Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 8/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 8 /R/2009
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent G, domiciliat în O str. - nr. 8. 1 jud. B, împotriva deciziei penale nr. 212/A din 3 septembrie.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, care a desființat sentința penală nr.1254 din 20 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1 -209 alin.1 lit. e și i și alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat inculpatul recurent G, asistat de avocatul desemnat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale din nr.6187 din 29.12.2008, emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Inculpatul recurentînvederează instanței că dorește să-și retragă recursul declarat în cauză.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent solicită a se lua act de retragere a recursului declarat în cauză.
Reprezentantul parchetului solicită a se lua act de retragere a recursului declarat de inculpatul recurent G, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1254 din 20 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, în temeiul art. 208 alin.1, 209 al.1 lit. e și i și alin. 2 lit. b Cod penal cu aplic. 37 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplic. art. 71, art. 64 lit. a teza II și lit. b penal pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 86 ind. 4 alin. 1 Cod penal raportat la art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată sub supraveghere dispusă pentru pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 1776/2003 a Judecătoriei Oradea, modificată prin decizia penală nr. 24/A/23 ianuarie 2004.
În baza art. 88 Cod penal s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii și arestării preventive din data de 30.07.2003 până la 23.01.2004.
În baza art. 14 Cod procedură penală și 998 și următoarele cod civil inculpatul a fost obligat la plata sumei de 700 EURO, în favoarea părții civile, reprezentând pretenții civile.
În baza art. 191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
În data de 5 februarie 2006, pe timpul zilei, inculpatul a spart geamul autoturismului părții vătămate, parcat într-un loc public, iar din habitaclu a sustras un portmoneu conținând actul de identitate al părții vătămate, două carduri cu alimentare puncte la comercianți și un telefon celular. Fiind observat de martorul, inculpatul a părăsit in fugă locul faptei, abandonând portmoneul sustras. Martorul - angajat la Poliției O, aflat in timpul liber - a pornit in urmărirea inculpatului, care la un moment dat a luat un taxi, astfel încât martorul nu l-a putut urma de aproape.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu contravaloarea bunurilor sustrase și geamului spart, respectiv cu 700 EURO.
Pe parcursul urmăririi penale martorul l-au recunoscut pe inculpat după albumul cu fotografii judiciare (fila 20-22 dos. ).
Martorul, audiat in fața instanței (fila 49) a confirmat starea de fapt și a arătat că, la rândul său, după ce inculpatul a luat un taxi, a luat și el un taxi și că s-a întâlnit cu taximetristul care l-a transportat pe inculpat în câteva minute și care i-a arătat unde a coborât inculpatul. Martorul a declarat că încercând să-l prindă pe inculpat in imobilul în care s-a ascuns, acesta a reușit să fugă prin acoperișul casei. Martorul a arătat că a recuperat portmoneul abandonat și l-a predat politiei.
Martorul audiat în fața instanței (fila 50) a confirmat starea de fapt și a arătat că l-a transportat la data faptei pe inculpat din zona unde a săvârșit fapta până în imobilul în care a fost găsit de martorul în împrejurarea în care l-a văzut fugind prin acoperiș. Martorul a arătat că nu este sigur că persoana pe care a recunoscut-o după albumul cu fotografii judiciare este inculpatul și că la momentul recunoașterii a declarat că îl recunoaște pe inculpat la insistențele politiei. Martorul a declarat că între momentul când persoana pe care a transportat-o cu mașina a coborât la destinație și momentul la care a fost căutat la politie spre a comunica adresa acelei persoana a trecut cca. 10 minute și că a informat politia cu privire la traseul urmat in acea situație.
Față de contradicțiile între declarațiile date de martor la termenul de judecată din data de 20 septembrie 2007 și declarația acestuia din cursul urmăririi penale, procurorul apreciind că martorul se face vinovat desăvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, a declarat că se sesizează din oficiu.
Inculpatul nu a putut fi audiat în cauză întrucât la termenul de judecată când s-a prezentat a solicitat amânarea în vederea pregătirii apărării, iar la un alt termen de judecată când a fost prezent, apărătorul acestuia a cerut amânarea cauzei pentru alte motive, după care la un alt termen la care inculpatul a fost prezent, avocatul a renunțat la mandatul de asistență juridică.
Ulterior inculpatul nu s-a mai prezentat în fața instanței.
Din verificările efectuate a rezultat că acesta nu figurează arestat în altă cauză.
Audiat fiind pe parcursul urmăririi penale, acesta a recunoscut săvârșirea faptei în prezența apărătorului ales, aspect menținut și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală,inculpatul, în prezența apărătorului ales a arătat că regretă săvârșirea faptei (filele 43-44).
Din fișa de cazier a rezultat că inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, fiind condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin SP 1776/2003 a Judecătoriei Oradea, modificată prin. pen. 24/A/23.01.2004, fiind arestat preventiv în perioada 30 iulie 2003-23.01.2004.
Faptele săvârșite de inculpat, astfel cum au fost descrise și probate la dosar, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. e și i și alin. 2 lit. b pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere atitudinea acestuia, de recunoaștere a faptelor, gradul de pericol social al faptei, valoarea prejudiciului cauzat părților vătămate, dar și faptul că acesta este recidivist postcondamnatoriu, săvârșind fapta în perioada termenului de încercare, în condițiile în care a fost condamnat anterior cu aplic. art. 86 ind. 1. penal, prima instanță apreciind că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin aplicarea unei pedepse cu executare în penitenciar, urmând a dispune șirevocareasuspendării condiționată sub supraveghere dispusă pentru pedeapsa de 3 ani închisoare prin SP 1776/2003 a Judecătoriei Oradea modificată, pedeapsă cu privire la careva face aplicarea prev. art. 86 ind. 4 rap. la art. 83. penal, text de lege potrivit căruia urmează ca pedeapsa să fie executată în întregime. Totodată prima instanță a dedus durata arestului.
Martorul nu a formulat cereri în termenul prevăzut de prev. art. 199 alin. 2 Cod de procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și inculpatul G, solicitând, deopotrivă, desființarea hotărârii atacate ca netemeinică și nelegală, și rejudecarea cauzei.
În motivarea căii de atac, Parchetul a arătat că deși instanța de fond a aplicat disp. art.86/4 nu a dispus executarea pedepsei aplicate în prezenta cauză alăturat pedepsei de 3 ani închisoare,in privința căreia s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În motivarea căii de atac, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art.74, 76 Cod penal, motivând că instanța de fond a aplicat o pedeapsă mult prea aspră, raportat la gravitatea faptei comise și prejudiciul redus.
Prin decizia penală nr.212/A din 3 septembrie 2008, Tribunalul Bihora admis apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și inculpatul G, împotriva sentinței penale nr. 1254 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a desființat-o în sensul că: a făcut aplicarea art. 74 lit. c și art. 76 lit. c Cod penal; a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la 1 an închisoare.
A dispus executarea pedepsei aplicate în cauză, de 1 an închisoare alăturat pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1776/2003
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a constatat următoarele:
Hotărârea instanței de fond este temeinică și legală sub aspectul reținerii stării de fapt, probele administrate în cauză, ce constau în declarații parte vătămată, procese verbale de cercetare la fața locului, procese verbale de recunoaștere după fotografii judiciare, depoziții de martori și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, demonstrând cu certitudine că acesta, în data de 5.02.2006, in loc. O, a spart parbrizul autoturismului marca Peugeot 307 aparținând părții vătămate și a sustras din acesta un portofel ce conținea actul de identitate,2 carduri și un telefon celular.
Față de această stare de fapt,cât și față de concludența probatoriului administrat, este legală hotărârea instanței de fond sub aspectul condamnării inculpatului pentru fapta comisă, iar în ceea ce privește pedeapsa închisorii aplicată acestuia și cuantumul său, Tribunalul Bihora apreciat că aceasta este mult prea aspră față de gravitatea redusă a faptei comise, dedusă din prejudiciul minor, cât și față de atitudinea procesuală pozitivă a inculpatului, de recunoaștere a faptei și de prezentare în fața autorităților. Inculpatul este recidivist, însă acest element deși în sine reclamă o sancționare mai severă,se impune a fi analizat in ansamblul criteriilor prev. de art.72 Cod penal, acestea vizând și gravitatea faptei cât și aspecte ce țin de persoana inculpatului,implicit atitudinea sa in fața instanței.
Față de aceste considerente instanța de apel a aplicat dispozițiile art. 74 lit. c Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal, respectiv a dispus reducerea pedepsei aplicate de la 3 ani închisoare la 1 an închisoare.
În ce privește antecedența penală a inculpatului,instanța de fond a aplicat în mod corect disp.art.86/4 Cod penal reținând că fapta inculpatului a fost comisă in condițiile recidivei postcondamnatorii, respectiv in termenul de încercare a suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată acestuia prin 1776/2003 a Judecătoriei Oradea. În mod greșit însă nu a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei aplicate în prezenta cauză omisiune ce va fi remediată in calea de atac.
Sub aspect procedural s-a menționat că în fața instanței de apel a fost invocată excepția nelegalei sesizări a instanței pentru motivul că actul de inculpare nu a fost confirmat de către prim procuror, excepție ce a fost respinsă, ca fiind tardiv invocată. S-a apreciat că încălcarea invocată este sancționată cu nulitate relativă,ceea ce impune ca invocarea acesteia să se realizeze la momentul când aceasta a intervenit sau la termenul următor. În concret această chestiune trebuia invocată în fața instanței de fond la primul termen de judecată,termen la care inculpatul a fost asistat de apărător.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G,criticând decizia pe motiv de nelegalitate și neteminicie, fără a arăta în concret considerentele pentru care apreciază că hotărârile recurate sunt nelegale și netemeinice.
La termenul de judecată din 22 ianuarie 2009, inculpatul a solicitat instanței de control judiciar să ia act că înțelege să-și retragă recursul formulat în cauză.
Verificând decizia recurată în limitele legii și ținând seama de poziția exprimată de inculpatul recurent în ședința publică, instanța de recurs în baza dis part. 385/4 alin.2 Cod de procedură penală cu referire la art. 369 alin.1 Cod de procedură penală va lua act de retragerea recursului, făcută personal de către inculpat în fața instanței de control judiciar
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 și art.189 alin.1 Cod de procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, care va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.3854și art.369 Cod procedură penală,
Ia act de retragerea recursului penal declarat inculpatul G, fiul lui G și al lui, născut la 2 noiembrie 1980, împotriva deciziei penale nr. 212/A din 3 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, care va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
. DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
În concediu de odihnă,
Semnează președintele completului
Judecător
Red. dec. /27.01.2009
Jud. apel -
Jud. fond
Tehnored. AS/28.01.2009
3 ex.
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Condrovici Adela, Pătrăuș Mihaela
