce" (filele 56-57 - dosar apel).
Partea vătămată nu a putut fi audiată dat fiind decesul survenit pe parcursul cercetării judecătorești.
În cauză, în cursul urmăririi penale, s-a procedat la prezentarea pentru recunoașterea din grup a inculpatei de către părțile vătămate, și.
Nu s-a contestat faptul că a indicat-o fără ezitare pe inculpată atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței. De altfel, soluția instanței de fond, în cazul acestei infracțiuni, este aceea de achitare în baza dispozițiilor art. 10 lit. d Cod de procedură penală faptă ce urmează a fi analizată distinct după epuizarea probațiunii privind primele două infracțiuni reținute în actul de sesizare. Martorii asistenți la cele două reconstituiri au fost și.
În declarația aflată la file 53, martora a arătat că
"a existat o persoană de sex masculin ce purta ochelari și avea o de sprijin care a arătat că nu poate să identifice persoana întrucât nu-și aduce aminte ine fizionomia și nici vocea, după care a plecat fără a recunoaște pe nimeni. Precizez că o persoană a arătat că, cu ocazia comiterii faptei, s-a discutat în limba maghiară și a indicat-o pe inculpată care însă a precizat că ea nu cunoaște limba maghiară.Din câte îmi amintesc, recunoașterea s-a făcut și de către bărbați și de către femei.Precizez că toate persoanele care au făcut recunoașterea, cu excepția bătrânului care nu vede bine, au recunoscut-o pe inculpată ".Se observă lesne din succesiunea declarației martorei că se face distinct referire la cele trei recunoașteri din grup realizate pe rând de către părțile vătămate, și.
S-a apreciat că persoana care purta ochelari și de sprijin care nu au putut identifica nici o persoană este. Deducem aceasta din următoarea afirmație a martorului care, în continuare relatează despre o persoană care a precizat că la comiterea faptei s-a discutat în limba maghiară. Singura faptă descrisă în actul de sesizare unde se relatează că făptuitoarea ar fi uzat de limba maghiară este fapta descrisă la punctul 2, comisă în dauna părții vătămate. Ori, așa cum s-a arătat mai sus, această parte vătămată confirmă atât împrejurarea că tânăra însoțită de acel i s-a adresat în limba maghiară, dar și faptul că la reconstituire, a indicat-o pe inculpată ca fiind autoarea faptei deoarece din grupul respectiv era singura persoană de statură mică.
Martorul ( fila 92 instanță) declară că a participat ca martor asistent la recunoașterea din grup, că fiecare martor a indicat o altă femeie, mai mult, dintre cei doi bărbați care au indicat femeile, unul a arătat că nu vede foarte bine și nu a fost foarte sigur când a făcut recunoașterea. El și-a dat jos ochelarii, s-a uitat și mai aproape însă nu a făcut o recunoaștere clară. Coroborând cele două depoziții ale martorilor asistenți mai sus enunțați, concluzionăm că partea vătămată nu a indicat-o pe inculpată ca fiind autoarea faptei neputând realiza acest lucru cu prilejul recunoașterii din grup, iar partea vătămată a avut ca singur reper faptul că, inculpata era mai mică de înălțime, celelalte persoane din grup fiind de statură mai înaltă.
Față de cele ce preced, în mod temeinic instanța de fond a apreciat că, recunoașterea din grup efectuată în cursul urmăririi penale de către cele două părți vătămate nu poate constitui o probă pentru reținerea vinovăției inculpatei, existând dubii serioase și asupra modului în care s-a efectuat această procedură. Relevant în plus este și faptul că, părțile vătămate au fost introduse în același timp în camera prevăzută cu acel geam de unde se putea vedea de fiecare dată modul de constituire al grupului și persoana indicată de către o altă parte vătămată.
Martora ( a cărei depoziție a fost indicată în motivele de apel ca probă concludentă la reținerea vinovăției inculpatei) arată că, " făptuitoarea avea cca. 40-50 de ani, era mică și slăbuță și purta pe cap o albă, ori inculpata nu are și nici nu arată o asemenea vârstă. De precizat că în apel nu s-a putut realiza audierea acesteia, dată fiind vârsta înaintată și starea precară de sănătate a martorei, aceleași considerente determinând instanța să se deplaseze la domiciliul părții vătămate. Pe de altă parte, inculpata, prin probe testimoniale și înscrisuri și-a dovedit prezența în B la datele de 17.04.2006, respectiv 03.09.2006.
Astfel, martorii și G au arătat că în perioada 13.04.2006-05.06.2006 au efectuat lucrări de renovare a unui apartament cumpărat de către inculpată cu circa o lună înainte (09.03.2006 conform contractului de vânzare - cumpărare de la fila 68 dos) și că în toată această perioadă inculpata nu a părăsit localitatea B, fiind prezentă zilnic la apartamentul în cauză unde le dădea indicații și cumpăra materialele necesare. Totodată martorii au arătat că înscrisurile depuse de inculpată în care s-a consemnat convenția de prestări serviciu, arvuna achitată și alte sume achitate din prețul lucrării sunt semnate de către ei si corespund realității ( 72-74,. 55-56).
Pe de altă parte, martorii și au arătat că la data de 03.09.2006 s-au întâlnit cu inculpata în târgul din B unde aceasta a cumpărat un autoturism BMW de culoare roșie (f 75-76 dos).
Prezența inculpatei în zona Baf ost confirmată și de martora care a arătat că în duminica de 03.09.2006 inculpata împreună cu logodnicul ei au fost la domiciliul său din localitatea situată la circa 40- 50 km de B unde au discutat despre nuntă, ea urmând să îi fie nașă, urmând ca în cursul săptămânii ce urma, ei să se deplaseze la O pentru a angaja un lăutar pe nume, care lor le plăcea. Totodată această martoră a arătat că o cunoaște pe inculpată de circa 10-12 ani și nu a auzit-o nici pe ea și nici familia ei să vorbească limba maghiară (94).
În plus, de-a lungul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, inculpata a negat vehement săvârșirea faptelor.
Probele administrate de-a lungul procesului penal, în diferite faze, nu au valoare prestabilită, astfel încât organul judiciar poate reține, în urma unei analize temeinice, ca reflectând realitatea, oricare din aceste declarații, fie că sunt date în cursul urmăririi penale, fie că sunt luate de instanța de judecată. În plus, judecata este guvernată, conform art. 289 Cod de procedură penală de principiile oralității, nemijlocirii și contradictorialității, care, împreună cu garanțiile procesuale oferite de această fază, au dus instanțele la reținerea în ansamblul probelor a declarațiilor date în fața instanței. Scopul cercetării judecătorești, acela de a desluși toate aspectele privitoare la conflictul dedus judecății,justifică această modalitate de apreciere a ansamblului probator. În cadrul cercetării judecătorești, se urmărește atât administrarea de probe noi, cât și reevaluarea și verificarea prin readministrare a probelor strânse în cursul urmăririi penale.
Această reevaluare și verificare, prin readministrare, a dus la conturarea în speță a unei realități juridice diferite de cea reținută de organul de urmărire penală. Cu alte cuvinte, în cadrul cercetării judecătorești, instanța verifică probele pe care s-a întemeiat învinuirea pentru a determina măsura în care acestea servesc atingerii scopului procesului penal, acela al aflării adevărului.
S-a constatat că această finalitate a judecății a fost pe deplin înțeleasă de instanța de fond care, reapreciind ansamblul probator, a analizat pe larg anterior, a ajuns la concluzia justă că inculpata nu este autoarea faptelor deduse judecății, descrise la punctele 1 și 2 din rechizitoriu.
Împrejurarea că, cu ocazia surprinderii în trafic a inculpatei pe raza localității O la data de 11.09.2009, în autoturismul condus de s-a găsit o de nailon în care se aflau un nr. de 56 inele tip ghiul din metal comun, asemănătoare celui care a fost lăsat cu titlu de garanție la partea vătămată, nu poate constitui o probă în sensul reținerii vinovăției inculpatei. Pe de o parte, așa cum s-a arătat, partea vătămată nu a putut-o indica pe inculpată ca fiind autoarea faptei, iar pe de altă parte, nu s-a făcut dovada în cauză că acele 56 inele ar aparține inculpatei, aceasta susținând că erau proprietatea lui care se afla în autoturism pe locul din dreapta spate.
În fine, deși s-a susținut în motivele de apel existența unei contradicții flagrante între declarația inculpatei și cea a martorului referitoare la motivul deplasării la O, în realitate, ambele persoane precizează că s-au deplasat la O pentru a angaja niște lăutari pentru nuntă. (51 instanță).
Raportat la cea de-a treia faptă reținută în sarcina inculpatei, aceea de tentativă la înșelăciune, soluția instanței de achitare în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod de procedură penală este justă pentru următoarele considerente:
Recunoașterea inculpatei de către partea vătămată atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, conduce la concluzia că inculpata este cea care a abordat-o în data de 11.09,2006. ceea ce caracterizează însă infracțiunea de înșelăciune este însă scopul inducerii în eroare și anume, obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust. Din starea de fapt descrisă de partea vătămată și reținută de instanța de fond și apel, nu rezultă scopul urmărit de inculpată prin inducerea în eroare. Inculpata i-a solicitat acesteia să o conducă la locuința sa unde să-i permită să lase o geantă în care s-ar fi aflat suma de 1.000 RON drept garanție că se va întoarce cu medicamentele promise.
În speță, pe de o parte, inculpata nu i-a solicitat nimic părții vătămate în afara celor mai sus enunțate, iar pe de altă parte, nici nu a determinat-o pe aceasta prin inducere în eroare să-i predea vreun bun sau alt avantaj.
Faptul că, odată ajunsă la domiciliul părții vătămate, inculpata ar fi făcut părții vătămate vreo solicitare care în final să conducă la obținerea de către inculpată pentru sine sau pentru altul, a unui folos material injust, este o simplă supoziție, nesusținută de materialul probator.
S-a concluzionat că acțiunea inculpatei nu se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în forma tentativei, context în care, soluția de achitare pronunțată de instanța de fond, este legală și temeinică.
Față de soluțiile pronunțate pe latura penală de către instanță, în mod corect s-a dispus în temeiurile art. 346 al.3 Cod de procedură penală respingerea acțiunilor civile formulate de părțile vătămate.
Ca urmare, în baza art. 379 pct. 1 lit."b" Cod de procedură penală a respins ca nefondat apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, împotriva sentinței penale 825 din 27.06.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care menținut-o în totul.
Împotriva acestor hotărâri, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, solicitând admiterea recursului, și rejudecând cauza, a se dispune condamnarea inculpatei la o pedeapsă legală și just individualizată.
În motivarea recursului parchetul arată că recursul a fost declarat în temeiul art.3854Cod de procedură penală pentru cazurile prevăzute de art. 385 ind. 9 pct.10 și 18 Cod de procedură penală, întrucât s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatei și că instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului. Consideră că, în mod greșit, instanța a dispus achitarea inculpatei, reiterând toate motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, în sensul vinovăției inculpatei, relativ la infracțiunea de înșelăciune și anume, vinovăție care rezultă cu prisosință din probatoriul administrat în faza urmăririi penale și în faza judecății și anume: proces verbal privind controlul mașinii, în autoturismul în care se aflau inculpata și numiții și, autoturism depistat pe - din O, la un moment apropiat celui în care partea vătămată a anunțat organele de poliție, s-au găsit 56 inele bărbătești de tip ghiul, confecționate dintr-un metal comun, asemănătoare celui lăsat în garanție părții vătămate; cu privire la aceste inele, conducătorul autoturismului ( ) a declarat că sunt ale sale, ale prietenei sale (inculpata) și ale lui, că sunt din metal comun și că le-au cumpărat pentru a le face cado la o nuntă și la o înmormântare; plângerea penală și declarația părții vătămate. În esență, afirmă că în data de 11.09.2006, în jurul orei 11.30, a abordat-o o femeie ( pe care a recunoscut-o ulterior ca fiind inculpata)care a coborât dintr-o mașină și i-a spus că o cunoaște demult, atât pe partea vătămată cât și pe fiul acesteia; că i-a rămas datoare fiului părții vătămate "pentru o lucrare" și că dorește să se revanșeze oferindu-i părții vătămate medicamente pe care urma să le ridice din vamă, un tensiometru pe care îl ținea pe bord precum și un televizor; așadar inculpata i-a spus o poveste asemănătoare cu cea spusă părții vătămate, fiind evident că acesta este unul din scenariile folosite pentru inducerea în eroare a părților vătămate; declarațiile părții vătămate și care relatează stări de fapt identice cu cele arătate în rechizitoriu, iar la sfârșit afirmă că au recunoscut-o pe inculpată din grup ca fiind autoarea; ulterior, nu a mai putut fi audiat fiindcă a decedat; în fața instanțelor de fond și apel. a declarat că a recunoscut-o pe inculpată doar pentru că era mică de statură nu și după alte repere, dar aceasta se poate datora memoriei posibil mai slabe a părții vătămate, știut fiind că nu toate persoanele în vârstă de aproape 80 de ani rețin detaliile unor întâmplări petrecute cu doi sau trei ani în urmă; în aceste condiții nu se justifică acordarea de către cele două instanțe a unei relevante mai mari probelor administrate în cursul judecății, în sensul arătat.Declarația martorei confirmă starea de fapt arătată de; proces verbal de confruntare a părții vătămate cu inculpata - se consemnează că partea vătămată o cunoaște pe persoana cu care este confruntată ca fiind autoarea tentativei de înșelăciune; și o recunosc pe inculpată ca fiind autoarea faptelor; Declarațiile martorilor și - - în sensul că organele de poliție nu au influențat în nici un fel recunoașterea din grup a inculpatei de către părțile vătămate. Inculpata a afirmat constant că motivul prezenței sale în O este angajarea unor lăutari pentru nunta sa iar concubinul său declară că doreau să angajeze lăutari pentru nunta fiului său; deci aceștia invocă motive diferite ale prezenței lor la O (motivul poate fi un al treilea și anume înșelarea unor bătrâni despre care se știe că păstrează bani în casă pentru înmormântare, dar cei doi nu se înțeleseseră ce justificare să declare la o eventuală apariție a organelor de poliție);
Astfel cum au reținut, atât instanța de fond cât și instanța de apel, inculpata este femeia care a abordat-o pe partea vătămată, spunându-i că este medic, că vrea să se revanșeze față de fiul acesteia (căreia îi este dator) și că trebuie să ridice niște medicamente din vamă, medicamente din care i-a promis o parte și părții vătămate; inculpata nu ar putea oferi o explicație logică pentru această coincidență și anume de ce această poveste seamănă atât de bine cu povestea pe care o altă femeie (afirmă cele două instanțe) i-a spus-o părții vătămate.
O altă coincidență, pe care nu ar putea-o explica inculpata, ar fi de ce asupra sa (în autoturismul în care se afla, pe - din O, la momentul opririi autoturismului în trafic) se găseau 56 de inele asemănătoare cu cel primit de partea vătămată drept "garanție". autoturismului au afirmat că urmau să ofere acele inele cadou la o nuntă și la o înmormântare dar în nici o zonă a țării nu există acest obicei.
A treia coincidență care conduce la vinovăția inculpatei este aceea că aceasta a mai fost cercetată pentru patru infracțiuni de înșelăciune comise cu același mod de operare (făptuitorii se prezentau părților vătămate ca fiind prieteni ai fiilor acestora) în dosarul penal nr. 1284/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria D e j, în care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei fiindcă probatoriul administrat a fost insuficient (pentru a putea fi trimisă în judecată - 70). Apreciem că nu există o explicație - în sensul evitării răspunderii penale a inculpatei - pentru faptul că organele de poliție (pe care le anunțase partea vătămată, oferindu-le parțial numărul de înmatriculare, așa cum îl reținuse) au oprit în trafic tocmai un autoturism în care se afla o persoană cercetată pentru alte infracțiuni de înșelăciune comise în același mod.
Având în vedere cele arătate mai sus, consideră că se impune înlăturarea depozițiilor martorilor audiați în apărare și care confirmă alibiul inculpatei (în sensul că aceasta s-ar fi *aflat în alte localități la 17.04.2006 și 03.09.2006) deoarece aceste depoziții nu se coroborează cu ansamblul probelor.
Consideră (în discordanță cu motivarea instanței de apel - 69) că fapta inculpatei descrisă la pct. 3 din rechizitoriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă al înșelăciune deoarece hotărârea inculpatei a fost pusă în executare, acțiunea este aptă să producă rezultatul urmărit (ca la pct. 1 și 2) iar executarea a fost întreruptă de împrejurări independente de voința sa și anume faptul că părții vătămate nu i s-a părut plauzibilă istorisirea inculpatei și, pentru că citise despre astfel de fapte în presa locală, nu s-a lăsat indusă în eroare.
O altă eroare a instanței de apel, motiv de nelegalitate pe care îl invocă în prezenta motivare, este omisiunea acesteia de a se pronunța asupra schimbării încadrării juridice a faptelor reținute la pct. 2 și 3 din rechizitoriu în sarcina inculpatei (din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 2,3 Cod penal, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1,3 Cod penal, respectiv din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin. 2,3 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1,2 Cod penal ), aspect care a fost pus în discuție din oficiu de către instanță la termenul din 22.06. 2009.
Curtea, examinând hotărârile, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind.9 alin. 3 Cod de procedură penală, combinate cu art. 385 ind. 6 alin 1 și art. 385 ind.7 alin.1 Cod de procedură penală, constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit nevinovăția inculpatei, pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză
Criticile formulate de către Parchet la adresa celor două hotărâri sunt nefondate.
Atât instanța de fond, cât și cea de apel au desfășurat o amplă cercetare judecătorească, administrând în cauză întreg materialul probator, atât în favoarea inculpatei, cât și în defavoarea inculpatei. A fost menținut pe această cale un echilibru procesual ce a dus în opinia instanței la o soluție legală și fondată, de aceea, considerăm critica Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, potrivit căreia instanțele ar fi săvârșit o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatei ca fiind lipsită de orice fundament.
Astfel, au fost analizate în detaliu probele testimoniale administrate în cauză, arătându-se pe larg în considerentele hotărârilor argumentele pentru care au fost reținute în favoarea inculpatei. Lipsa unor probe materiale dintre care să o încrimineze pe inculpată, formularea acuzațiilor doar pe baza unei recunoașteri din grup, în condițiile în care există dubii serioase asupra modului de administrare a acestei probe, duc la o singură concluzie, și anume, că probele administrate de-a lungul întregului proces penal nu sunt apte să răstoarne prezumția de nevinovăție, nu sunt apte a dovedi că inculpata este autoarea faptelor descrise în rechizitoriu.
Nici criticile formulate la pct.2 din motivele de recurs nu sunt fondate.
A nu pune în discuție o schimbare de încadrare juridică dintr-o infracțiune de înșelăciune în cea de tentativă la infracțiunea de înșelăciune, în condițiile achitării inculpatei de sub orice învinuire în prezenta cauză, nu este de natură a schimba datele problemei și nici de a considera nelegală o hotărâre. Achitarea inculpatei a vizat infracțiunea de înșelăciune pentru pct.1, 2 din rechizitoriu și tentativă la înșelăciune pentru pct.3. Este evident, că argumentele care au stat la baza unei soluții de achitare pentru infracțiunea de înșelăciune stau la baza achitării pentru infracțiunea de tentativă la înșelăciune și nici din acest punct de vedere nu considerăm fondată critica Parchetului.
Cheltuieli judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală.
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR,împotriva deciziei penale nr.186/A din 10 iulie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care o menține în întregime.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ
Pronunțată în ședința publică azi, 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
-
decizie MT/03.02.2010
Judecător apel -
tehnoredactat AS/03.02.2010
2 ex.
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Pătrăuș Mihaela, Popovici Corina
