Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 349/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 215 Cod penal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 349
Ședința publică din 30 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Cheptene Micu Diana
JUDECĂTOR 3: Ilieș
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de partea civilă SC SA B împotriva deciziei penale nr. 140 A din 09.06.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă consilier pentru partea civilă SC SA B, avocat oficiu care substituie pe avocat pentru inculpata, lipsă fiind aceasta, părțile vătămate și partea responsabilă civilmente.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Consilier, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea prezentului recurs.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat având în vedere că prin decizia atacată au fost menținute dispozițiile civile.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că acesta vizează latura civilă a cauzei și nu latura penală.
Declarând închise dezbaterile care auz fost înregistrate în sistem audio conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1075 din 06 mai 2003, Judecătoria Botoșania admis excepțiile invocate de inculpata și a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani pentru completarea urmării penale, în sensul efectuării unei expertize contabile care să aibă în vedere activitatea desfășurată de "" B în decursul anilor 1999 - 2000.
Prin decizia penală nr. 393 R/23 octombrie 2003 Tribunalului Botoșanis -a casat sentința și s-a trimis dosarul aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.
Prin sentința penală nr. 486 din 9 martie 2007 Judecătoria Botoșania reținut vinovăția inculpatei pentru săvârșirea a patru infracțiuni de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 2, 4 din Codul penal, a unei infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 din Codul penal și a infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 din Codul penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d din Codul d e procedură penală s-a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 din Codul penal în dauna părții vătămate
S-a constatat că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care inculpata a fost condamnată prin sentința penală nr. 2568 din 11 octombrie 2001 a Judecătoriei Botoșani, dispunându-se repunerea în individualitatea lor a pedepselor aplicate prin hotărârea menționată și contopirea tuturor pedepselor, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
S-a dedus din pedeapsă durata detenției de la data de 31 iulie 2002 la data de 2 iulie 2004 și durata reținerii și arestării preventive de la 7 noiembrie 2000 la 12 noiembrie 2000.
Inculpata a fost obligată la plata despăgubirilor civile către părțile civile în raport de care s-a constatat săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și evaziune fiscală, instanța omițând să se pronunțe cu privire la despăgubirile civile solicitate de
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpata și partea civilă B, criticând-o pentru nelegalitate.
Tribunalul Botoșani, prin decizia penală nr. 196A din 11 octombrie 2007, a admis apelurile, a desființat în totalitate sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe întrucât instanța nu a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei de evaziune fiscală din art. 13 din Legea 87/1994 în art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 și nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la cererea de constituire de parte civilă formulată de partea vătămată
Judecătoria Botoșania fost reinvestită cu soluționarea cauzei la data de 3 ianuarie 2008.
Prin sentința penală nr. 748 din 27 martie 2008 Judecătoriei Botoșanis -a respins cererea formulată de apărătorul inculpatei (fostă ), de schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârșite în dauna părților vătămate Comerț T, B, B și B din infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 4 din Codul penal în infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1 din Codul penal.
A fost condamnată inculpata, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- evaziune fiscală prev. și ped. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 din Codul penal, la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare;
- înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1 din Codul penal, la pedeapsa de 1 an închisoare (parte vătămată );
- înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 4 din Codul penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare (parte vătămată B);
- trei infracțiuni de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 4 din Codul penal, la pedeapsa de câte 4 ani închisoare pentru fiecare (parte vătămată Comerț T, B și B).
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din Codul d e procedură penală a achitat pe inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1 din Codul penal (parte vătămată B).
S-a constatat că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care inculpata a fost condamnată prin sentința penală nr. 2568/11.10.2001 a Judecătoriei Botoșani.
S-a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate și contopite prin sentința susmenționată, respectiv 3 ani închisoare, 6 luni închisoare, 3 ani și 2 luni închisoare și 3 ani și 5 luni închisoare.
În temeiul art. 36 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 33 lit. a, 34 din Codul penal s-a contopit aceste pedepse cu cele aplicate prin prezenta hotărâre și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare.
S-a aplicat dispozițiile art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b din Codul penal.
S-a depus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la data de 7.11.2000 la data de 12.11.2000 și a detenției de la data de 31.07.2002 la data de 8.07.2004.
S-a anulat mandatul de executare emis în baza sentinței penale nr. 2568/2001 a Judecătoriei Botoșani și s-a dispus emiterea unui nou mandat.
A fost obligată inculpata să despăgubească părțile civile după cum urmează:
- Ministerul Finanțelor - B, cu suma de 63150 lei;
-, cu suma de 2000 dolari americani sau echivalentul în lei a acestei sume la data plății;
- Comerț T, cu suma de 3800 lei;
- B, cu suma de 60 lei;
- B, cu suma de 1280 lei;
- B, cu suma de 8774,4468 lei;
- B, cu suma de 820,4880 lei.
Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de părțile civile Comerț T, RF. B și
Au fost respinse pretențiile civile formulate de partea civilă
A fost obligată inculpata să plătească statului suma de 7600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, pe baza întregului probatoriu administrat în cauză, următoarea situație de fapt:
1. Inculpata (fostă ) a devenit administrator al B în luna ianuarie 1999. Așa cum rezultă și din expertiza contabilă efectuată în cauză de către d-l expert, inculpata a desfășurat activități comerciale prin această societate, activități ce nu s-au regăsit în evidența contabilă, inculpata sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor și taxelor datorate statului.
În baza documentelor găsite în urma percheziției domiciliare efectuate de organele de cercetare penală la locuința inculpatei, celor puse la dispoziție de către însăși inculpata, de Garda Financiară B - organ ce efectuat primul control, și de alte instituții cu care societatea avut relații comerciale, s- stabilit că în intervalul martie 1999 - noiembrie 2000, datoriile către bugetul de stat ale societății s-au ridicat la suma totală de 631.497.524 lei ROL incluzând: impozit pe profit, majorări aferente impozitului, taxa pe valoare adăugată și majorările aferente acesteia.
În intervalul menționat, B desfășurat activități de comercializare de mărfuri, de import și export, care în cea mai mare parte nu s-au regăsit în evidența contabilă societății. Existența acestora a fost stabilită în baza documentației menționate și este dovedită și cu declarațiile martorilor audiați, reprezentanți sau salariați ai firmelor cu care a colaborat inculpata.
Din depozițiile martorilor rezultă că în mai multe rânduri, inculpata s- aprovizionat cu marfă de la firme botoșănene sau din Republica pe care vândut-o apoi fără evidenția în contabilitate aceste activități de comerț. Printre furnizorii de marfă s-au numărat B, și
Așa cum declarat inculpata și cum au confirmat și principalii beneficiari ai produselor livrate de B, mărfurile achiziționate de această societate au fost vândute în totalitate, neînregistrându-se stoc de marfă la sfârșitul perioadei analizate.
Situația prezentată se datorează administratorei societății, respectiv inculpatei, care nu a luat măsurile necesare pentru ținerea evidenței contabile firmei. În drept, fapta inculpatei de a nu evidenția prin acte contabile sau alte documente legale veniturile realizate, ce a avut ca urmare neplata impozitului pe profit și a taxei pe valoare adăugată datorate statului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 13 din Legea 87/1994.
După cum s-a arătat anterior, de la data săvârșirii faptei până în prezent a avut loc o succesiune de legi penale în timp cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, respectiv Legea nr. 161/2003 și Legea nr. 241/2005, legi care reglementează un regim sancționator mai pentru această infracțiune. În aceste condiții instanța va da eficiență dispozițiilor art. 13 din Codul penal, în sensul că va aplica legea penală mai favorabilă, în speță Legea nr. 87/1994.
Inițial, Direcția Generală a Finanțelor Publice s-a constituit parte civilă în cauză cu privire la sumele datorate de inculpată statului (filele 34 și 156. II). Pe parcursul procesului această calitate procesuală a fost dobândită de către Ministerul Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în cursul judecății, ce nu a fost contestat de niciuna dintre părți și al cărui punct de vedere a fost însușit și de către instanța de judecată, totalul datoriilor către bugetul de stat este de 63150 lei, sumă ce include impozitul pe profit de 22922 lei, majorări aferente impozitului de 16605 lei, TVA de 13980 lei și majorări aferente TVA de 9643 lei.
2. În intervalul iulie 1999 - septembrie 2000, inculpata a efectuat mai multe operațiuni de achiziționare de mărfuri la plata cărora a emis file CEC fără a avea acoperirea necesară în conturile bancare pe care le deținea la Post B și
Astfel, la data de 1 septembrie 2000, inculpata a trimis-o pe fiica sa -, în calitate de delegat al B, pentru a achiziționa de la COMERȚ T tablă zincată și ciment alb. Pentru a achita contravaloarea mărfii, inculpata i-a dat fiicei sale o filă CEC pentru suma de 48.000.000 lei vechi pe care a aplicat ștampila societății și a semnat- La momentul respectiv, inculpata știa că nu are disponibil în cont, aspect pe care nu l-a adus la cunoștință fiicei sale.
Ulterior fila CEC a fost refuzată la plată. La data de 3 octombrie 2000 inculpata achită suma de 10.000.000 lei vechi din contravaloarea mărfii.
Inculpata a invocat în apărare faptul că a livrat marfa beneficiarului din Republica M și nu a încasat valoarea exportului. În cursul cercetărilor s-a stabilit că au existat mai multe livrări către beneficiarul din Republica M, ceea ce a dus la concluzia că a fost încasată contravaloarea mărfurilor.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 38.000.000 lei vechi plus dobânda legală începând cu data scadenței de 1 septembrie 2000 (fila 78. II).
3. În luna septembrie 2000, inculpata cumpărat de la B tablă zincată în valoare de 5.000.000 lei vechi pe care a vândut-o ulterior unui beneficiar din Republica
Din aceeași firmă inculpata s-a aprovizionat cu ciment alb în valoare totală de 21.000.000 lei vechi, emițând la data de 11 septembrie 2000 fila CEC în valoare de 5.980.000 lei vechi, filă ce a fost respinsă la bancă din cauza lipsei totale de disponibil.
O parte din contravaloarea mărfii a fost achitată de inculpată la data de 25 septembrie 2000 prin plata în numerar a sumei de 2.000.000 lei vechi, iar la data de 3 octombrie 2000 aceasta a emis o nouă filă CEC pentru suma de 3.980.000 lei, care de asemenea a fost refuzată la plată pentru lipsa de disponibil.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 600.000 lei vechi reprezentând contravaloarea produselor livrate inculpatei și care nu fost achitată până în prezent ( fila 340 dosar. II).
4. La data de 23 august 2000 inculpata l- trimis pe martorul pentru a discuta cu administratorul societății B, posibilitatea achiziționării unei cantități de ciment alb pe care să achite cu filă CEC. C din urmă a acceptat să vândă cimentul alb și a stabilit cu numitul ca fila CEC să fie introdusă la plată în termen de 7 - 8 zile.
A doua zi inculpata i-a dat martorului o filă CEC pe care era aplicată ștampila B și semnătura acesteia, filă pe care martorul a prezentat-o administratorului. În aceeași zi, martorul încărcat cantitatea de 4.000 Kg ciment alb în valoare de 12.800.000 lei vechi, marfă ce a fost vândută prin intermediul numitei în Republica M, iar contravaloarea ei încasată în totalitate.
În cursul cercetărilor inculpata a recunoscut că la momentul emiterii filei CEC știa că nu are disponibil în cont.
Inculpata a susținut că a existat o înțelegere între ea și numita de vinde marfă prin intermediul B întrucât societatea celei din urmă avea interdicție bancară, susținere ce nu are nicio relevanță în ce privește existența infracțiunii deoarece inculpata avea obligația de a emite file CEC doar cu acoperire.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 18.000.000 lei vechi reprezentând 12.800.000 lei vechi contravaloarea mărfii livrate și 5.200.000 lei vechi daune produse ca urmare a inflației (fila 66 dosar. II). Partea civilă nu formulat probe cu privire la daunele de 5.200.000 lei vechi.
5. La data de 16 iulie 1999 inculpata s- hotărât să cumpere tablă de la și s-a înțeles cu martora să-i dea o filă CEC cu ștampila B pentru aop rezenta furnizorului de materiale.
După ce a cumpărat cantitatea de 912 Kg de tablă, inculpata a predat furnizorului o filă CEC semnată de ea și care purta ștampila societății. Marfa a fost vândură de către pe piața liberă, însă contravaloarea acesteia nu fost achitată integral de către inculpată.
La momentul emiterii filei CEC inculpata cunoștea că nu are disponibil în cont, aspect pe care nu l-a adus la cunoștința administratorului B,
Partea vătămată s-a constituit inițial parte civilă cu suma de 8.774.468 lei vechi reprezentând contravaloarea mărfii livrate (fila 84. II), iar ulterior și-a majorat pretențiile la suma de 5.608.719 lei reprezentând contravaloarea mărfii și daunele suferite ca urmare a inflației (fila 45. III). În cele din urmă partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 8.774.468 lei vechi reprezentând contravaloarea mărfii livrate plus dobânda legală (fila 27. V).
6. În actul de acuzare s-a reținut în sarcina inculpatei și infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 din Codul penal comisă în dauna părții vătămate În fapt, s-a reținut că inculpata înșelat această societate prin aprovizionarea cu marfă în valoare de 8.204.880 lei vechi, angajându-se să plătească în termen de 7 zile contravaloarea acesteia.
Inculpata nu și- respectat promisiunea, motiv pentru care societatea furnizoare formulat plângere penală și s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8.204.880 lei vechi.
Din înseși susținerile părții vătămate (fila 31 dosar nr-) rezultă că inculpata a ridicat din depozitul societății produse alimentare în valoare de 8.204.880 lei vechi în perioada 6 - 17 aprilie 1999 în baza următoarelor facturi: -, - din 6 aprilie 1999, -, - din 8 aprilie 1999, - din 9 aprilie 1999 și -, - din 17 aprilie 1999. La ridicarea produselor inculpata a prezentat actele societății B și codul fiscal al acesteia. Prin urmare, inculpata nu a emis o filă CEC fără acoperire potrivit practicii sale cu alte societăți, iar din probatoriul cauzei nu rezultă că ar fi folosit altă modalitate de inducere în eroare furnizorului în scopul obținerii pentru sine a unui folos material injust.
Nerespectarea obligației contractuale de plată contravalorii mărfii nu presupune implicit intenția inculpatei de a înșela.
Din aceste considerente instanța apreciază că fapta inculpatei de a nu plăti contravaloarea mărfii achiziționate de la B nu întrunește elementele infracțiunii de înșelăciune sub aspectul laturii obiective, între părți încheindu-se un contract de natură comercială.
7. La data de 31 martie 2000 organele de poliție au fost sesizate despre faptul că inculpata ar fi indus-o în eroare pe partea vătămată, căreia i-a promis că-i va obține o viză de plecare în Italia, primind în schimb suma de 2000 dolari americani.
Din declarațiile părții vătămate, coroborate cu cele ale martorilor ( sora părții vătămate), și (vecina părții vătămate și, respectiv vecina inculpatei), rezultă că a existat o înțelegere între cele două părți, în sensul că inculpata i- solicitat părții vătămate suma de 2000 dolari americani pentru a-i obține viza necesară plecării în Italia. Inculpata i-a promis părții vătămate că-i va rezolva problema în sensul că o va trece în evidențele societății sale și o va trimite în Italia ca reprezentant al acesteia pentru o perioadă de 1 - 2 ani. Inculpata afirmat că pentru obținerea vizei va apela la o cunoștință de a sa de la Camera de Comerț B, respectiv.
Martorul a confirmat existența unei discuții cu inculpata referitoare la acest aspect, împrejurare în care i-a adus la cunoștință că plecarea în străinătate este posibilă doar printr-o misiune realizată de vreo cameră de comerț, fiind necesare pașaportul și adeverința de salariat. Inculpata i-a predat martorului pașaportul părții vătămate, promițându-i că-i va aduce și celelalte documente, fapt ce nu s-a mai întâmplat.
Inițial inculpata primit de la partea vătămată suma de 1000 dolari americani, după care i-a mai solicitat 1000 de dolari americani spunându-i că banii sunt necesari pentru obținerea vizei.
Inculpata nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, susținând că, în realitate, a primit banii de la partea vătămată cu titlu de împrumut. Atitudinea inculpatei ulterioară primirii banilor, respectiv de a tergiversa rezolvarea problemei vizei, de a invoca diverse motive nereale și de a evita pe partea vătămată care a căutat- cu disperare perioadă lungă de timp, denotă faptul că inculpata a indus-o în eroare pe partea vătămată atunci când i-a prezentat ca reală posibilitatea sa de a obține viză pentru Italia, urmărind obținerea pentru sine a unui folos material injust.
A mai reținut prima instanță că apărătorul inculpatei a invocat prescripția răspunderii penale cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală și înșelăciune în dauna părților vătămate "" și, excepție neîntemeiată.
Infracțiunea de evaziune fiscală a fost săvârșită în perioada martie 1999 - noiembrie 2000, iar termenul de prescripție de 5 ani a suferit mai multe întreruperi, însă sunt aplicabile dispozițiile art. 124 Cod penal, de prescripție specială, termen care se va împlini în luna mai 2008.
Pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin.1 Cod penal termenul de prescripție este de 10 ani, nu este împlinit fiind întrerupt de mai multe ori.
Prima instanță a mai constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care aceasta a fost condamnată prin sentința penală nr. 2568 din 11 octombrie 2001 Judecătoriei Botoșani, fiind aplicabile dispozițiile art. 36 alin. 1 Cod penal, privind contopirea pedepselor, cu deducerea perioadelor de detenție.
Cu privire la latura civilă, prima instanță a reținut că inculpata se face vinovată de săvârșirea faptelor cauzatoare de prejudicii în dauna părților civile Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală B în sumă de 3800 lei, "" B în sumă de 60 lei, "" B în sumă de 1280 lei și "" B în sumă de 8774,44 lei.
S-a mai reținut că părțile civile Comerț T, B și B nu au formulat probe cu privire la pretențiile formulate, altele decât cele reprezentând contravaloarea mărfii achiziționate de inculpată. În plus, aceste daune nu au fost acordate nici prin sentința penală nr. 486 din 9 martie 2007 Judecătoriei Botoșani și obligarea inculpatei la plata acestora în momentul de față ar echivala cu o agravare a situației acesteia în urma admiterii apelului declarat împotriva sentinței penale menționate.
Potrivit art. 346 alin. 2 din Codul d e procedură penală, când achitarea s-a pronunțat pentru că lipsește vreunul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, instanța poate obliga la repararea pagubei materiale, potrivit legii civile. Prin urmare, instanța va obliga inculpata să plătească părții civile B, în temeiul art. 346 alin. 2 din Codul d e procedură penală rap. la art. 46 Cod comercial, suma de 820,4880 lei reprezentând contravaloarea mărfii achiziționate de la această societate, pretențiile părții civile fiind dovedite cu facturile fiscale (filele 43 - 49 dosar de urmărire penală) și declarația martorei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, cu motivarea că în mod greșit a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, atâta timp cât la dosar nu sunt probe care să o acuze, că prima instanță nu a încetat procesul penal pentru infracțiunea pentru care s-a împlinit termenul de prescripție, că nu s-au reținut circumstanțe atenuante, având în vedere valoarea modică a prejudiciilor cauzate.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, apelanta a solicitat încetarea procesului penal pentru infracțiunile de evaziune fiscală și înșelăciune în dauna părții vătămate, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii e înșelăciune în dauna părții vătămate "" B, în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, lipsind intenția inculpatei de a înșela partea vătămată, reindividualizarea pedepselor, în sensul reținerii unor circumstanțe atenuante și a coborârii pedepselor sub minimul de 3 ani.
În subsidiar, a solicitat a se aplica dispozițiile art. 861Cod penal.
Prin decizia penală nr. 140A din 09 iunie 2009 Tribunalul Botoșania admis apelul declarat de inculpata (fostă ), a desființat în parte sentința apelată și procedând conform art. 345 și următoarele Cod procedură penală:
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b și art. 10 lit. g Cod procedură penală, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 Cod penal, întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
Inculpata a fost condamnată pentru săvârșirea a trei infracțiuni de înșelăciune prin emiterea de cecuri fără acoperire, prev. și ped. de art. 215 alin. 4 Cod penal, la câte 3 (trei) ani și 5 (cinci) luni închisoare (în loc de 4 ani închisoare) - părți vătămate fiind " COMERȚ" T, "" B și ""
S-au menținut pedepsele de 1 an închisoare, aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1 Cod penal, parte vătămată și 3 ani închisoare aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prin emiterea de cec-uri fără acoperire, prev. și ped. de art. 215 alin. 4 Cod penal, parte vătămată "" B, precum și achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 215 alin. 1 Cod penal, parte vătămată ""
În temeiul art. 36 alin. 1 Cod penal rap. la art. 33 lit. a, 34 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 2568/2001 a Judecătoriei Botoșani, descontopite prin sentința apelată, cu pedepsele aplicate prin prezenta sentință și decizie, stabilind drept rezultantă pedeapsa cea mai grea de3 (trei) ani și 5 (cinci) luni închisoare.
S-a constatat executată pedeapsa aplicată.
Inculpata a fost obligată să plătească părții civile "" B suma de 877,45 lei despăgubiri civile în loc de 8774,4468 lei.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Instanța de apel a motivat că în ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 Cod penal, că a intervenit prescripția specială prev. de art. 124 Cod penal.
Astfel, pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, însă acest termen a fost întrerupt de mai multe ori, astfel încât dispozițiile art. 122 nu sunt aplicabile.
Însă, potrivit art. 124 Cod penal, dacă termenul de prescripție este depășit cu încă J, prescripția înlătură răspunderea penală, oricâte întreruperi ar interveni.
În speță, infracțiunea de evaziune fiscală a fost săvârșită în intervalul martie 1999 - noiembrie 2000, astfel încât la data judecării apelului este depășit termenul de prescripție specială prev. de art. 124 Cod penal, sens în care, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b și art. 10 lit. h Cod procedură penală, s-a încetat procesul penal pentru această infracțiune.
În ce privește infracțiunea de înșelăciune săvârșită în dauna părții vătămate, prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal, săvârșită în luna mai 1999, termenul de prescripție prev. de art. 122 Cod penal, care este de 10 ani, nu este împlinit, acest termen fiind întrerupt prin arestarea inculpatei de la 7 noiembrie 2000 la 12 noiembrie 2000, astfel încât nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se constata prescripția răspunderii penale.
Inculpata a susținut în motivele de apel că nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna părții vătămate "" B, solicitând achitarea.
Din probele dosarului a rezultat că, după ce a cumpărat cantitatea de 912 kg. tablă de la "" B inculpata a predat furnizorului, prin intermediul martorei, o filă CEC semnată de ea și care purta ștampila societății, în momentul emiterii cec-urilor inculpata cunoscând că nu are disponibil în cont, aspect pe care nu l-a adus la cunoștința administratorului societății păgubite.
Ulterior, deși a încasat contravaloarea mărfii, inculpata nu a achitat suma, astfel încât sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, intenția acesteia de a înșela partea civilă prin emiterea unui cec fără acoperire fiind evidentă.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate s-a apreciat că reeducarea inculpatei s-a realizat prin executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 2568/2001 a Judecătoriei Botoșani, pentru faptele concurente cu cele din prezenta cauză, instanța va reduce cuantumul acestor pedepse, în urma contopirii cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 2568/2001a Judecătoriei Botoșani stabilindu-se drept rezultantă pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare.
Instanța va constata că această pedeapsă a fost executată, inculpata fiind liberată condiționat la data de 8 iulie 2004, cu un rest de 355 zile, care în prezent este împlinit (referat 58 - 60 dosar apel).
Sub aspectul laturii civile, partea vătămată "" B s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8.774,468 lei vechi, reprezentând contravaloarea mărfii livrate și neachitate ( 27, vol. V) iar prin hotărâre inculpata a fost obligată la 8774,4468 lei noi, care reprezintă în lei vechi 87.744.680 lei, fiind evident o eroare de transformare în lei noi a sumei pretinse, care a fost îndreptată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs partea civilă SC SA B arătând că inculpata a fost cercetată și trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 Cod penal în dauna acestei societăți comerciale, constând în aceea că în perioada 6-17 aprilie 1999 ridicat de la depozitul societății diferite produse alimentare în valoare de 8.204.880 lei vechi.
În cursul judecării cauzei SC SA Baf ormulat cerere de constituire parte civilă pentru această sumă. Prin decizia penală nr. 140 din 09 iunie 2009 Tribunalul Botoșania menținut soluția de achitare a inculpatei hotărâră prin 748 din 27 martie 2008 Judecătoriei Botoșani în ce privește infracțiunea de înșelăciune în dauna acestei părți vătămate.
Întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii privind constituirea ca parte civilă și inculpata nu a fost obligată să achite suma datorată, solicită casarea deciziei și soluționarea laturii civile.
Analizând recursul,Curtea constată că acesta este inadmisibil.
Astfel, prin sentința penală nr. 748 din 27 martie 2008 Judecătoria Botoșani, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din Codul d e procedură penală a achitat-o pe inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1 din Codul penal, parte vătămată fiind
Inculpata a fost obligată să despăgubească partea civilă B, cu suma de 820,4880 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel doar inculpata, iar prin decizia penală nr. 140A din 09 iunie 2009 Tribunalul Botoșania admis apelul declarat de aceasta, a desființat în parte sentința apelată, numai cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 Cod penal, întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale și a redus pedepsele aplicate pentru săvârșirea a trei infracțiuni de înșelăciune prin emiterea de cecuri fără acoperire, prev. și ped. de art. 215 alin. 4 Cod penal, la câte 3 (trei) ani și 5 (cinci) luni închisoare (în loc de 4 ani închisoare) - părți vătămate fiind " COMERȚ" T, "" B și ""
S-a menținut achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 215 alin. 1 Cod penal, parte vătămată "" B, precum și restul dispozițiilor sentinței care nu sunt contrare deciziei date în apel.
În consecință, prin hotărârea dată în apel s-a menținut dispoziția de obligare a inculpatei la plata despăgubirilor civile către partea civilă SC SA
Potrivit art. 3851alin. 4 Cod procedură penală persoanele prevăzute în art. 362 Cod procedură penală pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, dacă nu au folosit apelul, numai atunci când prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.
În speță, partea vătămată "" B nu a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 748 din 27 martie 2008 Judecătoria Botoșani, iar prin decizia penală nr. 140A din 09 iunie 2009 Tribunalul Botoșani nu s-a modificat soluția din sentință în ceea ce o privește pe această parte vătămată, menținându-se dispoziția de obligare a inculpatei la plata sumei de 820,4880 lei.
Cum partea vătămată recurentă nu a folosit calea de atac a apelului, iar în ceea ce o privește, sentința nu a fost modificată în apelul exercitat de inculpată,Curtea va respinge recursul ca inadmisibil, în temeiul art.38515pct. 1 lit. a Cod procedură penală.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenta va fi obligată să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de parte civilă SC SA B împotriva deciziei penale nr.140A din 09 iunie 2009 Tribunalului Botoșani.
Obligă recurenta să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex. 2/16.10.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Cheptene Micu Diana, Ilieș
