Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 737/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 737/R DOSAR NR-
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Barbu JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu
- - - JUDECĂTOR 3: Alina Constanța
- C - Judecător
- Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public -procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 95/A din 3 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.pen. în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat apărător din oficiu pentru intimatul inculpat, lipsă fiind intimata parte civilă SC " " SRL
Procedură îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor potrivit dispozițiilor art.385/13 pr.pen.
Reprezentanta parchetului susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia.
Recursul vizează nelegalitatea hotărârii atacate în ceea ce privește greșita soluție de achitare dispusă față de inculpat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în forma prev. de art. 208 alin. 1, art.209 alin.1 lit.a și i Cod penal.
Apreciază că în cauză nu se justifică pronunțarea unei soluții de achitare având în vedere că inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, iar din referatul de evaluare întocmit în cauză rezultă că inculpatul a adoptat un stil de viață necorespunzător, anturajul său fiind format din persoane care frecventau anumite baruri în vederea consumului de alcool. Mai mult, ulterior comiterii faptei inculpatul și-a menținut același stil de viață, nu a renunțat la anturaj și nici la consumul de alcool.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, desființarea hotărârii primei instanței și condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii reținută în sarcina sa, la o pedeapsă care să reflecte gradul de pericol social concret al faptei și făptuitorului.
Avocat solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat și menținerea hotărârii atacate a fiind legală și temeinică.
În cauză urmărirea penală a fost începută pentru doi făptuitori având calitatea de învinuiți, pentru unul dintre ei dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală, soluție ce a avut în vedere pericolul social concret al faptei, aspecte care însă reprezintă circumstanțe reale de natură a profita ambilor făptuitori.
Critica adusă de parchet este total nefondată având în vedere că în ambele hotărâri s-a arătat pe larg temeiurile ce au stat la baza adoptării acestei soluții.
a se avea în vedere că inculpatul provine dintr-o familie organizată, desfășura anumite activități licite pentru a-și asigura veniturile necesare traiului, iar în referatul de evaluare se reține că are capacitate întârziată urmare unui accident produs la vârsta de 2 ani.
Dacă pe latură civilă cauza a fost soluționată, pe latură penală prejudiciul nu a fost dovedit la dosar existând o simplă evaluare a părții civile și un răspuns al unei societăți comerciale cu privire la evaluarea bunurilor ce au fost sustrase de inculpat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 95/3 martie 2009 Tribunalului Brașova fost respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva sentinței penale nr. 1791/2008 a Judecătoriei Brașov, care a fost menținută.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că:
Prin sentința penală nr. 1791/16.12.2008 Judecătoria Brașova hotărât următoarele:
În baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit.1Cod Penal coroborat cu art.181Cod Penal l-a achitat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. și i Cod Penal cu aplicarea art.40 Cod Penal întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În baza art.181alin.3 Cod Penal coroborat cu art.91 lit. c Cod Penal i-a aplicat inculpatului amenda administrativă de 1.000 lei.
În baza art.346 Cod Procedură Penală raportat la art.998 și art.999 cod civil l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile SC SRL suma de 1.200 lei.
In baza art.192 pct.1 lit. d Cod Procedură Penală a obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În data de 16.03.2006 inculpatul și martorul s-au deplasat la magazia aparținând societății SRL pentru a sustrage obiecte de metal care apoi urmau a fi valorificare într-un centru de colectare. Inculpatul a pătruns în magazie după ce a îndepărtat trei scânduri ale peretelui situat spre calea ferată al magaziei și de acolo a sustras un cilindrul de ridicare IFRON, contragreutăți tractor, doua bucăți chiuloasa tractor, mai multe foi de arc și o pompa de apa. Ulterior cu ajutorul unui atelaj au transportat bunurile sustrase la un centru de colectare fier vechi din comuna obținând în schimbul acestora suma de 250 lei, martorul primind suma de 100 de lei.
Ulterior reprezentantul părții civile luând la cunoștință despre sustragerea bunurilor aparținând societății pe care o administra și despre locul unde aceste bunuri au fost transportate s-a deplasat la centrul de colectare fier vechi din comuna de unde a recuperat cilindrul ridicare IFRON și contragreutățile tractor. Restul bunurilor în valoare de 1.200 lei, astfel cum rezultă din adresa din data de 30.09.2008 emisa de SC SRL nu au fost recuperate de partea civilă.
Având în vedere starea de fapt mai sus prezentata instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social pentru a fi calificata infracțiune pentru următoarele considerente:
Potrivit art.17 Cod Penal infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală, iar potrivit art.181alin.2 Cod Penal la stabilirea gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Referitor la persoana inculpatului instanța a reținut din referatul întocmit de Serviciul de Probațiune B că inculpatul face parte dintr-o familie ai cărei membrii nu s-au mai confruntat cu legea penală, iar aceasta se bucură de o buna imagine în comunitate întrucât membrii acesteia sunt centrați pe obținerea veniturilor necesare asigurării existentei în mod legal.
În ceea ce privește starea de sănătate a inculpatului în referatul de evaluare s-a reținut că inculpatul se confruntă cu probleme de dezvoltare intelectuală apărute în urma unui accident survenit în viata sa când avea 2 ani (informații obținute de consilierul de probațiune de la membrii familiei), iar din constatările personale ale consilierului de probațiune rezultă că inculpatul are un limbaj și o exprimare greoaie, fiind nevoie de multe ori să primească lămuriri pentru a descifra conținutul întrebărilor, că inculpatul a indicat în mod greșit vârsta pe care o are și nu a reușit să menționeze denumirea societății angajatoare.
În continuare în referatul de probațiune se arată că atitudinea adoptată de către inculpat anterior comiterii faptei iese din cadrele specifice vârstei cronologice din pricina situației financiare precare a familiei; inculpatul a abandonat studiile liceale pentru a desfășura activități aducătoare de venituri - situație socială, psihologică și juridică neconformă cu perioada de viata la care se afla (14 ani); petrecând timp îndelungat în compania unor persoane majore, care după încheierea programului de lucru obișnuiau să frecventeze localurile și să consume alcool, a adoptat un stil de viață asemănător, ajungând să se confrunte cu legea penală, comportamentul său devenind deviant pe fondul consumului de alcool.
Inculpatul a avut în trecut probleme de comportament, după ce s-a integrat intr-un anturaj nepotrivit, fiind condamnat la o pedeapsa de 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat prin sentința penală nr.671/13.12.2004 a Tribunalului Brașov, prezenta faptă fiind săvârșită cu puțin timp înainte de expirarea termenului de încercare.
Inculpatul nu a mai avut manifestări comportamentale problematice, își asigură traiul în mod licit, fiind angajat ca muncitor necalificat la o societate comercială din
Din fișa de cazier depusă la dosar rezultă că inculpatul nu a mai săvârșit ulterior anului 2006 alte fapte de natură penală, ceea ce poate duce la concluzia conformării conduitei de către inculpat la cerințele sociale mai ales în condițiile în care a renunțat la consumul de alcool urmând un tratament medical acest sens și la petrecerea timpului liber în compania unor persoane cu antecedente penale
În ceea ce privește urmarea produsă prin săvârșirea faptei de către inculpat instanța a constatat următoarele:
În primul rând instanța a apreciat că trebuie analizate prin raportare la urmarea produsa prin săvârșirea unei fapte penale atât prejudiciul efectiv produs părții vătămate (urmarea imediată a faptei) cât și impactul produs în conștiința publică prin săvârșirea acesteia (urmarea mediata a faptei).
Referitor la primul aspect supus analizei instanța a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate are o valoare mică, pe care inculpatul s-a obligat să o suporte, bunurile sustrase fiind recuperate în parte.
În ceea ce privește impactul produs în conștiința publică de săvârșirea faptei de către inculpat instanța a considerat că date fiind valoarea mică a prejudiciului, timpul scurs de la săvârșirea faptei (peste 2 ani) precum și schimbarea comportamentului inculpatului, acesta s-a diminuat considerabil.
Având în vedere cele de mai sus instanța de fond, apreciind că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni a dispus în baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit.1Cod Procedură Penală achitarea inculpatului, iar in baza art.181raportat la art.91 lit. c Cod Penal a aplica inculpatului amenda administrativă in cuantum de 1000 lei.
În baza art.346 Cod Procedură Penală raportat la art.998 și art. 999 Cod Civil obligat inculpatul să plătească părții civile SC SRL suma de 1.200 lei având în vedere manifestarea de voință a inculpatului precum și faptul ca latura civilă a cauzei este guvernată de principiul disponibilității.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov solicitând casarea ei și în rejudecare condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. În dezvoltarea motivelor de apel Parchetul a arătat că instanța de fond a apreciat greșit pericolul social concret al faptei analizate raportat la criteriile prevăzute de art. 181Cod Penal. S-a subliniat că inculpatul nu a săvârșit fapta de unul singur, că pentru a-și atinge scopul a pătruns prin efracție în magazia aparținând părții vătămate, de unde a sustras bunuri de o valoare destul de ridicată. Ministerul Publica mai subliniat că inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală, fapta pentru care este cercetat în prezenta cauză fiind comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei aplicate prin sentința penală nr.272/08.10.2003 a Judecătoriei Toplița. S-a mai arătat că recuperarea prejudiciului nu s-a datorat inculpatului, ci eforturilor organelor de cercetare penală, astfel încât această circumstanță nu poate fi avută în vedere la stabilirea gradului de pericol social concret al faptei în sensul reținut de instanța de fond. În continuare s-a arătat că inculpatul a avut o atitudine procesuală care a contribuit la tergiversarea soluționării în termen rezonabil a cauzei, astfel încât nici timpul scurs de comiterea faptei nu poate fi avut în vedere la aprecierea lipsei de pericol social a acesteia. S-a mai subliniat că împrejurarea că în privința celuilalt participant s-a dat o soluție de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ nu poate conduce la aplicarea aceluiași tratament sancționator și inculpatului, întrucât acesta din urmă are, pe de o parte o contribuție diferită la comiterea faptei, iar pe de altă parte un trecut infracțional care justifică o apreciere diferită a pericolului social.
Analizând sentința atacată în raport cu criticile formulate și sub toate aspectele, în limitele efectului devolutiv al apelului potrivit art. 371 al. 2 Cod Procedură Penală tribunalul a constatat că apelul este nefondat.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt pe baza probelor administrate și a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptelor astfel stabilite. De altfel aceste aspecte sunt necontestate de părți. Contrar aprecierilor Ministerului Public tribunalul constată că soluția de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1Cod Procedură Penală corespunde unei analize judicioase a criteriilor prevăzute de art. 181al. 2 Cod Penal și a corectei raportări a situației de fapt la aceste criterii.
Astfel, fără a contesta împrejurarea că în aparență modul și mijloacele de comitere a faptei pot conduce la concluzia existenței unui pericol social semnificativ, tribunalul apreciază că nu se poate face abstracție de condițiile concrete în care a fost comisă fapta, în special prin raportare la circumstanțele personale ale inculpatului, la nivelul acestuia de dezvoltare intelectuală și instrucție și la condițiile sociale și de mediu în care acesta evoluează. Datele furnizate de referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov permit o interpretare a comportamentului inculpatului în sensul concluziei reținute de instanța de fond. Astfel, nivelul scăzut de dezvoltare intelectuală a inculpatului, datorat unui accident intervenit în perioada copilăriei l-a împiedicat pe inculpat să perceapă întreaga semnificație a faptei comise și a urmărilor acesteia; chiar dacă nu se pune problema lipsei discernământului, nivelul de înțelegere de către inculpat a ansamblului implicațiilor faptelor comise poate să conducă la concluzia că acesta a acționat în condiții ce nu presupun un pericol social important. Din declarați martorei rezultă că inculpatul a fost angajat al firmei - parte vătămată și că nu i-au fost plătite toate drepturile salariale cuvenite. Acest aspect nu este susținut de nici un alt mijloc de probă administrat, însă instanța reține că este posibil ca percepția inculpatului asupra gravității faptei sale să fie influențată de convingerea că partea vătămată trebuie să-i achite o sumă de bani.
Este adevărată și susținerea Ministerului Public în sensul că recuperarea parțială a prejudiciului este rezultatul eforturilor depuse de organele de cercetare penală, însă inculpatul a colaborat cu acestea, recunoscând săvârșirea faptei și indicând punctul de colectare a fierului vechi unde a valorificat bunurile sustrase. Analizând urmarea produsă de comiterea faptei de către inculpat, sau cea care s-ar fi putut produce, din perspectiva art. 181al. 2 Cod Penal instanța constată că prejudiciul efectiv produs nu este deosebit de ridicat, și percepția inculpatului asupra cuantumului acestui prejudiciu trebuie raportată la scopul sustragerii bunurilor și destinația acestora avută în vedere de la inițierea planului activității ilicite desfășurate. Astfel suma încasată prin valorificarea bunurilor este una modică și ea a fost împărțită între cei doi participanți la sustragerea bunurilor. Inculpatul, cu prilejul audierii sale, s-a arătat dispus să repare prejudiciul rămas nerecuperat.
În ceea ce privește trecutul infracțional al inculpatului, Tribunalul Brașova constatat că acesta nu poate împiedica aprecierea lipsei pericolului social specific infracțiunii pentru fapta analizată, câtă vreme celelalte circumstanțe personale ale inculpatului justifică concluzia reținută de instanța de fond, avându-se în vedere, din nou, concluziile și constatările din referatul de evaluare; astfel, deși inculpatul a abandonat prematur școala, absolvind numai 8 clase, această împrejurare este justificată de limitele dezvoltării sale intelectuale și este de remarcat faptul că, încă de la vârsta de 14 ani a desfășurat activități remunerate, cu caracter stabil, pentru a contribui la sporirea veniturilor familiei. nefericit ales, care a favorizat atât consumul de alcool cât și comportamentul contrar normelor sociale care a condus la condamnarea la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării, a fost abandonat, iar după urmarea unui tratament medicamentos dependența de consumul de alcool nu s-a mai manifestat. Membrii familiei inculpatului îi acordă acestuia sprijinul necesar adoptării unui comportament dezirabil în plan social.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, care a criticat soluția în ce privește greșita pronunțare a unei hotărâri de achitare, recursul fiind întemeiat pe dispozițiile art. 385/9 alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Ministerul Publica arătat că soluția de achitare nu este echitabilă și că inculpatul nu a dovedit că s-a reintegrat social. În acest sens, au fost invocate concluziile din referatul de evaluare care au stabilit că inculpatul, în adolescență, a adoptat un stil de viață necorespunzător vârste sale, anturajul său era format din persoane care după programul de lucru frecventau diverse localuri în vederea consumului de alcool și ulterior comiterii faptei acesta și-a menținut același stil de viață și a săvârșit o nouă infracțiune, încercând să estompeze consumul de alcool, iar fapta dedusă judecăți este comisă pe fondul consumului de alcool și că apărarea construită pe împrejurarea că ar fi avut de încasat o sumă de bani de la patronul societății păgubite nu a fost confirmată prin nici un mijloc de probă.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, potrivit art. 385/10 Cod procedură penală se constată că recursul Ministerului Public este nefondat pentru următoarele considerente:
În primul rând, se impune observația că instanțele au reținut o corectă stare de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, astfel că nu se poate problema că urmare a unei greșite constatări a stării de fapt s-a pronunțat o soluție greșită de achitare însă, această chestiune a fost soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție urmare a deciziei pronunțate în recurs în interesul legii.
Față de toate circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale ale inculpatului, în mod corect instanțele au constatat că fapta este lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind în mod vădit lipsită de importanță.
Astfel, fără a contesta împrejurarea că în aparență modul și mijloacele de comitere a faptei pot conduce la concluzia existenței unui pericol social semnificativ, instanța apreciază că nu se poate face abstracție de condițiile concrete în care a fost comisă fapta, în special prin raportare la circumstanțele personale ale inculpatului, la nivelul acestuia de dezvoltare intelectuală și instrucție și la condițiile sociale și de mediu în care acesta evoluează. Datele furnizate de referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov permit o interpretare a comportamentului inculpatului în sensul concluziei reținute de instanța de fond.
În acest sens, nu este lipsit de importanță a menționa nivelul scăzut de dezvoltare intelectuală a inculpatului, urmare unui accident intervenit în perioada copilăriei l-a împiedicat pe inculpat să perceapă întreaga semnificație a faptei comise și a urmărilor acesteia; chiar dacă nu se pune problema lipsei discernământului, nivelul de înțelegere de către inculpat a ansamblului implicațiilor faptelor comise poate să conducă la concluzia că acesta a acționat în condiții ce nu presupun un pericol social important. Din depoziția martorei rezultă că inculpatul a fost angajat al firmei - parte vătămată și că nu i-au fost plătite toate drepturile salariale cuvenite. Acest aspect nu este susținut de nici un alt mijloc de probă administrat însă, instanța are a constata că este posibil ca percepția inculpatului asupra gravității faptei sale să fie influențată de convingerea că partea vătămată trebuie să-i achite o sumă de bani.
Inculpatul nu a mai avut manifestări comportamentale problematice, își asigură traiul în mod licit, fiind angajat ca muncitor necalificat la o societate comercială din
Din fișa de cazier depusă la dosar rezultă că inculpatul nu a mai săvârșit ulterior anului 2006 alte fapte de natură penală, ceea ce poate duce la concluzia conformării conduitei de către inculpat la cerințele sociale mai ales în condițiile în care a renunțat la consumul de alcool urmând un tratament medical acest sens și la petrecerea timpului liber în compania unor persoane cu antecedente penale.
Nu este de neglijat nici împrejurarea că prejudiciul cauzat părții vătămate are o valoare mică, pe care inculpatul s-a obligat să o suporte, bunurile sustrase fiind recuperate în parte.
Referitor la impactul produs în conștiința publică de săvârșirea faptei de către inculpat instanța are a constata că date fiind valoarea mică a prejudiciului, timpul scurs de la săvârșirea faptei (peste 2 ani) precum și schimbarea comportamentului inculpatului, acesta s-a diminuat considerabil.
În acest context instanța apreciază că acordarea unei semnificații penale faptei comise de inculpat, cu consecința aplicării unei pedepse privative de libertate nu ar servi scopului preventiv prevăzut de art. 52, ci dimpotrivă, ar împiedica valorificarea șanselor de integrare în societate și modificare în sens pozitiv a comportamentului, pe care în acest moment inculpatul le are, având și un loc de muncă stabil, așa cum judicios a constatat și instanța de apel precum și cea de fond.
Este adevărat că inculpatul a comis fapta pe fondul consumului de alcool, instanța are a observa tot concluziile și constatările din referatul de evaluare presentențială ce a stabilit că, deși inculpatul a abandonat prematur școala, absolvind numai 8 clase, această împrejurare este justificată de limitele dezvoltării sale intelectuale și este de remarcat faptul că, încă de la vârsta de 14 ani a desfășurat activități remunerate, cu caracter stabil, pentru a contribui la sporirea veniturilor familiei. nefericit ales, care a favorizat atât consumul de alcool cât și comportamentul contrar normelor sociale care a condus la condamnarea la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării, a fost abandonat, iar după urmarea unui tratament medicamentos dependența de consumul de alcool nu s-a mai manifestat. Membrii familiei inculpatului îi acordă acestuia sprijinul necesar adoptării unui comportament dezirabil în plan social.
Deși aspectele analizate sunt diferite, așa cum a invocat și Ministerul Public în dezvoltarea motivelor de recurs, totuși că în măsura în care s-a stabilit că fapta unui participat constituie doar o abatere ce impune aplicarea unei amenzi administrative, fiind lipsită de pericolul social specific infracțiunii, atribuirea unui alt pericol faptei comise de inculpat, față de toate circumstanțele menționate, ar putea conduce la rezultate inechitabile. Timpul scurs de la data comiterii faptei nu poate fi ignorat în aprecierea pericolului social concret al acesteia: chiar dacă îi revine și inculpatului o parte din responsabilitate pentru prelungirea procedurii judiciare, intervalul de aproape trei ani în care s-a desfășurat ancheta penală a dus, inevitabil la diminuarea nevoii de represiune pentru restabilirea echilibrului între încălcarea valorii sociale protejate de lege și reacția societății la această încălcare.
În concluzie, instanța constată că fapta comisă de inculpat aduce o atingere minimă valorii ocrotite de lege și este în mod vădit lipsită de importanță astfel încât este lipsită de pericolul social specific infracțiunii, motiv pentru care soluția instanței de fond, de achitare a inculpatului cu reținerea temeiului prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1Cod Procedură Penală este legală și temeinică și se impune a fi menținută.
Pe cale de consecință, se constată că hotărârea atacată este în afara oricărei critici și se va respinge recursul declarat de Ministerul Public în condițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Cu aplicarea art. 192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 95/30 martie 2009 Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Onorariul pentru apărătorul din oficiu, în sumă de 200 lei se suportă din fondurile MJ și se include în cheltuielile judiciare.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - C
GREFIER
Red. SF/2.12.2009
Dact.BD/8.12.2009
Jud. fond
Jud. apel /
- 2 exemplare -
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Simona Franguloiu, Alina Constanța
