Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 267/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(342/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 267/R
Ședința publică de la 11 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Iuliana
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul A împotriva încheierii de ședință din data de 04 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a I-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat A, personal, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat A învederează că este de acord să fie asistat de avocat de în oficiu, deși la instanța de fond a avut avocat ales.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat A, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, considerând că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este intemeiată întrucât nu mai subzisă temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive, inculpatul nu este cunoscut in lumea traficului de droguri și a avut o poziție procesuală sinceră.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul București ca fiind legală și temeinică. Consideră că in mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt aplicabile față de inculpat dispozițiile art. 160 ind.2 Cpp și că sunt incidente dispozițiile art.148 lit.f Cpp. Mai arată că hotărârea instantei de fond este motivată, conține referiri cu privire la motivele care au stat la baza acesteia.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul-inculpat A, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului. Arată că și-a recunoscut fapta încă de la început și o regretă. Mai arată că azi a implinit vârsta de 19 ani, iar starea de arest este foarte grea.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea din 4.02.2010, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - secția I penală, în baza art.1608aalin.6 Cod procedură penală, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul A.
Inculpatul este trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.
În fapt acesta este acuzat că la data de 4.12.2009, împreună cu inculpatul, a intermediat vânzarea de către inculpatul, către investigatorul sub acoperire " " a cantității de 490 grame reprezentând canabis (hașiș) pentru suma de 2000 euro.
Inculpatul a fost arestat prin mandatul de arestare preventivă emis de Tribunalul București - secția I penală la data de 5.12.2009.
La data de 4.02.2010, inculpatul a formulat cerere de liberare sub control judiciar.
Tribunalul a reținut că deși, în principiu, cererea formulată de către inculpat se înscrie în prevederile art.1602alin.1 Cod procedură penală, ținând seama de pericolul concret pentru ordinea publică, nu poate fi primită solicitarea de liberare sub control judiciar.
Tribunalul a constatat că sunt suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este arestat, în acest sens fiind procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, perchezițiile corporale, declarațiile colaboratorilor, înregistrările audio și video.
Tribunalul a apreciat că este necesară menținerea arestării preventive, având în vedere protejarea în continuare a opiniei publice și ținând cont de gravitatea deosebită a faptelor comise de inculpat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul A care a solicitat admiterea cererii de liberare sub control judiciar, arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive.
Analizând recursul inculpatului în raport de motivele invocate cât și din oficiu, Curtea constată că nu este întemeiat și îl va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Așa cum a arătat și instanța de fond, deși cererea inculpatului se înscrie în cazul dispozițiilor prevăzute de art. 1602Cod procedură penală, față de gravitatea deosebită a faptelor comise, în mod justificat a fost respinsă solicitarea de liberare sub control judiciar.
Susținerea inculpatului că nu prezintă pericol pentru ordinea publică nu este întemeiată, atâta timp cât în cauză sunt indicii temeinice din care rezultă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, iar față de gravitatea pe care o reprezintă traficul de droguri este fondată respingerea cererii de liberare sub control judiciar.
Așa cum a arătat și instanța de fond, trebuie avută în vedere necesitatea protejării opiniei publice și combaterii cu fermitate a traficului și consumului de droguri.
De asemenea, trebuie observat și contextul general în care a fost comisă infracțiunea, respectiv creșterea deosebită a traficului și consumului de droguri, ceea ce impune o ripostă cât mai fermă a societății în vederea limitării acestui fenomen.
Totodată sunt îndeplinite prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că pe timpul liberării sub control judiciar instanța poate dispune ca inculpatul să respecte anumite obligații prevăzute de art.1602alin.3 Cod procedură penală, dar se apreciază că aceste obligații nu sunt suficiente pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și, totodată, protecția societății.
Este cert că ținând cont de modalitatea de comitere a infracțiunii, de cantitatea de droguri traficată, lăsarea în libertate a inculpatului chiar și sub control judiciar, ar duce la o stare de insecuritate în societate.
În concluzie, Curtea apreciază că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul inculpatului nu este întemeiat.
Recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A împotriva încheierii de ședință din 4.02.2010, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariu avocat oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./15.02.2010
Președinte:Adriana Elena BăjanJudecători:Adriana Elena Băjan, Dumitru Mirancea, Iuliana
