Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 759/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.759
Ședința publică din 10 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 2: Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru
- -
GREFIER:
*********************************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău
reprezentat legal de - procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat contestatorul, împotriva decizie penale nr.591 din data de 15.10.2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău B, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat în stare de arest recurentul-contestator -, asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-contestator -, arată că a formulat contestație în anulare, împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Bacău, întrucât procedura de citare în faza de judecată pe fond nu a fost efectuată conform Codului d e procedură penală, acesta nevând cunoștință de termen fiind în imposibilitatea de a se prezenta și a formula apărările.
Totodată invocă ca și motiv de recurs dispozițiile art.177 al.1 și al.3 Cod pr.penală, precizând că, contestatorul locuiește în B încă din 1990 și nu la Bârlad.
În consecință, solicită admiterea contestației desființarea deciziei pronunțată de Curtea de Apel Bacău, fixarea unui nou termen de judecată în vederea continuării judecății și anularea mandatului de executare a pedepsei în cazul admiterii contestației.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, contestatorul având cunoștință de recurs întrucât la data de 2.06.2009 a formulat cerere de amânare a cauzei în vederea angajării unui avocat.
Întrebat fiind contestatorul arată că pe cartea de identitate figurează cu domiciliul la numărul 17.
Recurentul-contestator -, având cuvântul, solicită admiterea contestației în anulare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, contestatorul-condamnat a formulat contestație în anulare cu privire la decizia penală nr. 591 din data de 15 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul-condamnat a criticat decizia penală pronunțată de Curtea de Apel Bacău, pentru următoarele motive:
procedura de citare pentru termenul când s-a judecat recursul nu a fost îndeplinită conform art.177 pct.4 din Cod procedură penală;
a fost în imposibilitate de a anunța instanța că nu se poate prezenta la judecarea recursului;
la judecarea recursului nu a fost ascultat, deși trebuia să se facă acest lucru.
În drept, și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art.387 lit.a, b și Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr.69 din 30.04.2008, pronunțată de Judecătoria Podu Turcului, județul B în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru inculpatul, din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208, 209 lit.a și i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208, 209 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 208, 209 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și născut la data de 22.09.1972, în municipiul Bârlad, județul V, domiciliat în municipiul Bârlad, județul V,-, bloc D 14, scara A,.11, studii 10 clase, fără ocupație, căsătorit, recidivist, CNP -, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.
S-a dedus din perioada pedepsei de executat de 3 (trei) ani închisoare, perioada executată, începând cu data de 11.11.2007 până la data de 23.01.2008.
În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, raportat la art. 998-999 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.759,250 lei către partea civilă " COM", în solidar cu inculpații și, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.
S-a luat act că inculpatul a avut apărător ales.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 70 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În seara de 02 februarie 1998, inculpatul - a venit de la Bârlad în satul la bunicii săi, împreună cu numitul. Cei doi s-au oprit la casa lui, în jurul orelor 22,00, unde au consumat băuturi alcoolice. Mai târziu, în jurul orei 1,00, cei trei, fiind sub influența băuturilor alcoolice, au hotărât să se ducă la magazin să își cumpere țigări. Când au ajuns în fața magazinului " COM", văzând că acesta era închis cu lacătul, au spart lacătul și au pătruns în incinta magazinului de unde au sustras toți mai multe bunuri, printre care o combină muzicală, câteva cartușe de țigări, mai multe dulciuri, bunuri pe care le-au pus în trei genți de rafie, după care au părăsit magazinul și au plecat spre Bârlad.
Situația de fapt a fost astfel reținută de către instanță prin coroborarea probelor administrate în faza cercetării judecătorești dar mai ales în faza de urmărire penală, având în vedere că singurul martor din lucrări a decedat între timp, precum și faptul că între data comiterii faptei și data actualei cercetări judecătorești s-a scurs o perioadă mare de timp, de 10 ani, probele concludente regăsindu-se în dosarul de urmărire penală. Astfel, instanța a coroborat declarația dată de inculpat în fața instanței (fila 8) cu celelalte declarații date în faza de urmărire penală, ale părții vătămate, ale martorilor, precum și cu procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice.
S-a apreciat că în drept, fapta inculpatului - de a sustrage mai multe bunuri, împreună cu alte două persoane, pe timp de noapte, dintr-un magazin în care au pătruns prin efracție, având reprezentarea faptului că prin această faptă va produce prejudicii patrimoniale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, g și i Cod penal, motiv pentru care instanța a dispus schimbarea încadrării juridice pe care a pus-o în discuție la termenul din 26.03.2008, din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208, 209 lit. a, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208, 209 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s- aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, precum și faptul că acesta a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie, fiind condamnat anterior pentru infracțiunea de viol, prin sentința penală nr.21/02.02.1995 de Tribunalul București, fiind arestat la data de 27.05.1995, liberat la data 31.01.1997, cu un rest de 672 de zile, care s-ar fi împlinit la 31.11.1997.
Având în vedere că inculpatul a recunoscut atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței săvârșirea faptei, instanța a orientat pedeapsa aplicată spre minimul special prevăzut de lege.
Conform adresei nr. din 27.11.2007 (fila 173 dosar 1183/2002) inculpatul a fost arestat de I la data de 11.11.2007 și eliberat la data de 23.01.2008, motiv pentru care instanța a dedus din pedeapsa aplicată durata pedepsei executate în această perioadă.
Instanța a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4500 de lei, reprezentând valoarea prejudiciului suferit actualizată în prezent.
Instanța a considerat că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 998-999 cod civil și a admis în parte acțiunea civilă a părții civile, luând în considerare suma de 3759,250 de lei, așa cum rezultă din inventarul efectuat în dosarul 1183/2002, obligând inculpatul la plata acestei sume în solidar cu celelalte două persoane cu care a săvârșit fapta. Aspectul actualizării sumei este o problemă de executare, paguba fiind cea suferită la momentul producerii faptei.
Împotriva sentinței penale menționate, în termen legal, a declarat apel inculpatul, fără a preciza în cererea scrisă motivele de netemeinicie sau nelegalitate.
Oral, în instanță, apărătorul angajat al inculpatului a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei și modalitatea de executare a pedepsei. S-a solicitat înlăturarea de la încadrarea juridică a faptei a prevederilor art.37 lit.b Cod penal, întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art.38 Cod penal. Ca o consecință a înlăturării stării de recidivă, în cauză s-a invocat necesitatea aplicării prevederilor art.86/1 Cod penal, privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Prin decizia penală nr.141/A din 24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond în mod corect și legal a reținut dispozițiile art.37 lit.b Cod penal, având în vedere antecedentele penale ale inculpatului. Astfel, din fișa de cazier (fila 22 ds.urm.penală), rezultă că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.21/02.02.1995 a Tribunalului Militar București la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru art.197 alin.2 lit.b cu art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal, în executarea căreia a fost arestat la data de 27.05.1993 și liberat condiționat la 31.01.1996, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 672 zile închisoare.
În raport de data arestării, se consideră pedeapsa de mai sus ca executată, la data de 26.11.1997.
Potrivit art.38 alin.2 Cod penal, la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărârea de condamnare pentru care a intervenit reabilitarea sau privința căreia s-a împlinit termenul de reabilitare.
Potrivit art.135 alin.1 lit.a Cod penal, condamnatul poate fi reabilitat la cerere în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani la care se adaugă J din durata pedepsei pronunțate.
Conform art.136 Cod penal, termenele prevăzute în art.135 se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
Având în vedere pedeapsa aplicată anterior inculpatului, modul de calcul al termenelor de reabilitare și dispozițiile legale mai sus analizate, s-a constatat că dispozițiile art.38 Cod penal, ar fi devenit aplicabile după data de 26.02.2004. Cum inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății la data de 02/03.02.1998, rezultă că la această dată, inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie, conform art.37 lit.b Cod penal, așa cum, de altfel, în mod corect s-a reținut prin hotărârea atacată.
Apărătorul angajat al inculpatului se află în eroare susținând că în prezent termenul de reabilitare s-ar fi împlinit, având în vedere că starea de recidivă se stabilește în raport de data comiterii faptei, care constituie al doilea termen al recidivei și în nici un caz data condamnării inculpatului.
În acest condiții, instanța de control judiciar nu a putut reține nici cel de al doilea motiv de apel ce vizează aplicarea art.86/1 Cod penal, privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Potrivit art.86/1 alin.1 Cod penal, "instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani;
b)infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art.38;
c) se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni".
Or, condamnatului i-a fost anterior aplicată o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, cu privire la care așa cum s-a arătat, nu s-a împlinit termenul de reabilitare, astfel că în cauză nu sunt realizate cerințele textului de lege analizat pentru a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs în termen legal inculpatul - fără a arăta în scris criticile aduse hotărârii recurate.
Oral în fața instanței de recurs recurentul-inculpat prin apărătorul desemnat din oficiu, invocă netemeinicia hotărârilor anterioare, considerând că pedeapsa aplicată acestuia de instanțe este prea severă în raport de pericolul social concret al faptelor comise și de persoana sa, solicitând reducerea acesteia.
Prin decizia penală nr. 591 din data de 15 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele:
Criticile invocate de recurentul inculpat care solicită reducerea pedepsei aplicate, nu pot fi primite.
La stabilirea pedepsei închisorii ce s-a aplicat inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare indicate în art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor,circumstanțele de comitere, urmările produse, precum și perseverența infracțională a recurentului-inculpat care se află în stare de recidivă post executorie,împrejurare ce demonstrează o periculozitate sporită a acestuia.
De altfel, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege ar fi posibilă numai prin reținerea în favoarea inculpatului a unor circumstanțe atenuante, ori, în mod just, instanțele nu au constatat împrejurări care să justifice reținerea acestora ca circumstanțe atenuante.
Modul concret în care au conceput și au săvârșit infracțiunea (furt pe timp de noapte, prin efracție împreună cu o altă persoană), nu justifică, reținerea circumstanțelor atenuante.
Curtea constată de asemenea, că în mod corect Tribunalul Bacău nu a primit solicitarea inculpatului de a i se suspenda executarea pedepsei sub supraveghere în conformitate cu dispozițiile art.86/1 Cod penal, având în vedere existența unei condamnări anterioare de 4 ani și 6 luni închisoare suferită de inculpat, care atrage neîndeplinirea condiției prevăzute de art.86/1 alin.1 lit.b Cod penal și, implicit, inadmisibilitatea individualizării pedepsei în modalitatea solicitată de către acesta.
În conformitate cu dispozițiile art.386 Cod procedură penală, "Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) - i^1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385/14 alin 1/1 ori art. 385/16 alin. 1."
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nr.3081/2005 al Curții de Apel Bacău, instanța constată că inculpatul a fost citat la instanța de recurs-fl.19 la adresa indicată și în cererea de apel-fl.4.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, Curtea constată că în declarația pe care a dat-o inculpatul potrivit art.70 alin.3 Cod procedură penală, declarație pe care scris-o personal-fl.24, acesta a indicat ca adresă de domiciliu, aceeași adresă la care a fost citat de instanța de recurs.
În condițiile în care inculpatul și-ar fi schimbat pe parcursul procesului penal locuința, acesta avea obligația, potrivit art.70 alin.4 Cod procedură penală, să anunțe organul judiciar în termen de 3 zile despre acest aspect.
Apoi, comunicarea dispozitivului deciziei pronunțate de Tribunalul Bacău, i-a fost comunicată inculpatului la aceeași adresă și acesta a formulat recurs în termenul prevăzut de lege, de unde se deduce că a primit comunicarea dispozitivului deciziei instanței de apel.
De altfel, pentru termenul de judecată din data de 04.06.2009 pe care la avut la instanța de recurs, inculpatul a formulat cerere prin care a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja avocat-fl.12, de aici deducându-se că inculpatul avea cunoștință de existența dosarului pe rolul Curții de Apel Bacău.
Contestatorul a mai invocat că a fost în imposibilitate de a anunța instanța că nu se poate prezenta la judecarea acestui recurs.
Având în vedere temeiul în drept al contestației, respectiv și art.386 alin.1 lit.b Cod procedură penală, probabil contestatorul a avut în vedere tocmai prevederile acest text, respectiv "când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;"
Pentru acest caz al contestației în anulare se cere ca recurentul să fi fost legal citat, dar să facă dovada că a fost în imposibilitate să se prezinte la instanța de recurs dintr-o împrejurare de neînvins (o boală gravă, întreruperea circulației, etc.), ori, contestatorul nu a invocat nici o astfel de împrejurare.
Cele două cazuri ale contestației în anulare (art.386 alin.1 lit.a și b Cod procedură penală), se exclud, neputând fi incidente ambele cazuri deodată.
Prin modul în care este formulată contestația în anulare, contestatorul se contrazice, pe de o parte susținând că nu a fost citat legal, iar pe de altă parte, că a fost în imposibilitate de a anunța instanța că nu se poate prezenta la judecarea recursului.
În drept, contestatorul a mai invocat cazul prevăzut de art.386 alin.1 lit.c Cod procedură penală, respectiv: "când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385/14 alin 1/1 ori art. 385/16 alin. 1."
Din analiza acestui text, Curtea constată că pentru a fi incident acest caz, este necesar să fie îndeplinite două condiții cumulative, respectiv:
a) inculpatul să fi fost prezent la judecarea recursului;
b) inculpatul prezent nu a fost ascultat de instanța de recurs;
c) ascultarea inculpatului să fie obligatorie potrivit art.385/14 alin.1/1, ori, art.385/16 alin.1 Cod procedură penală.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă în cauză nu este îndeplinită niciuna dintre aceste condiții.
În conformitate cu dispozițiile art.385/14 alin.1/1 Cod procedură penală, audierea inculpatului în recurs este obligatorie atunci când acesta nu a fost ascultat de instanța de fond și de instanța de apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.
Ori, inculpatul a fost ascultat de instanțe de fond-fl.8 dosar, iar instanța de apel a pronunțat o hotărâre de condamnare, iar nu achitare sau de încetare a procesului penal.
De altfel, inculpatul, atât în cursul urmăririi penale-fl.23-25, cât și la instanța de fond a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat de instanța de fond.
Scopul acestei contestații în anulare a fost doar acela de a determina desființarea hotărârilor pronunțate și a scăpa de executarea pedepsei aplicate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.391 Cod procedură penală, va fi respinsă ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de contestator.
Se va constata că, contestatorul a fost asistat de apărător ales.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.391 Cod procedură penală, respinge ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr.591 din data de 15.10.2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
Constată că, contestatorul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă contestatorul să plătească statului suma de 500 lei RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.12.2009, în prezența contestatorului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
Pronunțat dec.recurs --
Red.dec.
Tehnored.
16.12/16.12.2009
Președinte:Gabriel CrîșmaruJudecători:Gabriel Crîșmaru, Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru
