Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 505/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.505/R/2009
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
INSTANȚA
Este compusă din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina Rodica JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
- - -JUDECĂTOR 3: Pușcaș
- -judecător
-grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul domiciliat în nr.28, Județul împotriva Deciziei penale nr.121/A din 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care s-a menținut în totul Sentința penală nr.72 din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect infracțiuni privind circulația pe drumurile publice (OUG 195/2002).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru inculpatul recurent lipsă, av. potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.5062/26.10.2009 emisă de Baroul d e Avocați
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului recurent nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, curtea consideră cauza lămurită, iar în baza art.385 ind.13 Cod procedură penală acordă cuvântul părților asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului și reapreciind probele de la dosar a redoza pedeapsa aplicată inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință a menține hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică. A arătat că starea de fapt nu se contestă, iar față de multitudinea faptelor apreciază că pedeapsa aplicată este corectă și just individualizată.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.72/2008 pronunțată de Judecătoria Oradeaa fost condamnat inculpatul și s-a dispus n baza art. 334.C.P.P. schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată în art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplic. art. 37 lit. b penal, text în baza căruia a fost condamnat la o pedeapsa de:
- 1 an 2 luni închisoare
S-a dispus descontopirea pedepsei rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sent. penală nr. 635/2007 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin dec. penală nr. 66/R/07.02.2008 a Curții de Apel Oradea în 2 pedepse de câte 1 an închisoare, pe care în baza art. 33 lit. a, 34 lit. b penal le-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an 2 luni închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 71 alin. 2. penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II și penal.
În baza art. 36 alin. 3. penal a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 13.03.2008 până la 21.10.2008.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 907/2007 din 11.02.2008 al Judecătoriei Oradea, emis în baza sent. penale nr. 365/2007 a judecătoriei Oradea șia dispus emiterea unui nou mandat conform dispozițiilor prezentei hotărâri.
În baza art. 189.C.P.P. a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Bas umei de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av., conform delegației nr. 2928 din 27.05.2008.
In baza art. 191 alin. 1. obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea din 20.05.2008 - dosar 5679/P/2006 s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale și trimiterea in judecată a inculpatului, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere, faptă prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, reținându-se că în data de 16.10.2006, inculpatul a condus pe DN 19, pe raza localității, dinspre O spre M, autoturismul marca cu nr. de înmatriculare -, fiind oprit pentru un control de rutină de către un echipaj al poliției rutiere, constatându-se cu prilejul cercetărilor că inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Inculpatul, interogat fiind în faza actelor premergătoare a recunoscut comiterea faptei.
Din conținutul dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
In data de 16.10.2006, în jurul orei 18,40, inculpatul a condus autoturismul marca 1310 cu nr. de înmatriculare - pe DN 19, pe raza localității, dinspre O spre M, fiind oprit la un moment dat de către un echipaj al Poliției rutiere pentru un control de rutină.
Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, astfel cum rezultă din adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B nr. 42312 din 12.12.2006 (fila 3 dosar ).
Audiat fiind în cursul cercetării judecătorești (fila 25), inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei.
Starea de fapt și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză: declarația de recunoaștere a inculpatului care se coroborează cu declarațiile martorilor și care au confirmat faptul că inculpatul a fost oprit de către un echipaj al Poliției Rutiere în timp de conducea un autoturism marca pe DN 19, pe raza loc., precum și cu adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B, prin care se atestă că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule (adresa nr. 42312 din 12.12.2006).
Fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice autoturismul marca cu nr. de înmatriculare Bh-05-, în condițiile în care nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, fapta prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplic. art. 37 lit. b penal, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 3 ani 2 luni închisoare aplicată prin sent. penală nr. 1177/22.06.2001 a Judecătoriei Oradea, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 04.12.2002 cu un rest neexecutat de 463 zile.
Întrucât în prezenta cauză inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, fără a i se reține starea de recidivă postexecutorie, instanța de fond în baza art. 334.C.P.P. a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată în art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplic. art. 37 lit. b penal, text în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 1 an 2 luni închisoare.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a ținut cont de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptelor comise, de împrejurările in care au fost comise faptele, de persoana inculpatului, de atitudinea sinceră a acestuia, dar și de perseverența inculpatului în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, precum și de starea de recidivă postexecutorie.
Față de cele reținute instanța de fond a apreciat că în cauză nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74. penal, întrucât atitudinea sinceră în fața instanței corespunde doar unui comportament normal în societate, fiind o conduită firească și nu una de natură să îl îndreptățească pe inculpat la un tratament sancționator mai ușor. Raportat la natura infracțiunii s-a reținut în sarcina inculpatului - infracțiune de pericol, precum și perseverența inculpatului în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, instanța a apreciat că atitudinea sinceră a acestuia nu impun reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c penal, întrucât aceste împrejurări pot doar constitui circumstanțe atenuante, nefiind obligatoriu să fie reținute astfel, iar, constatându-le, instanța nu a recunoscut în mod automat caracter ușurător.
Având în vedere cele de mai sus, instanța de fond a apreciat că în nici un caz nu se poate considera că fapta comisă nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Întrucât la data de 26.05.2006 inculpatul a mai comis 2 infracțiuni la regimul circulației, pentru care a fost condamnat definitiv prin sent. penală nr. 635/2007 a Judecătoriei Oradea la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare, infracțiunile fiind concurente cu cea din prezenta cauză, instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sent. penală nr. 635/2007 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin dec. penală nr. 66/R/07.02.2008 a Curții de Apel Oradea, în 2 pedepse de câte 1 an închisoare, pe care în baza art. 33 lit. a, 34 lit. b penal le-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an 2 luni închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 71 alin. 2. penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II și penal.
În baza art. 36 alin. 3. penal a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 13.03.2008 până la 21.10.2008.
A anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 907/2007 din 11.02.2008 al Judecătoriei Oradea, emis în baza sent. penale nr. 365/2007 a Judecătoriei Oradea și a dispus emiterea unui nou mandat conform dispozițiilor prezentei hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul criticând hotărârea apelata sub aspectul aprecierii gradului de pericol social al infracțiunii reținute, sustinandu-se ca s-ar fi impus achitarea sa în temeiul art. 11 alin. 2 raportat la art. 10 lit.1Cod de procedură penală. În subsidiar se învederează instanței de apel ca instanța de fost a greșit ca nu a reținut ca circumstanțe atenuate atitudinea de regret și recunoaștere a faptei, precum și împrejurarea ca nu au fost produse evenimente rutiere.
PrinDecizia penală nr.136 / din 20 mai 2009Tribunalul Bihor în baza art. 379 pct. 1 lit. b pr.pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 72/26.01.2009 pronunțată de Judecătoria Oradea, sentință ce a fost menținută în totul, obligând pe apelant să plătească suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, în limitele dispozițiilor art. 371 Cod de procedură penală, tribunalul a reținut că acesta este nefondat.
Starea de fapt a fost corect reținută, just argumentată în conformitate cu probele administrate în cauză, iar încadrarea juridică dată infracțiunii este corectă.
Inculpatul a condus autoturismul 1310 înmatriculat sub numărul - pe DN 19 dinspre O spre M, în condițiile în care nu poseda permis de conducere, fiind oprit în trafic de către un echipaj al politiei rutiere. Împrejurarea ca nu avea permis de conducere a fost stabilită prin verificările efectuate de către B, care prin adresa nr. 42312/12.12.2006 a comunicat organelor de urmărire penală că inculpatul nu figurează în evidența conducătorilor auto din județul B (fila 3 up). De altfel, nici inculpatul nu a pretins că posedă un astfel de permis ci a recunoscut atât cu ocazia luării primei declarații că a condus autoturismul fără a avea acest drept (fila 4 up), cât și în fața instanței de fond.
Însă atitudinii de recunoaștere a comiterii infracțiunii nu i se poate da relevanța pretinsă de inculpat, și anume, aceea a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c Cod de procedură penală. Potrivit acestui text legal, atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în față autorității sau comportarea sinceră în cursul procesului pot constitui circumstanțe atenuante. Ori, recunoașterea faptului de a fi condus nu dovedește deloc sinceritatea inculpatului câta vreme o altă poziție decât cea de recunoaștere, în raport cu surprinderea sa în trafic, în prezența martorilor asistenți, și comunicarea rezultatului verificărilor efectuate de către instituția competentă a ține evidența conducătorilor auto, ar fi avut doar un caracter evident absurd.
Astfel, instanța de fond a efectuat în mod temeinic operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei, în raport cu toate criteriile prevăzute de art. 72 alin. 1 Cod penal, apreciind în mod corect semnificația fiecărei împrejurări de fapt care ar fi putut releva gradul de pericol social al infracțiunii. S-a avut în vedere la stabilirea pedepsei atât atitudinea sa, cât și perseverența în comiterea acestui gen de infracțiuni, atât persoana cât și toate elementele de fapt care caracterizează infracțiunea, stabilindu-se pedeapsa închisorii orientată spre limita minimă prevăzută pentru această infracțiune.
Față de cele de mai sus, în baza art. 379 pct. 1 lit. b pr.pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 72/26.01.2009 pronunțată de Judecătoria Oradea, sentință ce a fost menținută în totul, obligând pe apelant să plătească suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul solicitând prin intermediul apărătorului său admiterea recursului și reapreciind probele de la dosar a redoza pedeapsa aplicată.
Curtea examinând hotărârea atât, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, combinate cu articolul 385 ind. 6 alin. 1 și 385 indice 7 aliniat 1 Cod procedură penală, apreciază că recursul inculpatului este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
Starea de fapt a fost bine reținută de instanța de fond și cea de apel, just argumentată și conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat fiind legală.
Astfel, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului, care a fost condamnat de prima instanță (soluție menținută și de instanța de apel) la o pedeapsă rezultantă de 1 an 2 luni închisoare cu articolul 71, 64 lit. a teza II-a și b Cod penal, iar ca modalitate de executare a pedepsei, s-a dispus privarea acestuia de libertate, pentru comiterea unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, constând în aceea că în data de 16 octombrie 2006 inculpatul a condus pe DN 19, pe raza localității, dinspre O spre M, autoturismul marca cu nr. de înmatriculare -, fiind oprit pentru un control de rutină de către un echipaj al poliției rutiere, constatându-se cu prilejul cercetărilor că inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
De menționat că, inculpatul recunoaște comiterea acestei infracțiuni, declarația acestuia coroborându-se cu declarațiile martorilor și precum și cu adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B prin care se atestă că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
În ceea ce privește recursul inculpatului Curtea apreciază că acesta este nefondat considerând că în cauză s-a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 72 Cod penal.
Astfel, potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea constată că, operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei astfel cum a fost realizată de prima instanță și menținută de instanța de apel corespunde gravității faptelor săvârșite de inculpat, gravitate care se evidențiază și prin examinarea tuturor datelor particulare ale cauzei, inclusiv a împrejurărilor care au precedat săvârșirea faptei și în raport de toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal urmărind a se asigura realizarea scopului preventiv, educativ al pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal.
În acest context având în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite de inculpat, natura infracțiunii reținute în sarcina acestuia - infracțiune de pericol, perseverența inculpatului în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, persoana sa, recidivist postexecutoriu, Curtea nu consideră a fi oportună o reducere a pedepsei cu atât mai mult cu cât instanța de fond la dozarea pedepsei a avut în vedere și atitudinea sinceră a inculpatului.
Față de cele ce preced, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr.121/A din 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o va menține în întregime.
Fiind în culpă procesuală va obliga pe recurent să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr.121/A din 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec. judecător
Jud.apel D -
Jud.fond - C
PC/HM
2 ex. din 24.11.2009
Președinte:Popovici Corina RodicaJudecători:Popovici Corina Rodica, Condrovici Adela, Pușcaș
