Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 535/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE PENALĂ NR. 535/R-MF
Ședința publică din 28 August 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Judecător: - G-
Grefier:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești, reprezentat de procuror.
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - SRVICIUL TERITORIAL PITEȘTI, împotriva încheierii de ședință din data de 25 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-, intimat fiind inculpatul, fiul lui și, născut la data de 17 noiembrie 1981, în mun. Pitești, jud. A, cu domiciliul în Pitești, B-dul -, - scara D, apartament 11, județul A, --, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași.
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: inculpat, asistat de avocat ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: s-a permis apărătorului ales al inculpatului să ia legătura cu acesta.
Avocat, și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această situație, constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Reprezentatul Parchetului pune concluzii de admitere a recursului în baza disp. art.385/15 pct.2 Cod procedură penală, casarea hotărârii primei instanțe și respingerea cererii de liberare sau control judiciar, ca netemeinică și nelegală. Astfel, Tribunalul Argeș, prin încheierea pronunțată la 25 august 2009, a admis cererea inculpatului și s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia instituind în sarcina inculpatului, obligațiile prev. de art. 160/2 al.3 Cod procedură penală. S-a motivat prin aceea că inculpatul este absolvent de studii superioare,a avut un loc de muncă stabil, precum și faptul că perioada executată în arest preventiv a avut o durată rezonabilă. Se consideră că evaluarea pericolului social nu trebuie să aibă în vedere numai datele privind persoana inculpatului. Pericolul concret pentru ordinea publică, rezultă implicit din natura infracțiunii săvârșite în mod repetat, iar lăsarea inculpatului în stare de libertate ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare. De asemenea inculpatul, în momentul în care a săvârșit infracțiunea se afla în perioada în care beneficia de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani aplicată pentru o infracțiune de ucidere din culpă, context din care rezultă refuzul inculpatului de a accepta procesul de reeducare. De asemenea solicită a se avea în vedere poziția nesinceră a inculpatului care a negat săvârșirea faptei, susținând inițial că nu s-a întâlnit cu nici o persoană căreia să-i vândă droguri de risc, ulterior revenind asupra declarației sale menționând că o persoană i-ar fi dat o substanță despre care nu avea cunoșțiință că sunt droguri.
Avocat, solicită respingerea recursului formulat de Parchet împotriva încheierii de ședință din data de 25 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr- și menținerea acesteia ca legală și temeinică. Astfel se invocă art.5 alin.1 Cod procedură penală, care menționează în mod expres că în tot cursul procesului penal este garantată libertatea persoanei, aceasta fiind starea firească, iar starea de arest preventiv constituie excepție.
De aceea, în art.5 alin.5 Cod procedură penală, s-a prevăzut că în cadrul procesului penal trebuie să existe modalități și forme care să permită persoanei arestate în cauză să ceară și să obțină, cu întrunirea condițiilor legale,punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciază că menținerea stării de arest nu mai este necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții. Trebuie avut în vedere infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat, conținutul concret al acesteia, faptul că urmărirea penală a fost încheiată, iar cercetarea judecătorească aproape finalizată, pentru ca instanța să aprecieze că în acest stadiu procesual inculpatul nu mai poate determina în mod negativ desfășurarea procesului penal, zădărnicind aflarea adevărului prin influențarea martorilor și nu există date că acesta ar putea comite alte infracțiuni.Se invocă în motivarea recursului, faptul că inculpatul are antecedente penale, acestea vizează o condamnare pentru infracțiunea din culpă și acest aspect trebuie coroborat cu celelalte circumstanțe ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv cu nivelul de instrucție al inculpatului, acesta fiind absolvent de studii superioare, iar anterior arestării avea un loc de muncă stabil.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că regretă cele săvârșite și se va prezenta de câte ori va fi chemat de organele de cercetare și cele de judecată, cunoscând consecințele.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 25.08.2009, Tribunalul Argeșaa dmis cererea și a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 17.11.1981, în mun. Pitești, jud. A, domiciliat în Pitești, B-dul -, -.D,.3,.11, jud. A, CNP -.
A instituit în sarcina inculpatului obligațiile prevăzute de art. 160/2 al. 3 Cod de procedură penală:
- să nu depășească limita teritorială județului A;
- să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție din localitatea de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de acesta;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Conform art. 160/2 alin. 3/1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să nu se apropie de ceilalți inculpați, membrii familiilor acestora și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 160 alin. 3/2 Cod de procedură penală.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a precizat că liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciază că menținerea stării de arest nu mai este necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții.
Trebuie avută în vedere infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat, conținutul concret al acesteia, faptul că urmărirea penală a fost încheiată, iar cercetarea judecătorească aproape finalizată, pentru ca instanța să aprecieze că în acest stadiu procesual inculpatul nu mai poate determina în mod negativ desfășurarea procesului penal, zădărnicind aflarea adevărului prin influențarea martorilor și nu există date că acesta ar putea comite alte infracțiuni.
Analizând aceste aspecte, judecătorul fondului a conchis că, dacă ar fi existat date în acest sens, arestarea preventivă ar fi putut fi cerută și luată în temeiul art.148 lit. b) Cod de procedură penală, iar cu privire la cel de-al doilea aspect, că nu există probe din care să rezulte faptul că, lăsat în libertate, inculpatul ar putea să săvârșească alte infracțiuni de același gen.
Chiar dacă inculpatul are antecedente penale, acestea vizează o condamnare pentru infracțiunea din culpă, iar celelalte circumstanțe ce caracterizează persoana inculpatului (nivelul de instrucție al inculpatului, locul de muncă stabil), au îndreptățit instanța să aprecieze că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Au fost invocate și "normele în materia arestului preventiv", stadiul cauzei și persoana inculpatului, concluzionându-se că perioada executată în arest preventiv a avut durată rezonabilă.
În termen legal, procurorul a atacat cu recurs hotărârea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea, iar pe fond - respingerea cererii, pe motiv că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare, trezind în opinia publică un sentiment de insecuritate, precum și credința că justiția nu acționează suficient de ferm față de aceste infracțiuni, de trafic de droguri, ce generează un accentuat pericol social.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticii aduse, cum și sub toate aspectele, așa cum impun exigențele art. 385/6 alin. ultim din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în cele ce urmează.
Recurentul - inculpat a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 16 D/P/2009 din 10.04.2009, al - Serviciul Teritorial Pitești, în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Se impută acestuia că, în perioada 11.03.2009 - 20.03.2009 a deținut și a vândut droguri de risc, respectiv 3,85 rezină de cannabis.
Arestarea sa a fost dispusă prin încheierea nr. 18CC/20.03.2009 a Tribunalului Argeș, în temeiul art.148 lit. f) Cod de procedură penală, iar la data de 10.04.2009 dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș, pentru a soluționa în primă instanță cauza.
Referitor la cererea de punere în libertate sub control judiciar pe care inculpatul a formulat-o la data de 17.08.2009, curtea apreciază, contrar celor reținute de judecătorul fondului, că ea este neîntemeiată.
Astfel, deși în speță sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea în principiu a cererii, condițiile prevăzute de alineatul 2 al art. 160/2 nu sunt realizate, pentru a fi acordată liberarea.
Potrivit acestor dispoziții legale, în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea mijloace, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă.
Or, rezultă din datele dosarului că în mod repetat inculpatul a comis fapte cu pericol social extrem de ridicat, de trafic de droguri, activitatea sa infracțională fiind întreruptă doar la intervenția organelor de poliție.
În plus, împrejurarea că acesta a săvârșit faptele în termenul de încercare stabilit printr-o hotărâre anterioară de condamnare a sa la pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiționată a executării, este de natură a releva persistența inculpatului pe calea infracțională întrucât accentul nu cade, așa cum se precizează în mod eronat, asupra formei de vinovăție prin care a fost comisă fapta pentru care anterior a fost pronunțată condamnarea (culpă), ci asupra modului în care inculpatul înțelege să sfideze în continuare legea, chiar și atunci când se află sub puterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii, în termenul de încercare fixat de judecător.
Este limpede, din cele arătate, că există oricând riscul ca cel în cauză să comită noi fapte penale, de natura celor ce fac obiectul acestui dosar, iar acest risc se răsfrânge în special asupra populației tinere, a elevilor, în rândurile cărora se vând cu preponderență drogurile.
Prin urmare, punerea în libertate a recurentului - inculpat nu este în măsură să asigure prevenția, dispozițiile art. 136 alin. 8 din Codul d e procedură penală fiind greșit interpretate de către instanța de fond.
Așa fiind, curtea va admite recursul declarat de procuror, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d) din același cod și, casând în totalitate hotărârea atacată, va respinge pe fond cererea, în temeiul prevederilor legale ce au fost mai sus invocate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2, va fi obligat intimatul la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea cererii, avându-se în vedere soluția de respingere pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - SRVICIUL TERITORIAL PITEȘTI, împotriva încheierii de ședință din data de 25 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
Casează în întregime încheierea recurată.
Rejudecând, respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 17 noiembrie 1981, în mun. Pitești, jud. A, cu domiciliul în Pitești, B-dul -, - scara D, apartament 11, județul A, --, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași.
Obligă pe intimatul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 august 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
3 ex./21.09.2009
Jud.fond:.
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Raluca Elena Șimonescu Diaconu
