Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 961/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 961/
Ședința publică din 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursurile declarate de partea civilă, asiguratorul Românească - Sucursala A și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 153/A din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă partea civilă recurentă, lipsă fiind inculpatul recurent, asigurătorul recurent, partea civilă intimată Spitalul Clinic Județean A și partea responsabilă civilmente intimată - SRL
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Partea civilă recurentă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 800/9.04.2009 pronunțată în dosar penal nr-, Judecătoria Arada dispus în baza 184 alin. 2 și 4 Cp, condamnarea inculpatului la 6 luni închisoare, pentru vătămare corporală din culpă.
În baza art. 81,82 Cp, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cp, privind revocarea suspendării executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, revocare ce va atrage executarea cumulată a pedepselor.
Pe durata și în condițiile prev. de art.71 al. 5 Cp, i s-au interzis inculpatului, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cp, mai puțin dreptul de a alege.
În baza art. 14 rap. la art. 346 al. 1 Cpp și art. 998-999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă, exercitată de partea civilă și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente - SRL, alături de asigurător - Românească SA Sucursala A, care răspunde conform poliței de asigurare seria -/01/TO/XZ nr.-, la plata următoarelor sume: 4900 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea diferenței de drepturi salariale, urmare a concediului medical, tichete de masă, medicamente, recuperare medicală, în perioada 22 iulie 2008 - 1 martie 2009; 15.000 lei daune morale; s-au respins restul pretențiilor.
S-a constatat că partea vătămată Spitalul clinic județean A, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 al. 1 Cpp, a fost obligat inculpatul, la 450 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în data de 22 iulie 2008, în jurul orei 16,30, inculpatul a condus autoturismul marca VW, cu nr. de înmatriculare -, pe nr. 2, sens de mers Podgoria. Ajungând în apropierea intersecție cu str. -, inculpatul a semnalizat stânga, intenționând să întoarcă pe, spre. În intersecție, semafoarele pentru autoturisme erau pe galben intermitent, afară ploua iar carosabilul era umed.
Inculpatul oprit autoturismul pe acostamentul liniilor de tramvai ale sensului de mers - de unde s-a asigurat la autoturismele care circulau dinspre strada - și dinspre zona Podgoria. Întrucât nu venea nici un autoturism, și-a continuat deplasarea însă a observat că în stația -, pe sensul de mers spre Calul, era oprit un tramvai, precum și mai mulți pietoni traversând dinspre refugiul stației spre strada - și invers. A oprit iarăși autoturismul la aproximativ 1-1,5 de marcajul pietonal și a acordat prioritate pietonilor, care erau angajați în traversarea carosabilului, după care s-a pus în mișcare pe nr. II a sensului de mers spre. Nu s-a asigurat însă corespunzător și nu a acordat prioritate tuturor pietonilor, astfel că a surprins-o și accidentat-o pe partea vătămată, care coborâse din tramvai și se angajase în traversarea carosabilului de pe, dinspre stație spre -, pe marcajul pietonal și după ce, anterior, se asigurase că nu vin autovehicule din dreapta sa ori din față.
Învinuitul a lovit-o pe partea vătămată cu farul autoutilitarei din stânga față în zona genunchiului piciorului drept.
După impactul dintre autovehicul și partea vătămată, aceasta din urmă a fost preluată pe, zgâriind totodată aripa din dreapta față cu mânerul umbrelei pe care o avea în mâna dreaptă, după care a fost proiectată pe carosabil. S-a ridicat apoi de jos și s-a deplasat la partea vătămată pentru a-i acorda primul ajutor. A discutat cu aceasta și a convenit cu ea să o transporte cu autoturismul său la spital.
Ajunși la Spitalul Clinic Județean A, partea vătămată a fost diagnosticată de către medicul de gardă cu fractură platou tibie genunchi drept, astfel că a rămas internată la secția ortopedie până în data de 11.08.2008.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel inculpatul, partea civilă și asigurătorul Românească Sucursala
Inculpatul a criticat hotărârea atât sub aspectul laturii penale cât și al laturii civile. Sub aspectul laturii penale, a susținut ca și în fața primei instanțe că este nevinovat, deoarece i-a făcut semn părții vătămate să treacă, dar cu toate acestea, ea nu a făcut nici un gest care să-l facă să înțeleagă că dorește să traverseze strada, iar în secunda următoare, s-a trezit cu ea pe mașinii. Consideră că victima are culpă exclusivă în producerea accidentului. Un alt motiv invocat de inculpat este acela că este șofer profesionist și anularea permisului de conducere l-ar pune în imposibilitatea realizării de venituri, motiv pentru care a solicitat achitarea și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ. În latura civilă a susținut că daunele morale sunt nejustificat de exagerate, iar daunele materiale sunt nedovedite.
Partea civilă a criticat hotărârea sub aspectul laturii civile susținând că daunele morale sunt mici și solicitând majorarea acestora, restul pretențiilor lăsându-le la aprecierea instanței.
Cât privește asigurătorul Românească Sucursala A, acesta a criticat hotărârea primei instanțe atât pentru netemeinicie cât și pentru nelegalitate, ambele aspecte vizând latura civilă a cauzei. Astfel, a susținut că deși daunele morale nu pot fi cuantificate cu exactitate, prima instanță nu a avut în vedere gravitatea vătămărilor produse, acordând daune morale prea mari. Apoi, din punct de vedere al daunelor materiale, a considerat că și acestea sunt prea mari, dar în același timp și nedovedite, deoarece partea civilă nu a depus înscrisuri doveditoare. Pe fond a solicitat ca prin admiterea apelului și casarea hotărârii să fie reduse daunele morale, iar daunele materiale să fie acordate numai în măsura în care au fost dovedite.
Tribunalul, examinând apelurile de față prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, potrivit art. 371 al. 2 Cpp, a constatat că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Astfel,cu privire la apelul inculpatului, prima instanță a reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului. Probele administrate în cauză au pus în evidență faptul că inculpatul nu s-a asigurat la trecerea de pietoni în schimb partea vătămată s-a asigurat. Obligația de a se asigura pentru a putea să-și continue drumul aparținea exclusiv inculpatului. -se a comis infracțiunea din culpă exclusivă. Toate aceste aspecte legate de vinovăția sa, au fost confirmate atât de înscrisurile aflate la dosar cât și de depozițiile martorilor audiați în cauză. Dorința inculpatului de a i se aplica o sancțiune cu caracter administrativ pentru a nu-și pierde serviciul, confirmă chiar vinovăția sa, altfel ar fi solicitat achitarea pentru inexistența faptei ori pentru alt motiv care ar fi putut înlătura răspunderea penală. În cauză s-au administrat suficiente probe care au dus la concluzia că inculpatul se face vinovat de producerea accidentului, iar hotărârea primei instanțe din acest punct de vedere este legală.
Sub aspectul laturii civile.Atât timp cât vinovăția inculpatului a fost dovedită, iar acțiunea civilă a fost alăturată acțiunii penale, consecința se răsfrânge și asupra laturii civile în sensul că răspunderea penală atrage și răspunderea civilă.
Din examinarea hotărârii primei instanțe a rezultat că aceasta a produs suficiente dovezi în dovedirea laturii civile, ajutată de partea vătămată, astfel că despăgubirile acordate atât sub aspectul daunelor morale cât și al daunelor materiale sunt justificate. Legea nu cere ca dovedirea daunelor materiale să se facă cu înscrisuri ci și cu înscrisuri sau orice alte mijloace de probă.
Partea vătămată și-a dovedit pretențiile civile cu martori. La stabilirea daunelor morale prima instanță a ținut seama de urmările vătămărilor cauzate dar și de numărul de îngrijiri medicale (70-80 zile) și nu în ultimul rând de suferințele avute. Având în vedere împrejurările comiterii faptei, prima instanță a individualizat corect pedeapsa.
Cu privire la apelul părții vătămate.După cum a susținut aceasta, apelul a vizat numai latura civilă și în special daunele morale a căror majorare a solicitat, considerându-le prea mici. În examinarea hotărârii primei instanțe, tribunalul a apreciat că acestea au fost cuantificate corect, ele reflectându-se atât în suferințele cauzate, cât și în numărul de îngrijiri medicale. Și daunele materiale au fost corect stabilite prin declarațiile martorilor audiați în cauză, iar partea civilă, în apel, le-a lăsat la aprecierea instanței de apel.
Referitor la apelul asigurătorului Românească. Criticile aduse hotărârii primei instanțe nu sunt întemeiate. După cum s-a arătat, daunele materiale (mai ales) nu se dovedesc numai prin înscrisuri, ci și prin înscrisuri care evident conferă o mai mare putere probațiunii. Aceasta nu exclude posibilitatea dovedirii cu alte mijloace de probă, ca în speța de față, declarațiile unor martori. În privința daunelor morale, nu există niște criterii imuabile, dar instanța, în înțelepciunea sa, poate să-și formeze o anumită convingere care să se reflecte în suferințele cauzate victimei ori de consecințele viitoare.
Este cât se poate de evident că prin susținerea nevinovăției inculpatului, societatea de asigurare încearcă a se pune la adăpost pentru a fi exonerată de plata despăgubirilor civile. Dar, tribunalul, nu a putut rămâne indiferent față de susținerile acesteia, în condițiile în care daunele materiale au fost dovedite, iar daunele morale au fost corect cuantificate.
Împotriva deciziei penale nr. 153/A din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Arada declarat recurs asigurătorul Românească - Sucursala A, partea civilă și inculpatul.
a arătat că sumele acordate cu titlu de daune materiale și morale au un cuantum prea ridicat, urmând a fi reduse.
Inculpatul, prin motivele de recurs depuse în scris la dosar, a cerut să se constate că este nevinovat în privința producerii accidentului de circulație, în subsidiar a solicitat o reapreciere a culpei comune la producerea accidentului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Analizând recursurile declarate de către partea civilă și asigurătorul, se constată că acestea sunt inadmisibile.
Astfel, art. 3859Cpp reglementează situațiile în care hotărârile sunt supuse casării, indicând cazurile în care se poate face recurs, recursurile declarate de partea civilă și asigurator nu se întemeiază pe niciunul din cazurile reglementate de articolul menționat.
În această situație, recursurile apar ca fiind inadmisibile, urmând a fi respinse potrivit art. 38515pct.1 lit.a Cpp.
În privința recursului declarat de către inculpat se constată că acesta este nefondat. Instanța a analizat corect probele administrate în cauză și, în consecință, a reținut o stare de fapt corespunzătoare probelor de la dosar. Vinovăția inculpatului constă în faptul că nu s-a asigurat la trecerea de pietoni, deși avea această obligație, astfel a surprins-o și accidentat-o pe partea civilă care coborâse din tranvai și se angajase în traversarea carosabilului, pe marcajul pietonal după ce, anterior, se asigurase.
Așa fiind, se apreciază că în mod corect instanța a stabilit culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului și a aplicat acestuia o pedeapsă de 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81,82 Cp pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În consecință, neexistând temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea hotărârii, urmează ca în baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp, recursul declarat de inculpat să fie respins ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 al.2 Cpp, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.1 lit.a Cpp respinge recursurile declarate de partea civilă și asiguratorul Românească - Sucursala A împotriva deciziei penale nr. 153/A din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, ca inadmisibile.
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge recursul inculpatului declarat împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.
În baza art. 192 al.2 Cpp obligă recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei fiecare.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - - -
GREFIER
- -
Red. /23.10.09
Tehnored. /26.10.09
PI. - - Judecătoria Arad
-, - Trib. A
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
