Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 962/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 962/
Ședința publică din 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr. 134/A din 29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații intimați, personal și asistați de avocat, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, părțile responsabile civilmente și, lipsă fiind inculpatul intimat, reprezentat de avocat, partea civilă intimată, părțile responsabile civilmente,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul inculpaților intimați, arată că nu se opune soluționării cauzei la acest termen, însă, învederează instanței că inculpatul nu s-a putut prezenta la acest termen de judecată întrucât are o problemă familială, astfel că, pentru a constata atitudinea procesuală a acestui inculpat, solicită amânarea cauzei dacă instanța apreciază că este necesară prezența acestuia.
Procurorul lasă la aprecierea instanței.
Instanța apreciază că nu se impune amânarea cauzei.
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul solicită ca pentru motivele depuse în scris la dosarul cauzei, să se admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, să fie casată hotărârea recurată și să se înlăture circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpaților. Un alt motiv de netemeinice a hotărârii îl constituie modalitatea de executare a pedepsei, apreciind că față de infracțiunea reținută în sarcina inculpaților și față de modalitatea de săvârșire a acesteia, se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Apărătorul ales al inculpaților intimați, solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca legale și temeinice, observându-se atitudinea sinceră a inculpaților care au recunoscut și regretat fapta, au colaborat cu organele judiciare și au reparat prejudiciul creat părții vătămate.
Părțile responsabile civilmente și solicită respingerea recursului parchetului.
Inculpații intimați și, având fiecare ultimul cuvânt, regretă fapta și solicită respingerea recursului parchetului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2629/27.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în baza art. 211 al.1, al.2 lit.c Cod Penal, art.211 al. 21lit.a, b Cod Penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod Penal, cu aplicarea art. 76 lit. c, art. 74 lit. a, c Cod Penal, au fost condamnați inculpații, și la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare fiecare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie;
În temeiul art. 71.Cod Penal, le-au fost interzise inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza II, b Cod Penal(după împlinirea vârstei de 18 ani).
În baza art. 81, art. 82 și art. 110.Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 4 ( patru) ani, pentru cei trei inculpați.
În baza art. 359.Cod Penal p., li s-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 83.Cod Penal și art. 84. p., în sensul că neexecutarea obligațiilor civile sau săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.
În baza art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea de 24 de ore din data de 14.06.2007 în favoarea inculpaților și.
În baza art.118 lit.b Cod Penal, s-a dispus confiscarea de la cei trei inculpați a unui spray iritant lacrimogen marca Ko, bun folosit la săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 14 al. 3 lit. b, art. 346 al. 1.C.P.P. raportat la art. 998.civ, au fost obligați în solidar inculpații, și, iar în temeiul art. 14 al. 3 lit. b, art. 346 al. 1.C.P.P. raportat la art. 998.civ.și 1000 (2) civ. și 1003.civ. în solidar pe inculpatul cu părțile responsabile civilmente și, în solidar pe inculpatul cu părțile responsabile civilmente și și în solidar pe inculpatul cu părțile responsabile civilmente și la plata sumei de 38,43 lei cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă.
În baza art. 349 și art. 191 al.1, 2 și 3.C.P.P. a fost obligat fiecare dintre inculpații în solidar cu părțile responsabile civilmente și, pe inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și și pe inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și la plata sumei de 600 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecătoria Timișoara nr. 131/P/2008, înregistrat la această instanță sub nr- la data de 01.04.2008, au fost trimiși în judecată inculpații, și, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 al.1, al.2 lit.c Cod Penal, art.211 al. 2 ind.1 lit.a, b Cod Penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod Penal, reținându-se în sarcina lor că în data de 16.03.2007, în jurul orei 10,30, au smuls telefonul mobil părții vătămate, după care i-au pulverizat câte un jet în față dintr-un spray lacrimogen pentru a-și asigura scăparea.
Până la citirea actului de sesizare, prin înscrisul de la filele 29-30 dos. numita s-a constituit parte civilă cu suma de 38,43 lei, daune materiale si cu suma de 4.000 lei daune morale.
Fiind audiați în fața instanței, inculpații au recunoscut săvârșirea faptei așa cum a fost reținută în rechizitoriu, detaliind modul de operare, o regretă și nu au mai propus alte probe în apărare. În ceea ce privește acțiunea civilă, inculpații au arătat ca sunt de acord să o despăgubească pe partea vătămată în măsura posibilităților (filele 42-44 dos.).
Prima instanță a reținut că, potrivit declarațiilor persoanelor trimise în judecată, în data de 16.03.2007, în jurul orei 10.30, inculpații, și se aflau în zona Pieței din mun. T și au hotărât de comun acord să sustragă un telefon mobil pentru a-l înlocui pe cel pe care inculpatul l-a pierdut anterior.
Inculpații s-au deplasat pe strada - -, în apropierea intersecției cu str.-, unde au văzut-o pe victima, care vorbea la telefonul mobil. Inculpatul i-a smuls părții vătămate telefonul din mână, iar ceilalți doi inculpați i-au pulverizat câte un jet în față dintr-un spray iritant lacrimogen pe bază de. Inculpații au fugit spre zona numită "Punctele ", unde s-au despărțit, inculpații și deplasându-se spre P-ța 700 - T, iar inc., la care se găsea și telefonul mobil marca Motorola 375 sustras de la partea vătămată, a plecat în altă direcție.
La scurt timp, inculpatul l-a apelat de pe telefonul și cartela victimei (având nr.-) pe inculpatul pe telefonul acestuia cu nr. -, stabilind să se întâlnească la Liceul " ". Aceste aspecte au fost confirmate și de lista de convorbiri pusă la dispoziție de către - T, în urma solicitării adresate de către organele de poliție ( filele 33-34 dos.).
Inculpații au încercat să comercializeze telefonul mobil în "700" și "", dar întrucât nu au reușit, telefonul a rămas la inculpatul, care a despăgubit pe ceilalți doi inculpați, dându-le 40 de lei inculpatului și telefonul său personal marca Simens inculpatului.
În perioada imediată săvârșirii faptei, inculpații au apelat de pe numărul victimei și alte numere de telefon aparținând cercului lor de cunoștințe, respectiv pe cel al fratelui inculpatului, numitul.
Inculpatul a apelat ulterior la martorul pentru a încărca telefonul mobil sustras de la partea vătămată întrucât el nu poseda un încărcător compatibil.
La data de 14.07.2007, inculpatul a predat organelor de poliție telefonul marca Motorola 375 care a fost restituit părții vătămate și un spray iritant lacrimogen marca " Ko" - corp delict trimis la Judecătoria Timișoara împreună cu dosarul pentru a se dispune confiscarea, potrivit art.118 lit.b Cp. fiind folosit la săvârșirea infracțiunii.
În urma agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 5 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr.858/20.03.2007 eliberat de IML- T ( fila 20 dos.).
Potrivit art. 211 al.1 C.P.P. constituie infracțiunea de tâlhărie, furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări, prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace, pentru păstrarea bunului găsit sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii, ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.
Atât din declarațiile inculpaților, cât și din declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați în cauza, s-a apreciat că rezultă cu prisosință că fapta a fost săvârșit într-un loc public (pe stradă), de cei trei inculpați minori împreună, toți cei trei inculpați folosind acte de violenta (smulgerea telefonului mobil și pulverizarea cu cate un jet în fața părții vătămate dintr-un spray lacrimogen pentru a-și asigura scăparea).
În drept, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului care, în data de 16.03.2007, i-a smuls telefonul mobil părții vătămate, iar apoi inculpații și i-au pulverizat in fata părții vătămate câte un jet dintr-un spray iritant pe bază de în vederea asigurării scăpării inculpaților, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de - art. 211 al. 1 - 211 al. 2 lit. c și al. 21lit. a și b Cod Penal, cu aplic. art.99 și următoarele
Cod PenalFapta inculpatului care, în data de 16.03.2007, după ce inculpatul i-a smuls telefonul mobil părții vătămate, i-a pulverizat în față acesteia împreună cu inc. câte un jet dintr-un spray iritant pe bază de în vederea asigurării scăpării inculpaților, s-a apreciat de către prima instanță că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de - art. 211 al. 1 - 211 al. 2 lit. c și al. 21lit. a și b Cod Penal, cu aplic. art.99 și următoarele
Cod PenalFapta inculpatului care, în data de 16.03.2007, după ce inculpatul i-a smuls telefonul mobil părții vătămate, i-a pulverizat în față acesteia împreună cu inc. câte un jet dintr-un spray iritant pe bază de în vederea asigurării scăpării inculpaților, s-a apreciat de către prima instanță că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de - art. 211 al. 1 - 211 al. 2 lit. c și al. 21lit. a și b Cod Penal, cu aplic. art.99 și următoarele
Cod PenalDin punctul de vedere al laturii subiective, prima instanță a reținut că infracțiunea a fost săvârșită cu intenție directă, inculpații folosind violența împotriva părții vătămate cu scopul de a-i sustrage bunul, a și-l însuși pe nedrept si pentru a-si asigura scăparea.
La individualizarea judiciară a pedepsei stabilite în sarcina inculpaților pentru infracțiunea reținută în sarcina acestora, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 al. 1.Cod Penal, reținând că în ceea ce privește pericolul social, acesta este unul concret, specific infracțiunii, prin faptă aducându-se atingere relațiilor sociale referitoare la patrimoniul și integritatea corporală a persoanei, infracțiunea de tâlhărie fiind o infracțiune gravă împotriva patrimoniului.
Cu privire la persoana inculpaților, judecătoria a constatat că aceștia au avut un comportament sincer în fața organelor de cercetare penală și în fața instanței, fiind prezenți la toate termenele de judecată. Din fișa de cazier judiciar a inculpaților, rezultă că aceștia nu au antecedente penale. Din înscrisurile depuse în instanță - adeverința nr.1289/09.05.2008 ( fila 46 dos.) și adeverința nr. 257/25.09.2008 ( fila 100 dos.), rezultă că inculpatul este elev de școală și încadrat la SC SRL în calitate de muncitor necalificat, din adeverința de la fila 101 dos. reiese că inculpatul este încadrat la SC Force SRL în funcția de operator producție, în fine, prin adeverința nr.1439/09.09.2008 eliberată de Grupul Școlar Industrial de Transporturi Auto T s-a adeverit că inculpatul a susținut în luna septembrie 2008 examenele de diferență pentru înscrierea la liceu - frecvență redusă ( fila 102 dos.). Din referatele de evaluare efectuate de (filele 53-55, 68-70, 82-84 dos.), reiese că cei trei inculpați au șanse de reintegrare în societate, în condițiile educării autocontrolului pentru evitarea situațiilor de risc si a intensificării supravegherii.
Analizând toate circumstanțele reale și circumstanțele personale ale inculpaților, judecătoria a considerat că în cauză sunt aplicabile prevederile 74 lit. a, c și Cod Penal a reținut circumstanțe atenuante în favoarea tuturor inculpaților, cu consecința diminuării pedepsei sub minimul special, în condițiile art. 76 lit. c Cod Penal, rap. la art.109 Cod Penal, apreciind că pedeapsa de 3 ani închisoare este suficientă pentru reeducarea inculpaților, și, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II,b Cod Penal, după împlinirea majoratului, pe durata și în condițiile prev. de art. 71.Cod Penal În acest sens, prima instanță a reținut ca, conform art. 71 al. 2.Cod Penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c din Cod Penal momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, însă prima instanță, raportându-se și la Constituția României și la jurisprudența Curții, le-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Apreciind ca scopul pedepsei, așa cum este prevăzut de art. 52.Cod Penal, poate fi atins si fără executarea efectivă a acesteia de către inculpați și văzând că în speță sunt întrunite condițiile prev. de art.110 Cod Penal, rap. la art.81 si 82.Cod Penal, a dispus suspendarea executării condiționată a executării pedepsei principale, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 4 ( patru) ani, pentru cei trei inculpați.
Referitor la acțiunea civilă, instanța a reținut că partea vătămată a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 38,43 lei, daune materiale si a sumei de 4.000 lei, reprezentând daune morale pentru acoperirea prejudiciului moral produs prin suferințele fizice și psihice create prin săvârșirea infracțiunii. Inculpații au fost de acord cu despăgubirea numitei, dar în limita posibilităților.
Potrivit dispozițiilor art. 998.civ. cel ce produce altuia o pagubă este dator aor epara. Condițiile generale ale răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite, rezultând, din starea de fapt și de drept reținută, atât existența faptei ilicite, cât și vinovăția făptuitorilor și crearea prejudiciului, ce constă în suferințe fizice și psihice, precum și existența raportului de cauzalitate între fapta inculpaților și prejudiciul material și moral produs părții civile. Din certificatul medico-legal nr. 858/20.03.2007 (fila 20 dos.), s-a reținut că partea vătămată a necesitat în urma agresiunii 5 zile de îngrijiri medicale.
În dovedirea prejudiciului material au fost depuse la dosar înscrisuri ( filele 31-35 dosar), din conținutul cărora reiese faptul că partea vătămată a plătit contravaloarea medicamentelor ce i-au fost prescrise de către medic pentru tratarea afecțiunii oculare survenite ca urmare a săvârșirii infracțiunii, în cuantum de 38.43 lei, conform bonului fiscal eliberat de SC Farma SA.
În repararea prejudiciului moral creat părții vătămate, respectiv în compensarea suferințelor la care a fost supusă, instanța a apreciat ca suma de 4.000 lei solicitată este îndestulătoare și suficientă, deoarece admiterea unei acțiuni civile trebuie să reprezinte repararea unei pagube și nu o pedeapsă suplimentară pentru inculpat, sau o îmbogățire fără justă cauză pentru partea civilă.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 11.12.2008 sub același număr unic de dosar.
Parchetul a criticat sentința judecătoriei pentru netemeinicie, întrucât în mod nejustificat au fost reținute circumstanțele atenuante, din moment ce apare ca neoportună, în opinia parchetului, reținerea circumstanțelor atenuante personale, avându-se în vedere pericolul social ridicat al infracțiunii de tâlhărie, pluralitatea subiecților activi ai infracțiunii, modul de operare al inculpaților și consecințele faptei acestora. Mai arată că pedeapsa aplicată de prima instanță ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante nu vine să răspundă exigențelor legii penale și nu este de natură a asigura realizarea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 134/A/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost respins ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr. 2629/27.10.2008 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosarul nr-.
Tribunalul a examinat sentința apelată în limita criticilor formulate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept prin raportare la prevederile art. 371 Cod pr. penală, reținând că aceasta este temeinică și legală.
Pe baza probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, prima instanță a stabilit corect starea de fapt și vinovăția celor trei inculpați, cu privire la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată.
Toate aceste aspecte nu au fost contestate nici de inculpați și nici de acuzare și nici de partea vătămată. Parchetul a criticat sentința în ce privește modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate cât și a modalității de executare a pedepselor.
Instanța de apel a confirmat punctul de vedere al judecătoriei în ce privește cuantumul pedepsei aplicate și a modalității de executare a acesteia. În mod corect judecătoria a luat în considerare împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, circumstanțele personale și reale ale inculpaților, respectiv vârsta acestora, împrejurarea că prin înscrisurile de la dosar s-a probat că în prezent doi dintre inculpați sunt angajați în muncă iar un altul își continuă studiile liceale. De asemenea, în mod corect prima instanță a reținut concluziile referatelor de evaluarea efectuate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș din care rezultă că toți cei trei inculpați au șanse reale de reintegrare în societate. La fel ca prima instanță, instanța de apel a remarcat că inculpații sunt la prima abatere și că, în ciuda faptului că infracțiunea care li se impută este o infracțiune gravă, aplicarea unei pedepse cu privare de libertate nu este de natură să asigure realizarea scopului preventiv educativ al pedepsei. Instanța de apel a opinat că reeducarea inculpaților și prevenirea săvârșirii unor noi infracțiunii se poate realiza în cazul acestor inculpați în modalitatea de executarea aleasă de prima instanță, iar simpla condamnarea la o pedeapsă cu suspendare condiționată a executării pedepsei constituie un avertisment suficient pentru inculpați.
Împotriva deciziei Tribunalului Timișa declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș pentru netemeinicie.
În motivare se arată că reținerea circumstanțelor atenuante este greșită având în vedere pericolul social al infracțiunii și împrejurările în care fapta a fost comisă, iar în ce privește modalitatea de executare a pedepsei se apreciază că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate duce la atingerea scopului acesteia, având în vedere conduita părinților inculpaților care nu și-au îndeplinit în mod corespunzător obligațiile de creștere și educare, ocrotire și supraveghere și observând și rapoartele de evaluare din care rezultă că minorii au șanse de integrare în societate în condițiile în care vor beneficia de un control sporit, astfel încât să înțeleagă riscurile unui comportament infracțional fiind necesară includerea lor într-un program de consiliere individual.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, conform prev. art.38510, al. 21cpp, se constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat, iar pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este corect individualizată raportat la criteriile generale de individualizare a pedepselor reglementate de art.72 pen.
În mod judicios prima instanță a analizat și interpretat probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată, probe în temeiul cărora a procedat la aplicarea pedepsei de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, cuantumul pedepsei fiind bine dozat și adaptat gravității infracțiunii comise precum și circumstanțelor reale și personale a inculpaților.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa, pe de altă parte.
Instanța de fond, cu ocazia individualizării judiciare a pedepselor a făcut o corectă aplicare a prevederilor mai sus menționate, procedând la reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prev. de lege.
Se are în vedere, în acest sens, vârsta inculpaților, comportamentul sincer pe parcursul întregului proces penal, lipsa antecedentelor penale, preocuparea acestora pentru completarea studiilor, încadrarea în muncă.
De asemenea, din conținutul Referatelor de evaluare rezultă că minorii provin din familii bine organizate, ei beneficiind de grija și ocrotirea părinților, iar fapta comisă fiind un accident în viața lor, ei având perspective reale de integrare în societate prin implicare în muncă și relaționare adecvată în cadrul familiei.
Față de aceste considerente, și în ce privește modalitatea de executare a pedepselor, în mod întemeiat, instanța de fond a apreciat că scopul pedepselor poate fi atins prin suspendarea condiționată a executării și că o asemenea modalitate de executare oferă mult mai multe șanse de reeducare și de integrare a inculpaților decât cea care presupune încarcerarea și privarea de libertate.
Prin urmare, recursul parchetului este nefondat și urmează a fi respins în baza art.38515, pct. 1 lit. b cpp.
Văzând și prev. art. 192 al.2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr. 134/A/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - - -
GREFIER
- -
Red. /14.10.09
Tehnored. /26.10.09
PI. - - Jud.
-; - Trib. T
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
