Șantajul (art.194 cod penal). Decizia 524/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.524/
Ședința publică de la 24 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în T,-, -.A,.4, împotriva deciziei penale nr.65 din data de 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.164 din data de 17 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr.1568/2008, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.194 Cod penal.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 17 septembrie 2009, fiind consemnate încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțat cauzei la data de 24 septembrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Curtea constată că prin sentința penală nr. 164/17.02.2008, Judecătoria Tulceaa hotărât:
În baza art. 194 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 al.2, art.42 cod penal, a condamnat pe inculpatul la 4 ani închisoare.
In baza art. 71 cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal.
In baza art. 194 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 al.2- art.42 cod penal, a condamnat pe același inculpat la 4 ani închisoare.
In baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal.
In baza art. 194 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 al.2- art.42 cod penal, a condamnat pe același inculpat la 4 ani închisoare.
In baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal.
In baza art. 194 alin. 1 și 2 cod penal a condamnat pe același inculpat la 4 ani închisoare.
In baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal.
In baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal, s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
In baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
În perioada 31-10-2005 - 24-03-2006 inculpatul a fost înscris la un curs de formare profesionala din cadrul Grupului școlar. În aceste împrejurări le-a cunoscut pe numitele, și, eleve la aceeași instituție de învățământ. Într-una din zilele lunilor octombrie-noiembrie 2005, inculpatul a convins-o pe numita că meargă cu el intr-un bar pentru a face consumație. Din bar s-au deplasat la locuința inculpatului unde acesta a început să o șantajeze cu existenta unor lucruri compromițătoare pe care le va dezvălui părinților ei dacă aceasta nu acceptă să întrețină raporturi sexuale cu el, respectiv inculpatul i-a spus numitei că el cunoaște faptul că aceasta a întreținut anterior raporturi sexuale cu alți bărbați, dacă nu acceptă să întrețină și cu el raporturi sexuale, va face cunoscut părinților săi comportamentul acesteia.
Sub această constrângere, inculpatul a condus-o pe numita in boxa de la subsolul imobilului si a întreținut cu ea un raport sexual.
După aproximativ o săptămână, inculpatul le-a acostat pe numitele si si le-a condus la domiciliul său unde au venit si numiții și. În apartamentul său, inculpatul i-a solicitat numitului să-i facă o fotografie cu telefonul mobil în timp ce o săruta pe numita. Deși inițial a refuzat, în cele din urmă a acceptat ca inculpatul să o sărute, întrucât acesta i-a promis că o va lăsa în. La scurt timp, numita a părăsit apartamentul după care inculpatul a constrâns-o pe numita să întrețină raporturi sexuale cu el, in caz contrar urmând a face cunoscut acele lucruri compromițătoare părinților săi.
Sub această constrângere numita a acceptat să întrețină un raport sexual cu inculpatul și ulterior, pe rând cu numiții și cu mențiunea că cei doi nu știau despre constrângerile exercitate de către inculpat asupra numitei.
Inculpatul le-a constrâns pe si spunându-le că deține filme si fotografii pornografice cu acestea, amenințându-le că dacă refuză să întrețină raporturi sexuale cu el și cu diferiți prieteni de-ai săi, va preda aceste materiale compromițătoare părinților lor, și va lipi respectivele fotografii la școala unde acestea învață.
Sub aceste constrângeri, inculpatul le-a determinat pe numitele și să întrețină raporturi sexuale si cu numiții și, prieteni ai inculpatului, în toamna anului 2005 și în iarna anului 2005-2006.
În luna noiembrie 2005, a fost contactată telefonic de către inculpat cu care s-a întâlnit in cartierul 5. împreună cu inculpatul se mai aflau si numiții și, toți deplasându-se in apartamentul acestuia din urmă. Aici inculpatul a amenințat-o pe, fără ca ceilalți doi să audă, că dacă nu va întreține raporturi sexuale cu el si cu ceilalți doi, va spune părinților ceea ce a făcut ea si le va prezenta acel film pornografic in care ea apare.
Sub imperiul temerii, a întreținut relații sexuale cu aceștia, mai puțin cu care nu a acceptat să facă acest lucru, întrucât și-a dat seama că aceasta era forțată. De altfel,m numita i-a spus lui când a rămas cu acesta in dormitor că inculpatul o șantajează pentru a întreține raporturi sexuale cu ea.
După plecarea numitei, inculpatul le-a relatat numiților și că o mințise pe că deține filme pornografice cu ea pentru aod etermina să întrețină raporturi sexuale cu ei, fapt ce rezultă din declarațiile acestora.
În aceeași manieră, inculpatul a întreținut relații sexuale și cu numita, fapt care s-a consumat la locul de muncă al numitului, unde inculpatul a determinat-o pe aceasta să întrețină raporturi sexuale cu căci în caz contrar face public acele lucruri compromițătoare la adresa ei.
În luna ianuarie 2006, inculpatul le-a condus pe numitele și în apartamentul numitului, unde se mai afla și numitul. Și de această dată inculpatul le-a șantajat pe cele două cu existența acelorași lucruri compromițătoare, determinând-o pe numita să întrețină un raport sexual cu numitul, iar pe să întrețină un raport sexual cu el. Inculpatul a determinat-o pe numita să întrețină un raport sexual si cu numitul, însă acesta din urmă a refuzat să întrețină un raport sexual cu numita când a aflat de la aceasta că inculpatul o șantajează, amenințând-o să întrețină raporturi sexuale, in caz contrar, va da in vileag acele aspecte compromițătoare, aspect care rezultă din declarația, martorului.
La sfârșitul lunii ianuarie 2006 inculpatul a condus-o pe numita in apartamentul numitului unde se mai aflau numiții și un alt tânăr numit. În acest apartament inculpatul a amenințat-o cu aceleași lucruri compromițătoare, determinând-o pe aceasta să întrețină raporturi sexuale cu el, cu numitul și cu ceilalți doi tineri. Ultimul a intrat numitul căruia i-a spus că inculpatul o șantajează cu acele lucruri compromițătoare, iar in această situație numitul a refuzat să mai întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată.
La data de 14-02-2006, în timp ce se afla in oraș împreună cu prietena sa și cumpărau cadouri de ziua îndrăgostiților, inculpatul a sunat-o in mod insistent pe mobil să vină la barul, trimițându-i si mesaje de amenințare in acest sens pe telefonul mobil, amenințând-o că dacă nu vine imediat in respectivul bar o va când o va prinde, aspect rezultat din declarația martorei. Ajungând la bar, inculpatul a spus numitei să plece rămânând doar cu partea vătămată. In continuare, inculpatul a tras-o deoparte pe partea vătămată spunându-i că în acea seară va trebui să întrețină raporturi sexuale cu numiții, și, care, de asemenea, se aflau in bar spunându-i că va fi pentru ultima dată când partea vătămată va întreține raporturi sexuale cu prietenii săi, după care îi va preda acele materiale compromițătoare, filmul pornografic in care ar fi apărut partea vătămată.
Se impune a se preciza că de fiecare dată când inculpatul urma să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată (el sau prietenii săi), pe lângă amenințările ce se efectuau îi spunea acestuia că îi restituie și respectivul film, însă niciodată nu făcea vreo astfel de restituire.
După ce au plecat de la barul, inculpatul însoțit de si de numiții, și prietena acestuia, s-au deplasat mai întâi la un bar situat în zona, str.B, după care s-au oprit la boxa numitului. În această boxă a rămas mai întâi inculpatul cu, întreținând cu aceasta raporturi sexuale, urmând apoi pe rând si numiții și. Numitul a refuzat să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată. După consumarea ultimului raport sexual in această boxă, partea vătămată a încercat să-și taie venele cu un fierăstrău, insă inculpatul care a intrat in boxă a oprit-o de la acest gest.
Ulterior acestui moment, inculpatul nu a mai șantajat-o pe.
În mod asemănător, inculpatul a procedat si cu numita, pe care in toamna anului 2004 acostat-o și a constrâns-o să întrețină raporturi sexuale cu el, în caz contrar va spune părinților ei că se culcă cu diferiți bărbați. Sub această constrângere inculpatul a condus-o pe în boxa din scara blocului in care acesta locuiește, obligând-o să întrețină raporturi sexuale cu el si cu prietenii săi si cu numitul.
În luna martie 2005, sub aceeași constrângere, inculpatul a obligat-o pe numita să întrețină raporturi sexuale cu el si cu numitul, intr-un loc viran, situat la marginea orașului, la capătul străzii 1848.
După câteva zile, tot in luna martie 2005, șantajând-o cu aceleași lucruri compromițătoare inculpatul a obligat-o pe numita să întrețină raporturi sexuale cu numitul in biroul de la locul de muncă al acestuia din urmă.
S-a mai reținut că inculpatul a șantajat-o și pe numita cu existența unor lucruri compromițătoare pe care le va dezvălui părinților si prietenului ei dacă nu acceptă să întrețină raporturi sexuale cu el.
Astfel, în cursul lunii iulie 2005, inculpatul a invitat-o pe la o plimbare pe faleza municipiului T, unde, după ce au consumat suc la o terasă, a condus-o pe aceasta pe malul lacului, unde sub diverse amenințări de genul că-l va suna pe prietenul acesteia sau că va merge la părinții ei și le va spune că fiica lor întreține relații sexuale cu toți bărbații din T, a întreținut cu aceasta un raport sexual normal.
Prin decizia penală nr. 65/19.05.2009 Tribunalul Tulceaa respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 164/17.02.2008 a Judecătoriei Tulcea.
Astfel, reexaminând probele administrate în cauză, instanța de apel a constatat că susținerile apelantului sunt neîntemeiate și vinovăția acestuia a fost dovedită fără nici un dubiu; declarația părții vătămate (pag. 87 dosar fond) se coroborează cu declarația martorului dar și cu declarațiile celorlalte părți vătămate, rezultând și în cazul acestei părți vătămate același mod de operare.
Instanța de apel a apreciat că faptul că instanța de fond a reținut situația de fapt așa cum a fost ea prezentată în rechizitoriu, chiar cuvânt cu cuvânt, nu înseamnă o nerezolvare a fondului; dacă nu existau temeiuri - pe baza probelor administrate în cursul cercetării judecătorești - pentru reținerea unei alte situații de fapt, nu exista nici un impediment legal pentru reținerea situației prezentate în actul de acuzare.
De asemenea, faptul în sine al imposibilității audierii tuturor martorilor din rechizitoriu nu poate conduce la concluzia că hotărârea pronunțată nu ar fi temeinică și legală. Așa cum s-a arătat în considerentele de mai sus, probele administrate în cauză au dovedit existența faptelor și vinovăția inculpatului. Dacă inculpatul dorea și administrarea altor probe, putea solicita acest lucru, chiar și instanței de apel, ceea ce nu s-a întâmplat.
Cât privește individualizarea pedepselor, se constată că aceasta este corectă, instanța de fond apreciind asupra acestui aspect în raport de modul de comitere al infracțiunilor, care demonstrează perseverența infracțională a inculpatului și disprețul acestuia față de valorile sociale ocrotite de lege prin încriminarea infracțiunii de șantaj; mai mult, a fost remarcată atitudinea inculpatului în fața instanței de apel când, nu numai că nu a recunoscut faptele comise, dar nici nu le-a regretat.
Dincolo de declarațiile inculpatului, instanța a constatat din atitudinea acestuia că procesul penal nu a avut influența care era de așteptat și că pentru atingerea scopului pedepsei este necesară executarea acesteia în regim de detenție, așa cum a dispus prima instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul .
În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatul s-a arătat că este nemulțumit de cuantumul pedepsei aplicate, instanța de fond în hotărârea pronunțată a făcut doar trimitere la faptele din rechizitoriu fără a le descrie și a examina mijloacele de probă din care să reiasă vinovăția inculpatului ceea ce echivalează cu o nesoluționare a fondului cauzei iar fapta ce a avut ca parte vătămată pe nu a fost dovedită, majoritatea martorilor audiați au participat și ei la săvârșirea faptelor.
Examinând hotărârile recurate, în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul declarat de către inculpat este nefondat, pentru următoarele:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului sub forma intenției directe prev. de art. 19 pct 1 lit. a Cp.
Curtea constată că la reținerea stării de fapt, instanța de fond a efectuat o analiză a mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv a declarațiilor părților vătămate, reținând că acestea au relatat în mod constant faptele săvârșite de către inculpat, atât în faza urmăririi penale cât și în fața instanței, și a constat că acestea se coroborează cu declarațiile martorilor, ( care de asemenea au dat declarații au relatat în mod constant faptele săvârșite de către inculpat, atât în faza urmăririi penale cât și în fața instanței) precum și cu declarațiile date de către martorii și în cursul urmăririi penale, acești ultimi doi martori neputând fi audiați în mod nemijlocit de către instanța de fond având în vedere că erau plecați din țară, însă s-a făcut aplicarea prev. art.327 alin. 3.proc.pen. instanța de fond dând citire declarațiilor date de acești martori în cursul urmăririi penale.
Prin urmare, Curtea constată că sunt neîntemeiate motivele de recurs al inculpatului, în sensul că instanța de fond în hotărârea pronunțată a făcut doar trimitere la faptele din rechizitoriu fără a le descrie și a examina mijloacele de probă din care să reiasă vinovăția inculpatului ceea ce echivalează cu o nesoluționare a fondului cauzei și că fapta ce a avut ca parte vătămată pe nu a fost dovedită.
Faptul că majoritatea martorilor audiați au participat și ei la săvârșirea faptelor nu are relevanță în ceea ce privește stabilirea stării de fapt, având în vedere aspectul că din coroborarea declarațiilor părților vătămate cu declarațiile martorilor reiese că martorii care au întreținut relații sexuale cu părțile vătămate nu au avut cunoștință de constrângerile și amenințările la care părțile vătămate au fost supuse doar de către inculpat.
Încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpat este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 345 alin. 2 Cpp, în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată.
În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei ce urma a fi aplicată, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cp. și a stabilit pentru inculpat o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracțiunii, având în vedere modalitatea concretă de săvârșire, natura infracțiunii, forma continuată a infracțiunii, numărul mare de părți vătămate, precum și persoana inculpatului, atitudinea nesinceră a acestuia.
Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță, scopul pedepsei prev. de art. 52 Cp. putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepsei.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.38515alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.65 din data de 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.164 din data de 17 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr-.
Conform art.192 alin.(2) Cod procedură penală, Curtea va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul domiciliat în T,-, -.A,.4, împotriva deciziei penale nr.65 din data de 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.164 din data de 17 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr-.
Conform art.192 alin.(2) Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.309 alin.(3) Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare originale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud. fond.:
Jud.apel:,
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.
2 ex./12.10.2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Dan Iulian Năstase, Daniel
