Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 526/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.526/
Ședința publică de la 24 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier - a
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de:
- inculpatul - domiciliat în Cernavodă,-, județul C;
- asiguratorulFONDUL PENTRU PROTECȚIA VICTIMELOR STRĂZII- cu sediul în B,--40 bis,
împotriva deciziei penale nr.190 din data de 8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.940 din data de 12.09.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.184 Cod penal și nr.OUG195/2002.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 17 septembrie 2009, fiind consemnate încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțat cauzei la data de 24 septembrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA -
Deliberând asupra apelului penal de față,
Prin sentința penală nr.940/din 12.09.2008 a Judecătoriei Constanța, n baza art. 79 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art 13 pen a fost condamnat inculpatul ( fiul lui și, ns. la 26.06.1974 în loc. Cernavodă, domiciliat în loc. Cernavodă,-,CNP -) la pedeapsa de 1an închisoare.
În baza art 81 al 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art 13 pen a condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art 184 al 2,4 pen a condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art 83 pen a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin sent. pen. nr. 2300/2004 a Judecătoriei Medgidia.
În baza art 33 lit a) și art 34 lit b)pen. a contopit pedepsele de 1 an închisoare, de 2 ani închisoare și de 6 luni închisoare, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adaugat pedeapsa de 6 luni închisoare ce a făcut obiectul sent. penale nr. 2300/2004, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de2 ani și 6 luni închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție conform art 57 pen.
În baza art 71 pen s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din intervalul 07.09-08.09.2005.
În baza art 14 și 346 pr.pen a fost obligat inculpatul, alături de asigurătorul Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, la plata următoarelor sume de bani:
- 810 lei în favoarea părții civile Spitalul Clinic de Urgență C cu titlu de daune materiale.
- 3471,62 lei în favoarea părții civile Spitalul de Ortopedie și Sud cu titlu de daune materiale.
S-a luat act că partea vătămată nu a formulat pretenții civile.
Potrivit art. 191 pr.pen a fost obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentința penală prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
n ziua de 07.09.2005, în intervalul orar 8,00 - 13,30, inculpatul s-a aflat în barul " CLUB" aparținând SC "" SRL C, situat pe str. -,( cartierul km. 4/5), unde a consumat cca 400 ml whisky, aspect ce a rezultat din declarațiile barmanului de serviciu, care 1-a servit pe inculpat cu băuturi alcoolice, cât și din declarațiile inculpatului, date în fața organelor de poliție, procurorului și instanței de judecată, pe parcursul urmăririi penale.
În jurul orei 13.30, inculpatul a ajuns în stare avansată de ebrietate și a provocat scandal public în local, fapt ce 1-a determinat pe martorul să-1 contacteze telefonic pe prietenul inculpatului, - și să-i solicite acestuia să se deplaseze la bar pentru a-1 conduce pe inculpat la domiciliul său, apelul martorului fiind urmat și de solicitarea telefonică a inculpatului, adresată prietenului său în același sens.
Martorul - s-a deplasat de îndată la barul " CLUB", unde se afla inculpatul, deplasarea fiind realizată cu autoturismul marca "FORD MONDEO", de culoare roșie, înmatriculat sub nr. NW 616, autoturism care, potrivit declarațiilor sus-numitului, îi aparținea inculpatului, martorul obișnuind doar să conducă acest autovehicul, la solicitarea inculpatului, al cărui permis de conducere fusese reținut de către organele de poliție încă de la data de 13.12.2002.
Ajungând în dreptul localului, martorul - a coborât din autoturism, lăsând cheile în contact, și a intrat în bar, cu intenția de a-1 determina pe inculpat să-1 însoțească și de a-1 conduce apoi la domiciliu, respectiv în orașul Cernavodă. Inculpatul, aflat în stare de ebrietate, i-a solicitat martorului să îl aștepte, iar martorul s-a așezat la o masă, comandându-și o cafea; inculpatul a ieșit din local și a pus în mișcare autoturismul marca "FORD MONDEO" înmatriculat sub nr. NW 616, împrejurare remarcată de către martorii, și -.
Martorul - s-a deplasat spre cea mai apropiată stație de taximetre și, urcându-se într-un taxi, a pornit în urmărirea inculpatului, deplasându-se înspre b-dul - -.
Intre timp, inculpatul, conducând autoturismul menționat și circulând pe a doua a carosabilului, s-a apropiat de marcajul pietonal situat la intersecția b-dului - - cu -, în dreptul Policlinicii "".
Deși pe întâi a părții carosabile circula un autocamion care, parțial, îi obtura vizibilitatea și deși observase că, pe trecerea de pietoni, dinspre partea dreaptă a direcției sale de deplasare, se angajase în traversare partea vătămată, în vârstă de 68 ani, care purta un câine în lesă, inculpatul nu a redus corespunzător viteza de deplasare a autoturismului pe care îl conducea și, sesizând cu întârziere apariția stării de pericol, a acționat sistemul de frânare concomitent cu realizarea unei manevre de virare spre șinele de tramvai, fără a reuși însă să evite lovirea pietonului, pe care 1-a acroșat cu partea laterală dreapta a autovehiculului, victima fiind inițial aruncată pe, lovindu-se de parbriz, iar în final fiind proiectată pe carosabil.
Producerea accidentului de circulație a fost observată atât de către martorii, și, care au participat ulterior, în calitate de martori asistenți, la efectuarea cercetării la fața locului, cât și de către martorii și, aflați în apropierea locului faptei, precum și de către martorul -, sosit la fata locului în urma inculpatului.
In declarațiile date pe parcursul procesului penal, acești martori au învederat unanim aceeași manieră de derulare a evenimentului rutier și au precizat că, după lovirea victimei, șoferul autoturismului implicat în accident nu a coborât din autovehicul, ci a efectuat o manevră de virare spre dreapta, pentru a evita pietonul căzut pe carosabil, după care a părăsit locul accidentului, deși martorul, prezent la fața locului, a încercat să-1 oprească punându-se în fața mașinii pentru a-l determina pe inculpat să oprească.
După ce a reușit astfel să se îndepărteze de la locul faptei, inculpatul a mai parcurs o distanță relativ scurtă, de circa 500 metri, după care a abandonat autoturismul pe strada - -, continuându-și apoi deplasarea pe jos, până la un bar aparținând SC "" SRL C, situat în cartierul Viile Noi, unde, în prezența barmanei de serviciu și a martorului, 1-a apelat telefonic pe tatăl său, relatându-i faptul că se face vinovat de producerea unui accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a unei persoane și solicitându-i să se întâlnească neîntârziat în C, în localul mai sus menționat.
Ajungând în barul indicat, numitul s-a întâlnit cu fiul său, inculpatul și, de comun acord, au hotărât să se prezinte în fața organelor de poliție, pentru ca inculpatul să recunoască împrejurarea că este autorul accidentului de circulație produs în ziua respectivă.
Inculpatul și tatăl său s-au deplasat la sediul Poliției mun. M, prilej cu care a fost încheiat, în ziua de 07.09.2005, ora 17.00, un proces - verbal în cuprinsul căruia au fost inserate declarațiile inculpatului privind împrejurările producerii accidentului de circulație, după care făptuitorul a fost testat cu aparatul alcootest, din diagrama testului nr. 00252, efectuat în ziua menționată, ora 16.52, reieșind că nivelul concentrației de alcool pur în aerul expirat era de 0,87 mg./
Inculpatul a fost condus la Spitalul
Municipal M, unde i-au fost recoltate două probe biologice de sânge, la
interval de o oră, și a fost examinat clinic în vederea determinării gradului de
intoxicație etilică.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 1784 - 1785, emis de Laboratorul de al Județean C la 07.09.2005, a rezultat că, la ora recoltării probelor biologice, respectiv la ora 17.00, inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,40 grame %o, iar la ora 18,00 nivelul alcoolemiei era de 1,20 grame %o, curba intoxicației etilice aflându-se deci în etapa descendentă.
Martorii aflați la locul producerii accidentului de circulație au procedat la sesizarea telefonică a Serviciului Poliției Rutiere, precum și a Serviciului de Salvare din cadrul Spitalului Clinic de Urgență Județean C, victima fiind transportată de îndată cu o ambulanță la instituția sanitară menționată, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale în regim de urgență și i-au fost recoltate probe biologice de sânge în vederea determinării nivelului de îmbibație alcoolică; potrivit buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 1786, eliberat de Laboratorul de al Județean C la data de 07.09.2005 a reieșit că, la ora 14,35, partea vătămată nu se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Precum rezultă din documentele medicale atașate dosarului cauzei, numitul a fost internat în perioada 07 - 12.09.2005, în cadrul Secției Ortopedie a Spitalului Clinic de Urgență Județean C, cu diagnosticul: " de bazin cu fractură acetabulară și ram ischio - pubian stâng", după 72 ore de la producerea accidentului diagnosticul stabilit victimei fiind " hemibazin stâng cu fractură aripă iliacă.
ilioischiopubiană dreapta. cominutivă instabilă cotii stâng. cap femural". În perioadele 12.09. 14.10.2005 și, respectiv, 17.11. - 01.12.2005, partea vătămată a fost internată la. Sud, cu diagnosticul: " intens cominutivă transcotilidiană stânga. aripă iliacă stânga".
Din concluziile raportului de constatare medico - legală nr. 387/AC, eliberat de către Județean C la data de 20.01.2006, rezultă că leziunile traumatice suferite de către partea vătămată au fost produse la data de 07.09.2005, prin lovire cu și de corpuri dure, acestea necesitând pentru vindecare un număr de 120 zile de îngrijiri medicale.
La fața locului au sosit de îndată lucrătorii din cadrul Serviciului Poliției Rutiere al Inspectoratul Județean de Poliție C, care, în prezența martorilor asistenți, și, au procedat, în lipsa conducătorului auto și a autovehiculului implicat în producerea accidentului, la efectuarea unei cercetări a locului faptei, la întocmirea unei schițe a locului accidentului, precum și la executarea de fotografii judiciare, activități procedurale ce au fost consemnate în mod detaliat în conținutul procesului - verbal încheiat cu acest prilej la data de 07.09.2005, ora 14.10.
În partea finală procesului verbal au fost menționate declarațiile martorului -, care, fiind prezent la fața locului, le-a făcut cunoscută lucrătorilor de poliție identitatea autorului accidentului de circulație, respectiv a inculpatului, și care a indicat tipul, marca și numărul de înmatriculare ale autoturismului pe care îl conducea inculpatul.
În jurul orei 18.20, în prezența martorilor asistenți și, lucrătorii de poliție au reușit să depisteze autoturismul marca "FORD MONDEO", de culoare roșie, având numerele de înmatriculare NW 616, care fusese abandonat de către inculpat în apropierea locului accidentului, respectiv pe strada - -,.
Din procesul - verbal întocmit cu acest prilej, precum și din fotografiile judiciare efectuate, în momentul identificării,rezultă că autoturismul menționat prezenta urme de avarii în partea din față, respectiv lampa de semnalizare din partea față era spartă, parbrizul era crăpat în zona centrală, iar lamela ștergătorului din partea era îndoită, de protecție și motorului prezentând în numeroase locuri urme de exfoliere a vopselei. În torpedoul autoturismului au fost găsite documentele de identitate ale martorului - și ale cetățeanului, mai multe cărți de credit, precum și actele de identitate ale autovehiculului.
După ce, în cursul zilei de 07.09.2005, inculpatul s-a prezentat în fața lucrătorilor din cadrul Poliției mun. M și a recunoscut faptul că este autorul accidentului de circulație petrecut pe bd. - - din C, acesta a indicat organelor de cercetare penală locul în care a aruncat cheile de contact ale autoturismului marca "FORD MONDEO" pe care îl conducea în momentul producerii evenimentului rutier.
În cursul aceleiași zile, în jurul orei 20.00, în prezența martorului asistent -, inculpatul a condus organele de poliție pe str.- din C, în apropierea intersecției cu bd. - -, unde, în spatele unui gard, a fost găsită cheia de contact a autovehiculului mai sus menționat, cu acest prilej fiind întocmit un proces - verbal și fiind efectuate fotografii judiciare (filele 121 - 123 din p).
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică de către expertul tehnic autorizat, dr. ing. - iar din concluziile raportului nr. 15 din 04.01.2007, a reieșit că, în momentul pătrunderii victimei pe a doua a carosabilului, pe care circula autoturismul condus de către inculpat, acesta din urmă se deplasa cu o viteză de 32 km./h, valoare determinată prin calcul analitic, avându-se în vedere lungimea urmelor de frânare identificate la fața locului, respectiv 6 metri. S-a apreciat că evenimentul rutier ar fi putut fi evitat de către inculpat, în condițiile în care acesta s-ar fi deplasat cu o viteză de 20 km./, obligația reducerii vitezei în situațiile în care conducătorul auto prevede existența unui pericol fiind reglementată de disp. art. 158 lit. m din Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Situația de fapt astfel reținută a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă:declarațiile martorilor,-(martori asistenți la depistarea autoturismului de culoare roșie, marca "FORD MONDEO", cu nr. de înmatriculare NW 616, care fusese abandonat de către inculpat în apropierea locului accidentului, (barman la barul Club, (martoră care l-a observat pe inculpat ieșind din barul și urcând la volanul unei mașini de culoare roșie cu nr NW 616,în data de 7.09.2005, în jurul orei 13.55),,,și-;procesul - verbal de cercetare la fața locului,schițalocului accidentului și planșa fotografică;procesul - verbal întocmit cu ocazia identificăriiautoturismului abandonat de către inculpat și planșa fotografică;procesul - verbal de consemnare a declarației inculpatului privind recunoașterea săvârșirii faptelor;procesele - verbaleîntocmite de către organele de poliție la Spitalul Clinic de Urgență Județean C privind starea clinică a victimei și internarea acesteia în cadrul Secției Ortopedie;declarațiile părții vătămate;raportul de constatare medico - legalănr. 387/AC, emis de Județean C la data de 20.01.2006 privind leziunile suferite de către victimă;proces - verbalde recoltare a probelor biologice de sânge de la partea vătămată;buletinul de analiză toxicologică - alcoolemienr. 1786 din 07.09.2005, eliberat de Județean Constanta;diagrama alcotestuluinr. 00252 din data de 07.09.2005 privind nivelul concentrației de alcool pur în aerul expirat de către inculpat;procesul - verbalde recoltare a probelor biologice de sânge de la inculpat;buletinul de examinareclinică însoțitor al recoltării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică a inculpatului;buletinul de analiză toxicologică - alcoolemienr. 1784 - 1785 din 07.09.2005, eliberat de Județean Constanta;fișa de diagnosticareși raportul de control tehnic privind autoturismul implicat în producerea accidentului; cartea de identitate a autoturismului marca "FORD MONDEO", înmatriculat sub nr. NW 616, în limba ă și traducerea legalizată a acesteia în limba română;procesul - verbal de conducereîn terena inculpatului la locul în care acesta a aruncat cheile de contact ale autoturismului, ulterior producerii accidentului și planșa fotografică;raportul de expertizătehnicănr. 15 din data de 04.01.2007, potrivit căruia inculpatul a încălcat prev. art. 158 lit. m din Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Prima instanță a reținut că inculpatul a avut culpă exclusivă în producerea accidentului rutier.
Împotriva sentinței penale menționate în termen legal a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1)S-a solicitat prin apărător, în baza art.332 pr.pen. restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale pentru nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la sesizarea instanței și cele privind competența după materie.
S-a susținut că instanța nu a fost legal sesizată potrivit art. 300 al.1,2 pr.pen. iar rechizitoriul a fost întocmit la data de 22.03.2007 de către un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța având mențiunea "verificat" și nu cuprinde mențiunea "verificat pentru legalitate și temeinicie", ceea ce impune restituirea cauzei la procuror, în referire și la Decizia nr.9/2008 a de admitere a recursului în interesul legii.
2)S-a mai susținut că sesizarea instanței s-a dispus printr-un rechizitoriu întocmit de către un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța în condițiile în care supravegherea urmăririi penale precum și prezentarea materialului de urmărire penală au fost efectuate de un procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, având în vedere natura infracțiunilor, fiind de competența acestuia conforma art. 209 al.4 pr.pen. Întrucât actul de sesizare a fost întocmit de către un procuror necompetent, s-a solicitat trimiterea cauzei la organul de urmărire penală competent.
3)Pe fondul cauzei, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea modalității de executare a pedepsei prin aplicarea disp.art.86 al.1 pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fie executarea pedepsei la locul de muncă conform disp.art.86 ind.7 pen. prin reținerea circumstanțelor personale, conduita bună a inculpatului, care s-a preocupat de victimă, a participat material, a achitat cheltuielile de spitalizare.
În contextul acestui motiv de apel s-a mai solicitat a se înlătura disp.art.71 pen. in ref. la art.64 lit.a)pen. și să i se atragă atenția inculpatului cu privire la obligațiile prevăzute de disp.art.863sau 869pen. a se constata prejudiciul recuperat și a se înlătura obligația acestuia la plata despăgubirilor civile către unitățile sanitare.
În exercitarea controlului judiciar, prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu potrivit art.371 al.2 pr.pen.și art.378 al,1 pr.pen. în considerarea efectului devolutiv al acestei căi de atac, reexaminând actele și lucrările dosarului, instanța de apel a constat că apelul declarat de către inculpat este întemeiat sub aspectul achitării despăgubirilor civile către părțile civile unități sanitare.
În raport de materialul probator administrat în cursul procesului penal, în considerarea și a disp.art.63 al.2 pr.pen. și art.287 al.2 pr.pen. s-a constatat că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, încadrarea juridică corespunzătoare cât și vinovăția inculpatului în comiterea faptelor reținute în sarcina sa, realizând și o justă individualizare a pedepselor aplicate, prin analizarea criteriilor prevăzute de art.72 pen.
1)Referitor la primul motiv de apel, s-a constată că instanța de fond a fost legal sesizată cu rechizitoriu și nu se impune conform art.332 pr.pen. restituirea cauzei la pachet.
Rechizitoriul nr.205/P/2007 din data de 22.03.2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța respectă cerințele textului de lege prevăzut de art.264 pr.pen.(astfel cum a fost modificat prin art.I pct.17 din OUG nr.60/2006)și anume a fostverificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către prim-procurorul Parchetului care a semnat pentru verificare și aplicat ștampila instituției.
La data la care Judecătoria Constanțaa fost sesizată cu acest rechizitoriu,și anume la data de 28 martie 2007,actul de sesizare îndeplinea cerințele legale.
De altfel legea procesual penală nu prevede în mod expres forma pe care trebuie să o îmbrace actul procesual al verificării legalității și temeiniciei rechizitoriului,astfel că se apreciază că sunt satisfăcute cerințele prevăzute de textul art.264 pr.pen.fiind îndeplinită procedura de verificare.rezultând fără echivoc actul de verificare.
Pe de altă parte, trebuie observat că la prima instanță acest aspect nici nu a fost invocat conform art.300 al.1 pr.pen.privind constatarea neregularității actului de sesizare.
2)În ceea ce privește cel de-al doilea motiv pentru care s-a solicitat restituirea cauzei la procuror conform art.-332 pr.pen.se constată că nici acest motiv nu este justificat.
Potrivit art.209 al.41lit.-d)pr.pen. procurorii din cadrul Parchetelor ierarhic superioare pot prelua în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competența Parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziția conducătorului Parchetului ierarhic superior când urmărirea penală este împiedicată sau îngreunată datorită complexității cauzei ori altor împrejurări obiective, cu acordul procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
Se constată că la dosar există referatul din data de 05.02.2007 a procurorului -, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța prin care acesta a apreciat că urmărirea penală poate fi efectuată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, având în vedere complexitatea cauzei precum și volumul mare de dosare aflate în lucru pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, ocazie cu care procurorul și-a exprimat acordul privind preluarea cauzei de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța în vederea efectuării urmăririi penale(fila nr.1 )
La dosarul cauzei se constată a exista și dispoziția nr.205/P/2007 din data de 07.02.2007 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța (fila nr.2u.p. )prin care acesta conform art.209 al.41pr.pen. a desemnat pe d-na procuror să soluționeze dosarul privind pe inculpatul cercetat pentru infracțiunile prev-de art.184 al.2,4 pen.ș-potrivit acordului exprimat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța.
Preluarea dosarului de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanțas -a făcut cu respectarea dispozițiilor art.209 al.41pr.pen.atât pe fondul cauzei cât și din punct de vedere formal, procedural, neputându-se reține existența vreunui motiv de nulitate absolută în sensul art.197 al.2 pr.pen.
De altfel prezentarea materialului de urmărire penală inculpatului s-a făcut la data de 14.03.2007de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța
3)a)Pe fondul cauzei s-a solicitat de către inculpat, prin apărător, în cadrul operațiunii de individualizare a pedepsei, schimbarea modalității de executare în sensul aplicării disp.art.861pen. art.867pen.
Prin hotărârea atacată s-a dispus în baza art.83 pen.revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr.2300/2004 a Judecătoriei Medgidia,și adăugarea acesteia, pedepsei rezultante,stabilindu-se pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
Potrivit practicii recente statornicite de Înalta Curte de casație și Justiție -Secția Penală (Decizia nr.212/din 22.01,2008)revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii este obligatorie, conform art. 83 al. 1. pen. dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune intenționată pentru care s-a pronunțat o hotărâre de condamnare. În acest caz, instanța nu poate dispune o nouă suspendare condiționată a executării pedepsei, indiferent dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 81 al. 1 lit. b) pen.privind durata pedepsei aplicate pentru infracțiunea anterioară, întrucât, potrivit art. 83 alin. 3)pen. numai dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă - nu și atunci când aceasta este săvârșită cu intenție - instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar revocarea primei suspendări nu mai are loc.
Deși în cauză ar fi îndeplinite cerințele prevăzute de art.861al.1 lit.b)pen.sau de art.867al.1 lit.b)pen, întrucât prima instanță a dispus în baza art.83 pen.revocarea beneficiului suspendării condiționate privind pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sent.penală nr..2300/2004 a Judecătoriei Medgidia, inculpatul nu mai are vocație la beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art.81 pen. sau la beneficiul suspendării executării pedepsei sub supraveghere prev.de art.861pen. ori la executarea pedepsei la locul de muncă în condițiile art.867pen.
Art. 83 pen. reglementează situația revocării suspendării condiționate a executării unei pedepse, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o hotărâre de condamnare. În această situație, revocarea suspendării condiționate este obligatorie, indiferent de durata pedepsei suspendate.
Potrivit aceluiași text, pedeapsa a cărei suspendare a fost revocată, nu se contopește, ci se execută alăturat de pedeapsa aplicată pentru cea de-a doua infracțiune.
Obligativitatea revocării suspendării condiționate exclude posibilitatea aplicării art. 81 al. 1 lit. b) pen.(art.861lit.b)pen.sau art. art.867al.1 lit.b)pen) chiar dacă pedeapsa a cărei suspendare se revocă nu este mai mare de 6 luni. Acceptând această posibilitate solicitată de către inculpat, ar însemna să se dispună oad oua suspendare pentru aceeași pedeapsă.
Dacă legiuitorul ar fi înțeles să reglementeze și o astfel de situație, ar fi prevăzut-o expres, așa cum a făcut în art. 83 al. 3. pen. potrivit căruia în cazul în care infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei, chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.
Deoarece pe lângă infracțiunea comisă din culpă -și anume cea de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 al.2,4 pen-inculpatul a mai săvârșit și două infracțiuni cu intenție-prevăzute de art.79 al.1 din OUG nr.195/2002 și de art.81 al.1 din OUG nr.195/2002-acesta nu mai are vocație la beneficiul prevăzut de art.81 pen.sau,de art.861pen. sau de art.867pen. pedeapsa ulterioară aplicată urmând a fi executată doar cu privare de libertate.
b)Nu pot fi înlăturate disp.art.71 pen. în referire la art.64 pen. precum s-a solicitat în apelul declarat, având în vedere că potrivit art.71 al.2 pen. condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a)-c)pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă,cu limitările și în raport de criteriile prevăzute de art.71 al.3 pen.
Aceste dispoziții privind aplicarea pedepselor accesorii sunt incidente indiferent de modalitatea de executare a pedepsei închisorii.
Hotărârea primei instanțe a fost modificată în privința despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul în solidar cu asiguratorul Asociația Fondului Protecției Victimelor Străzii către părțile civile unități sanitare.
În faza de apel inculpatul a depus la dosar în original chitanța nr.-/din 18.03.2009 eliberată de către Spitalul Clinic Județean de Urgență C pe numele său, cu care a făcut dovada că a achitat suma de 810 lei cheltuieli de spitalizare și respectiv în original chitanța nr.- din 07.11.2005 cu care a făcut dovada că a achitat suma de 2793,60 lei cheltuieli de spitalizare pentru victima (pentru perioada 12.09.2005-14.10.2005)către Spitalul de Ortopedie, și Recuperare Sud.
Față de aceste acte doveditoare, instanța de apel a constatat că prejudiciul cauzat părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Caf ost recuperat, iar față de partea civilă Spitalul de Ortopedie, și Recuperare Sud a constatat recuperat în parte prejudiciul produs.
Pentru considerentele arătate, în baza art.379 pct.2 lit.a)pr.pen. s-a admis apelul declarat de apelantul inculpat, împotriva sentinței penale nr.940/din 12.09.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța, s- desființat sentința penală apelată și, rejudecând cauza, s-a dispus reducerea cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul alături de asiguratorul Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, către partea civilă Spitalul de Ortopedie și Sud, cu titlu de daune materiale de la suma de 3.471,62 lei la suma de 678,02 lei, s- constatat recuperat prejudiciul cauzat părții civile Spitalul Clinic de Urgență C, prin achitarea de către inculpat a sumei de 810 lei, daune materiale și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul, atât în motivele scrise de recurs cât și în concluziile orale dezvoltate prin apărător în fața instanței de recurs, s-a arătat că motivele de recurs se întemeiază pe dispozițiile art.3859pct.(1), (2) și (14) Cod procedură penală. Cu privire la primele două motive de recurs, referitoare la competența materială, consideră că în mod greșit instanța a reținut că Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanțaa preluat cu respectarea art.209 alin.(41) lit.d) Cod procedură penală, această cauză pentru că era complexă, în condițiile în care preluarea se face după prezentarea materialului de urmărire penală, ori singurul act care mai era de efectuat era întocmirea rechizitoriului. Pe cale de consecință, consideră că se impunea restituirea cauzei la Parchet.
Cu privire la nelegala sesizare instanța a considerat că nu există o normă specială care să stabilească o anumită formulă din punct de vedere al sesizării și că aceasta trebuia efectuată la prima zi de înfățișare și nu în apel. Solicită a se observa că modificarea dispozițiilor art. 264 Cod procedură penală s-a făcut prin Legea nr.356/2006, OUG nr.60/2006, rechizitoriul a fost întocmit în martie 2007, astfel încât, aceste dispoziții erau în vigoare, forma este foarte clară, verificată din punct de vedere al legalității și temeiniciei, nu există îndoială, iar potrivit art.300 Cod procedură penală, instanța este obligată să verifice legala sesizare a instanței.
Pe fondul cauzei, motivul vizează individualizarea pedepsei, respectiv modalitatea de executare. Instanța a considerat că în condițiile în care a existat o suspendare pentru o pedeapsă de 6 luni închisoare a considerat că s-a solicitat contopirea, ori a solicitat revocarea, adăugarea la pedeapsa actuală, dar în același timp raportat la circumstanțele personale să se facă aplicarea dispozițiilor art.861și art.867Cod penal conform acceptului societății verificat la Registrul comerțului. Instanța consideră că o astfel de normă nu este prevăzută în lege, dar în același timp există o excepție în sensul că nu se poate acorda suspendarea sub supraveghere sau executarea la locul de muncă dacă anterior inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă mai mare de 1 an închisoare. Ori, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă sub un an închisoare, ca atare instanța de recurs, examinând să aprecieze circumstanțele personale ale inculpatului, conduita bună în toată perioada procedurii, atitudinea avută după săvârșirea faptei, în sensul că a acordat ajutor părții vătămate a achitat prejudiciile unităților spitalicești, are un loc de muncă, o familie. Consideră că în aceste condiții scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate prin aplicarea unuia dintre cele două texte de lege, respectiv art.861sau art.867Cod penal.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecând, să se dispună o altă modalitate de executare a pedepsei și să fie înlăturate dispozițiile art.71 în referire la art.64 Cod penal și să fie menținute celelalte dispoziții.
Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, în motivele scrise de recurs, a arătat, în esență, sub un prim aspect că aceasta nu are calitate de asigurător, cum greșit au reținut cele două instanțe, astfel că trebuia să fie obligat în calitate de garant și nu alături de către inculpat, iar sub al doilea aspect că în mod greșit a fost obligată alături de inculpat și la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul de Ortopedie și Sud, având în vedere prevederile art. 5 alin.4 din Normele puse în aplicare prin Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.-/2006, potrivit cărora "nici o entitate care a compensat în orice fel persoanele păgubite sau a oferit servicii în legătură cu prejudiciile suferite, nu are dreptul să solicite de la Fond recuperarea cheltuielilor efectuate". S-a apreciat că unitățile spitalicești care au prestat servicii medicale pot recupera cheltuielile efectuate direct de la persoana vinovată,fără însă a beneficia de garanția Fondului.
Curtea, examinând decizia recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, în limitele prevăzute de art.3856alin. 1 și 2.C.P.P. constată că recursurile declarate sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În privința primei critici, privind încălcarea normelor de competență materială ca urmare a preluării și soluționării cauzei de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța cu nerespectarea întocmai a dispozițiilor art.209 alin.(41) lit.d) Cod procedură penală, curtea observă că prin Decizia nr.1058/14.11.2007 a Curții Constituționale, s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 209 alin. 41lit. a),b),c) și d). Curtea Constituțională a constatat că reglementarea de, principiu, a posibilităților procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic superioare de a prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare, răspunde unor exigențe ce vizează asigurarea unui cadru legislativ care să permită funcționarea eficientă a activităților de urmărire penală și dă expresie principiului controlului ierarhic potrivit căruia procurorii își desfășoară activitatea, consacrat de art. 132 alin. 1 din Constituție. S-a constatat de C că restrângerea posibilității procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic superioare de a prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare, realizată prin dispozițiile art. 209 alin. 41lit. a),b),c) și d), încalcă, în mod vădit, prevederile art. 132 alin. 1 din Constituție. Reglementarea, cu caracter strict și limitativ, a unor situații în care cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare pot fi preluate, în vederea efectuării urmăririi penale, de către procurori din cadrul parchetelor ierarhic superioare restrânge în mod nejustificat competența acestora din urmă, cu consecința încălcării principiilor care guvernează activitatea Ministerului Public.
Prin urmare, această critică formulată de inculpat, în condițiile declarării neconstituționalității dispozițiilor art. 209 alin.(41) lit. a)-d) Cod procedură penală și a considerentelor reținute, este vădit nefondată.
Referitor la critica vizând modalitatea în care a fost verificat actul de sesizare de prim-procurorul parchetului și solicitarea de a fi restituită cauza la procuror pentru acest motiv, curtea reține că, potrivit prevederilor art. 300. proc. pen. instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare, iar când constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii și neregularitatea nu poate fi înlăturată, dosarul se restituie organului de urmărire penală în vederea refacerii actului de sesizare.
În cazul în care rechizitoriul, ca act de sesizare a instanței, cuprinde toate elementele prevăzute în art. 263. proc. pen. și nu prezintă nicio neregularitate care să impună refacerea acestuia, instanța nu poate dispune restituirea cauzei la procuror. În acest sens este și decizia penală nr.13/08.2007 a ÎCCJ.
În cauză, așa cum corect a reținut instanța de apel, actul de sesizare a instanței, cuprinde toate elementele prevăzute în art. 263. proc. pen. Acest act cuprinde pe prima pagină, sub semnătură și ștampilă, mențiunea "Verificat".
Conform dispozițiilor art. 264 Cod procedură penală, astfel cum au fost modificate prin art. I pct.17 din OUG nr.60/2006, rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului.
Acest text de lege nu prevede, în mod expres, o anumită formă pe care trebuie să o îmbrace actul procesual al verificării legalității și temeiniciei rechizitoriului, fapt ce a condus la o practică sub acest aspect.
Astfel, unele instanțe au considerat că, în asemenea situații, verificarea legalității și temeiniciei rechizitoriului se presupune efectuată în cazul în care acesta nu a fost infirmat, pentru realizarea condițiilor instituite de art. 264 alin. 3 din Codul d e procedură penală fiind suficientă semnătura procurorului ierarhic superior pe adresa de înaintare a dosarului către instanța competentă.
Alte instanțe, dimpotrivă, s-au pronunțat în sensul că verificarea rechizitoriului sub aspectul legalității și temeiniciei, conform art. 264 alin. 3 din Codul d e procedură penală, trebuie concretizată în mențiune expresă, apreciind că semnarea adresei de înaintare a dosarului de către procurorul ierarhic superior nu poate presupune îndeplinirea obligației instituite de acest text de lege.
În vederea interpretării unitare a legii, ÎCCJ- Secțiile Unite, prin Decizia nr. 9/2008, publicată în nr.831/10.12.2008, a dmis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a decis că dispozițiile art. 264 alin. 3 din Codul d e procedură penală se interpretează în sensul că, rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei". Această decizie este obligatorie pentru instanțe, conform art. 4142, numai de la publicarea în Monitorul Oficial.
Ca atare, având în vedere că rechizitoriul nr. 205/P/2007 a fost întocmit la data de 22.03.2007, cu mult timp înaintea publicării deciziei sus-menționate, nu poate fi invocată incidența acestei decizii în speță.
Pe de altă parte, se observă că rechizitoriul sus-menționat a fost verificat, actul procesual al verificării legalității și temeiniciei rechizitoriului fiind concretizat în mențiune expresă făcută pe prima pagină, sub semnătura și parafa prim-procurorului.
În concluzie, critica inculpatului este nefondată și sub acest aspect.
În ceea ce privește cererea privind schimbarea modalității de executare a pedepsei prin aplicarea disp.art.86 al.1 pen. pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fie executarea pedepsei la locul de muncă conform disp.art.86 ind.7 pen. prin reținerea circumstanțelor personale, conduita bună a inculpatului, care s-a preocupat de victimă, a participat material, a achitat cheltuielile de spitalizare, curtea constată că această cerere este nefondată, având în vedere datele privind persoana inculpatului, cu referire expresă la condamnarea anterioară pentru care sunt incidente dispozițiile art. 83.Cod Penal
Prin hotărârea primei instanțe, în mod corect, s-a dispus în baza art.83 pen. revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr.2300/2004 a Judecătoriei Medgidia,și adăugarea acesteia, pedepsei rezultante, stabilindu-se pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
Conform art. 83 al. 1. pen. revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii este obligatorie, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune intenționată pentru care s-a pronunțat o hotărâre de condamnare. În acest caz, instanța nu poate să nu revoce suspendarea și nici să dispună o nouă suspendare condiționată a executării pedepsei, indiferent dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 81 al. 1 lit. b) pen. privind durata pedepsei aplicate pentru infracțiunea anterioară, întrucât, potrivit art. 83 alin. 3) pen. numai dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă - nu și atunci când aceasta este săvârșită cu intenție - instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar revocarea primei suspendări nu mai are loc.
Deși în cauză este îndeplinită cerința prevăzută de art.861al.1 lit.b) pen. sau de art.867al.1 lit.b)pen, referitoare la cuantumul pedepsei la care a fost a fost anterior condamnat inculpatul, trebuie însă observat că această pedeapsă urmează să se execute prin aplicarea dispozițiilor art.83 pen. Or, prin revocarea beneficiului suspendării condiționate pentru pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sent.penală nr..2300/2004 a Judecătoriei Medgidia, inculpatul nu mai are vocație la beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art.81 pen. sau la beneficiul suspendării executării pedepsei sub supraveghere prev. de art.861pen. ori la executarea pedepsei la locul de muncă în condițiile art.867pen.
Obligativitatea revocării suspendării condiționate exclude posibilitatea aplicării art. 81.pen. art.861pen.sau art. art.867, chiar dacă pedeapsa a cărei suspendare se revocă nu este mai mare de 6 luni. Acceptând această posibilitate solicitată de către inculpat, ar însemna să se dispună oad oua suspendare pentru aceeași pedeapsă.
Dacă legiuitorul ar fi înțeles să reglementeze și o astfel de situație, ar fi prevăzut-o expres, așa cum a făcut în art. 83 al. 3. pen. potrivit căruia în cazul în care infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei, chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.
Deoarece pe lângă infracțiunea comisă din culpă -și anume cea de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 al.2,4 pen- inculpatul a mai săvârșit și două infracțiuni intenționate-prevăzute de art.79 al.1 din OUG nr.195/2002 și de art.81 al.1 din OUG nr.195/2002-acesta nu mai are vocație la beneficiul prevăzut de art.81 pen. de art.861pen. sau de art.867pen. pedeapsa ulterioară aplicată urmând a fi executată doar cu privare de libertate.
Referitor la criticile formulate de Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, curtea reține că, potrivit dispozițiilor art.251alin.10 lit.b din Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, Fondul de Protecție a Victimelor Străzii se constituie în scopul de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligația să încheie o astfel de asigurare.
Conform aceluiași articol, alineatul 12, Fondul are legitimare procesuală activă în orice proces împotriva persoanelor aflate într-o relație juridică cu el, pentru obligațiile de plată achitate sau care urmează cu certitudine să fie achitate de Fond.
Din interpretarea acestor texte legale, Fondul nu are doar calitatea de garant al obligației de despăgubire și doar pentru anumite despăgubiri, cum se susține de recurenta Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, ci el a fost constituit chiar în scopul de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă, pentru pagube produse prin accidente de vehicule, fără a distinge între aceste pagube.
Cum în cauză autoturismul condus de inculpate nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, intervine obligația fondului de a despăgubi persoanele păgubite, inclusiv Spitalului de Ortopedie și Sud pentru cheltuielile de spitalizare efectuate cu partea vătămată.
Prin urmare, criticile formulate de recurenta Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii sunt nefondate.
Reținând că prima instanță și instanța de apel au stabilit corect situația de fapt, încadrarea juridică corespunzătoare cât și vinovăția inculpatului în comiterea faptelor reținute în sarcina sa, realizând și o justă individualizare a pedepselor aplicate și a modalității de executare, curtea constată că hotărârea recurată este legală și temeinică.
Față de aceste considerente, observând netemeinicia cazurilor de casare invocate de recurenți și lipsa oricărui alt caz de casare din cele ce pot fi luate în considerare din oficiu, conform art. 3859alin.3 C.P.P. curtea, în baza art.38515alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, va respinge recursurile penal declarate de inculpatul și asiguratorulFONDUL PENTRU PROTECȚIA VICTIMELOR STRĂZIIîmpotriva deciziei penale nr.190 din data de 8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.940 din data de 12.09.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondate.
Conform art.192 alin.(2) Cod procedură penală va obliga pe fiecare recurent la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge recursurile declarate de inculpatul - domiciliat în Cernavodă,-, județul C și asiguratorulFONDUL PENTRU PROTECȚIA VICTIMELOR STRĂZII- cu sediul în B,--40 bis împotriva deciziei penale nr.190 din data de 8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.940 din data de 12.09.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondate.
Conform art.192 alin.(2) Cod procedură penală obligă pe fiecare recurent la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.309 alin.(3) Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare originale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
a
Jud. fond.:
Jud.apel:,
Red.dec.jud.:
Tehnored.gref.
2 ex./12.10.2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Dan Iulian Năstase, Daniel
