Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 41/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.41/R/2010
Ședința publică din 26 ianuarie 2010
Complet de judecată compus din
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Țarcă Gabriela
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpata recurentă, domiciliată în O,- --18,.17, județul B, împotriva deciziei penale nr. 112/A din 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a desființat în parte sentința penală nr. 886 din 29.05.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. 1 și 4 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata recurentă, asistată de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.7 din 26 ianuarie 2010, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, lipsă fiind lichidatorul Vest audit SRL - pentru partea responsabilă civilmente SRL O, partea responsabilă civilmente - SRL O și părțile civile intimate - Com SRL O, - SRL și C Import - Export SRL Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocatul ales al inculpatei recurente susține recursul solicitând admiterea acestuia, în principal, trimiterea cauzei la procuror conform prevederilor art.332 alin.2 Cod de procedură penală, coroborat cu dispozițiile art.197 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală. În subsidiar, solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în cea prevăzută și principal al cererii, arată că, s-a început urmărirea penală, referitor la pct.1 din rechizitoriu, pentru infracțiunea prevăzută de art.84 alin.1 pct.3 din Legea nr.59/1934, ca ulterior, procurorul de caz să dispună scoaterea de sub urmărire penală a inculpatei și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ ( fila 230 din dosar de urmărire penală).
Prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradeaa infirmat această soluție prin Rezoluție ( fila 234 din230 din dosar de urmărire penală ),iar în cauză nu s-a făcut nimic până în data de 16.06.2003, când prin rezoluția procurorului de caz s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea 59/1934 în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 4 Cod penal. De menționat că nu s-a mai efectuat nici un act de urmărire penală în cauză, nu i s-a adus inculpatei la cunoștință noua încadrare juridică, nu a fost ascultată cu privire la această nouă încadrare juridică, astfel că i s-a încălcat dreptul la apărare prin îngrădirea posibilității acesteia de a afla de noua încadrare juridică, de a propune probe în acest sens sau de a se apăra în orice fel. în aceeași zi, respectiv 16.06.2003, i-a fost prezentat materialul de urmărire penală pentru noua încadrare juridică cu privire la care nu a fost nici măcar ascultată. În procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală ( fila 239 din dosar de urmărire penală) i s-a adus la cunoștință noua încadrare juridică, dar nu se specifică nici o poziție a inculpatei față de această nouă încadrare juridică ( dacă are de propus probe în apărare, dacă este de acord, dacă recunoaște sau nu fapta ). Față de aceste împrejurări, consideră că inculpatei i-a fost încălcat, în mod flagrant, dreptul la apărare. Consideră că sancțiunea pentru această încălcare a dreptului la apărare a inculpatei este nulitatea absolută a urmăririi penale, în baza dispozițiilor art. 197 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală practic, se poate spune că nu există deloc efectuată urmărire penală în cauză pentru fapta de înșelăciune de la punctul 1 din Rechizitoriu. Acest considerent, invocat de către a fost respins atât de către prima instanță, cât și de către instanța de apel, cu toate că argumentele sunt plauzibile.
Cu privire la capătul subsidiar, ține să precizeze că, atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de apel, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor din 3 infracțiuni de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1 și 4 Cod penal în 3 infracțiuni prevăzută și pedepsită de art. 84 alin. 1 din Legea 59/1934, întrucât din toate probele administrate în cauză rezultă că suntem în prezența infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea 59/1934 și nu în prezența infracțiunilor de înșelăciune. De reținut că, nu a existat, nici un moment, din partea inculpatei intenția de a prejudicia părțile civile, deoarece filele CEC au fost emise doar ca și garanție și nu ca mijloc efectiv de plată, iar reprezentanții părților civile au avut cunoștință de aceste aspecte deoarece subsemnata le-am adus la cunoștință că nu am disponibilul necesar în cont pentru a plăti și că filele CEC au fost lăsate ca și garanție, acest lucru rezultând chiar din declarațiile administratorilor părților civile, cu atât mai mult cu cât filele CEC au fost lăsate în alb reprezentanților părților civile.
Cu privire la fapta de la pct.2 din rechizitoriu, referitor la infracțiunea de fals solicită a se constata că a intervenit prescripția specială, potrivit dispozițiilor art.11 pct.2 lit a raportat la art.10 lit. g Cod de procedură penală. referitor la celelalte 3 infracțiuni de înșelăciune solicită achitarea inculpatei în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod de procedură penală, întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv lipsește latura subiectivă. Pe de altă parte, în cazul în care instanța de control judiciar va aprecia că inculpata se face vinovată de săvârșirea faptelor reținute în sarcina acesteia, solicită a se avea în vedere atitudinea sincere a inculpatei, cât și persoana inculpatei, a se reține circumstanțe atenuante prevăzute de art.74 lit.b,c și 76 Cod penal, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei aplicate inculpatei sub minimul special prevăzut de lege, fără aplicarea vreunui spor.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpată și, pe cale de consecință, menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor recurate. Consideră că, în mod corect, instanțele au stabilit starea de fapt și încadrarea juridică a faptelor, aplicându-i o pedeapsă just individualizată. Cât privește criticile formulate de apărătorul inculpatei recurente cu privire la restituirea cauzei la procuror sunt nefondate, impunându-se a fi respinse.
Inculpate recurentă depune la dosar motivele de recurs solicitând instanței de recurs a le avea în vedere la soluționarea recursului său și achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față,
Pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.886 din 29.05.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:
A fost respinsă cererea inculpatei privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în rechizitoriu în infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 84 alin.1 din Legea 59/1934.
În baza art. 334 Cod de procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind faptele reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei (fostă ), din infracțiunile de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 și 4 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal (pct. 1 din rechizitoriu), art. 215 alin. 1, 2, 4 cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 și art. 37 lit. a Cod penal (pct. 2 din rechizitoriu) și art. 215 alin. 1, 4 cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 și art. 37 lit. a Cod penal (pct. 3 din rechizitoriu), toate cu aplic. art. 33 lit. a, art. 34 Cod penal, în infracțiunile de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 și 4 Cod penal (pct. 1 din rechizitoriu), art. 215 alin. 1, 2, 4 cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal (pct. 2 din rechizitoriu) și art. 215 alin. 1, 4 cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal (pct. 3 din rechizitoriu), toate cu aplic. art. 33 lit. a, art. 34 Cod penal.
S-a constatat că la data de 16.02.2006 s-a dispus extinderea procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal (pct. 2 din rechizitoriu).
În baza art. 215 alin. 1 și 4. penal (pct. 1 din rechizitoriu), a fost condamnată inculpata (fostă ) la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune;
În baza art. 215 alin. 1, 2, 4 cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal (pct. 2 din rechizitoriu), a fost condamnată inculpata (fostă ) la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma continuată.
În baza art. 290 Cod penal (pct. 2 din rechizitoriu), fost condamnată inculpata (fostă ) la 1 an închisoare cu aplic. art. 71, 64 lit. a și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 215 alin. 1, 4 cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal, (pct. 3 din rechizitoriu), a fost condamnată inculpata (fostă ) la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma continuată.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care va aplica un spor de 1 an închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a și b Cod penal, cu executare.
În baza art. 65 alin. 1 rap. la art. 64 lit. c și art. 66 Cod penal, a fost interzis dreptul de a ocupa o funcție sau de exercita o profesie, ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpata pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 88 Cod penal s-a dispus a se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii din data de 09.01.2003 - 24 ore.
S-a constatat că față de inculpată la data de 10.01.2003 Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradeaa dispus obligarea de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 de zile.
În baza art. 7 din Legea 26/1990, s-a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului a prezentei hotărâri.
În baza art. 14 Cod de procedură penală raportat la art. 998 și următoarele cod civil a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente - SRL, la plata sumei de 48.404,86 lei, sumă ce va fi actualizată conform indicelui de inflație de la data plății efective, în favoarea părții civile - Com SRL O, reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 14 Cod de procedură penală raportat la art. 998 și următoarele Cod Civil a fost obligată inculpata în solidar cu părțile responsabile civilmente - SRL și - SRL O - prin lichidator judiciar - SRL O, la plata sumei de 45.412,31 lei, sumă ce va fi actualizată conform indicelui de inflație de la data plății efective, în favoarea părții civile - SRL O, reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 14 Cod de procedură penală raportat la art. 998 și următoarele Cod Civil a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente - SRL, la plata sumei de 40.521,89 lei, sumă ce va fi actualizată conform indicelui de inflație de la data plății efective, în favoarea părții civile - Import Export SRL, reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 118 Cod penal s-a dispus confiscarea specială a filelor CEC, respectiv ordinelor de plată, bilet la ordin, nr. -- (filele 17, 18, 20, 21 dosar urmărire penală.), --, 192, --, -- (filele 90, 91, 93, 94, 129, 130), -, -, - și -(filele 181-185 și 187-188).
În baza art. 14 al.3 lit. a și 445 Cod de procedură penală s-a dispus anularea acestora ca fiind false.
În baza art. 191 al.2 Cod de procedură penală a fost obligată inculpata la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
S-a dispus ca onorariul în sumă de 40 lei pentru apărătorul din oficiu, să fie achitat din fondurile Ministerului Justiției conf. delegației nr. 4519 din 08.08.2003, aflată la dosar.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În perioada mai-decembrie 2002 (15.05.2002, 10.05.2002, 23.03.2002, 05.12.2002) inculpata, în calitate de administrator și asociat unic la mai multe societăți comerciale, în mod repetat a emis file CEC pentru achitarea mărfurilor, instrumente de plată refuzate la plată pentru lipsă de disponibil în cont și pentru motivul interdicției bancare, inculpata cunoscând la data emiterii acestor file CEC starea conturilor bancare ale acestor societăți, respectiv lipsa proviziei ori acoperirii necesare.
La data de 15.05.2002 C Com SRL a prezentat la plată fila CEC BE 338-- și biletul la ordin, ambele predate anterior administratorului acesteia de către inculpată, instrumentele de plată fiind refuzate pe motivul lipsei totale de disponibil.
In cele două instrumente de plată au fost consemnate sumele reprezentând contravaloarea produselor livrate de - Com SRL la 10.05.2002 și diferența neachitată pentru produsele cumpărate la 01.05.2002, - Com SRL constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de 48.404,86 lei (fila 24 dos. inst.).
Pe de altă parte, cunoscând că societatea al cărei administrator era inculpata (C SRL) se găsea in interdicție bancară, aceasta a emis un bilet la ordin pe seama C SRL cu suma de 626,5 lei la care a adăugat în fals pe formularul biletului la ordin două cifre astfel încât suma consemnată era 42626,5 lei, cu scopul de a-l menține în eroare pe reprezentantul societății beneficiare. Ulterior, la 02.09.2002 inculpata a emis pentru suma de 42.000 lei în favoarea C SRL fila CEC seria - 303- aparținând C SRL în care inculpata nu avea nici o calitate. Totodată, pentru aceeași sumă, respectiv 42.000 lei inculpata a emis și fila CEC BM 3030- aparținând C SRL al cărei administrator era, refuzată la plată la 14.10.2002 pentru motivul lipsei totale de disponibil. În continuare inculpata l-a menținut în eroare pe reprezentantul - SRL înmînîndu-i in mod repetat instrumente de plată cu privire la care inculpata cunoștea că nu vor fi onorate întrucât societățile in numele cărora au fost emise se găseau in interdicție bancară, C SRL constituindu-se parte civilă în cauză, cu suma de 45.412,31 lei (fila 160-163 dos. inst.).
După ce la 04.12.2002 inculpata a devenit asociat unic și administrator la C SRL O, a emis în favoarea - Import Export SRL filele CEC BG 303- și BG 303-, care la data de 10.12.2002 au fost refuzate la plată de unitatea bancară pe considerentul lipsei disponibilului. Ulterior inculpata a mai emis și fila CEC BG 303-, refuzată la plată la 12.12.2002, după care a completat fila CEC - - obținută de la - SRL cu suma de 40.900 lei pe care a girat-o in favoarea - Import Export SRL, fiind refuzat la plată la 10.01.2003 pe motivul interdictiei bancare. De menționat că inculpata a recunoscut la primirea CEC-ului cu privire la lipsa disponibilului in cont a societății emitente, respectiv a - SRL. - Import Export SRL s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 40.521,89 lei (cf. rechizitoriului).
Martorii audiați în cauză au confirmat săvârșirea faptelor.
Martorul (fila 101 dos. fond) declară că inculpata a achiziționat marfă de la - Import Export SRL și că nu a avut suficienți bani pentru aop lăti, motiv pentru care a cerut martorului să-i ofere o filă CEC in alb pentru aoî nmâna drept garanție. Martorul declară că i-a oferit fila CEC in alb inculpatei dar că i-a cerut in mod expres să nu o completeze întrucât firma martorului nu avea disponibil in cont.
Martorul (fila 126 dos.fond) menținându-i declarațiile de la urmărire penală (fila 68 dos.), confirmă că in mai multe rânduri a transportat produse petroliere inculpatei și că facturile erau eliberate pe - Com SRL care era beneficiara mărfii. Martorul nu cunoaște cu privire la modalitatea de plată.
Audiat fiind, în calitate de reprezentant al părții civile - SRL și nu în calitate de martor (fila 159 dos. fond) confirmă faptul că inculpata i-a emis file CEC fără acoperire și că aceasta a falsificat instrumentul de plată adăugind două cifre astfel incit să apară o suma cât mai mare si că filele CEC au fost refuzate la plată.
Audiată fiind, în calitate de reprezentantă a părții civile - Com SRL și nu în calitate de martor (fila 87, 88 dos. fond) confirmă că inculpata i-a oferit file CEC fără acoperire și un bilet la ordin, instrumente de plată care, odată introduse la plată au fost refuzate de unitatea bancară. Susnumita declară că inculpata nu i-a oferit fila CEC și biletul la ordin drept garanții.
Martorul, audiat la urmărire penală, și reprezentanții părților civile confirmă starea de fapt reținută prin actul de sesizare și faptele săvârșite de inculpată.
Audiată fiind, inculpata - manifestând doza de subiectivism firească, descrie modul de operare și faptele săvârșite recunoscând că a emis CEC-uri fără acoperire și că a falsificat copia ordinului de plată adăugind cifre, toate cu scopul inducerii in eroare a părților civile.
La termenul de judecată din 16.02.2006 s-a respins solicitarea procurorului pentru infracțiunea prev. de art. 282 alin. 1 și 2. penal și s-a dispus extinderea procesului penal pentru infr. prev. de art. 290. penal privind falsificarea de către inculpată a ordinului de plată nr. 192 fila 129 dos. infracțiune pentru care la termenul din 30.03.2006 procurorul a pus in mișcare acțiunea penală, probele existente fiind suficiente pentru judecarea cauzei.
Inculpata, prin apărător, a formulat mai multe excepții solicitând restituirea cauzei la procuror invocând faptul că au fost încălcate prev. legale privind începerea urmăririi penale, administrarea probelor, încălcarea garanțiilor procesuale de către organul de urmărire penală, excepțiile fiind respinse pe parcursul cercetării judecătorești ca neîntemeiate, avându-se in vedere in principal faptul că inculpatei i s-a prezentat materialul de urmărire penală in prezenta apărătorului, împrejurare in care inculpata a declarat că a luat la cunoștință de materialul de urmărire penală, că a cunoscut cu privire la schimbarea încadrării juridice in cauză, că recunoaște și regretă săvârșirea faptelor, dar și faptul că nu s-a invocat nici o vătămare. Totodată fiind vorba de nulități relative acestea nu au fost invocate la primul termen de judecată cu procedură completă, când s-a verificat regularitatea actului de sesizare.
Cauza a suferit amânări repetate datorită lipsei nejustificate repetate apărătorilor aleși ori a lipsei de procedură repetată cu inculpata ori a lipsei nejustificate a inculpatei și martorilor, in ceea ce privește unele părți civile, părți responsabile civilmente și lichidatorul - persoane juridice, procedura fiind îndeplinită prin afișare (atât la sediu cât și la Consiliul local O, în baza prevederilor art. 178 alin. 4 teza ultimă raportat la alin. 2 teza 2, ținând seama de 177 alin. 9 Cod de procedură penală cu referire la art. 721 și 98, 92 ind. 1 teza ultimă Cod de Procedură Civilă, dar și de prevederile art. 180 Cod de procedură penală ), în condițiile in care altele au avut termen in cunoștință (în temeiul art. 291 alin. 3, 4 și 6 Cod de procedură penală raportat la art. 721 și 153 alin. 1 teza 2, art. 87 pct. 2 Cod de Procedură. civilă).
Pe parcursul urmăririi penale, inculpata a fost reținută 24 ore prin ordonanța din 09.01.2003 (fila 159 dosar urmărire penală). față de inculpată s-a dispus la data de 10.01.2003 măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 zile.
Filele CEC și ordinul de plată, biletul la ordin au fost ridicate alături de înscrisurile contabile și bancare care atestă săvârșirea infracțiunilor de către inculpată (fila 158, 129, 181-185, 187-188, 130, 90, 91, 93, 94, 20, 21, 17, 18 dosar urmărire penală) care urmează a fi confiscate și anulate de instanță ca fiind false.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpata are antecedente penale dar că faptele săvârșite in prezenta cauză nu au fost comise in stare de recidivă postcondamnatorie, motiv pentru care va dispune schimbarea încadrării juridice in acest sens.
Din probele administrate rezultă că inculpata este autoarea săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Date fiind stare de fapt și probele administrate, s-a reținut că in cauză nu există posibilitatea schimbării încadrării juridice a faptelor reținute în rechizitoriu în infracțiunile prevăzute de art. 84 alin.1 din Legea 59/1934, motiv pentru care cererea inculpatei in acest sens a fost respinsă.
Faptele săvârșite de inculpată întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune (3 fapte, 2 in forma continuată) și fals in înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. art. 215 alin. 1 și 4 Cod penal (pct. 1 din rechizitoriu), art. 215 alin. 1, 2, 4 cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal (pct. 2 din rechizitoriu) și art. 215 alin. 1, 4 cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal (pct. 3 din rechizitoriu), toate cu aplicarea art. 33 lit. a, art. 34 Cod penal și de art. 290 Cod penal (pct. 2 din rechizitoriu), instanța de fond dispunând condamnarea inculpatei.
La aplicarea pedepselor, prima instanță a ținut seama de persoana inculpatei, circumstanțele reale și personale, conduita acesteia pe parcursul procesului penal, gravitatea faptelor săvârșite, gradul de pericol social, antecedentele penale, modalitatea in care scopul pedepsei poate fi atins, numărul infracțiunilor, valoarea mare a prejudiciului cauzat părților civile, cât și modalitatea de săvârșire a faptelor.
Pentru aceste motive, instanța de fond a făcut aplicarea art. 65 alin. 1 raportat la art. 64 lit. c și art. 66 Cod penal in ce o privește pe inculpată pentru o perioadă de 3 ani, dispunând și aplic. art. 7 din Legea 26/1990.
Instanța de fond a admis pretențiile civile formulate in cauză cu actualizarea sumelor la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpata și - SRL O - lichidator judiciar al - SRL
Inculpata, prin intermediul apărătorului său, a solicitat admiterea apelului și în principal restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale, deoarece în cauză i s-ar fi încălcat inculpatei dreptul la apărare, care este sancționat de lege cu nulitatea absolută, câtă vreme, în ceea ce privește fapta de la pct.1, urmărirea penală a începută prin procesul verbal aflat la fila 5 dosar pentru infracțiunea prevăzută de art.84 al.1 din 59/1934, iar ulterior, prin rezoluția din 16 iunie 2003 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 al.1 și 4 Cod penal și în aceeași zi s-a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală, fără a fi ascultată inculpata. Pe fond, inculpata, prin intermediul apărătorului său, a solicitat achitarea sa potrivit art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod de procedură penală, întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art.215 al.1, 4 Cod penal cu art.41 al.2 Cod penal sub aspectul laturii subiective și obiective. În subsidiar, solicită schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea prevăzută de art.184 al.1 din 59/1934, cu consecința reținerii prevederilor art.18/1 Cod penal, deoarece inculpata, atunci când a emis filele CEC, a încunoștințat în prealabil pe părțile vătămate că nu are disponibil în cont, sau în urma reaprecierii poziției inculpatei, să se rețină în favoarea sa circumstanțe atenuante și să se reducă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, cu înlăturarea sporului de 1 an închisoare.
Reprezentantul - SRL O - lichidator judiciar al C SRL Oas olicitat admiterea apelului în sensul înlăturării din sentința penală atacată a dispoziției de obligare a sa în solidar cu firma C SRL la despăgubiri civile în favoarea părților civile, câtă vreme această firmă nu mai este în lichidare și mai mult aceasta fiind deja radiată.
Prin decizia penală nr.112/A din 16 aprilie 2008, Tribunalul Bihora reținut următoarele:
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, just argumentată, conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpată fiind legală.
In mod corect și judicios, prima instanță a reținut vinovăția inculpatei, din probele administrate în cauză, coroborate cu declarațiile de recunoaștere parțială ale inculpatei, rezultând fără dubii că aceasta, în calitate de administrator și asociat unic la mai multe societăți comerciale, în mod repetat, a emis file CEC pentru achitarea mărfurilor, instrumente refuzate la plată pentru lipsă de disponibil în cont și ca urmare a existenței interdicției bancare, inculpata cunoscând, la data emiterii acestor file, starea conturilor bancare ale acestor societăți, respectiv lipsa proviziei sau acoperii necesare.
De menționat că, inculpata a susținut că reprezentanții societăților comerciale cunoșteau, la data emiterii filelor CEC, că în cont nu era disponibilul necesar plății acestor file CEC. Aceste aspecte sunt însă contrazise prin declarațiile reprezentanților părților civile, respectiv martorul (fila 159 dosar fond), arată că "nu am cunoscut, la data tranzacției, respectiv 19 sau 20 iulie 2002, dacă societatea pe care inculpata o reprezenta avea dificultăți sau era în interdicție bancară", martora (filele 87-88 dosar fond) arată că "când mi-a predat fila CEC, inculpata nu mi-a spus dacă are sau nu disponibil în cont, iar în data de 7 mai 2002, întrucât eu introdusesem spre decontare fila CEC primită de la inculpată, aceasta mi-a solicitat retragerea filei CEC, întrucât nu are disponibil în cont și spunându-mi că va găsi o modalitate de plată în 2-3 zile nu am avut cunoștință despre împrejurarea că inculpata avea dificultăți financiare la firmele acesteia". De asemenea, martorul, audiat în cursul urmăririi penale, și reprezentanții celorlalte părți civile confirmă starea de fapt reținută prin actul de sesizare și mai apoi în hotărârea dată de prima instanță.
De observat și faptul că inculpata, prin intermediul apărătorului său, a solicitat restituirea cauzei la Parchet, arătând că i-a fost încălcat dreptul la apărare, câtă vreme a fost schimbată încadrarea juridică a faptei și nu a fost audiată, iar în aceeași zi i s-a și prezentat materialul de urmărire penală. Referitor la această excepție, este de menționat faptul că a mai fost invocată și în cursul soluționării cauzei în primă instanță, fiind respinsă. Și tribunalul a considerat că nu se impune a se admite această excepție, câtă vreme inculpatei i s-a prezentat materialul de urmărire penală (fila 239 dosar ), ocazie cu care i s-a adus la cunoștință că s-a schimbat și încadrarea juridică a infracțiunii în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 al.1, 4 Cod penal, pentru fapta de la pct.1, iar inculpata a arătat că recunoaște și regretă faptele comise și menține în totalitate declarațiile pe care le-a dat în cursul urmăririi penale, inclusiv cele referitoare la fapta de la pct.1, nemaiavând alte probe sau cereri de solicitat. Mai mult, prezentarea materialului de urmărire penală a avut loc în prezența apărătorului său, astfel că putea să ridice această excepție în acel moment și evident putea să solicite să fie audiată încă o dată cu privire la această infracțiune. Pe de altă parte, s-a apreciat că, deoarece nu a invocat cu acel prilej o astfel de excepție, nu se poate considera că i s-a adus vreo atingere dreptului său la apărare, mai ales că, după cum am arătat anterior, inculpata a fost asistată de un apărător.
Totodată, raportat la pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite, modul și împrejurările comiterii infracțiunilor, numărul acestora, valoarea mare a prejudiciului cauzat părților civile, persoana inculpatei, recidivistă postcondamnatorie, dar și faptul că aceasta a recunoscut parțial comiterea infracțiunilor, tribunalul a apreciat că, atât cuantumul pedepselor aplicate inculpatei, cât și modalitatea de executare a acestora, sunt în deplină concordanță cu prevederile art.72 Cod penal, precum și în concordanță cu scopul prevăzut de art.52 Cod penal (prima instanță procedând la valorificarea judicioasă în sistemul pugnitiv a tuturor criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal.
Ar mai fi de menționat faptul că, în ceea ce privește pedepsele accesorii aplicate inculpatei, se impune limitarea conținutului acestora. Astfel, potrivit practicii (a se vedea cazul si Pârcălab contra Romaniei), nu pot fi interzise ab initio toate drepturile prevăzute de art.64 Cod penal ca si pedeapsa accesorie, pe durata executării efective a pedepsei privative de libertate de către inculpată, ci doar acele drepturi care se impun vis--vis de natura, felul si gravitatea infracțiunilor săvârșite de către aceasta, precum și ținând seama de interesele minorului. Mai mult, văzând și cauza Hirst contra Marii Britanii, se constată că în mod greșit inculpatei i-a fost interzis, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a alege, prevăzut de art.64 lit.a teza I Cod penal, deoarece drepturile accesorii nu pot fi restrânse în mod automat, restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă doar dacă este necesară într-un stat de drept. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății, ori, raportat la infracțiunile săvârșite de către inculpată, instanța apreciază că nu se impune a se restrânge acesteia dreptul constituțional de a alege. De asemenea, văzând că inculpata s-a folosit de calitatea sa de administrator pentru a săvârși infracțiunile de înșelăciune, prevăzute de art.215 al.1 și 4 Cod penal instanța a considerat că este necesar a i se interzice, cu titlu de pedeapsă accesorie, și dreptul prevăzut de art.64 lit.c Cod penal.
Referitor la apelul declarat de către - SRL O - lichidator judiciar al - SRL O, este de observat că acesta este întemeiat, câtă vreme partea responsabilă civilmente - SRL O nu se mai află în lichidare judiciară și mai mult aceasta este în prezent radiată prin închiderea procedurii falimentului (pentru a se verifica situația părții responsabile civilmente - SRL O, s-a luat legătura telefonic cu Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor, sens în care s-a și întocmit o notă telefonică).
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata, solicitând, în principal, casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză și trimiterea cauzei la procuror, în baza dispozițiilor art. 332 alin. 2 raportat la art. 197 alin. 1 și 2 Cod procedură penală.
În subsidiar, inculpata recurentă a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în cea prevăzută de art. 84 alin. 1 punctul 3 din Legea nr. 59/1934.
Inculpata a susținut în esență că, inițial, s-a început urmărirea penală pentru această din urmă infracțiune, pentru ca ulterior prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea să infirme soluția pronunțată cu privire la această infracțiune. Ulterior, în cauză nu s-au făcut alte cercetări cu privire la această faptă și, cu toate acestea, prin rezoluția din 16 iunie 2003, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de înșelăciune, inculpatei neaducându-i-se la cunoștință această nouă încadrare, încălcându-i-se în acest fel dreptul la apărare și nedându-i-se posibilitatea să propună probe. Mai mult de atât, în aceeași zi în care s-a schimbat încadrarea i s-a prezentat și materialul de urmărire penală, i s-a adus la cunoștință nou încadrare, dar în procesul-verbal întocmit cu acest prilej nu este consemnată poziția sa, nefiind ascultată cu privire la această nouă faptă.
Tot cu privire la cererea subsidiară s-a arătat că, atât în fața primei instanțe, cât și a celei de apel, s-a cerut schimbarea încadrării juridice a faptelor, din trei infracțiuni de înșelăciune în trei infracțiuni la legea cec-ului, dar cererea a fost respinsă deși, din toate probele administrate în cauză, rezultă că ne aflăm în prezența acestor din urmă infracțiuni, câtă vreme nu a existat nici un moment, din partea inculpatei, instanței de a prejudicia părțile civile, filele CEC fiind lăsate doar ca și garanție și nu ca mijloc efectiv de plată.
Mai mult de atât, inculpata a reliefat că le-ar fi adus la cunoștință părților civile că nu are disponibilul necesar în cont pentru a plăti și că filele CEC au fost lăsate ca și garanție, acest lucru rezultând, în opinia sa, atât din declarațiile administratorilor părților civile, cât și din împrejurarea că filele au fost lăsate în alb.
Cu privire la infracțiunea de fals, prevăzută de art. 290 Cod penal a solicitat să se constate că a intervenit prescripția specială, potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală.
Printr-o altă cerere subsidiară, a mai solicitat inculpata ca, în urma admiterii recursului, în cazul în care nu se va schimba încadrarea juridică a faptelor de înșelăciune, să se caseze hotărârile și în sensul achitării sale, în temeiul dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, sub aspectul comiterii infracțiunilor acestora, deoarece faptelor le-ar lipsi latura subiectivă, iar în cazul în care instanța de control judiciar nu va admite nici această cerere, să reține în favoarea sa circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. b, c și art. 76 Cod penal, cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special și neaplicării vreunui spor la pedeapsa rezultantă.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate de inculpată, cât și din oficiu, potrivit art. 385/6 alin. 2 Cod procedură penală și art. 385/14 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpată este nefondat și, în consecință, va fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, atât prima instanță, cât și instanța de apel, au reținut în moc corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatei pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de aceasta încadrarea juridică corespunzătoare.
Cât privește cererea inculpatei recurente, de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea de înșelăciune în cea prevăzută de art. 84 alin. 1 punctul 2 din Legea nr. 59/1934, curtea va reține că ne găsim în prezența acestei din urmă infracțiuni în cazul în care beneficiarului cecului are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras.
Contrar susținerilor inculpatei recurente, probele administrate în cauză, au demonstrat, fără putință de tăgadă, că aceasta nu a lăsat filele CEC drept garanție, elocvente în acest sens fiind declarațiile părților civile (fila 84-85; 159), ( filele 12-16; 87-88), (filele 190) care se coroborează cu depozițiile martorilor ( filele 202-207; 101) și ( filele 68; 126),dar și cu declarațiile inculpatei, care a recunoscut că a emis CEC-uri fără acoperire și că a falsificat copia ordinului de plată, adăugând cifre, toate cu scopul inducerii în eroare al părților civile.
În consecință, nu se poate proceda la schimbarea încadrării juridice date faptei, deoarece nu există elemente care să ducă la concluzia că aceasta ar corespunde unui alt model infracțional.
Nu poate fi primită apărarea inculpatei recurente nici vizând nulitatea urmăririi penale ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind începerea urmăririi penale, respectiv încălcarea dreptului său la apărare, în sensul că nu i s-ar fi adus la cunoștință noua învinuire, după schimbarea încadrării juridice a faptei, din cea prevăzută de art. 84 alin. 1 punctul 2 din Legea nr. 59/1934 în infracțiunea de înșelăciune.
Astfel, din actele de la dosar, rezultă că inculpatei i s-a prezentat materialul de urmărire penală în prezența apărătorului său, aceasta declarând că a luat cunoștință de materialul de urmărire penală, inclusiv de faptul că în cauză s-a schimbat încadrarea juridică a faptei, cu acea ocazie nici inculpata și nici apărătorul acesteia neinvocând, încălcarea vreunei norme legale sau a vreunui drept.
De altminteri, atât prima instanță, cât și cea de apel, au respins motivat această cerere a inculpatei.
Cu privire la cererea subsidiară, privind achitarea inculpatei, în temeiul dispozițiilor art. 11 punctul 2 litera "a" raportat la art. 10 litera "d" Cod procedură penală, de sub învinuirea comiterii celor trei infracțiuni de înșelăciune și a constatării intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale cu privire la infracțiunea de fals, curtea va reține că nici această cerere nu este întemeiată.
Astfel, potrivit alienatului 1 al art. 215 Cod penal, infracțiunea de înșelăciune constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, iar potrivit alineatului 4 al aceluiași articol, în emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificare nu există provizia necesară, în scopul de a obține un folos material injust, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului.
Nu se poate reține că inculpata nu a fost de rea-credință, întrucât din ansamblul materialului probator administrat în cauză, rezultă, în mod indubitabil, că le-a prezentat părților civile o situație neconformă cu realitatea pe care, dacă acestea ar fi cunoscut-o, nu ar fi derulat operațiunile comerciale, respectiv nu i-ar fi livrat marfa dacă ar fi avut cunoștință de faptul că societățile acesteia nu avea disponibil în cont sau erau în interdicție bancară.
Cât privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod penal și pentru care inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an închisoare, curtea va reține că pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Or, potrivit art. 122 raportat la art. 124 Cod penal, termenul de prescripție specială a răspunderii penale este în acest caz de 7 ani și 6 luni.
Cum fapta a fost comisă în data de 1 august 2002 (fila 157 din dosarul de urmărire penală), termenul de prescripție specială a răspunderii penale se împlinește în data de 31 ianuarie 2010, astfel că nici sub acest aspect recursul inculpatei nu este fondat.
În ceea ce privește cererea subsidiară privind reținerea în favoarea inculpatei a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal, curtea va reține că, într-adevăr, inculpata a dat dovadă de sinceritate, dar nu în totalitate și că, așa cum rezultă din actele de la dosar, aceasta a dat dovadă de perseverență infracțională, comițând, de-a lungul timpului, mai multe fapte, de aceeași natură( fila 327, 379-cazier judiciar).
Astfel fiind, nu se pot reține în favoarea inculpatei circumstanțele la care s-a făcut referire, de altminteri, atât pedepsele individuale ce i-au fost aplicate, cât și cea rezultată fiind just individualizate de instanțe și orientate spre minimul special prevăzut de lege.
Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatei corespunde, sub aspectul naturii și duratei ei, gravității faptei, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatei, dar și aptitudinii acesteia de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale.
Pentru considerentele ce preced, cum nu se constată nici din oficiu existența vreunui motiv de casare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpată, urmând ca aceasta să fie obligată, în baza art. 192 alin. 2 și art. 189 Cod procedură penală, să fie obligată la plata sumei de 1100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare în recurs (10 termene de judecată x 100 lei/termen), din care suma de 100 lei, onorariu pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului d e Justiție( fila 50, dosarul instanței de recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVA
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală.
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat de inculpata recurentă, domiciliată în O, str.- Al. - nr.23, --18,.17, județul B,împotriva deciziei penale nr.112/A din 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 1100 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu,va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ
Pronunțată în ședința publică azi, 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
decizie /03.02.2010
Judecător apel -
Judecător fond
AS/03.02.2010
2 ex.
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Țarcă Gabriela, Pătrăuș Mihaela
