Infractiuni silvice Spete. Decizia 960/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 960/
Ședința publică din 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 58 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc inculpatul recurent, reprezentat de avocatul din oficiu, cu delegație la dosarul cauzei, părțile vătămate intimate G și
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul din oficiu solicită admiterea recursului, casarea hotărârii Tribunalului C- S, și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.1 lit.a Cpp rap. la art. 10 lit.1Cpp.
Procurorul pune concluzii de admitere în parte a recursului formulat de inculpat, casarea sentinței și deciziei pronunțate în cauză în sensul înlăturării măsurii accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza I-
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 170 din 02.11.2007, pronunțată de Judecătoria Oravița în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 97 al. 1 din Legea nr. 26/1996 condamnarea inculpatului la 1 (un) an închisoare; în baza art. 20 Cp rap. la art. 98 al. 1,4 lit. a din Legea nr. 26/1996 a fost condamnat același inculpat la 1 (un) an închisoare; în baza art. 33 lit. a Cp inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare; în baza art. 81 Cp s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de mai sus pe un termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 Cp; în baza art. 359 Cpp s-a atras atenția inculpatului asupra împrejurărilor de revocare a beneficiului suspendării condiționate prev. de art. 83 Cod penal.
În baza art. 97 al. 1 din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 37 lit. b Cp a fost condamnat inculpatul la 6 (șase) luni închisoare; în baza art. 20.Cod Penal rap. la art. 98 al. 1,4 lit. a din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 37 lit. b Cp a fost condamnat același inculpat la 6 (șase) luni închisoare; în baza art. 33 lit. a Cp inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) luni închisoare; pe perioada prev. de art. 71 Cp inculpatul urmând a fi lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit. a, b Cp; a fost constatat prejudiciul recuperat; în baza art.118 lit.b Cp s-a dispus confiscarea specială a echivalentului bănesc a unui ferăstrău mecanic,folosit de inculpați la săvârșirea infracțiunilor.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oravița, au fost trimiși în judecată inculpații, pentru comiterea infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori, prev.și ped.de art.97 al.1 din Legea nr.26/1996 și tentativă la furt de arbori, prev.și ped.de art.98 al.1-4 lit.a din Legea 26/1996, cu aplicarea art.33 lit.a Cp și, pentru comiterea infracțiunilor prev.și ped.de art. 97 al.1 din Legea 26/1996 cu art.37 lit.b din pen.și art.20 Cp rap.la art.998 al.1,4 lit.a din Legea 26/1996. cu art.37 lit.b Cp, cu aplicarea art.33 lit.a Cp.
Prin actul de inculpare, în expunerea stării de fapt, s-a reținut că în ziua de 15.06.2006, inculpații s-au deplasat cu căruțele cu cai, în terenul aparținând părților vătămate G și G din și, după ce au tăiat de pe picior mai mulți arbori, i-au încărcat în căruțe, cu intenția de a-i sustrage, fiind însă depistați de către organele de poliție.
Procedând la judecarea cauzei, la termenul din 22.05.2007 au fost audiate părțile vătămate (62,63), și au fost audiați martorii G și (64,65), declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Inculpații nu au putut fi audiați în cursul judecății. Au fost emise mandate de aducere pe numele inculpaților, iar organele de poliție s-au deplasat la domiciliul acestora, dar ei nu au fost găsiți, fiind plecați la o adresă necunoscută.
În aceste condiții, s-au aplicat disp.art.177 Cpp, privind locul de citare, inculpații fiind citați la domiciliile declarate cât și la sediul Consiliului Local, în a cărei rază teritorială s-au săvârșit infracțiunile.
Fiind audiate, părțile vătămate au declarat că nu se constituie părți civile pentru arborii tăiați ilegal de pe terenurile proprietate personală, întrucât prejudiciile sunt recuperate.
Coroborând declarațiile din faza de cercetare cu mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond reținut următoarea stare de fapt:
În ziua de 15 iunie 2006, cei doi inculpați, fiind vecini, s-au deplasat cu două atelaje cu tracțiune animală, la locul numit "", cu scopul de a sustrage material lemnos, care să-l folosească ca lemn de foc, de pe terenurile private ale unor cetățeni ai comunei.
Ajunși la locul numit "", inculpatul a tăiat de pe picior, cu ajutorul unui ferăstrău mecanic marca Huswarna, un nr.de 11 arbori nemarcați în regim silvic. Inculpații au secționat arborii, i-au tăiat în bucăți mai mici, au încărcat materialul lemnos în cele două atelaje, moment în care au fost surprinși în flagrant de către organele de poliție, însoțite fiind de către martorii și
Întocmindu-se proces verbal de constatare de către organele de poliție, inculpații au indicat în teren arborii nemarcați și tăiați ilegal și au declarat că nu dețin acte pentru tăierea și transportul arborilor.
Din procesul-verbal de constatare și din declarațiile părților vătămate, a rezultat că inculpații au tăiat ilegal un număr de 6 arbori, din care 5 esență cer și 1 de esență, de pe terenul proprietatea părții vătămate G și un număr de 5 arbori din care 4 esență cer și 1 esență de pe terenul proprietatea părții vătămate
Din declarațiile celor două părți vătămate a rezultat că acestea și-au recuperat materialul lemnos rezultat în urma tăierii acestor arbori, astfel încât ele nu s-au mai constituit părți civile.
Din adresa nr.565/1.08.2006 emisă de C-S a rezultat că volumul arborilor tăiați ilegal de către inculpați, este de 1,834 mc, cu valoare de 972,90 lei.
Verificând cazierul judiciar al inculpatului, a rezultat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Verificând cazierul judiciar al inculpatului, rezultat că acesta se află în starea de recidivă prev.de art.37 lit. b Cod penal, întrucât prin sentința penală nr.6/12.01.1999 a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, fiind arestat la 17.11.1998 și liberat la 7.06.2000 cu un rest de 343 zile.
Prima instanță a apreciat că fapta inculpatului care, în ziua de 15.06.2006, a tăiat de pe picior un număr de 11 arbori de pe terenul proprietatea părților vătămate G și G, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, faptă prev.și ped.de art.97 al.1 din Legea 26/1996.
Totodată, s-a apreciat că fapta inculpatului, de a încărca în atelajul proprietate personală, materialul lemnos provenind din tăierea ilegală a celor 11 arbori, cu intenția de a-l sustrage, executarea acestei hotărâri de a săvârși infracțiunea fiind întreruptă de prinderea în flagrant, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt de arbori, faptă prev.și ped.de art.20 Cod penal, rap.la art.98 al.1,4 lit.a din Legea 26/1996.
Procedând la individualizarea judiciară a pedepselor, potrivit criteriilor generale prev.de art.52 și 72 Cod penal, ținând cont de gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpat, de persoana inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptelor și care este la prima confruntare cu legea penală, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped. de art.97 al.1 din Legea 26/1996, și de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev.și ped.de art.20 Cod penal rap.la art.98 al.1,4 lit.a din Legea 26/1996.
Constatând că faptele comise de inculpat sunt concurente, în temeiul disp.art.33 lit.a Cod penal, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
Apreciind că scopul represiv dar mai ales preventiv al pedepsei, în conformitate cu disp. art. 52 Cp, poate fi atins față de inculpat și fără executarea pedepsei aplicate și constatând întrunite și celelalte condiții prev. de art.81 Cp, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conform art.82 Cod penal.
Instanța de fond a atras atenția, în baza art. 359 Cpp, asupra împrejurărilor care atrag revocarea beneficiului suspendării condiționate.
Prima instanță a apreciat că fapta inculpatului, care în ziua de 15.06.2006 a tăiat de pe picior un nrumăr de 11 arbori de pe terenul proprietatea părților vătămate G și G, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, faptă prev.și ped.de art.97 al.1 din Legea 26/1996, cu aplicarea art.37 lit.b din Cod penal.
Totodată, s-a reținut că fapta inculpatului, de a încărca în atelajul proprietate personală, materialul lemnos provenind din tăierea ilegală a celor 11 arbori, cu intenția de a-l sustrage, executarea acestei hotărâri de a săvârși infracțiunea fiind întreruptă de prinderea în flagrant, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt de arbori, faptă prev.și ped.de art.20 Cp, rap.la art.98 al.1,4 lit.a din Legea 26/1996, cu aplicarea art.37 lit.b Cp.
Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev.de art.72 Cp, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpat, modul de concepere și realizare a acestora, perseverența inculpatului în comiterea faptelor antisociale, respectiv starea de recidivă a acestuia, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.97 al.1 din Legea 26/1996 cu aplicarea art.37 lit.b din Cod penal și la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev.și ped.de art.20 Cod penal, rap.la art.98 al.1,4 lit.a din Legea nr.26/1996,cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
Constatând că faptele comise de inculpat sunt concurente, în temeiul disp.art.33 lit.a Cod penal, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, această pedeapsă fiind în măsură să asigure atingerea scopului prev. de art.52 Cod penal, respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale.
Pe perioada prev.de art.71 Cod penal, instanța de fond a dispus ca inculpatul să fie lipsit de drepturile prev.de art.64 lit.a,b Cod penal.
De asemenea, s-a constatat prejudiciul recuperat integral și s- dispus confiscarea specială a echivalentului bănesc a unui ferăstrău mecanic, folosit de inculpați la săvârșirea faptelor.
În urma rămânerii definitive prin neapelare a sentinței penale nr. 170/02.11.2007 a Judecătoriei Oravița, a fost emis de către Judecătoria Oravița mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 218/2007 din 27.11.2007, privind pe inculpatul.
Împotriva sentinței penale nr. 170/02.11.2007 pronunțată de Judecătoria Oravița, a formulat apel inculpatul.
Apelul nu a fost motivat în scris.
În susținerea orală motivelor de apel apărătorul ales al apelantului-inculpat, avocat, a solicitat admiterea apelului peste termen și achitarea inculpatului baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală, întrucât prejudiciul este mic și a fost recuperat.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Prin decizia penală nr. 58 din 11 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S, în baza art.379 pct.1 lit.b Cpp, a respins apelul formulat de apelantul-inculpat împotriva sentinței penale nr. 170/02.11.2007 pronunțată de Judecătoria Oravița.
Examinând sentința atacată, față de cererea de apel cât și din oficiu, sub toate aspectele legalității și temeiniciei, prin prisma disp. art.371, 378 Cpp, s-a constatat că apelul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, date fiind dispozițiile art.365 Cpp, apelul exercitat de apelantul-inculpat este unul peste termen, respectiva parte lipsind atât de la toate termenele de judecată în fața primei instanțe, cât și de la pronunțare. Dat fiind faptul că nu a început nici executarea pedepsei și nici executarea eventualelor dispoziții privind despăgubirile civile (de altfel în cauză nici nu există constituită o parte civilă, prejudiciul fiind recuperat), apelantul-inculpat poate beneficia de examinarea pe fond a căii sale de atac.
În acest sens, s-a constatat însă că hotărârea pronunțată de Judecătoria Oravița este una legală și temeinică, pentru a ajunge la soluția respectivă prima instanță respectând dispozițiile art.62 Cpp, încercând să lămurească cauza sub toate aspectele, prin coroborarea probelor administrate pe parcursul procesului penal. Astfel, contrar celor susținute în faza de dezbateri de apărătorul apelantului-inculpat, gradul de pericol social al faptei săvârșite de inculpat este caracteristic unei infracțiuni, instanța de fond dând dovadă de suficientă clemență prin orientarea cuantumului pedepsei aplicate spre minimul special prevăzut de lege.
Dată fiind și starea de recidivă postexecutorie în care a fost săvârșită fapta de către apelantul-inculpat, cu atât mai puțin se poate susține lipsa pericolului social caracteristic unei infracțiuni invocată de apărătorul părții respective.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de control judiciar a constatat faptul că nu erau întrunite cerințele art.81 Cod penal, astfel încât în mod justificat s-a dispus executarea efectivă a acesteia.
Prin prisma acestor considerente, nu prezintă nici o relevanță recuperarea prejudiciului provocat în cauză și nici cantitatea de arbori pe care inculpatul a încercat să-i sustragă, aceste criterii fiind avute în vedere tocmai la proporționalizarea pedepsei aplicată de prima instanță.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, recursul nefiind motivat în scris, ci doar oral, în ziua judecății, de către apărătorul inculpatului, care a solicitat casarea deciziei recurate și achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lib.1Cpp.
Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul este fondat, pentru motivul care urmează a fi expus în continuare.
Astfel, curtea apreciază că instanța de fond, Judecătoria Oravița, a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 97 al.1 din Legea nr. 26/1996 și art. 20 Cp rap. la art. 98 al.1 și 4 lit.a din Legea nr. 26/1996, pe baza întregului material existent în cauză, a făcut o corectă individualizare a pedepselor, luând în calcul criteriile prev. de art. 72 Cp, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea de săvârșire a infracțiunilor dar și starea de recidivă postexecutorie în care se află inculpatul, pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare fiind de natură a conduce la reeducarea inculpatului.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a fi achitat în baza dispozițiilor art. 10 lit.1Cpp, instanța constată că această solicitare nu poate fi satisfăcută deoarece nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 18 Cp, faptele săvârșite de către inculpat prezintă gradul de pericol al unor infracțiuni, iar prin pericolul concret pe care-l prezintă, urmările care s-au produs, nu se poate susține că prin aceste fapte reținute în sarcina inculpatului s-ar fi produs doar o lezare minimă a valorilor sociale ocrotite de legea penală.
Instanța apreciază însă că recursul formulat de inculpatul este admisibil pentru un singur motiv, respectiv acela că instanța, fără a cenzura pedeapsa accesorie, a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b Cp, iar Curtea apreciază că față de infracțiunile săvârșite, nu se impune interzicerea dreptului de a alege, astfel că recursul va fi admis pentru acest motiv, înlăturându-se dispoziția măsurii interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza I, ca pedeapsă accesorie.
Văzând că celelalte dispoziții ale hotărârii penale recurate sunt temeinice și legale, urmează a fi menținute.
Văzând și disp. art. 192 al.3 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.2 lit.d Cpp admite recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 58/11 iunie 2009 Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-.
Casează în parte decizia penală recurată, respectiv sentința penală nr. 170/2.11.2007 a Judecătoriei Oravița și rejudecând cauza:
Înlătură măsura interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza I-a, ca pedeapsă accesorie.
Menține nemodificate celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
În baza art. 192 al.3 Cpp cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției și Libertăților a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, către Baroul Timiș.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - - -
GREFIER
- -
Red. Gh./15.10.09
Tehnored. /15.10.09
PI. - - Jud.
-; - Trib. C-
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
