Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 739/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 739/R DOSAR NR-
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Barbu JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu
- - - JUDECĂTOR 3: Alina Constanța
- C - Judecător
- Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public -procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.179/A din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.pen. în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat apărător ales al recurentului inculpat, avocat în substituirea av., apărător ales al intimatei parte civilă, lipsă fiind intimatul Spitalul Clinic Județean de Urgență
Procedură îndeplinită.
Avocat depune la dosar un set de acte medicale care atestă starea de sănătate a recurentului inculpat, acte la care va face referire cu ocazia susținerii recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art.385/13 pr.pen.
Avocat susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului și întinderea acordării daunelor morale.
Poziția procesuală a inculpatului este aceeași ca și în fața instanței de fond, respectiv de apel, de recunoaștere și regret a consecințelor faptei comise la care s-a ajuns prin concursul ambelor părți implicate care nu au fost capabile să își gestioneze relațiile de familie.
Susține că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mare, în cauză nefiind valorificate circumstanțele atenuante în sensul că inculpatul este o persoană în vârstă de 50 de ani, cu grave probleme de sănătate, o pedeapsă în cuantumul stabilit nefiind de natură să ducă la realizarea scopului în condițiile în care inculpatul oricum are de plătit daune morale în cuantumul pe care instanța urmează să îl stabilească.
Solicită reducerea pedepsei aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă până la un nivel care să permită suspendarea sub supraveghere, cu reducerea cuantumului daunelor morale.
Avocat solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind legale și temeinice, starea de fapt fiind corect reținută pe baza elementelor ce se regăsesc în dosar. a se avea în vedere că partea vătămată a fost împușcată cu o armă de vânătoare de la o distanță de 1,5 de către inculpat care avea cunoștință că arma funcționa astfel că nu poate fi reținută apărarea formulată în sensul că nu știa că o să se descarce.
Inculpatul nu a avut o atitudine de recunoaștere și regret a faptelor comise, elementele de la dosar arătând că a lăsat victima fără apărare deși aceasta i-a cerut ajutor, atitudine care a continuat prin aceea că a refuzat să o viziteze la spital sau la locuință după ce a fost externată. Mai mult inculpatul a trecut la amenințări, scop în care s-a deplasat la locuința părții vătămate care a și formulat plângere la poliție împotriva acestuia.
a se avea în vedere că inculpatul a fost prezent la primul termen de judecată când a solicitat amânarea pentru angajarea unui apărător după care a încercat prin orice mijloace tergiversarea soluționării cauzei.
Nu contestă afecțiunile de care suferă inculpatul însă cere a se observa că de fiecare dată înainte cu câteva zile de termenul de judecată se interna în spital.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei în mod corect au fost admise solicitările, suferințele morale fiind evidente, partea vătămată fiind internată o perioadă îndelungată în spital după care a trebuit să învețe să meargă, iar proteza pe lângă faptul că îi provoacă durere trebuie schimbată la intervale de 3-4 ani.
Întrucât și daunele materiale sunt dovedite cu acte apreciază hotărârea atacată la adăpost de orice critică motiv pentru care solicită respingerea recursului.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat. a se avea în vedere motivul pentru care a izbucnit incidentul, respectiv faptul că inculpatul i-a cerut părții vătămate 5 lei iar aceasta l-a refuzat situație în care a tras cu o armă de vânătoare.
Întrucât consecințele faptei comise de inculpat sunt pe termen apreciază că suma de 5000 lei acordată ca și daune nu justifică apărarea inculpatului.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 179/9 iunie 2009 Tribunalului Brașova fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva sentinței penale nr. 67/2009 a Judecătoriei Brașov, care a fost desființată în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă și rejudecând a fost majorată pedeapsa aplicată de la 4 ani la 6 ani închisoare, urmând ca potrivit art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a mai deține permis de armă pe o perioadă de 10 ani de la terminarea executării pedepsei principale.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost respins apelul declarat de inculpatul.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că:
Prin sentința penală nr. 67/19.01.2009 Judecătoria Brașov dispus:
În baza art.182 al.2 pen. cu aplic. art.75 al.1 lit. b pen. art.78 pen. condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă față de partea vătămată .
În baza art.136 din Legea nr.295/2004 condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă letală fără drept.
În baza art.64 al.1 lit. c Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a deține permis de armă pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.33 lit. a, art.34 lit. b, art.35 al.1 pen. contopește pedepsele stabilite mai sus în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară prev. de art.64 alin.1 lit. c Cod penal, a interzicerii dreptului de a deține permis de armă pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.
Interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii, în conformitate cu dispozițiile art. 71 Cod penal.
În baza art.346 al.1 rap.C.P.P. la art.998 și urm. civ. admite acțiunile civile promovate în cauză și obligă inculpatul să achite următoarele sume, cu titlu de despăgubiri civile:
- părții civile 2.133,25 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale;
- părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență suma de 12.636,09 lei daune materiale.
În baza art.118 al.1 lit. b pen. dispune confiscarea specială de la inculpat a armei de vânătoare marca seria -, calibrul 12/2, aflată la camera de corpuri delicte a IPJ
În baza art.118 al.1 lit. f pen. dispune confiscarea specială de la inculpat a 31 cartușe de vânătoare.12, 59 tuburi de cartușe goale.12 și 4 cutii conținând de diferite dimensiuni, aflate la camera de corpuri delicte a IPJ
În baza art.191 al.1 obliga C.P.P. inculpatul să plătească statului suma de 510 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art.193 al.1 Cpp obligă inculpatul să achite părții civile 500 lei cheltuieli judiciare.
Dispune înaintarea permisului de armă seria - eliberat pe numele inculpatului (23 dosar ), împreună cu un exemplar al prezentei sentințe, după rămânerea ei definitivă, Inspectoratului Județean de Poliție B în vederea luării măsurilor care se impun potrivit art.31 din Legea nr.295/2004.
Pentru pronunța aceasta hotărâre prima instanța reținut pe baza materialului probator administrat in cauza următoarea stare de fapt:
Partea vătămată (fostă ) s-a căsătorit în anul 1982 cu inculpatul, din conviețuirea părților rezultând un copil, martorul. Începând cu anul 1990 relațiile s-au deteriorat, certurile fiind destul de frecvente odată cu accentuarea consumului de alcool de către inculpat și pierderea locului său de muncă.
În dimineața zilei de 13.05.2006 partea vătămată se afla în bucătăria locuinței sale și pregătea mâncarea. Inculpatul, aflat sub influența alcoolului, i-a cerut 50 lei pentru a achita o datorie. Partea vătămată i-a spus că nu are de unde să-i dea banii deoarece a plătit alte datorii și urmau să meargă la o nuntă a unui nepot.
din cauza refuzului soției inculpatul a ieșit nervos din încăpere, revenind însă la scurt timp cu o armă de vânătoare asupra sa, pe care o deținea în mod legal. A țintit înspre soție, i-a mai cerut o dată banii și fiind din nou refuzat a apăsat pe trăgaci, împușcând-o în piciorul drept. Partea vătămată a căzut, iar inculpatul s-a retras în sufragerie, a așezat arma pe pat, după care a ieșit din locuință, lăsând-o pe soție fără nici un ajutor. Aceasta a reușit să se târască singură din bucătărie până în sufragerie, de unde l-a sunat pe fiul lor spunându-i ce s-a întâmplat.
Martorul a ajuns imediat acasă, întâlnindu-se pe scări cu tatăl său, care afișa o atitudine de indiferență față de ceea ce făcuse. Fiul părților a găsit-o pe mama sa întinsă pe jos și sângerând din abundență, astfel că a anunțat incidentul la Serviciul de Urgență 112. Organele de poliție l-au preluat pe inculpat în vederea cercetărilor, iar partea vătămată a fost transportată la spital, evoluția medicală nefavorabilă impunând ca la două zile de la incident să i se amputeze membrul inferior drept de la nivelul coapsei.
Potrivit examinărilor medico-legale leziunile suferite de partea vătămată au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața.
Împotriva acestei hotărâri formulat apel in termenul legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov criticând- pentru netemeinicie sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpatului solicitând păstrarea modalității de executare și inculpatul sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei dar și a modalității de executare și sub aspectul laturii civile,referitor la cuantumul daunelor morale.
In dezvoltarea motivelor de apel procurorul susținut ca față de natura infracțiunii, săvârșită prin acte de cruzime, prin violență asupra soției cu o armă letală, față de mobilul faptei-refuzul de a-i da suma de 500 lei, față de atitudinea inculpatului imediat după săvârșirea faptei, care a ieșit cu nepăsare din locuință, în condițiile în care soția sa era rănită cu arma la picior dar și din cursul procesului penal pedepsele aplicate de prima instanță nu pot conduce la scopul sancționator preventiv și educativ potrivit exigențelor art. 52 CP.
În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante deoarece regretă săvârșirea faptei, săvârșite pe fondul stării conflictuale mai vechi, are o stare precară de sănătate, fiind pensionat de boală, solicitând reducerea pedepsei, schimbarea modalității de executare și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Mai susține că atitudinea sa nu a fost una de dezinteres față de victimă în perioada imediat următoare ci aceasta i-a tăiat orice posibilități de comunicare, impunându-se reducerea daunelor morale la un nivel rezonabil pentru acoperirea prejudiciului.
În apel s-a procedat la audierea inculpatului și s-au depus de către acesta în apărare înscrisuri medicale.
Analizând apelurile formulate sub aspectul motivelor invocare și examinând cauza sub aspect devolutiv, Tribunalul a constatat următoarele:
Starea de fapt fost corect reținută de instanța de fond, aceasta fiind rezultatul examinării coroborate tuturor probelor administrate in cauza.
Critica procurorului ce vizează netemeinicia hotărârii sub aspectul individualizării judiciare pedepsei aplicate inculpatului relativ la infracțiunea de vătămare corporală gravă este însă fondata.
Deși instanța de fond în mod corect a reținut în cauză pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 alin 2 CP, existența circumstanței agravante legale prevăzută de art. 75 alin 1 lit. b/1,78 CP, respectiv săvârșirea infracțiunii prin acte de cruzime, prin violențe asupra membrilor familiei, ce are drept consecință o agravare facultativă a pedepsei, nu a dat eficiență în nici un mod acestor dispoziții legale, ce imprimă faptei un caracter grav.
Leziunile traumatice suferite de partea vătămată și consecințele acestora-fractură deschisă femur drept prin împușcare, cu osteo-sinteză și ischemie ireversibilă, ceea ce a determinat 40-45 zile de îngrijiri medicale, punerea în primejdie a vieții și infirmitate permanentă ca urmare a amputației membrului inferior drept reies din raportul de constatare medico-legală nr.1528/E din 15.05.2006 întocmit de SJML B (44).
Declarațiile martorului se coroborează cu declarațiile părții vătămate în sensul că după ce inculpatul a împușcat-o i-a spus că acum poate să meargă liniștită la nunta fratelui și că aceasta i-a spus la telefon că a fost împușcată de inculpat în picior și ajungând la domiciliu în 15-20 minute a găsit-o pe mama sa în sufragerie, sângerând din abundență, astfel că a anunțat poliția și salvarea. Martorul a mai precizat că pe scările imobilului s-a întâlnit cu tatăl său care părea foarte liniștit și nepăsător.
În primele sale declarații inculpatul a recunoscut că s-a supărat pe soție din cauză că nu i-a dat cei 50 lei, a introdus un cartuș cu pe țeava armei, a ochit în zona picioarelor și a apăsat pe trăgaci, pretinzând însă că a vrut doar să o sperie (62, 69-70). Din moment ce avea cartuș cu pe țeavă, a țintit spre corpul soției și a apăsat pe trăgaci, este evident că intenția inculpatului nu a fost doar de aos peria, consecințele vătămătoare ale acțiunilor sale fiind în acest context mai mult decât previzibile. Ulterior inculpatul a acreditat ideea unei descărcări accidentale a armei (63-67, 94-95), variantă infirmată prin raportul de constatare tehnico-științifică balistică nr.96879/29.06.2006 întocmit de IPJ B (45-61), potrivit cu care s-a tras cu țeava dreaptă a armei, țeavă care nu prezintă defecțiuni sau alte cauze tehnice ce ar fi putut declanșa descărcarea accidentală. În apel inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 70 alin 2 Codul d e procedura penală, pentru ca ulterior la dezbateri, prin apărător ales să invoce atitudinea sa procesuală sinceră, de regret, aspect care nu poate fi reținut raportat la actele dosarului.
Din actele medicale depuse în circumstanțiere de către inculpat rezultă că acesta suferă din 1995 de o boală profesională - inițial fibroză pulmonară, apoi silicoză pulmonară, sindrom de citoliză hepatică și sevraj etilic, afecțiuni vechi, cronice, ele perpetuându-se pe o durată lungă de timp.
În consecință raportat la circumstanțele concrete ale faptei -împușcarea soției în picior cu o armă de vânătoare letală, pe fondul unei stări conflictuale, din dorința de a se răzbuna pentru refuzul acestei de a-i da suma de 50 lei pentru a-și cumpăra băuturi alcoolice, urmările grave ale faptei, dar și la conduita inculpatului imediat după săvârșirea faptei dar și în cursul procesului penal se constată ca în mod greșit prima instanță aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special, impunându-se un sistem sancționator diferențiat, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 CP.
În consecință, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă nu răspunde exigentelor legii penale și nu asigură scopul pedepsei astfel cum este prevăzut de dispozițiile art. 52 CP, urmând a dispune redozarea acesteia în sensul majorării la 6 ani închisoare în regim de detenție. Pe cale de consecință urmează a respinge ca nefondat apelul inculpatului ce vizează modul de soluționare al laturii penale.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.136 din Legea nr. 295/2004 și orientată peste minimul special prevăzut de lege Tribunalul constată că aceasta este echilibrată și nu se impune redozarea acesteia.
Sub aspectul laturii civile Tribunalul constată că în mod judicios prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998,999. Civil. Daunele morale acordate în cuantum de 50000 lei sunt justificate prin prisma traumelor fizice și psihice la care a fost supusă partea vătămată, căreia i s-a pus în primejdie viața, a fost spitalizată de 5 ori și operată de mai multe ori, i s-a amputat piciorul drept de la coapsă, operație efectuată în mai multe etape, fiind necesară protezarea provizorie, în prezent folosind o proteză definitivă, fiind încadrată în gr I de handicap, o perioadă de timp având nevoie de îngrijiri speciale din partea altor persoane, rămânând dependentă toată viața de ajutorul persoanelor apropiate. Față de aceste argumente Tribunalul va respinge și acest motiv de apel al inculpatului ce viza reducerea daunelor morale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei aplicate și a daunelor morale acordate părții civile, arătând că a avut o atitudine cooperantă, că s-a ajuns în această situație datorită ambelor părți care nu au fost capabile să-și gestioneze relațiile de familie, astfel că pedeapsa este prea mare. De asemenea, a mai solicitat reducerea acesteia până la nivelul la care se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării și reducerea cuantumului daunelor morale, arătând că este în vârstă de 50 de ani și are probleme mari de sănătate.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, potrivit art. 385/10 Cod procedură penală se constată că acesta este nefondat.
Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 2, cu aplicarea art. 75 lit. b și 78 Cod penal, constând în aceea că fiind sub influența alcoolului, a cerut părții civile 50 lei pentru a achita o datorie; acasta i-a spus că nu are de unde să-i dea banii deoarece a plătit alte datorii și urmau să meargă la o nuntă a unui nepot.
din cauza refuzului soției inculpatul a ieșit nervos din încăpere, revenind însă la scurt timp cu o armă de vânătoare asupra sa, pe care o deținea în mod legal. A țintit înspre soție, i-a mai cerut o dată banii și fiind din nou refuzat a apăsat pe trăgaci, împușcând-o în piciorul drept. Partea vătămată a căzut, iar inculpatul s-a retras în sufragerie, a așezat arma pe pat, după care a ieșit din locuință, lăsând-o pe soție fără nici un ajutor. Aceasta a reușit să se târască singură din bucătărie până în sufragerie, de unde l-a sunat pe fiul lor spunându-i ce s-a întâmplat.
Consecințele acestei agresiuni au fost: fractură deschisă femur drept prin împușcare, cu osteo-sinteză și ischemie ireversibilă, ceea ce a determinat 40-45 zile de îngrijiri medicale, punerea în primejdie a vieții și infirmitate permanentă ca urmare a amputației membrului inferior drept reies din raportul de constatare medico-legală nr.1528/E din 15.05.2006 întocmit de SJML B (44).
Analizând motivele de recurs, instanța constată că în speță nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului; în primul rând, fapta comisă de către inculpat prin împușcarea soției cu o armă de foc încărcată cu, e drept spre picioare, dar cu asemenea gravă consecință a pierderii piciorului prin amputație de la șold, este la limita infracțiunii de tentativă la omor calificat.
De altfel, infracțiunea este gravă atât prin modalitatea de comitere, instrumentul folosit și urmarea produsă, dar și față de mobilul comiterii acesteia, respectiv refuzul părții vătămate de a-i da cei 50 lei ceruți pentru a-și cumpăra băuturi alcoolice și pe care aceasta nu avea de unde să-i dea, deoarece plătise niște datorii, fără a se neglija atitudinea ulterioară a acestuia care a plecat lăsând partea vătămată plină de sânge și căzută la pământ.
În ce privește atitudinea sinceră a inculpatului, este de observat că acesta a recunoscut inițial comiterea faptei, nuanțând anumite aspecte, în sensul că a vrut doar să o sperie; ulterior, inculpatul a încercat să se apere susținând că arma s-a descărcat accidental, susținere infirmată de proba științifică administrată în cauză ce a constatat că arma nu prezintă defecțiuni ori alte cauze tehnice ce ar fi putut declanșarea descărcarea accidentală a armei. În etapa procesuală a apelului, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 70 Cod procedură penală, dispoziții ce conferă acestuia un drept și nu o obligație.
Din acest punct de vedere, beneficiul conferit de art. 70 Cod procedură penală nu este de natură a atrage o agravare a răspunderii penale, dar în egală măsură nu este nici de natură a valora atitudine sinceră care să se poată constitui în circumstanță atenuantă.
Este adevărat că inculpatul suferă de anumite boli, respectiv fibroză pulmonară, apoi silicoză pulmonară, sindrom de citoliză hepatică și sevraj etilic însă, aceste boli sunt vechi, cronice și au fot avute în vedere în procesul individualizării judiciare a pedepsei.
Prin urmare, pedeapsa aplicată de instanța de apel este suficientă și de natură să conducă la reeducarea inculpatului și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală și nu se impune reducerea acesteia.
Referitor la acțiunea civilă subsecventă acțiunii penale, așa cum judicios a observat Tribunalul Brașov, în speță sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998,999. Civil. Daunele morale acordate în cuantum de 50000 lei sunt justificate prin prisma traumelor fizice și psihice la care a fost supusă partea vătămată, căreia i s-a pus în primejdie viața, a fost spitalizată de 5 ori și operată de mai multe ori, i s-a amputat piciorul drept de la coapsă, operație efectuată în mai multe etape, fiind necesară protezarea provizorie, în prezent folosind o proteză definitivă, fiind încadrată în gr I de handicap, o perioadă de timp având nevoie de îngrijiri speciale din partea altor persoane, rămânând dependentă toată viața de ajutorul persoanelor apropiate. Față de aceste argumente instanța va respinge și acest motiv de recurs al inculpatului ce vizează reducerea daunelor morale.
Așa fiind, hotărârea atacată este în afara oricărei critici și pe cale de consecință, potrivit art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul declarat de inculpatul cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 179/9 iunie 2009 Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - C
GREFIER
Red. SF/2.12.2009
Dact.BD/8.12.2009
Jud. fond
Jud. apel /
- 2 exemplare -
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Simona Franguloiu, Alina Constanța
