Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 cod penal). Decizia 523/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.523/
Ședința publică de la 24 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva deciziei penale nr.301 din data de 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.311 din data de 6 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, privind pe inculpata,trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de "lipsire de libertate în mod ilegal" prevăzută de art.189 Cod penal.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 17 septembrie 2009, fiind consemnate încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțat cauzei la data de 24 septembrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
La data de 22.07.2008, petenta a formulat plângere împotriva ordonanței nr.9328/P/2007 din data de 30.05.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, menținută prin rezoluția nr.1335/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța pentru nelegalitatea și netemeinicia soluției organelor de urmărire penală, de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei amenzi administrative, în cuantum de 1.000 lei, prin care s-a reținut că, la data de 06.08.2007, împreună cu numitul, ar fi lipsit-o de libertate în mod ilegal pe partea vătămată, în timp ce aceasta se afla în magazinul, din mun.
Prin încheierea din data de 05.12.2008, având în vedere prevederile art.34 lit.d) Cod procedură penală, respectiv legătura dintre cauze și buna înfăptuire a justiției, s-a dispus conexarea dosarului penal nr- (având ca obiect plângerea petentei împotriva aceleiași soluții dar înaintată de procuror la 08.09.08) la dosarul penal nr-.
Prin încheierea din data de 22.10.2008, Judecătoria Constanțaa admis plângerea formulată de petentă, a desființat ordonanța nr.9328/P/2007 din data de 30.05.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța și a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpata, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 189 alin. 1 Cod penal.
În cursul urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate ( 5 - 15), declarațiile martorilor ( 16 - 33, 35, 40 - 42), înscrisuri ( 36 - 38), precum și declarațiile inculpatei ( 45 - 47).
În cadrul cercetării judecătorești, au fost audiați, în mod nemijlocit, inculpata ( 44), partea vătămată ( 64), precum și martorii ( 65 - 66); totodată, a fost obținut cazierul judiciar al inculpatei ( 59).
Prin sentința penală nr.311 pronunțată la data de 06.03.09, în dosarul cu nr.unic -, Judecătoria Constanțaa hotărât:
"In baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. d proc.pen. achita inculpata - fiica lui si, nascuta la data de 08.04.1981, in mun. Constanta, -, cu domiciliul in Constanta, nr. 49, -. E,. 61, jud. Constanta, sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art. 189 alin. 1.pen. lipsire de libertate in mod ilegal.
Ia act ca partea vatamata nu a formulat pretentii civile in cauza.
Conf. art. 192 alin. 3.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia."
Pentru pronunțarea hotărârii, instanța de fond a stabilit următoarele:
La data de 06.08.2008, în jurul orelor 16.10, împreună cu mama sa, martora, partea vătămată s-a deplasat la magazinul, din mun. C, pentru a face cumpărături. În acest sens, au luat un singur căruț pentru transportul mărfurilor, l-au încărcat în aria de cumpărare, iar la casă au procedat la achitarea contravalorii bunurilor pe bonuri separate.
După trecerea liniei caselor de marcat, partea vătămată și martoraau fostoprite de inculpata, în calitate de agent de pază, precum și de o altă angajată a hypermarketului, solicitându-li-se să procedeze la recântărirea cartofilor și bananelor cumpărate.
Fiind cântărite produsele, s-au constatat diferențe în minus între cantitatea cântărită și prețul indicat, în sensul că prețul era inferior cantității reale de bunuri aflate în sacoșe.
În aceste condiții, inculpata le-a invitat pe cele 2 femei în Camera de, pentru a aștepta venirea directorului, martorul.
Inculpatei nu îi incumba de nicio manieră responsabilitatea de a stabili proprietarul produselor achitate și, în consecință, să procedeze la reținerea doar a persoanei în cauză. Dimpotrivă, sesizându-se cu cele întâmplate, în condițiile în care partea vătămată și martora erau împreună la cumpărături, a solicitat, regulamentar, ambelor persoane să aștepte soluționarea incidentului.
Deși partea vătămată a solicitat, ulterior, să fie lăsată să plece, susținând că nu are nicio legătură cu produsele achiziționate, pe bon separat, de mama sa, inculpata a acționat conform fișei postului și prevederilor regulamentului intern, în sensul de a aștepta soluționarea incidentului de către directorul hypermarketului, abilitat în acest sens.
De altfel, audiată fiind în cadrul cercetării judecătorești, însăși partea vătămată a admis că inculpata nu a avut un comportament abuziv față de sau mama acesteia, nefăcând decât să le conducă în Camera de, unde au așteptat, împreună, venirea directorului. La sosirea directorului, martorul, inculpata a părăsit Camera de, reluându-și atribuțiile specifice.
În urma discuțiilor purtate de către cei implicați, martora a achitat diferența de bani constatată în minus la recântărirea produselor, iar, pe de altă parte, martorul, față de prejudiciul modic cauzat, a renunțat la primirea daunelor interese în valoare de 150 lei, precum și la sesizarea organelor de poliție în legătură cu cele întâmplate.
Cu referire la contribuția materială a inculpatei, situația de fapt expusă anterior a fost reținută în urma coroborării tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, precum și înscrisurile, declarațiile inculpatei, se subsumează situației de fapt reținută de instanță, în sensul art. 69 cod procedură penală.
În opinia instanței, esențială este aprecierea și interpretarea mijloacelor de probă administrate, respectiv temeiul legal al achitării inculpatei, în condițiile în care, și în faza de urmărire penală, s-a apreciat asupra neantrenării răspunderii penale a inculpatei.
Astfel, instanța constată că inculpata a acționat în conformitate cu atribuțiile stabilite în sarcina personalului de pază, prin art.48 din Legea nr.33/08.07.2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor (publicată în Of. partea I, nr. 525/22.07.2003), respectiv de a reține și legitima persoanele suspectate de comiterea vreunei fapte penale, precum și de a încunoștința conducerea despre evenimentele produse și măsurile luate. Acest cadru legal general se completează cu Regulamentul de funcționare a hypermarketului și care instituie în sarcina agentului de pază obligația de conducere la Camera de a persoanelor suspectate de comiterea vreunei fapte penale.
Din această perspectivă, inculpata și-a exercitat, în mod strict, corespunzător atribuțiile, conform fișei postului, desesizându-se de cele întâmplate după implicarea directorului în soluționarea incidentului.
În atare condiții, intervalul (apreciat de partea vătămată ca fiind ) de soluționare a incidentului ori sesizarea organelor de poliție, nu constituie elemente care să fie imputate inculpatei, în condițiile în care aceasta și-a încheiat activitatea specifică odată cu încunoștințarea directorului.
Pe de altă parte, contribuția materială efectivă a inculpatei, în legătură cu atribuțiile de serviciu, nu are nicio conotație penală.
Pentru întrunirea laturii obiective a infracțiunii de "lipsire de libertate în mod ilegal", în forma simplă, este necesară o atitudine comisivă sau omisivă din partea făptuitorului, care are ca și consecință lipsirea părții vătămate de posibilitatea de a se deplasa și de a acționa în conformitate cu propria sa voință. Mai mult decât atât, orice lipsire de libertate, care a fost, inițial, justificată, dobândește caracter ilegal dacă nu sunt respectate prescripțiile legale.
La data de 06.08.2007, inculpata a acționat în conformitate cu atribuțiile de serviciu și niciuna dintre măsurile întreprinse în calitate de agent de pază nu a depășit cadrul legal care îi reglementează activitatea.
Pe cale de consecință, activitățile desfășurate de inculpată nu satisfac latura obiectivă a infracțiunii de "lipsire de libertate în mod ilegal", respectiv de a nu se situa în legalitate și, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.d cod procedură penală, inculpata nu poate răspunde penal, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.189 alin.1 Cod penal, "lipsire de libertate in mod ilegal".
Reținând aceeași motivare, în fapt și în drept, prin decizia penală nr.301 din data de 18 iunie 2009, Tribunalul Constanțaa respins, în baza art.379 pct.1 lit.b) cod procedură penală, ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța.
Împotriva hotărârilor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanțaa declarat recurs criticând-o ca nelegală și netemeinică motivat de aceea că s-a dispus achitarea inculpatei, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a cod procedură penală rap. la art. 10 lit. d cod procedură penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1 cod penal, pe fond, să se aplice inculpatei o sancțiune cu caracter administrativ, apreciind că aceasta răspunde exigențelor prevăzute de lege pentru fapta săvârșită, potrivit Legii nr.333/2003, inculpata, în calitatea sa de agent de pază, avea obligația de a anunța organele de poliție despre incidentul care s-a produs, lucru care nu s-a întâmplat și având în vedere durata cât inculpata a lipsit de libertate părțile vătămate.
Criticile sunt neîntemeiate.
Pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate ( 5 - 15 dosar urmărire penală, 64), declarațiile martorilor ( 16 - 33 dosar urmărire penală, 35 dosar urmărire penală, 40 - 42 dosar urmărire penală, 65 - 66), precum și înscrisurile ( 36 - 38 dosar urmărire penală, inclusiv declarațiile inculpatei, instanța de fond a constat justificat că inculpata a acționat în conformitate cu atribuțiile stabilite în sarcina personalului de pază, prin art.48 din Legea nr.333/08.07.2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor (publicată în Of. partea I, nr. 525/22.07.2003), completată cu Regulamentul de funcționare a hypermarketului, respectiv de a reține și legitima persoanele suspectate de comiterea vreunei fapte penale, precum și de a încunoștința conducerea despre evenimentele produse și măsurile luate; inculpata și-a exercitat, în mod strict, corespunzător atribuțiile, conform fișei postului, desesizându-se de cele întâmplate după implicarea directorului în soluționarea incidentului. În atare condiții, intervalul (apreciat de partea vătămată ca fiind ) de soluționare a incidentului ori sesizarea organelor de poliție, nu constituie elemente care să fie imputate inculpatei, în condițiile în care aceasta și-a încheiat activitatea specifică odată cu încunoștințarea directorului.
Pe cale de consecință, activitățile desfășurate de inculpată nu satisfac latura obiectivă a infracțiunii de "lipsire de libertate în mod ilegal" prev. de art.189 cod penal așa încât nu se justifică tragerea sa la răspundere penală cum în mod corect au stabilit prima instanță și cea de apel.
Cum de la pronunțarea hotărârilor recurate, nu au apărut date noi și nu s-a găsit vreun caz de nulitate a acestora, recursul este nefondat și, în baza art.38515alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, va fi respins.
Conform art.189 cod procedură penală, a Protocolului încheiat la 26.11.08 între Ministerul justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, onorariul în sumă de 100 lei, pentru avocat care a asigurat asistența juridică din oficiu pentru studiul dosarului, până la prezentarea avocatului ales, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge recursul declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva deciziei penale nr.301 din data de 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.311 din data de 6 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, privind pe inculpata, ca nefondat.
Conform art.192 alin.(3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Conform art.189 Cod procedură penală, dispune plata sumei de 100 lei, reprezentând 50% din onorariul apărătorului din oficiu, în favoarea avocat, din fondurile.
Conform art.309 alin.(3) Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare originale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud. fond.:
Jud.apel:,
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.
2 ex./13.10.09
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Dan Iulian Năstase, Daniel
