Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 72/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 72/
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 289/A/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul solicită admiterea recursului, solicitând a se reține că inculpatul a condus sub influența alcoolului, producând un accident rutier și deși a fost condamnat de Judecătoria Arad, în apel s-a coborât pedeapsa aplicată, deși fapta prezintă pericol social.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia, întrucât pedeapsa aplicată inculpatului care are antecedente penale și a persistat în activitatea infracțională, este ușoara.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. e p Cod Penal, rap. la art. 48.Cod Penal În subsidiar, solicită reducerea pedepsei sub minimul special, inculpatul nu a avariat vreun autoturism și nu a vătămat nici o persoană și a anunțat organele de poliție, dând dovadă de comportament sincer. Solicită a se reține circumstanțele atenuante reținute de instanța de apel.
În ceea ce privește recursul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2275 din 22.09.2008 Judecătoria Arad, în baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 modificată și republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.07.1968 în, jud. A, domiciliat în,-, jud. A, CNP - -, cu antecedente penale, la 1 an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește 0,80 gr./l alcool pur în sânge.
În baza și pe durata prev. de art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a - c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege. A obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 540 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că în data de 21.11.2007, în jurul orelor 22,20, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a condus autoturismul marca 1300 cu număr de înmatriculare -, pe DN 79 și la un moment dat a pierdut controlul volanului, răsturnându-se cu autoturismul în afara părții carosabile.
Inculpatul a fost transportat la Spitalul Clinic Județean A, unde i-au fost recoltate probe biologice, stabilindu-se o alcoolemie de 1,20 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,05 g/l alcool pur în sânge.
S-a apreciat de către Judecătoria Arad că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește 0,80 gr./l alcool pur în sânge, prevăzută și pedepsită de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 republicată.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal, respectiv prevederile generale ale codului penal, limitele legale de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, pericolul social al infracțiunii săvârșite și persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, aflându-se în situația recidivei postexecutorii prev. de art. 37 lit. b Cod Penal, față de pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 26 rap. la art. 208 al. 1, art. 209 alin. 1, lit. a, g Cod Penal, aplicată prin sentința penală nr. 27/21.02.2001 a Judecătoriei Chișineu Criș, definitivă prin decizia penală nr. 901/29.10.2001 a Curții de Apel Timișoara.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatului, fără a motiva în scris cererea de apel.
Prin decizia penală nr. 289 din 27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a fost admis apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 2275 din 22.09.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr- pe care a desființat-o cu privire la pedeapsă.
S-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 al. 1 lit. c alin.2
Cod PenalÎn baza art. 76 al. 1 lit. dps -a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 1 an și 2 luni la 2 luni închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Arad, examinând sentința atacată sub aspectul legalității și temeiniciei, prin prisma apelului susținut oral și din oficiu, în baza art. 371.p Cod Penal, a constatat că prima instanță a reținut corect vinovăția inculpatului, fapta comisă fiind dovedită prin probele administrate; de altfel, inculpatul recunoscând comiterea faptei, el fiind cel ce a solicitat intervenția organelor de poliție.
S-a apreciat însă că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată, astfel că în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. tribunalul a admis apelul și a desființat sentința cu privire la pedeapsă, constatând că în speță există circumstanțe atenuante prev. de art. 74 al. 1 lit. c și al. 2.
Cod PenalAstfel, s-a reținut că după producerea accidentului de circulație, inculpatul a solicitat unui alt participant la trafic să anunțe organele de poliție despre producerea evenimentului rutier, telefonul inculpatului defectându-se în urma impactului, împrejurare ce s-a considerat că constituie circumstanța atenuantă prev. de art. 74 al. 1 lit. c Cod Penal, având în vedere că inculpatul avea posibilitatea să părăsească locul accidentului cel puțin pentru o anumită perioadă de timp, poate suficientă ca nivelul alcoolemiei să scadă sub 0,80 gr.%
S-a mai reținut că mobilul faptei îl constituie dorința inculpatului de a ajunge la domiciliul mamei sale paralizate, împrejurare ce a rezultat din declarațiile date de inculpat în fața instanței și în faza de urmărire penală, că inculpatul este angajat în muncă având o conduită ireproșabilă în colectivul în care muncește și că acesta are o stare de sănătate precară, în perioada 30 aprilie - 22 mai 2008 inculpatul fiind internat în spital cu Tb pulmonar sec fibro-ulcerat, este întreținător de familie, având o în vârstă de 12 ani, toate aceste împrejurări fiind valorificate de către instanța de apel drept circumstanțe atenuante prev.de art. 74 al. 2.
Cod PenalDeși inculpatul este recidivist (art. 37 lit. b p, circumstanțele atenuante reținute venind în concurs cu starea de recidivă, potrivit art. 80.Cod Penal, instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 76 al. 1 lit. d Cod Penal, apreciind că se impune stabilirea pedepsei sub minimul special de 1 an închisoare, astfel că a redus pedeapsa aplicată de la 1 an și 2 luni închisoare la 2 luni închisoare, considerând că în acest cuantum pedeapsa este aptă pentru atingerea prevenției speciale și generale.
Împotriva deciziei penale nr. 289/A/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 14.10.2008 au declarat recurs în termenul legal PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARAD (la data de 06.11.2008) și inculpatul (la data de 03.11.2008), înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția Penală sub nr- din 06.01.2009.
În motivarea recursului procurorului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arada solicitat casarea hotărârii instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond, arătând că instanța de apel a recunoscut și reținut nejustificat circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, aspect reflectat ulterior în cuantumul pedepsei.
În motivarea recursului său, inculpatului a depus prin serviciul Registratură un memoriu nesemnat cu depășirea termenului prevăzut de art. 38510alin. 2, prin care a solicitat în principal achitarea în baza art. 38515pct. 2 lit. b rap. la art. 10 pct. 1 lit. e și C.P.P. la art. 48.Cod Penal, iar în subsidiar în baza art. 38515pct. 2 lit. d rap. la art. 3859alin. 1 pct. 14.C.P.P. și la art. 80.Cod Penal reducerea pedepsei aplicate sub minimul special, până la limita minimului general, arătând că: a consumat alcool fiind convins că nu va mai avea de făcut nici un drum cu autoturismul, însă la scurt timp după aceea a primit un telefon prin care a fost informat că mama lui paralizase din nou; pe drum, la un moment dat, din sens opus, a intrat în depășire un autotren, având aprinsă faza lungă, probabil pentru a-l avertiza, iar inculpatul a ieșit cât a putut în dreapta carosabilului, reușind să evite coliziunea; în urma accidentului rutier nu a produs pagube altui autoturism sau altei persoane; în momentele respective se afla într-o stare avansată de stres și șoc datorită aflării veștii ce o privea pe mama sa; are o conduită ireproșabilă atât în societate cât și la locul de muncă.
Examinând recursul inculpatului, Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, din probele administrate reiese, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul a condus pe drumul public un autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală (declarații învinuit, declarații inculpat, declarații martori, proces-verbal de constatare a infracțiunii, buletin de analiză toxicologică alcoolemie).
În privința poziției psihice cu care a acționat inculpatul, acesta a susținut că lipsește vinovăția cerută de lege pentru ca fapta să constituie infracțiune, deoarece s-ar fi aflat în stare de iresponsabilitate cauzată de stres, și șoc provocate de primirea veștii despre mama sa.
Potrivit art. 48.Cod Penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, fie din cauza alienației mintale, fie din alte cauze, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele.
Instanța de recurs consideră că inculpatul nu era iresponsabil în timpul săvârșirii faptei.
În primul rând, la dosar nu există probe în sensul iresponsabilității inculpatului și nici nu au fost formulate cereri în probațiune sub acest aspect. Singurele înscrisuri medicale care îl privesc pe inculpat emană de la Spitalul Clinic Municipal A - Clinica Pneumoftiziologie I (filele 7, 8 dosar apel).
În al doilea rând nu se poate susține că, primind vestea despre starea sănătății mamei sale, inculpatul nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele.
De altfel, Curtea apreciază că inculpatul este nesincer, întrucât nici din procesul-verbal de constatare a infracțiunii ( 5 dosar de urmărire penală) și nici din declarațiile martorilor care au asistat la discuția dintre polițiști și inculpat ( 12, 13 dosar și 14 dosar primă instanță) nu reiese că acesta ar fi fost disperat din cauza stării de sănătate a mamei sale. În prima declarație, dată în fața organelor de cercetare penală, inculpatul arată că mergea "pentru a vedea de mama sa care era bolnavă", și nicidecum că aceasta s-ar fi aflat într-o stare care să necesite intervenția de urgență a inculpatului. În orice caz, la dosarul cauzei nu există vreun înscris medical privind pe mama inculpatului.
Referitor la solicitarea subsidiară a inculpatului, de a fi redusă pedeapsa aplicată sub minimul special, până la limita minimului general, instanța de recurs observă că aceasta este neîntemeiată, față de nivelul alcoolemiei (1,20 la prima probă, la circa o oră după producerea evenimentului rutier; 1,05 la a doua probă, la circa două ore după producerea evenimentului rutier), circumstanțele comiterii faptei (soldate cu efectuarea unei manevre în urma căreia autoturismul condus de inculpat a lovit un parapet de protecție a unui cap de pod, care a cedat surpându-se, iar autoturismul a căzut în afara părții carosabile, răsturnându-se), starea de recidivă postexecutorie în care a fost săvârșită fapta.
Examinând recursul procurorului, Curtea constată că acesta este fondat.
Astfel, prima instanță l-a condamnat pe inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. b la Cod Penal o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare.
Deși pedeapsa a fost orientată spre minimul special prevăzut de lege, Tribunalul a admis apelul inculpatului, a desființat sentința, a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. c și alin. 2.Cod Penal și a redus pedeapsa la 2 luni închisoare.
Instanța de recurs consideră că este nejustificată reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. c și alin. 2.Cod Penal, pentru considerentele care urmează.
Nu poate constitui o circumstanță atenuantă în sensul art. 74 alin. 1 lit. c împrejurarea Cod Penal că inculpatul, deși avea posibilitatea, nu a părăsit locul accidentului cel puțin pentru o perioadă de timp, poate suficientă ca nivelul alcoolemiei să scadă sub 0,80 . În mod eronat instanța de apel a considerat că poate constitui o circumstanță atenuantă faptul că inculpatul nu a comis și o infracțiune de părăsire a locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002.
Cât privește împrejurarea că inculpatul a avut inițiativa anunțării organelor de Poliție despre evenimentul rutier, aceasta a stat, alături de alte circumstanțe, la baza orientării pedepsei aplicate de către prima instanță spre minimul special, cu toate că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie.
Nu pot constitui circumstanțe atenuante în sensul art. 74 alin. 2.Cod Penal dorința inculpatului de a ajunge la mama sa care ar fi fost paralizată (aspect analizat cu ocazia examinării recursului inculpatului), comportamentul acestuia la locul de muncă (irelevant față de împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii) și starea de sănătate a inculpatului care a fost internat în spital după comiterea infracțiunii cu diagnosticul Tb pulmonar sec fibro-ulcerat (afecțiune care nu are legătură cu săvârșirea faptei).
Ținând cont și de disp. art. 372 alin. 1.C.P.P. Curtea constată că se impunea respingerea apelului inculpatului și menținerea soluției primei instanțe.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 289/A/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 14.10.2008, în baza art. 38515pct. 2 lit. d pr. pen. va fi admis recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARAD împotriva aceleiași decizii penale, va fi casată decizia penală recurată și va fi menținută sentința penală nr. 2275/06.10.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr- din 22.08.2008.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. vor rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta cu ocazia soluționării recursului procurorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 289/A/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 14.10.2008.
În baza art. 38515alin. 1 pct. 2 lit. d pr.pen. admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARAD împotriva deciziei penale nr. 289/A/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 14.10.2008.
Casează decizia penală recurată și menține sentința penală nr. 2275/06.10.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr- din 22.08.2008.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta cu ocazia soluționării recursului procurorului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red /02.02.2009
Dact 2.ex./04.02.2009
Prima inst. - Judecătoria Arad - jud.
Inst. Apel - Tribunalul Arad - jud.
- jud.
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Anca Nacu, Florin
