Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 111/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 111
Ședința publică de la 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 3: Ștefan
GREFIER-
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
Reprezentat legal prin procuror
*
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul,împotriva deciziei penale nr.513/A din 25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru recurentul-inculpat, lipsă la termenul de azi, avocat ales și pentru intimatul-parte civilă, lipsă la termenul de azi, avocat ales.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Avocat solicită a se avea în vedere cererea depusă la dosar prin care solicită a se rectifica încheierea de la termenul anterior, din data de 15.01.2009, în sensul că a precizat temeiul motivelor de recurs ca fiind 385/9 pct.9,10,12,17 și 18.pr.penală.
Instanța dispune rectificarea încheierii din 15.01.2009 în sensul aspectelor arătate de av..
Nefiind alte cereri de formulat s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat ales pentru recurentul-inculpat, apreciază decizia penală ca fiind nelegală potrivit motivelor de recurs depuse în scris și pe care le susține la termenul de azi. Precizează că în mod greșit instanța de apel a respins apelul și a menținut hotărârea instanței de fond.
S-a reținut că fapta a fost săvârșită în data de 26/27.12.1997, iar în realitate în dosar există plângerea formulată de cu privire la comiterea unei fapte din data de 29.12.1997, plângerea fiind depusă la 30.12.1997.
Aspectele de nelegalitate privesc și faptul că instanța de fond a reținut că a fost sesizată pentru faptă comisă la 26/27.12.1997 iar fapta a fost comisă la 29.12.1997, astfel apreciază că instanța nu a fost sesizată legal, pentru o faptă comisă la altă dată, după care să se pronunțe o condamnare.
De asemenea, instanța a procedat la efectuarea de cercetări pentru fapta din 26/27.12.1997 și apoi dispune condamnarea pentru faptă din 29.12.1997 în apel. Apreciază ca fiind nelegală decizia din apel, care a menținut hotărârea pronunțată la fond, deci se impune desființarea deciziei din apel.
Al doilea motiv de recurs, este acela că în sarcina inculpatului nu se poate reține că a comis o faptă de furt, a se avea în vedere și declarația inculpatului dată la urmărirea penală, în care arată că nu recunoaște săvârșirea acestei infracțiuni.
La instanță inculpatul nu a fost prezent pentru a fi audiat.
Al treilea motiv de recurs, este respingerea motivelor de apel, față de lipsa pericolului social al faptei, iar al patrulea motiv de recurs privește latura civilă, întrucât inculpatul nu trebuia să fie obligat la restituirea sumei încasate către, deoarece nu a luat de la acesta vreo sumă ci de la.
În concluzie solicită admiterea recursului și pe fond achitarea inculpatului.
Avocat ales pentru partea civilă, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, corect instanța e fond și apel a stabilit condamnarea inculpatului, din declarațiile date rezultă că acesta cunoștea că mașina a fost înstrăinată prin vânzare. Față de lipsa antecedentelor penale, solicită a se avea în vedere cazierul judiciar. În cauză se poate reține infracțiunea prev. de art.208 al.3 penal, inculpatul a fost conștient de vânzarea mașinii, partea vătămată a predat un preț, existența contractului de vânzare cumpărare, faptul că partea vătămată a achitat contravaloarea mașinii.
Apreciază că nu se poate extinde procesul penal, fiind vorba de o singură faptă, de o eroare materială, plângerea penală este pentru fapta din 29.12.1997, inculpatul a recunoscut că a luat mașina și în ce modalitate.
Nu solicită cheltuieli judiciare.
Procurorul solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În cauză inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii, fapta este furt din posesia legitimă a părții vătămate, fiind dovedită prin contractul de vânzare cumpărare, faptă ce prezintă grad de pericol social al infracțiunii. De asemenea, inculpatul știa de la că mașina aparține altei persoane și a luat-o pe timp de noapte.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1575 din 05.09.2008 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr-, s-a dispus în baza art. 208 al.l Cod penal raportat la art. 209 al.l lit.a, e,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal, condamnarea inculpatului, fiul lui - și, născut la data de 31.05.1969 în mun. B, jud. B cetățean român, studii 10 clase, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în mun. B, str. -,. 5/B/2, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din data de26/27.12.1997, la pedeapsa de 7 luni închisoare.
Pedeapsă de executat: 7 luni închisoare.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 al.l lit.a teza a II a și b Cod penal, în condițiile și pe durate prevăzute de art. 71 al. 2 Cod penal.
În baza art. 81 și art. 71 al 5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și accesorii.
În temeiul art. 82 Cod penal s-a stabilit termen de încercare de 2 ani și 7 luni.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală și art.998 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile G suma de 405 RON reactualizată la data plății efective.
S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului d e Justiție a sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru av..
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 20.12.1997, partea vătămată, de 29 ani, din B, str. - cel 4/C/l, a sesizat prin plângere la Inspectoratul de Poliție al Județului B, faptul că în data de 29.10.1997, numitul, i-a sustras din fața blocului unde locuiește, autoturismul BMW 316 cu nr. -, în valoare de 750 DM, fila 8.
Efectuându-se cercetări în cauza respectivă s-au constatat următoarele: În vara anului 1997, inculpatul a venit din Italia în România cu un autoturism marca BMW 316 cu numărul de înmatriculare AR--, mai vechi de 8 ani de zile, deci neînmatriculabil. Ca urmare a stării tehnice defectuoase, în care se afla autoturismul menționat, înc. nu s-a mai putut reîntoarce cu el în Italia, lăsându-1 în custodie numitei, din B,-/A/8. După plecarea sa în Italia, înc. a fost contactat telefonic de către care 1-a întrebat dacă poate să vândă autoturismul pe care i-1 lăsase în custodie. Știind că autoturismul este neînmatriculabil inculpatul a consimțit la vinderea acestuia către un potențial cumpărător indiferent de sumă.
Astfel cu acceptul inculpatului numita, la data de 3.10.1997 a vândut printr-un înscris sub semnătură privată autoturismul marca BMW-316 cu nr AR--, numitului cu suma de 1300 DM fila nr. 48. Odată intrat în posesia autoturismului, numitul, l-a reparat și l-a substituit prin ștergerea și repoansonarea unei noi serii de motor, aplicându-i în fals numerele de înmatriculare - de la un alt autoturismul marca BMW-316, filele 44-45. Rezolvând astfel problema înmatriculării autoturismului, numitul l-a vândut cu suma de 750 DM( 4 milioane lei) părții vătămate, fără a-i spune acestuia despre substituire. Cu ocazia prezentării autoturismului la Registrul Auto Român- Filiala B, pentru omologare, partea vătămată a aflat că acesta este substituit. Ca urmare a solicitat de la restituirea sumei de 750 DM.
După vinderea inițială a autoturismului de către, către numitul, acesta l-a contactat telefonic pe inc., spunându-i că urmează să primească suma de 1300 DM.
Întrucât autoturismul BMW-316 cu nr. AR- -, era înmatriculat în Italia pe numele inculpatului, acesta a cerut numitei, să ia înapoi de la numitul plăcuțele cu numărul de înmatriculare AR- -, pentru ca el să o poată radia din Italia.
Fiind contactat de, numitul a refuzat să restituie plăcuțele cu numărul de înmatriculare cu atât mai mult cu cât nici suma de 1300 DM nu și-a achitat-
Aflând despre neputința numitei, în a recupera numerele de înmatriculare și contravaloarea autoturismului, inc. l-a contactat telefonic pe.
Dându-și seama de neseriozitatea acestuia, în luna decembrie 1997, inc. a venit din Italia în România, pentru a recupera numerele de înmatriculare de la autoturismul BMW-316, vândut de numita. personal cu, inc. a aflat de la acesta că autoturismul l-a vândut unei alte persoane fapt pentru care nu poate să-i mai înapoieze numerele de înmatriculare. inculpatul observase că fostul său autoturism se afla parcat pe str. - cel din
Cunoscând unde este, el s-a decis să meargă și să și-l ia înapoi, cunoscând că autoturismul fusese vândut de unei alte persoane. Astfel (în seara zile de 29.10.1997) inc., s-a deplasat la domiciliul vărului său, martorul și sub pretextul că autoturismul său marca BMW-316 s-a defectat pe raza municipiului B, l-a rugat să îl ajute să își transporte mașina până în comuna, jud. B, respectiv la fratele său. despre noul proprietar al autoturismului, martorul s-a deplasat cu inculpatul pe str. - cel, autoturismul aflându-se parcat în fața blocului unde locuia partea vătămată.
Cu dublura cheii de la autoturism inc. a urcat la volanul autoturismului BMW-316, înmatriculat în fals, de, cu nr. -, și cu ajutorul unei autoutilitare condusă ce martorul, au tractat mașina(aceasta fiind defectă), până la locuința martorului, fratele inculpatului din., jud. B, filele 55,51-53. circuitul autoturismului, martorul s-a angajat să aibă grijă de el pe perioada cât inculpatul se va afla în Italia.
In data de 2.01.1998 inculpatul a plecat în Italia unde își are reședința.
In data de 30.12. 1997, partea vătămată, nemaigăsind mașina în fața blocului, a formulat plângere împotriva lui, pe care l-a bănuit de furtul autoturismului. Filele 8-12.
In urma cercetărilor efectuate de Inspectoratul de Poliție al Județului B, la data de 19.06.1998, prin referatul nr. 88436 s-a propus trimiterea în judecată a numitului pentru art. 215, art. 288-291 Cod pen, cauza fiind înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU. Prin Adresa nr 169/P/1998 din 24.06.1998, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, ne-a comunicat și dispus totodată, disjungerea cauzei față de inculpatul pentru sustragerea autoturismului BMW- 316 cu nr -, de la partea vătămată, fila 7.
Știind că este căutat de organele de poliție inculpatul a evitat să mai vină în România până în data de 24.08.1999 când a fost depistat și udiat.
Din declarațiile părții vătămate a rezultat că valoarea autoturismului sustras este de 4 milioane, sumă cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal fila 9.
Fiind audiat în prezența apărătorului ales, inculpatul a recunoscut că a sustras autoturismul marca BMW-316 deși cunoștea că nu aparținea lui, în ideea de a-și recupera numerele de înmatriculare vechi. Nu a avut probe de propus în apărarea sa. Cu ocazia cercetărilor la data de 27.1.1998, în urma unei percheziții domiciliare, la locuința martorului din., jud B, s-a găsit autoturismul sustras, el fiind lăsat în custodia celui mai sus menționat până la definitivarea cercetărilor, filele 32-36.
Fapta inculpatului a fost probată prin: reclamația și declarațiile părții vătămate, f 8-12; declarațiile martorilor, și, filele 13-28,38-43,46-47,44-45,55; contractul de vânzare cumpărare dintre și, f 29-30; actul de vânzare cumpărare dintre și, f 48, procesul-verbal de percheziție domiciliară, f 32-34, toate coroborate cu declarațiile inculpatului f 58-66.
Stabilindu-se vinovăția inculpatului s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii apreciindu-se că scopul educativ al acesteia poate fi atins fără executarea în regim de detenție, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 din Cod penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Pe latură civilă a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea vătămată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul fără nici o motivare în cererea scrisă.
Prin decizia penală nr.513 din 25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - inculpat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Instanța de fond a făcut o justă apreciere probelor administrate în cauză pe baza cărora în mod corect a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului.
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr.4194/P/1999 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208 - 209 lit.a, e, g, i din Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 26/27.12.1997, împreună cu o altă persoană, din loc public, și prin folosirea fără drept a unei chei potrivite a sustras un autoturism aparținând părții civile.
Examinând actele și lucrările dosarului, atât cele din cursul urmăririi penale cât și cele din faza de cercetare judecătorească, Tribunalul a apreciat că situația de fapt reținută se confirmă, fiind susținută de probele administrate.
Într-adevăr s-a reținut că partea vătămată a sesizat prin plângere faptul că la data de 29.12.1997 numitul i-a sustras din fața blocului un autoturism BMW-316 cu nr.-.
Din probele aflate la dosar respectiv declarația lui, declarația lui, contractul de vânzare-cumpărare, s-a reținut însă că numitul a cumpărat prin act de mână de la căruia îi fusese lăsată mașina de către inculpat autoturismul pe care 1-a reparat după care prin contract de vânzare-cumpărare (aflat la fila 29 dosar ) 1-a vândut părții vătămate cu suma de 4.000.000 ROL.
S-a constatat astfel faptul că la data de 29.12.1997, proprietarul autoturismului care a fost luat de către inculpat era partea vătămată.
Inculpatul nu a contestat faptul că nu ar fi luat autoturismul parcat pe str.- cel din municipiulB însă a arătat că la acea dată el s-a considerat proprietarul mașiniiîntrucât nu primise nici un de la numitul, care, la rândul său luase mașina de la, căruia de altfel i-a lăsat-o acesteia când a plecat în Italia. - mult a arătat că intenția sa nu a fost aceea de a sustrage mașina ci de a-și lua propriul său bun.
Aceste aspecte expuse de către inculpat nu au putut fi reținute ca fiind în totalitate reprezentarea adevărului, întrucât se observă în mod vădit că ele reprezintă exagerări de ordin subiectiv făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii penale sau cel puțin a atenua impactul acestor consecințe.
Potrivit dispozițiilor art.208 alin.3 din Cod penal, fapta constituie furt chiar dacă bunul aparține în întregime sau în parte făptuitorului, dar înmomentul săvârșirii acel bun se găsea în posesia sau deținerea legitimă a altei persoane.
Or, în cauza de față s-a considerat evident faptul că partea vătămată se afla în posesia legitimă a autoturismului, având în vedere contractul de vânzare-cumpărare aflat la fila 29 ds. aspect care se reține de altfel și din declarația numitului, care a arătat faptul că a vândut autoturismul luat de la părții vătămate la data de 13.12.1997 pentru suma de 4.000.000 lei ROL.
- mult inculpatul la data săvârșirii faptei știa foarte bine că mașina fusese vândută unei alte persoane de către aspect pe care chiar el l-a arătat în cursul (declarația de la fila 62 verso dosar ).
Nu a putut fi reținută nici critica apelantului-inculpat cu privire la data săvârșirii faptei.
Într-adevăr actul de sesizare al instanței reține că fapta ar fi comisă în noaptea de 26/27.12.1997 însă instanța de fond a reținut drept dată a comiterii faptei 29.12.1997.
Motivul invocat de inculpat cu privire la data când se reține comiterea faptei în actul de sesizare, s-a considerat că este o eroare materială care nu poate conduce la reformarea hotărârii atacate, atât timp cât situația de fapt reținută confirmă săvârșirea infracțiunii la data de 29.12.1997.
Acest aspect ce vizează data când se reține nu a fost contestat de inculpat care a recunoscut că la data de 29.12.1997 a luat mașina considerând că aceasta îi aparține.
In ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 18/1 din Cod penal s-a reținut că instanța de fond a apreciat în mod corect gradul de pericol social al faptei comise.
In conformitate cu dispozițiile art. 18/1 din Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă a uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
In al doilea alineat al aceluiași articol se precizează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și de mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.
Examinând cauza s-a constatat că fapta săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Numai lipsa antecedentelor penale, condițiile și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, nu sunt de natură să ducă la concluzia lipsei de pericol social al faptei săvârșite.
Aceste împrejurări au fost avute în vedere de către prima instanță atunci când a reținut în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante care au dus la aplicarea unei pedepse mult sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Cât privește latura civilă s-a constatat de asemenea, că aceasta a fost soluționată de către instanța de fond în mod corect și legal cuantumul despăgubirilor fiind justificat în măsura în care acesta a fost dovedită de către partea vătămată.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat în termen legal recurs inculpatul, criticând decizia pentru următoarele motive:
- instanța de fond a condamnat inculpatul pentru alte fapte decât cele cu care a fost sesizată prin actul de trimitere în judecată, respectiv pentru o faptă din 29.12.1997, deși a fost investită și cu o faptă din 26/27.12.1997.
- nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, latura subiectivă a infracțiunii, lipsind intenția inculpatului.
- Fapta nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii.
- Greșit inculpatul a fost obligat la plata daunelor civile.
Analizând decizia penală recurată, sub aspectul motivelor de recurs și din oficiu în temeiul dispozițiilor art.3856al.2 Cod procedură penală, Curtea de Apel reține următoarele:
Instanța de fond și apel au stabilit corect situația de fapt și de drept, în baza probatoriului eficient administrat pe parcursul procesului penal, astfel că, fapta inculpatului, care în data de 29.12.1997, din loc public și prin folosirea fără drept a unei chei potrivite a sustras autoturismul marca BMW - 316, aparținând părții civile, întrunește sub aspect obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208 al.1 Cod penal rap. la art.209 al.1 lit.a,e,g,i Cod penal.
Susținerea inculpatului că era proprietarul autoturismului și infracțiunea de furt calificat nu există, nu poate fi primită, întrucât fapta constituie furt chiar dacă bunul aparține în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârșirii acel bun se găsea în posesia sau detenția legitimă a altei persoane.
Și sub aspect subiectiv, probele administrate în cauză evidențiază intenția directă a inculpatului, care a prevăzut și urmărit rezultatul faptei prin comiterea infracțiunii. Drept urmare, instanța de fond a reținut corect a fi realizate cerințele de text impuse de art.19 pct.1 lit.a Cod penal.
Și susținerea inculpatului privind faptul că a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea pentru care a fost sesizată instanța, respectiv pentru o faptă din 26/27.12.1997, nu este întemeiată.
Partea civilă a formulat o sesizare, la 30.12.1997, prin care a arătat că la data de 29.12.1997, inculpatul i-a sustras autovehiculul proprietatea sa din fața imobilului în care locuiește, iar prejudiciul creat în dauna sa este de 750 DM - fl.8 dosar urmărire penală. În declarația dată, în fața organelor de poliție, partea civilă a susținut aceeași situație de fapt - fl.10-12 dosar urmărire penală.
Faptul că, instanța a reținut greșit în sentința pronunțată, data comiterii infracțiunii de furt calificat, comisă de inculpatul, reprezintă o eroare materială, care poate fi îndreptată potrivit dispozițiilor codului d e procedură penală și nu reprezintă un motiv de casare prevăzut de art.3859al.1 Cod procedură penală.
Fapta, așa cum se arată mai sus, a fost comisă în realitatea obiectivă de inculpat, cu vinovăție, este prevăzută de legea penală și prezintă gradul de pericol social al infracțiunii de furt calificat.
În raport de vătămarea adusă valorii sociale - patrimoniul părții civile, condițiile în care a fost săvârșită infracțiunea - în loc public, prin folosirea unei chei potrivite, împrejurările comiterii, circumstanțele faptei, urmările produse, persoana inculpatului, instanța apreciază că infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prezintă gradul de pericol social al faptei prev. de art.208 - 209 lit.a,e,g,i Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanțele au apreciat judicios valoarea prejudiciului efectiv cauzat prin fapta ilicită săvârșită în dauna părții civile( rezultatul negativ suferit ca urmare a furtului autoturismului din patrimoniul părții civile) prejudiciu care trebuie reparat potrivit legii civile.
Față de cele mai sus reținute, Curtea de Apel constată ca fiind legală și temeinică decizia penală recurată, iar în lipsa altor motive de casare, dintre cele prev. de art.3859al.3 CPP, în temeiul art.38515pct.1 lit.b CPP va respinge recursul, potrivit dispozitivului prezentei.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 CPP,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - inculpat, împotriva deciziei penale nr.513 din 25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Constată că recurentul - inculpat a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
GREFIER
Red.sent.pen.
Red. /
Red.
Tehnored.
Ex.2
18.02.2009
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Bogdan Adrian, Ștefan
