Infractiuni silvice Spete. Decizia 18/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.18
Ședința publică din 10 ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman
JUDECĂTOR 2: Liliana Novac
JUDECĂTOR 3: Dumitru Pocovnicu
*
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentat de PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU împotriva deciziei penale nr.475/A din 10.10.2007 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit intimatul-inculpat - pentru care a răspuns avocat oficiu, și intimatul-parte civilă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nefiind cereri de formulat, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat de parchet, motivat de faptul că soluția dată nu este conformă cu probatoriul administrat în cauză. Reprezentantul parchetului a solicitat reanalizarea declarațiilor date de martorii audiați - indicând pe, și -, de partea vătămată, precum și procesele-verbale de confruntare, din care rezultă vinovăția inculpatului. A susținut că declarația martorului - luată în considerare de instanță - nu este pertinentă, acesta nefăcând precizări cu privire la fapte; de altfel, acesta este în dușmănie cu partea vătămată. În raport de probatoriul administrat, procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate, condamnarea inculpatului pentru art.98 al.1, 2, 4 din Lg. Nr.26/2006 cu referire la art.97 al.4 lit.a din Lg.26/2006, cu aplicarea art.41 al.2, 75 lit.c și 13 Cod penal.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a solicitat respingerea recursului formulat de parchet, ca nefondat, apreciind că hotărârea recurată este legală și temeinică. A solicitat a se avea în vedere că declarațiile martorilor audiați în cauză sunt contradictorii.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.262 din 17.04.2007 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr- s-a dispus:
In baza art.11 pct.2 lit.a pr.penală cu referire la art.10 lit.c pr.penală chitarea inculpatului, fiul lui și, născut la 31.03.1982, în oraș, județul B, domiciliat în comuna, județul B, locuiește efectiv în comuna la bunica sa, -,cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar satisfacut, căsătorit, fară ocupație, un copil minor, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de: furt de arbori, forma continuată prevăzută de art.98 al. 1, 3, 4 din Lg.26/1996 cu referire la art.97 al.4 lit.a din Lg.26/1996 și cu aplicarea art.41 al.2 și art.75 lit.c penal și lovire sau alte violențe prevăzută de art.180 al.2 penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a pr.penală cu referire la art.10 lit.c pr.penală s-a dispus achitarea inculpaților și, ambii domiciliați în comuna, judetul B, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.l80 al.2 penal.
În baza art. 11 pct.2 lit.a pr.penală cu referire la art. 10 lit.a pr. penală a achitat pe toți trei inculpații pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 193.penal.
A constatat recuperat integral prejudiciul produs părții vătămate, prin plată.
S-a dispus plata onorariului apărător din oficiu, av. - 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul
În baza art.192 al.1 pct.1 lit.a pr. penală a obligat partea vătămată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia penală nr.27/11.01.2007, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL BACĂU înregistrată sub nr.807 din 9.02.2007 a fost trimisă spre rejudecare cauza privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la 31.03.1982 în, domiciliat în comuna, județul B, locuiește efectiv în comuna, la bunica sa, CNP -, cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, căsătorit, 1 copil, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.98 al. 1, 3, 4 din Legea nr.26/1996 cu referire la art.97 al.4 lit.a Legea nr.26/1996 și cu aplicarea art.41 al.2 și art.75 lit.c Cod penal, constând în aceea că în baza unei rezoluții infracționale unice, împreună cu alte persoane printre care și un minor, în perioada 24-31.01.2004 a sustras din pădurea părții vătămate 20 arbori esență fag în valoare pe picior de 29.486.000 lei, prejudiciul nefiind recuperat.
În cauză există și plângerea prealabilă depusă la 2.02.2004 la Poliția împotriva aceluiași inculpat și a inculpaților și, ambii domiciliați în comuna, județul B, toți pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.180 al.2 și 193 Cod penal.
În motivarea plângerii prealabile, partea vătămată a arătat că în ziua de 31.03.2004 a găsit pe cei 3 inculpați și încă 2 tineri tăind lemne în pădurea sa și toți l-au lovit iar în finalul plângerii a solicitat a se efectua cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și amenințare numai față de și precizând că ceilalți au fost martori la săvârșirea faptelor.
În declarația de parte vătămată dată în dosarul nr.527/2005, aceeași parte vătămată a precizat că a fost lovit și amenințat de inculpatul și de la care solicită pretenții civile.
În cauză s-au depus acte, materialul de urmărire penală, s-au atașat dosarul nr.527/2005 și 1538/2004 ale acestei instanțe, dosarul nr.2940/2006 al Tribunalului Bacău și dosarul nr.2123/2006 al Curții de APEL BACĂU, au fost reaudiați inculpații și martori, probatorii din analiza cărora instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin Sentința penală nr.292/21.02.2006 pronunțată în dosarul nr.527/2005 al Judecătoriei Moineștis -a dispus condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.98 al. 1,3 și 4 din Legea 26/1996 cu referire la art.97 al.l lit.a din Legea 26/96, cu aplicarea art.41 al.2 și art.75 lit.c Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art.81-83 Cod penal și s-a dispus achitarea tuturor celor 3 inculpați, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod penal raportat la art.10 lit.a Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.180 al.2 și 193 Cod penal.
Pe latură civilă a fost obligat inculpatul la 2948,6 lei despăgubiri civile către partea civilă.
Această soluție a fost menținută prin Decizia penală nr.697/A/31.10.2006 pronunțată în dosarul penal nr.2940/2006 al Tribunalului Bacău, prin care au fost respinse ca nefondate apelurile declarate ale părții vătămate și inculpatul.
Prin Decizia penală nr.27/11.01.2006 pronunțată în dosarul nr.2123/2006 al Curții de APEL BACĂUa fost admis recursul declarat de același inculpat împotriva Deciziei penale nr.697/A/2006 și au fost casate în totalitate Decizia penală 697/2006 și Sentința penală nr.292/2006 și s-a trimis cauza la rejudecare la prima instanță. S-a reținut ca motiv de casare că atât prima instanță cât și instanța de apel n-au dat dovadă de rol activ pentru a stabili cine sunt părțile vătămate la infracțiunea de furt de arbori, având în vedere că partea vătămată este persoana care se ocupa de administrarea unor suprafețe de pădure ce au aparținut bunicii sale (decedată la data comiterii faptei) fără a prezenta nici o împuternicire în acest sens.
Pe fondul cauzei, instanța a retinut următoarele:
Partea vătămată nu s-a prezentat în instanță la rejudecarea în fond și nu a depus TP pentru pădurea situată la pct. -, în comuna și nici vreun alt document care să ateste posesia asupra acesteia și acte privind moștenirea defunctei, deși i s-a solicitat expres aceasta de către instanță, însă prin memoriul depus (fila 45 dosar 807/2007) a solicitat stingerea litigiului dintre el și cei 3 inculpați - motivând că s-a împăcat cu aceștia și a primit contravaloarea prejudiciului produs.
Audiați în instanță inculpații au negat săvârșirea vreunei infracțiuni împotriva inculpatului, poziție pe care aceștia au menținut-o constant atât la urmărirea penală, la judecata în fond și la rejudecare.
Martorii audiați în cauză sub prestare de jurământ au declarat că nu au cunoștință ca inculpații să fi săvârșit vreuna din infracțiunile reținute în actele de sesizare ale instanței.
Martorul, unchiul părții vătămate și fiul defunctei a declarat că nu există TP pentru suprafața de teren de la pct. -, că bunica sa a avut o suprafață de teren la acest punct dar nu s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate, că terenul respectiv este fanat și este pășunat de animalele sătenilor și că puținii arbori care existau pe acest teren, au fost tăiați după 1990 și în ianuarie 2004 nu mai erau arbori.
Specială este declarația fiului părții vătămate, care, în parte, contravine declarațiilor date anterior în timpul urmăririi penale și judecății în fond, în sensul că a văzut când inculpatul tăia arbori din pădurea de la dar nu-și amintește data și precizează că nici el și nici partea vătămată nu a discutat cu inculpatul și cu cei care-l însoțeau, cu privire la fapta de tăiere și nici n-au anunțat organele în drept.
Mai declară acest martor că nici unul din inculpați nu a lovit pe partea vătămată.
Același martor arată că nu știe cum se numea bunica sa, dar știe că aceasta a avut pădure la pct. însă nu știe suprafața, nu știe dacă există TP pe numele bunicii sale și mai știe că tatăl său - partea vătămată - nu are TP pentru pădure în acest pct.
Deși acest martor arată că inculpații au tăiat vreo 3-4 arbori cu diametrele de 30- 40 cm și înălțimea de 3 - 4, inculpatul a fost trimis în judecată pentru tăierea a 20 fagi.
Aceste declarații coroborate cu celelalte declarații ale martorilor date la judecata în fond în care aceștia retractează ce au declarat la urmărirea penală precizând că nu au cunoștință ca inculpatul să fi săvârșit faptele reținute în actele de sesizare ale instanței precum și cu poziția constantă a inculpaților că n-au săvârșit faptele, dar și cu atitudinea părții vătămate care susține că s-a împăcat cu inculpatul (situație infirmată de aceștia) și a refuzat să se prezinte în instanță, conduc la concluzia că inculpații n-au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși și respectiv chemați în judecată.
Având în vedere că la dosarul cauzei există documente din care rezultă că de pe terenul de la pct. s-au tăiat arbori (fără a se preciza vechimea cioatelor) și s-a sustras materialul rezultat, instanța a constatat că există fapta de sustragere însă nu s-a dovedit că aceasta a fost săvârșită de inculpatul.
Referitor la infracțiunea de lovire instanța a reținut că potrivit certificatului medico-legal nr.57/E/3.02.2004 partea vătămată a suferit în data de 31.01.2004 leziuni ca urmare a unor acte de violență exercitate împotriva sa, ce au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale, însă nu s-a dovedit că acestea au fost exercitate de inculpat.
Referitor la infracțiunea de amenințare, instanța a reținut că prin probatoriul administrat nu s-a dovedit că inculpații au amenințat pe partea vătămată.
In raport de considerentele reținute instanța în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală cu referire la art.10 lit.c Cod procedură penală a achitat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori, prevăzută de art.98 al.1, 3, 4 din Legea 26/1996 cu referire la art.97 al.4 lit.a din Legea 26/96, cu aplicarea art.41 al.2 și art.75 lit.c Cod penal și pe toți 3 inculpați, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.180 al.2 Cod penal, deoarece infracțiunea nu a fost săvârșită de aceștia.
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală cu referire la art.19 lit.a Cod procedură penală a achitat pe toți 3 inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.193 Cod penal deoarece nu s-a dovedit că fapta există.
Pe latură civilă a constatat recuperat integral prejudiciul produs părții civile, așa cum susține acesta în memoriul depus în cauză.
A dispus plata onorariului apărător din oficiu din fondul Ministerului Justiției.
In baza art.192 al.1 pct.1 lit.a Cod procedură penală a obligat partea vătămată la cheltuieli judiciare către stat în care a fost inclus și onorariu apărător din oficiu.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești criticând hotărârea ca fiind nelegală deoarece se apreciază că în raport de probatoriul administrat atât în faza de judecată cât și în faza de urmărire penală, instanța de judecată a apreciat în mod greșit întregul probatoriu, achitând pe inculpatul pentru comiterea infracțiunii de furt de arbori din fondul forestier național, în formă continuată.
In ce privește latura penală a cauzei raportat la această infracțiune s-a apreciat că o soluție corectă a fost adoptată de instanță la prima judecată a fondului cauzei, prin sentința penală nr.292/21.02.2006, sentință ce a fost menținută și în apelul inculpatului, prin decizia penală nr. 697/A/31.10.2006 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr. 2940/2006.
De altfel, prin soluția de achitare a inculpatului pentru fapta de art. 98. silvic, instanța de judecată a depășit și limitele casării.
In recursul inculpatului, prin decizia penală nr.27/11.02.2007 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr. 2123/2006, au fost casate în totalitate decizia tribunalului și sentința primei instanțe, însă în motivarea deciziei se arată că recursul va fi admis pentru "o greșită soluționare a laturii civile".
Din motivarea deciziei Curții de APEL BACĂU se apreciază că prima sentință a fost casată numai în ce privește latura civilă a cauzei, aceasta nefiind lămurită sub aspectul identității persoanei proprietar sau deținător al terenului forestier respectiv.
De altfel, soluția de achitare a inculpatului în baza art.10 lit. c pr.pen. se află și într-o contradicție logică cu constatarea de către instanță a faptului că prejudiciul produs părții vătămate a fost achitat "prin plată".
S-a considerat că sentința penală atacată este și nelegală, deoarece la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat a fost obligată partea vătămată, dispoziție pe care a apreciat-o ca fiind contrară legii.
al acțiunii penale în cauză este procurorul și nu partea vătămată, împrejurări în care s-a apreciat că cheltuielile judiciare se impunea a fi lăsate în sarcina statului conform art. 192 alin.3 pr.pen.
Aceste cheltuieli nu au fost determinate de către partea vătămată, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul procurorului.
De la data comiterii faptei și până în prezent prețul unui3masă lemnoasă mediu pe picior a suferit modificări, motive pentru care s-a apreciat că se impunea și reținerea art. 13.pen.
In prezent acest preț este de 69 de lei, condiție în care paguba reprezintă de numai 42,73 ori valoarea unui3masă lemnoasă mediu pe picior, condiție în care în raport și de incidența prevederilor art. 13.pen. s-a apreciat că se impunea și punerea în discuție și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 98 alin. 1, 2, 4 din Legea nr. 26/1996 cu referire la art.97 alin.4 lit.a din Legea nr.26/1996 și cu aplicarea art. 41 alin.2 și art.75 lit.c pen. și prev. de art. 180 lin.2 pen.
Tribunalul, analizând hotărârea apelată, sub toate aspecte, în fapt, în drept, precum și din perspectiva motivului de apel invocat, a constatat că acesta este fondat în parte și l-a admis din următoarele considerente:
La data comiterii infracțiunii, 24-31.01.2004, era în vigoare Ordinul
nr.537/18.11.2002 care stabilea că prețul unui metru cub de material lemnos este de 230.000 lei, iar ulterior pe data de 13.06.2006 a intrat în vigoare noul Ordin
nr.416/2006 care majorează prețul unui metru cub de material lemnos la 69 lei
RON echivalentul a 690.000 lei ROL. Prin urmare, valoarea celor 20 arbori tăiați de 29.486.000 lei ROL se încadrează în dispozițiile aliniatelor
interioare, întrucât valoarea arătată nu este de peste 20 de ori așa cum se arată în
alin. 2 al art.32 din OUG 96/1998.
Drept urmare, în temeiul art.379 pct. 2 lit. a pr.penală, Tribunalul, prin decizia penală nr.475/10.10.2007, a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești, a desființat sentința penală apelată cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art.334 pr.pen. privind schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului, și a reținut cauza spre rejudecare.
Față de noua situație, favorabilă inculpatului, instanța, în temeiul art.334 pr.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din infracțiunea prev. de art.98 alin.l, 3, 4 din Legea 26/1996, cu referire la art.97 alin.4 lit.a din Legea 26/1996, cu aplic.art.41 alin.2 pen.și art.75 lit.c pen. în art.98 alin. 1, 2, 4 din Legea 26/1996, cu referire la art.97 alin.4 lit.a din Legea 26/1996, art.41 alin. 2.pen.și art.75 lit.c pen.
Cu privire la celelalte motive de apel invocate, tribunalul a constatat că sunt nefondate și le-a respins pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește achitarea inculpatului s-a apreciat că în cauza nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție, fiind audiați martorii și e (filele 71 și 72 ds. fond), primul dintre ei nu cunoaște nimic în legătură cu incidentul respectiv, iar cel de-al doilea martor confirmă faptul că inculpatul a "luat lemne din pădurea tatălui meu,dar nu îmi amintesc data când le-a luat",surprinzându-l pe acesta în timp ce tăia lemnele.
În ceea ce privește faptul că în mod greșit prima instanță a soluționat cauza după casare cu trimitere spre rejudecare de către Curtea de APEL BACĂU, prin decizia penală nr.27/2123/11.01.2007 deoarece sentința penală nr.292/21.02.2006 a Judecătoriei Moinești,a fost casată în totalitateși nu numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
Cu privire la greșita soluționare a laturii civile ca cauzei, în raport cu soluția pronunțată în latura penală a cauzei, la fila 45 dosar fond, s-a constatat că partea vătămată e. a depus o cerere prin care aduce la cunoștință instanței faptul că s-a împăcat cu inculpații, și, și faptul că s-a achitat contravaloarea materialului lemnos sustras.
Cu privire la obligarea părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare către stat, s-a apreciat că este corectă soluția instanței, întrucât alături de infracțiunea la Codul silvic cu care a fost sesizată instanța, s-au mai soluționat și alte două infracțiuni din Codul penal, respectiv "lovire sau alte violente" și "amenințare", dispunându-se achitarea celor trei inculpați, și ca atare, obligarea părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare către stat, apare legală.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
S-a constatat că intimatul-inculpat a avut apărător ales.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina acestuia, potrivit disp.art.192 alin.3 pr.penală.
Împotriva acestei decizii penale a formulat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, criticând cele două hotărâri pentru netemeinicie, privind greșita achitare a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.98 al.1, 2, 4 din Legea nr.26/1996 cu referire la art.97 al.4 lit.a din Legea nr.26/1996, în temeiul art.10 lit.c Cod penal, întrucât din probele administrate în timpul urmăririi penale și cercetării judecătorești rezultă că acesta în data de 24.01.2004, a fost surprins de către partea vătămată și martorii, și sustrăgând 6 arbori de esență fag.
Curtea, analizând recursul formulat, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Inculpatul a fost trimis în judecată, prin actul de sesizare a instanței, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.98 al.1, 3, 4 din Legea nr.26/1996 cu referire la art.97 al.4 lit.a din Legea nr.26/1996 și cu aplicarea art.41 al.2 și art.75 lit.c Cod penal, constând în aceea că în baza unei rezoluții infracționale unice, împreună cu alte persoane a sustras din pădurea părții vătămate 20 arbori de esență fag în valoare de 29.486.000 lei, prejudiciul nefiind recuperat.
În urma probatoriului administrat cu ocazia rejudecării, instanța de control judiciar constată că cele două instanțe au reținut o situație de fapt corectă, stabilind în mod cert nevinovăția inculpatului.
Raportat la soluția de achitare dispusă față de inculpat, apreciem că în cauză n-a fost răsturnată prezumția de nevinovăție, aceasta neputându-se face decât prinprobe certe de vinovăție.
În acest sens pot fi reținute dispozițiile martorilor e și, primul precizând că l-a văzut pe inculpat când a luat lemne din pădurea tatălui său, dar nu-și amintește când, nu a luat nicio măsură ca acesta să-și întrerupă activitatea, ci doar ulterior a anunțat organele de poliție. Același martor mai arată că nu are cunoștință dacă tatăl său deține vreun titlu de proprietate, privind terenul de la punctul, știe doar că la acest punct deține teren doar bunica sa, pe care nici măcar nu știe cum o cheamă, dar nu poate preciza ce suprafață anume și dacă are titlu de proprietate cu privire la aceasta.
Celălalt martor, în calitate de moștenitor al defunctei, precizează că în anul 2004, când se reține ca dată a săvârșirii faptei, pe acel teren mai erau câțiva arbori, în prezent fiind islaz, nu are cunoștință de faptul că inculpatul ar fi tăiat arbori în ianuarie 2004 de pe proprietatea mamei sale, afirmând căîn luna ianuarie 2004, pe acel teren nu mai erau arbori, deoarece imediat după 1990 au fost tăiați.
Toate aceste afirmații cuprinse în declarațiile martorilor, coroborate cu atitudinea părții vătămate care, prin memoriul depus la dosar, a arătat că s-a împăcat cu inculpații, vin în sprijinul nevinovăției inculpatului.
Întrucât în speță nu există proba care să evidențieze împrejurările comiterii faptei sau vinovăția inculpatului, acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, luând în considerare dispozițiile art.66 Cod pr.penală, potrivit cărora "învinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăția sa".
Așadar, soluția de achitare dispusă în cauză față de inculpatul, fiind legală și temeinică, ea dispunându-se în urma unui probatoriu amplu și corect interpretat, Curtea, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondat recursul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU.
Văzând și prevederile art.192 al.3 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU, împotriva deciziei penale nr.475/A/10.10.2007, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU, în dosarul nr-.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei pentru avocat, reprezentând contravaloarea onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu.
În temeiul art.192 al.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată azi, 10.01.2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.sent.
Red.dec.apel - /
Red.dec.recurs -
Tehnored. - 2 ex.
16/16.01.2008
Președinte:Carmen Căliman
Judecători:Carmen Căliman, Liliana Novac, Dumitru Pocovnicu
