Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 268/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(341/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 268/R
Ședința publică de la 11 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Iuliana
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 04 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a I-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-inculpat, personal, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta-inculpat învederează că este de acord cu asistarea de către avocat din oficiu.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentei-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, considerând că este admisibilă în principiu.
Pe fondul cererii de recurs, solicită să se aibă in vedere elemente ce țin de persoana inculpatei, aceasta a avut o conduită procesuală constantă, nu există posibilitatea influențării vreunui martor întrucât aceștia nu se cunosc între ei, iar in ceea ce privește termenul rezonabil, acesta a fost depășit. De asemenea, solicită să se aibă in vedere că inculpata a avut un loc de muncă, are un copil în întreținere care este elev în clasa a XII-a și locuiește singur.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și să se dispună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, considerând soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Consideră că pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și față de împrejurarea că cercetarea judecătorească este la început, la acest moment procesual cererea de liberare provizorie sub control judiciar este nefondată.
In ceea ce privește termenul rezonabil, acesta trebuia apreciat in raport la complexitatea cauzei și atitudinea părților pe parcursul procesului penal, cauza fiind de mai multe ori amânată, dar nu din cauza comportamentului autorităților.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond.
Recurenta-inculpat, in ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar pentru a putea depune acte în apărare. Arată că are un copil în întreținere care este singur.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 4.02.2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - secția I-a penală s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureștia constatat că în ceea ce o privește pe inculpată, deși contribuția sa la presupusa faptă pentru care este trimisă în judecată nu este una majoră, prin natura acesteia, ca și prin reacția opinie publice, se impune protejarea ordinii de drept.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpata, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, admiterea cererii de cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de exigențele art.1602și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat și-l va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
În primul rând trebuie reținut că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatei, existând indicii temeinice că aceasta, împreună cu coinculpatul a pretins și primit de la martorii denunțători, și suma de 16.000 euro pentru a interveni pe lângă funcționari din cadrul Primăriei Municipiului B și din cadrul Ministerului Culturii, în vederea efectuării recepției la un imobil.
Aceasta și pentru că liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciază că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții(a se vedea ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, decizia penală nr. 316 din 19 ianuarie 2007, în Buletinul Jurisprudenței, Editura, 2008, p. 811).
Așa cum rezultă din analiza dispozițiilor legale, atunci când instanța are a se pronunța asupra stării de arest a unei persoane, evaluarea oportunității acesteia se face după criteriile prevăzute de lege, cum sunt cele ale art. 136 Cod procedură penală, conform cărora la alegerea unei măsuri preventive în general trebuie să se țină seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Deși, în mod formal, la condițiile liberării provizorii sub control judiciar, legea prevede în mod expres doar anumite condiții care trebuie îndeplinite, din analiza în ansamblu a dispozițiilor legale aplicabile în materie, rezultă și o condiție subînțeleasă și anume ca aceea ca lăsarea în libertate a unei persoane să nu prezinte pericol pentru ordinea publică.
Incidența acestei condiții se impune cu atât mai mult cu cât în cauză unul dintre temeiurile arestării inculpatului este cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Aceasta deoarece chiar procedura liberării presupune mai multe etape de verificare, într-un final instanța având a se pronunța asupra temeiniciei cererii, temeinicie care trebuie analizată și în raport de motivul pentru care persoana a fost privată de libertate.
Este adevărat că în cauză luate în mod singular elementele care caracterizează persoana inculpatei i-ar putea fi favorabile, în condițiile în care s-ar reține că este o persoana tânără, titrată, fără antecedente penale.
Însă toate aceste elemente nu pot avea un rol covârșitor în raport cu gradul mare de pericol social al faptei cu privire la care există indicii temeinice că a săvârșit-o; or din natura acestei infracțiuni rezultă că fapta prezintă un grad înalt de pericol social, concretizat în numărul mare de persoane implicate în ilicitul penal, modul concret în care s-a acționat de către inculpați- elaborat și sistematic, ceea ce confirmă caracterul organizat al faptelor antisociale.
Toate aceste aspecte se constituie în tot atâtea argumente în susținerea ideii că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la acordarea liberării provizorii sub control judiciar, lăsarea în libertate a inculpatei prezentând pericol pentru ordinea publică.
Cât privește rezonabilitatea arestării preventive, este indiscutabil că, așa cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (, 27 august 1992,Tomasi c/), "unul din factorii pertinenți, care legitimează o lungă detenție preventivă îl reprezintă existența și persistența unor indicii grave de vinovăție, respectiv o bănuială puternică de participare la săvârșirea unei infracțiuni grave".
De asemenea, în raport de aceleași exigențe, nu trebuie ignorată nici împrejurarea că durata rezonabilă nu se apreciază in abstracto, ci raportat la complexitatea cauzei, dar și la conduita autorităților și părților, criterii pe care în mod judicios le-a valorizat instanța de fond atunci când a apreciat că se impune privarea în continuare de libertate a inculpatei.
În sfârșit, Curtea constată că măsura preventivă a arestării se impune a fi menținută și prin raportare la exigențele art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme se argumentează prin motive pertinente și suficiente aoj ustifica și nu contravine dispozițiilor legale în materie.
Existența și suficiența acestor motive, Curtea le-a examinat în ansamblul circumstanțelor - particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.136 Cod procedură penală, știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se învederează a fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal sau pentru a preîntâmpina sustragerea inculpatei de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei.
Având în vedere aceste aspecte în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.1609alin.7 Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul ca nefondat..
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta inculpată împotriva încheierii din 4.02.2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - secția I-a penală
Obligă recurenta la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./12.02.2010
Președinte:Adriana Elena BăjanJudecători:Adriana Elena Băjan, Dumitru Mirancea, Iuliana
