Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 348/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art.208, 209 Cod penal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 348
Ședința publică din 30 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Cheptene Micu Diana
JUDECĂTOR 3: Ilieș
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 151 A din 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul G asistat de avocat oficiu, lipsă fiind partea vătămată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Inculpatul, întrebat fiind, arată că nu dorește să fie audiat în fața instanței de recurs, menținându-și declarațiile date anterior. Depune la dosarul cauzei un memoriu.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului în sensul redozării pedepsei, dându-se o eficiență sporită circumstanțelor atenuante prev. de art. 74, 76 Cod penal. Solicită ca la individualizarea pedepsei să se țină cont de circumstanțele reale și personale care pledează în favoarea inculpatului. Mai arată că prejudiciul este insignifiant, a fost recuperat, inculpatul are 4 copii minori, acesta fiind singurul întreținător al familiei în condițiile în care și mama sa este bolnavă iar fratele său este handicapat. Solicită a se avea în vedere împrejurările comiterii faptei care nu relevă că inculpatul ar constitui un pericol pentru ordinea publică, acesta a restituit imediat bunurile sustrase, a colaborat cu organele de urmărire penală având o atitudine sinceră.
Procurorul, având cuvântul, arată că față de motivele de recurs invocate de către inculpat prin apărător, solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului din oficiu și lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.551 din 14.05.2009 a Judecătoriei Dorohois -a dispus condamnarea inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 74 lit. c Cod penal la 2 ani și 6 luni închisoare.
A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal pe durata prev. de art. 71 alin. 2 Cod penal.
A constatat prejudiciul recuperat.
Onorariu pentru asistență juridică din oficiu în sumă de 200 lei (avocat ) a fost suportat din fondurile Ministerul Justiției.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 850 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 05 decembrie 2008, după ce a consumat băuturi alcoolice atât acasă cât și la bufetul din sat, inculpatul G s-a deplasat la imobilul moștenire a părții vătămate, situat în satul -, cu intenția de a sustrage televizorul, cunoscând faptul că în acel imobil nu locuiește nimeni.
Ajuns la locul faptei el a forțat sistemul de închidere de la ușa principală, a pătruns în interior, iar din a doua cameră, de pe o măsuță a sustras televizorul color și telecomanda, după care a părăsit imobilul plecând la domiciliul său.
Când a ajuns acasă, inculpatul a fost întrebat de concubina sa de unde are televizorul, acesta răspunzându-i că l-a cumpărat de la o persoană necunoscută.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia, cu motivarea că este prea aspră în raport cu gradul concret de pericol social al faptei comise, valoarea prejudiciului și cu persoana sa.
Analizând apelul, Tribunalul Botoșania constatat că sentința instanței de fond este legală și temeinică și prin decizia penală nr. 151A din 30.06.2009 a respins apelul ca nefondat.
Tribunalul Botoșania arătat că fapta inculpatului, care pe timp de noapte prin efracție a pătruns într-un imobil despre care știa că nu este locuit, sustrăgând un televizor, prezintă un grad de pericol social ridicat, avându-se în vedere atât condițiile concrete în care a fost săvârșită, pe timp de noapte prin efracție, cât mai ales persoana inculpatului, care a recunoscut într-adevăr fapta, beneficiind de circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c Cod penal, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Examinând fișa de cazier judiciar, s-a constatat că începând din anul 1994, inculpatul a fost condamnat de mai multe ori pentru infracțiuni de aceeași natură, însă aceste condamnări nu au determinat corectarea conduitei sale, acesta perseverând în activitatea infracțională. Prin urmare, s-a apreciat că pedeapsa aplicată, situată sub minimul prevăzut de lege, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei și că o reducere mai accentuată a cuantumului acesteia ar lipsi-o de eficiență.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul G, reiterând motivele din apel.
Astfel, a solicitat să se aprecieze asupra gradului concret de pericol social al faptei comise, de valoarea prejudiciului,de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta dar și să se țină seama de circumstanțele sale personale, elemente în funcție de care să se reducă pedeapsa aplicată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 Cod Procedură Penală, precum și din prisma dispozițiilor art.3859alin.3 Cod Procedură Penală, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept a faptelor, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză, ca urmare a coroborării acestuia, statuând asupra vinovăției inculpatului G, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208-209 alin. 1, lit. g și i Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, apreciindu-se că reeducarea inculpatului s-ar putea realiza prin stabilirea unei pedepse cu închisoarea, într-un cuantum sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c Cod Penal, prin interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 80 Cod Penal, cât timp s-a reținut și recidiva postexecutorie.
În apel, Tribunalul a menținut hotărârea instanței de fond constatând că motivele invocate de către inculpat nu sunt întemeiate, nejustificând reducerea pedepsei stabilite de către instanța de fond.
Curtea constată că în cauza de față instanțele au făcut o judicioasă individualizare a pedepsei, ținându-se seama de gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modalitatea de comitere a acesteia, de persoana inculpatului care este recidivist, fiind condamnat în antecedență pentru opt infracțiuni contra patrimoniului, aspect care vădește perseverență infracțională și neatingerea scopului tuturor acestor pedepse aplicate în antecedență.
Împrejurarea că inculpatul a avut o poziție procesuală corectă a determinat reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c Cod Penal, justificând stabilirea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, chiar dacă s-a reținut în cauză recidiva postexecutorie, cauză de agravare a pedepsei, instanțele dând eficiență art. 80 Cod Penal, tocmai în virtutea aspectelor învederate de recurent în susținerea recursului.
Reevaluând coordonatele care guvernează procesul de individualizare a pedepsei, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului recurent este optimă atingerii scopurilor și funcțiilor acesteia, redozarea solicitată nefiind de natură a asigura reeducarea și reinserția socială a inculpatului.
Așa fiind, Curtea, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în temeiul art.38515pct.1 lit. b Cod Procedură Penală va respinge, ca nefondat, recursul formulat de către inculpat împotriva deciziei penale nr. 151 A din 30.06.2009 a Tribunalului Botoșani, pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art. 189 și art. 192 alin.2 Cod Procedură Penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr.151 A din 30 iunie 2009 Tribunalului Botoșani.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored BC
2ex/09.10.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Cheptene Micu Diana, Ilieș
