Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 28/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.28
Ședința publică de la 14 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTORI: Vadana Monica, Adrian Bogdan Arin Alexandru
- -
- - - grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
legal reprezentat prin - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, împotriva deciziei penale nr.345/A din 08.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat avocat desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat - lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Instanța pune în discuție cazul de casare potrivit dispozițiilor art.3859pct.10 Cod procedură penală având în vedere omisiunea instanței de a se pronunța asupra cererii referitoare la motivele de apel formulate de parchet cu privire la audierea martorilor și orice alte persoane ce au legătură cu cauza.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.345/A/2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, întrucât instanța nu a procedat la audierea martorului și nici nu s-a pronunțat cu privire la acesta, deși audierea acestuia se impune întrucât cunoștea împrejurările esențiale cu privire la săvârșirea infracțiunii.
A solicitat admiterea recursului și condamnarea intimatul-inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev.de art.208 alin.1-4, rap.la art.209 lit.e,i Cod penal și conducerea pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere prev.de art.78 din OUG 195/02. Din probele administrate rezultă că inculpatul este vinovat de infracțiunile deduse judecății, inculpatul a plecat cu autoutilitara părții vătămate conducând pe drumurile publice și fără permis de conducere.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat a arătat că nu se impune casarea deciziei penale pronunțate de Tribunalul Bacău și trimiterea cauzei spre rejudecare,cauza a fost judecată corect fiind audiați martorii și C.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondată din probele administrate, rezultă că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu au fost dovedite.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr. 43/2.02.2009 pronunțată de Judecătoria Moineștis -a dispus în baza art 334 cod proc. pen. schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prev. de art 208 alin 1,4 raportat la art 209 alin 1 lit. e,i cod pen. cu aplic. art 33 lit. a cod pen. în infracțiunea prev. de art art 208 alin 1,4 raportat la art. 209 alin 1 lit. e,i cod pen. cu aplic. art 37 lit. a cod pen.
In baza art 334 cod proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prev. de art 78 alin 1 din OUG 195/2002, cu aplic. art 13, 33 lit. a cod pen. în infracțiunea prev. de art 86 alin 1din OUG 195/2002 modificată prin Lg. 49/2006 cu aplic. art 13 cod pen. 33 lit. a cod pen. art 37 lit. a cod pen.
In baza art 336 alin 1 lit. a cod proc. pen. s-a admis cererea de extindere procesului penal formulată de reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești și s-a dispus extinderea procesului penal cu privire la infracțiunea prev. de art 89 alin 1 din OUG 195/2002 modificata prin Lg. 49/2006, cu aplic. art 13 cod pen, art 33 lit.a, art 37 lit. a cod pen.
In baza art 11 pct. 2 lit. a raportat la art 10 lit. c cod proc. pen. a fost achitat inculpatul, fiul lui si, născut la data de 15.06.1981 în com. Palanca, jud. B, CNP -, cetățean R, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfacut, necăsătorit, fără copii, fără ocupație sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art 208 alin 1,4 cod pen. raportat la art 209 lit. e, i cod pen. cu aplic. art 37 lit. a cod pen
In baza art 11 pct. 2 lit. a raportat la art 10 lit. a cod proc. pen. a fost achitat inculpatul, fiul lui si, născut la data de 15.06.1981 în com. Palanca, jud. B, CNP -, cetățean R, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără copii, fără ocupație sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art 86 alin 1 din OUG 195/2002, modificata prin Lg. 49/2006, cu aplic. art 37 lit. a cod pen. art 13 cod pen.
In baza art 11 pct. 2 lit. a raportat la art 10 lit. c cod proc. pen. a fost achitat inculpatul, fiul lui si, născut la data de 15.06.1981 în com. Palanca, jud. B, CNP -, cetățean R, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără copii, fără ocupație sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.89 alin 1 din OUG 195/2002, modificata prin Lg. 49/2006, cu aplic.art 37 lit. a cod pen. art 13 cod pen.
S-a luat act că partea vătămata Tarata nu s-a constituit parte civilă în cauză.
In baza art.192 alin 3 cod proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
In baza art.189 cod proc. pen. s-a dispus avansarea onorariului avocat din oficiu în cuantum de 100 lei av. E, 200 lei av. din fondurile MJ către BA Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin decizia 287/A/2008 pronunțata de Tribunalul Bacău în dosarul - a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria M împotriva sentinței penale 563/2007 a Judecătoriei M și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin rechizitoriul nr. 1416/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M, înregistrat pe rolul Judecătoriei Moinești sub nr. -, a fost trimis in judecata inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 alin. 1,4 raportat la art. 209 lit. e, i pen. și art. 78 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. și art. 13 pen.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că, în ziua de 02.07.2006, învinuitul -, profitând de faptul că în localitatea, com. Palanca, se afla parcată pe drumul comunal autoutilitara - cu portiera neasigurată și cheile în contact, s-a urcat la volanul autovehiculului, după care sa deplasat către localitatea din aceeași comună.
Partea vătămată, auzind zgomotul motorului a ieșit în drumul comunal și, cu ajutorul unui altui autovehicul, a pornit în urmărirea autoutilitarei sustrase de inculpat.
În localitatea, inculpatul a abandonat autoutilitara, după care a fugit în direcții necunoscute.
Deși partea vătămată, cât și alte persoane l-au somat să se oprească și să predea autoutilitara părții vătămate, acesta a refuzat sistematic, după care, a doua zi, a părăsit localitatea de domiciliu, astfel sustrăgându-se de la efectuarea urmăririi penale.
Din verificările efectuate de Serviciul Poliției Rutiere B s-a constatat că inculpatul nu este posesor de permis de conducere pentru nici un tip de autovehicul.
Partea vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă împotriva învinuitului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 4.07.2006, partea vătămată Tarata a formulat un denunț la politie menționând că, în data de 2.07.2006, numitul i-ar fi sustras autoutilitara marca Iveco cu nr. de înmatriculare -, autoutilitară pe care o parcase în stradă lăsând cheile în contact. În continuare, partea vătămată a precizat că a găsit autovehiculul abandonat în satul, avariat, cu caseta de direcție ruptă.
Sub aspect procedural, s-a reținut că instanța a făcut aplicarea prevederilor art 334 cod proc. pen și a dispus schimbarea încadrării juridice pentru cele două infracțiuni reținute în actul de sesizare a instanței cu aplic. art 37 lit. a, dat fiind că în rechizitoriu se menționează acest articol, fără ca reprezentantul parchetului să dispună punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului în stare de recidivă postcondamantorie.
Potrivit fisei de cazier judiciar, inculpatul a fost condamnat definitiv în data de 5.07.2005 prin sentința penală 1113/2005 a Judecătoriei Moinești la pedeapsa închisorii de 1 an cu aplicarea prevederilor art 81 cod pen. iar faptele deduse judecății ar fi fost săvârșite în cursul lunii iulie 2006.
Între momentul reținut în actul de sesizare ca fiind cel al săvârșirii infracțiunilor deduse judecății și momentul judecații s-au succedat în timp mai multe legi de modificare a codului rutier, motiv pentru care instanța a aplicat dispozițiile legii penale mai favorabile, art. 13 cod pen. Deși limitele de pedeapsă la cele două infracțiuni rutiere au rămas neschimbate ca și elementele constitutive ale acestor infracțiuni, instanța a apreciat că aplicabilă este legea în vigoare la momentul judecății care a primit o nouă numerotare pentru cele două infracțiuni.
De asemeni, instanța a aplicat prevederile art. 336 alin 1 cod proc. pen privind extinderea procesului penal cu privire la fapta de "părăsire a locului accidentului" prev. de art 89 alin 1 din OUG 195/2002 modificată prin Lg. 49/2006, cu aplic. art 13, 33lit. a, 37lit. a cod pen. la solicitarea reprezentantului Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești, care a declarat că pune în mișcare acțiunea penală. Pe cale de consecință, instanța a apreciat că cererea de extindere este întemeiată față de susținerile părții vătămate, care a învederat că după sustragerea autoutilitarei, aceasta a fost și avariată, dar și în raport cu textul incriminator din Codul rutier al art 89 alin 1 și definiția "accidentului" din același act normativ. S-a dispus extinderea procesului penal, instanța procedând la judecarea cauzei și cu privire la fapta prevăzută de art 89 alin 1 din OUG 195/2002.
Sub aspectul situației de fapt, s-a reținut că, la data de 4.07.2006, partea vătămată Tarata a formulat un denunț la politie menționând că în data de 2.07.2006 numitul i-ar fi sustras autoutilitara marca Iveco cu nr. de înmatriculare -, autoutilitara pe care o parcase în stradă, lăsând cheile în contact. În continuare, partea vătămata a precizat că a găsit autovehiculul abandonat în satul, avariat, cu caseta de direcție ruptă.
Martorii audiați în prezenta cauză, atât în cursul urmăririi penale, dar și în cursul judecății, au declarat ca nu l-au văzut pe inculpat să fi condus autovehiculul sus-menționat și, cu atât mai puțin, nu au cunoștință dacă autovehiculul a fost sau nu sustras din posesia părții vătămate. Martorul Caa firmat că, în iulie 2006, se afla în satul, com Palanca, având parcată mașina în stradă, când a observat autoutilitara părții vătămate care i-a lovit oglinda, însa nu a avut posibilitatea să observe cine conducea mașina.
Martora a declarat că inculpatul, împreuna cu soția sa și un șofer al cărui nume nu-l cunoaște, au venit cu un camion la domiciliul său, unde au descărcat mobilă. După ce ar fi descărcat mobila, inculpatul s-ar fi dus într-un bar, iar martorul spune că a intrat în casă și nu a văzut ce s-a întâmplat.
Ambii martori au declarat că știu din auzite (de la vecini, organele de politie) faptul că inculpatul ar fi sustras autovehiculul părții vătămate și că ar fi distrus mașina acesteia.
Instanța a apreciat că în lipsa unor dovezi concludente, utile, care să probeze vinovăția inculpatului, nu se poate pronunța o soluție de condamnare doar pe simple declarații, ce se bazează pe surse indirecte, respectiv, vecinii pe care martorii nici nu-i pot nominaliza.
În conformitate cu prevederile art 52, art 66 cod proc. pen. inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, până la proba contrara, probă care nu a fost făcută în prezent.
Singura persoană care a declarat că inculpatul este autorul infracțiunilor deduse judecății, este partea vătămată, însă declarația părții vătămate produce efecte doar în condițiile art 75 Cod proc pen. care statuează că declarațiile părții vătămate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Așa cum s-a reținut și în considerentele anterior menționate, declarațiile testimoniale nu sunt dovezi concludente și utile în prezenta cauză și nu dovedesc decât existența infracțiunilor de " furt calificat" prev. de art.208 alin 1,4 raportat la art.209 lit. e,i cod pen., " părăsirea locului accidentului " prev. de art 89 alin 1 din OUG 195/2002, modificată prin Lg. 49/2006, nu și autoratul inculpatului trimis în judecată.
Pe cale de consecință, instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c cod proc. pen. a dispus achitarea inculpatului întrucât nici una din cele două infracțiuni nu a fost săvârșită de către acesta.
Referitor la infracțiunea de "conducere a unui autovehicul fără a deține permis de conducere", instanța a reținut că în condițiile în care în prezenta cauză nu rezultă că inculpatul este persoana care ar fi condus autoutilitara părții vătămate, nici aceasta infracțiune nu există în materialitatea sa, dispunând achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. a cod proc. pen.
Sub aspectul laturii civile, instanța a luat act că partea vătămată nu se constituie parte civila în cauză.
Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal apelantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești care a criticat sentința primei instanțe pentru netemeinicie întrucât prima instanță nu a dat dovadă de rol activ audiind matrorii din lucrări doar de maniera de a-i întreba dacă l-au văzut pe inculpat la volanul autoutilitarei, cât și pentru nelegalitate, întrucât nu a audiat partea vătămată deși se afla în localitate.
Prin decizia nr. 345/ 8.10.2009 a Tribunalului Bacăus -a dispus respingerea ca nefondat a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești împotriva susmenționatei sentințe.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că în data de 4.07.2006, partea vătămată a formulat un denunț la politie menționând că, în data de 2.07.2006, numitul i-ar fi sustras autoutilitara marca Iveco cu nr. de înmatriculare -, autoutilitară pe care o parcase în stradă lăsând cheile în contact. În continuare, partea vătămată a precizat că a găsit autovehiculul abandonat în satul, avariat, cu caseta de direcție ruptă.
Sub aspect procedural, s-a reținut că instanța a făcut aplicarea prevederilor art 334 cod proc. pen și a dispus schimbarea încadrării juridice pentru cele două infracțiuni reținute în actul de sesizare a instanței cu aplic. art 37 lit. a, dat fiind ca în rechizitoriu se menționează acest articol, fără ca reprezentantul parchetului să dispună punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului în stare de recidivă postcondamantorie.
Potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul a fost condamnat definitiv în data de 5.07.2005 prin sentința penală 1113/2005 a Judecătoriei Moinești la pedeapsa închisorii de 1 an cu aplicarea prevederilor art 81 cod pen. iar faptele deduse judecății ar fi fost săvârșite în cursul lunii iulie 2006.
Între momentul reținut în actul de sesizare ca fiind cel al săvârșirii infracțiunilor deduse judecății și momentul judecații s-au succedat în timp mai multe legi de modificare a codului rutier, motiv pentru care instanța a aplicat dispozițiile legii penale mai favorabile, art. 13 cod pen. Deși limitele de pedeapsă la cele două infracțiuni rutiere au rămas neschimbate ca și elementele constitutive ale acestor infracțiuni, instanța a apreciat că aplicabilă este legea în vigoare la momentul judecății care a primit o nouă numerotare pentru cele două infracțiuni.
De asemeni, instanța a aplicat prevederile art. 336 alin 1 cod proc. pen privind extinderea procesului penal cu privire la fapta de "părăsire a locului accidentului" prev. de art 89 alin 1 din OUG 195/2002 modificată prin Lg. 49/2006, cu aplic. art 13, 33lit. a, 37lit. a cod pen. la solicitarea reprezentantului Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești, care a declarat că pune în mișcare acțiunea penală. Pe cale de consecință, instanța a apreciat că cererea de extindere este întemeiată față de susținerile părții vătămate, care a învederat că după sustragerea autoutilitarei, aceasta a fost și avariată, dar și în raport cu textul incriminator din Codul rutier al art 89 alin 1 și definiția "accidentului" din același act normativ. S-a dispus extinderea procesului penal, instanța procedând la judecarea cauzei și cu privire la fapta prevăzută de art 89 alin 1 din OUG 195/2002.
Sub aspectul situației de fapt, s-a reținut că, la data de 4.07.2006, partea vătămată Tarata a formulat un denunț la politie menționând că în data de 2.07.2006 numitul i-ar fi sustras autoutilitara marca Iveco cu nr. de înmatriculare -, autoutilitara pe care o parcase în stradă, lăsând cheile în contact. În continuare, partea vătămata a precizat că a găsit autovehiculul abandonat în satul, avariat, cu caseta de direcție ruptă.
Martorii audiați în prezenta cauză, atât în cursul urmăririi penale, dar și în cursul judecății, au declarat ca nu l-au văzut pe inculpat să fi condus autovehiculul sus-menționat și, cu atât mai puțin, nu au cunoștință dacă autovehiculul a fost sau nu sustras din posesia părții vătămate. Martorul Caa firmat că, în iulie 2006, se afla în satul, com. Palanca, având parcată mașina în stradă, când a observat autoutilitara părții vătămate care i-a lovit oglinda, însa nu a avut posibilitatea să observe cine conducea mașina.
Martora a declarat că inculpatul, împreuna cu soția sa și un șofer al cărui nume nu-l cunoaște, au venit cu un camion la domiciliul său, unde au descărcat mobilă. După ce ar fi descărcat mobila, inculpatul s-ar fi dus într-un bar, iar martorul spune că a intrat în casă și nu a văzut ce s-a întâmplat.
Ambii martori au declarat că știu din auzite (de la vecini, organele de politie) faptul că inculpatul ar fi sustras autovehiculul părții vătămate și că ar fi distrus mașina acesteia.
Instanța a apreciat că în lipsa unor dovezi concludente, utile, care să probeze vinovăția inculpatului, nu se poate pronunța o soluție de condamnare doar pe simple declarații, ce se bazează pe surse indirecte, respectiv, vecinii pe care martorii nici nu-i pot nominaliza.
În conformitate cu prevederile art 52, art 66 cod proc. pen. inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, până la proba contrară, probă care nu a fost făcută în prezent.
Singura persoană care a declarat că inculpatul este autorul infracțiunilor deduse judecății, este partea vătămată, însă declarația părții vătămate produce efecte doar în condițiile art 75 Cod proc pen. care statuează că declarațiile părții vătămate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Așa cum s-a reținut și în considerentele anterior menționate, declarațiile testimoniale nu sunt dovezi concludente și utile în prezenta cauză și nu dovedesc decât existența infracțiunilor de " furt calificat" prev. de art.208 alin 1,4 raportat la art.209 lit. e,i cod pen., " părăsirea locului accidentului " prev. de art 89 alin 1 din OUG 195/2002, modificată prin Lg. 49/2006, nu și autoratul inculpatului trimis în judecată.
Pe cale de consecință, instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c cod proc. pen. a dispus achitarea inculpatului întrucât nici una din cele două infracțiuni nu a fost săvârșită de către acesta.
Referitor la infracțiunea de "conducere a unui autovehicul fără a deține permis de conducere", instanța a reținut că în condițiile în care în prezenta cauză nu rezultă că inculpatul este persoana care ar fi condus autoutilitara părții vătămate, nici aceasta infracțiune nu există în materialitatea sa, dispunând achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. a cod proc. pen.
Sub aspectul laturii civile, instanța a luat act că partea vătămată nu se constituie parte civila în cauză.
Împotriva sentinței penale menționate, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia, sub următoarele aspecte:
Prima instanță nu a dat eficiență probelor și actelor de la urmărirea penală, neținând cont de sesizarea și declarația părții vătămate, precum și de procesul-verbal de constatare al faptelor în care se precizează clar și fără echivoc că părțile au venit împreună cu autoutilitara și numai un moment de neatenție a părții vătămate a creat posibilitatea inculpatului să sustragă autovehiculul.
S-a reținut din declarația părții vătămate și procesul-verbal încheiat de organele de urmărire penală (fl.6 și 23) dosar urmărire penală că inculpatul - a solicitat părții vătămate să efectueze un transport (mobilă) din orașul, jud. H, în com.Palanca, la ruda sa, care a fost audiată ca martor atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești.
După descărcarea pieselor de mobilier, inculpatul și partea vătămată au consumat la barul "" băuturi răcoritoare, moment în care inculpatul a profitat de faptul că partea vătămată a lăsat cheile în contactul autoutilitarei, aspect care l-a determinat să sustragă autovehiculul fără acceptul proprietarului.
În astfel de condiții, partea vătămată împreună cu au trecut la urmărirea inculpatului pe care l-au prins și reținut, în localitatea din com. Palanca, jud. B, unde, ca urmare a lipsei de cunoștințe în conducerea autovehiculelor, acesta a pierdut controlul volanului și a intrat în șanțul de pe partea a drumului comunal (unde a produs mai multe avarii la mecanismul de direcție).
Deși partea vătămată împreună cu numitul au insistat ca inculpatul să se deplaseze împreună cu ei la postul de poliție, acesta a refuzat și i-a amenințat, situație care a făcut imposibilă conducerea inculpatului la sediul poliției, aspecte consemnate în procesul verbal (fl.23 dosar urm. penală), act procedural de care instanța de judecată nu a ținut cont la stabilirea vinovăției față de inculpat.
De asemenea, instanța de judecată nu a manifestat rol activ în audierea martorilor din lucrări pentru a stabili împrejurările comiterii faptelor și pur și simplu s-a limitat la o singură întrebare "dacă l-au văzut pe inculpat la volanul autovehiculului" fără a interveni cu întrebări suplimentare; " de unde și de la cine a auzit că inculpatul ar fi sustras autoutilitara"; "dacă inculpatul se afla împreună cu partea vătămată"; "dacă a ajutat la descărcarea pieselor de mobilier", etc. Pe timpul cercetării judecătorești, inculpatul a fost audiat în stare de arest (arestat în altă cauză), iar acesta a declarat că la data comiterii faptei nu se afla pe raza comunei Palanca, jud. B, ci se afla în localitatea, jud. H, aspect care nu concordă cu realitatea și probele administrate în cauză.
Astfel, s-a apreciat că sentința pronunțată de instanța de judecată este nelegală, deoarece pe timpul rejudecării cauzei, partea vătămată nu a fost audiată, deși aceasta se afla în localitate, cu privire la modul și împrejurările comiterii infracțiunilor de către inculpat și, de asemenea, cu privire la faptul că inculpatul a fost urmărit și prins, dar a refuzat sistematic să se prezinte la organele de poliție, sustrăgându-se în același timp de la urmărirea penală, pentru care a fost trimis în judecată în lipsă.
În raport de motivele invocate, în temeiul art.379 pct.2 lit.a C.P.P. s-a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței penale 43/02.02.2009 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr.- și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Tribunalul, examinând actele și lucrările din dosar în raport de motivele invocate, a constatat că apelul declarat este nefondat.
Având în vedere soluția de achitare a inculpatului și criticile aduse modului de desfășurare a cercetării judecătorești în cadrul căreia s-a remarcat lipsa rolului activ în aflarea adevărului, instanța de control judiciar a dispus citarea părții vătămate și a martorilor și C, pentru a fi ascultați nemijlocit, conform art.75 și următoarele Cod pr. penală.
Deși legal citată, partea vătămată nu s-a prezentat la niciunul din termenele stabilite în apel, conduita acestuia conducând la concluzia unei lipse de interes în susținerea acțiunii penale.
Au fost reaudiați martorii și C, declarațiile acestora aflându-se la filele 30, 31 dosar apel.
Din depoziția martorei rezultă că într-adevăr mașina părții vătămate s-a aflat în ziua respectivă în fața porții sale, prezent fiind și inculpatul și alte persoane, încă nu a observat cine a sustras- Împrejurarea că mașina sustrasă a fost accidentată și apoi abandonată a auzit-o de la alte persoane pe care nu le-a putut nominaliza. Martorul Car elatat, de asemenea, că în ziua respectivă mașina sa i-a fost acroșată de mașina aparținând părții vătămate, dar nu a observat cine era la volanul acesteia.
În aceste condiții, susținerile părții vătămate în cursul urmăririi penale nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză pentru a li se atribui o valoare probantă menită să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul.
Potrivit art.63 alin.2 C.P.P. "probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului".
Or, probele administrate în cauză, confirmă existența infracțiunilor de furt calificat și de părăsire a locului accidentului, nu însă și comiterea acestora de către inculpatul, așa cum, de altfel, în mod corect a reținut și instanța de fond.
Tribunalul a constatat, așadar, că în aprecierea probatoriilor s-a degajat un dubiu major în convingerea intimă a judecătorului fondului - dubiu pe care îl reține și instanța de apel - în ceea ce privește comiterea faptelor pentru care inculpatul a fost cercetat, trimis în judecată și cu privire la care s-a dispus și extinderea procesului penal, dubiu care, conform principiului dreptului penal, este în favoarea inculpatului.
Așa fiind, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr. penală, s-a respins, ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal recurentul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, care în motivele scrise a reiterat motivele expuse în fața instanței de apel prima instanță nu a dat dovadă de rol activ audiind martorii din lucrări doar de maniera de a-i întreba dacă l-au văzut pe inculpat la volanul autoutilitarei, cât și pentru nelegalitate, întrucât nu a audiat partea vătămată deși se afla în localitate cât și pentru neaudierea martorului despre care se face vorbire în procesul verbal de la fila 23 dosar de urmărire penală.
Instanța de control judiciar, examinând motivele de recurs invocate dar și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art 385/9alin 3 Cpp, combinat cu art 385/6 alin 1Cpp constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente.
Conform art 1 Cpp, scopul procesului penal îl constituie,constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală".
Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și,pe întreg cursul procesului penal, să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în procesul penal.
Pe de altă parte, orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă, iar învinuitul sau inculpatul, beneficiind de prezumția de nevinovăție, nu este nevoit să își dovedească nevinovăția.
Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.
Totodată, din economia textului art 345 Cpp rezultă cu claritate, că instanța de judecată pronunță condamnarea inculpatului numai în situația în care din probele stânse în cursul urmăririi penale și verificate în cursul cercetării judecătorești, dovedesc în mod cert, printre altele, că fapta a fost săvârșită de inculpat.
Astfel,pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată de către instanță în ședință publică, în mod nemijlocit, oral și în contradictoriu.
Numai după verificarea efectuată, în aceste condiții, instanța poate reține motivat, că exprimă adevărul fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecății.
Pe de altă parte, încă înainte de a stabili temeinicia demersului de tragere la răspundere a unei persoane trimise în judecată, aceasta are dreptul fundamental la un proces echitabil.
Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă în expunere, potrivit art. 383 alin. (1) proc. pen. între altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus la adoptarea soluției. Ca atare, în decizie trebuie analizat fiecare din motivele de apel invocate de procuror și de părți, motivându-se temeiurile de fapt și de drept care au condus la admiterea sau la respingerea fiecărui motiv de apel.
În speță Tribunalul Bacău, a procedat la reaudierea martorilor și C, și procedând la reevaluarea materialului probator a ajuns la aceeași concluzie ca și prima instanță,a faptului că în cauză nu sunt suficiente probe care să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul.Însă, deși motivele de apel ale Parchetului se refereau în sens larg la rolul activ al instanței referitoare la lămurirea cauzei pe bază de probe, s-a mărginit doar la audierea celor doi martori amintiți, deși se solicitase audierea și a părții vătămate, care nu fusese audiată la prima instanță.Instanța de apel s-a mărginit doar la citarea părții vătămate și, față de neprezentarea acesteia a concluzionat asupra lipsei de interes a acesteia în susținerea acțiunii penale. Acest aspect nu poate fi rețint ca temeinic de instanța de recurs întrucât, pentru toate infracțiunile deduse judecății acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, iar pe de altă parte prezența părții vătămate putea fi asigurată prin emiterea unui mandat de aducere. Lămurirea cauzei se impunea cu atât mai mult cu cât poziția inculpatului a fost în sensul că la data de 2.07.2006 nu s-a aflat în comuna Palanca sat,ci la, în pofida declarațiilor atât ale părții vătămate care a arătat că în data respectivă a fost solicitat de inculpat să îi transporte cu autoutilitara niște mobilă din jud H în comuna amintită și că a mers cu el atât inculpatul căt și concubina acestuia, mobila fiind descărcată la domiciliul unei rude a concubinei inculpatului, numitul. Prezența inculpatului în comuna Palanca la momentul furtului autovehiculului este atestată și de declarația martorei, care a asistat la momentul descărcării mobilierului și l-a văzut atât pe inculpat și concubina acestuia, cât și autovehiculul condus de,un pe care nu-l cunoșteam;-partea vătămată.De altfel, instanța de apel a constatat ca mincinoasă apărarea inculpatului și a reținut că, întradevăr acesta s-a aflat în data de 2.07.2006 pe raza com. Palanca județul B.
Este adevărat că urmărirea penală a fost efectuată în mod defectuos și mai mult decât superficial, raportat la acuzațiile destul de serioase de furt calificat și conducere fără permis aduse inculpatului suplimentate în etapa cercetării judecătorești la prima instanță cu cea de părăsire a locului accidentului prin extinderea procesului penal potrivit art 336 cpp.Prelevarea urmelor papilare din interiorul mașinii, de pe volan, la momentul imediat următor avarierii și abandonării acesteia ar fi ușurat problema probațiunii ulterior. Abrogarea art 333 Cpp privind restituirea cauzei pentru completarea urmăririi penale prin art I pct 158 din Legea nr. 356/2006 obligă instanțele de judecată să suplinească orice lipsuri ale urmăririi penale prin administrarea oricăror probe necesare aflării adevărului atât în favoarea cât și în defavoarea inculpatului.
Revenind la dosarul cauzei, din procesul verbal de la fila 23 dosar de urmărire penală reiese că sustragerea autoutilitarei aparținând părții vătămate și conducerea pe drumurile publice urmată de avarierea acesteia a fost constatată nu numai de partea vătămată cât și de numitul din care l-a luat pe partea vătămată, la ocazie " și au pornit în urmărirea autoutilitarei iar după accidentul produs de inculpat în comuna încercând să îl rețină pe acesta, inculpatul a fugit.Din procesul verbal rezultă că în fața organului de poliție s-au prezentat atât partea vătămată cât și acest martor și amândoi au relatat cele arătate mai sus, sesizând despre săvârșirea infracțiunilor.Dacă organele de poliție nu au avut nici un interes în identificarea și audierea acestui martor ocular, această obligație revenea atât primei instanțe cât și instanței de apel, care avea obligația de a se pronunța asupra acestei cereri esențiale pentru acuzare, despre care s-a făcut vorbire în motivele de apel, de natură să influențeze soluția procesului, fiind astfel întrunit cazul de casare prevăzut de art 385/9 pct 10 Cpp.
De altfel examinând dosarul cauzei atât prima instanță cât și cea de apel, care are plenitudine de judecată în fond asupra stabilirii situației de fapt, ar fi putut administra cu ușurință o serie de probe pentru justa soluționare a cauzei și aflarea adevărului.
Astfel, pe lângă audierea martorului ocular amintit mai sus, trebia procedat la identificarea soției / concubinei inculpatului despre care partea vătămată afirmă că i-a însoțit, pe el și pe inculpat în comuna Palanca sat și audierea acesteia.
De asemeni, din declarația martorei rezultă că mobila transportată a fost descărcată la o rudă a concubinei inculpatului pe nume, vecin cu această martoră, martor care ar putea relata despre prezența inculpatului în localitate cât și despre împrejurarea sustragerii autoutilitarei.
Tot din declarațiile acestei martore rezultă că inculpatul, conducând autoturismul ar fi distrus și gardul numitului, caz în care ar fi fost necesară audierea acestui martor pentru a verifica dacă a văzut persoana aflată la volan.
Apare necesară, așa cum a solicitat și parchetul în motivele de apel, reaudierea părții vătămate în mod amănunțit despre împrejurările faptei -unde se afla în momentul în care inculpatul ar fi sustras autoturismul, unde a consumat băuturi alcoolice inculpatul, de unde îl cunoștea pe inculpat, cât timp a durat șederea în com Palanca etc.
Nu în ultimul rând ar fi trebuit audiați și martorii asistenți la cercetarea la fața locului efectată de organele de poliție privind mașina avariată - și.
Așa fiind, față de cele expuse, în cauză fiind întrunit cazul de casare prevăzut de art 385/9 pct 10 Cpp și caz în care, potrivit art 385/15pct 2 lit c Cpp se va dispune admiterea recursului Parchetului, casarea deciziei, va dispune rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost casată iar potrivit alin 3 al aceluiași articol, instanța de recurs desființează și hotărârea primei instanțe, dacă constată aceleași încălcări de lege ca în decizia recuzată,cauza se va trimite primei instanțe, Judecătoria Moinești, spre rejudecare și pentru administrarea probatoriului conform celor ce preced
Văzând și dispozițiile art. 192 alin 3 Cod pr.penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.2lit.c Cod pr.penală admite recursul declarat deParchetul de pe lângă Tribunalul Bacău,împotriva deciziei penale nr.345/8.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.-.
Casează în întregime susmenționata decizie și sentința penală nr.43/2.02.2009 pronunțată de Judecătoria Moinești.
Trimite cauza spre rejudecare la instanță, Judecătoria Moinești.
Dispune plata din fondurile a sumei de 200 lei către Baroul Bacău, apărător oficiu.
În baza art.192 al.3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Vadana Monica, Adrian Bogdan Arin Alexandru
- - - -
- -
GREFIER,
- -
red.
red. /
red.
tehnored. - ex.4
19.01.2010
Președinte:Vadana MonicaJudecători:Vadana Monica, Adrian Bogdan Arin Alexandru
