Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 698/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.698/ 2009
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Făt JUDECĂTOR 2: Monica Felicia Farcaș
- - - -JUDECĂTOR 3: Oana
- - - judecător
-grefier
- Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 196/13.11.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Inculpatul, în motivarea recursului învederează că și el și soția sa se află în stare de arest, însă sunt nevinovați.
Apărătorul inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Învederează că inculpatul nu a fost de față la incidentul care face obiectul dosarului de fond, iar probele administrate nu dovedesc vinovăția sa.
Precizează că inculpatul are doi copii care au rămas în grija părținților.
Reprezentantul - Serviciului Teritorial Alba Iulia solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată întrucât corect a stabilit instanța de fond că există date și indicii care atestă că lăsarea în libertate a acestuia ar zădărnici aflarea adevărului.
Mai precizează că inculpatul are antecedente penale, s-a sustras urmăririi penale, mandatul de arestare fiind pus în executare doar în anul 2009, iar problemele de familie nu sunt de natură determina cercetarea acestuia în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 196/13.11.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-, în baza art. 160 ind. 8a pr.pen. a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160 ind. 2 al. 1, art. 160 ind. 6 și art. 160 ind. 7.pr.pen. cererea inculpatului fiind admisibilă.
Examinând pe fond cererea inculpatului, instanța a constatat că liberarea provizorie sub control judiciar nu are un caracter obligatoriu, ci facultativ, acordarea liberării fiind lăsată la aprecierea judecătorului în funcție de împrejurările concrete ale cauzei.
Instanța a apreciat că în speță subzistă cel puțin impedimentul prevăzut de teza a II-a din cel de-al doilea aliniat al art. 160 ind. 2.pr.pen.
Astfel, în cauză inculpatul a fost arestat în lipsă, în temeiul art. 148 lit. a, b, f C.P.P. prin încheierea penală nr. 5/10.06.2008 a Tribunalului Alba, pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1,2 lit. a,b din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b Cp.
Procesul penal s-a derulat în lipsa petentului și a soției sale, însă cei doi inculpați fiind identificați în Varșovia - Polonia, au fost puse în executare mandatele de arestare preventivă, cu începere de la data de 22.05.2009.
Având în vedere că în cauză există martori care au fost abordați de membrii familiei inculpaților care le-au cerut să își modifice declarațiile (a se vedea spre exemplu, declarațiile martorilor, ), față de împrejurarea că inculpații după punerea în executare a mandatelor de arestare au solicitat readministrarea probatoriului în prezența lor, pretinzând că martorii nu au declarat adevărul, luând în considerare faptul că acele colectivități din care provin inculpații, victima și martorii sunt restrânse, tribunalul a apreciat că în cauză există suficiente date din care rezultă temerea că lăsat în libertate inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză. Mai mult, a fost remarcat comportamentul agresiv manifestat de inculpat în timpul ședinței din data de 7.10.2009, când, după audierea unui martor cu identitate protejată și plecarea instanței în vederea semnării declarațiilor, fără a avea rezerve că se află într-o sală de judecată, a strigat că știe identitatea reală a martorului și i-a adresat amenințări.
În același timp, a fost subliniată și împrejurarea că dosarul se află încă pe rol datorită cererilor în probațiune formulate de inculpații - în două rânduri - și doar după prinderea lor și aducerea în fața instanței, precum și faptul că de la ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive nu se poate susține că temeiurile avute în vedere s-au modificat.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele pretinse de art. 1602al. 2.C.P.P. tribunalul în temeiul dispozițiilor art. 1608aC.P.P. art. 1601și următoarele din a C.P.P. respins cererea formulată de inculpat în prezenta cauză, apreciind că menținerea în stare de arest a inculpatului se impune pentru o bună și mai rapidă desfășurare a procesului penal. De altfel în acest sens instanța supremă a și subliniat că simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de lege nu poate conduce automat la admiterea unei cereri de liberare provizorie, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă.
Consecință a respingerii cererii, în conformitate cu dispozițiile arJL192 al. 2, 4.C.P.P. petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, iar situația familială dificilă impune lăsarea sa în libertate.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pre.pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
În mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 160 ind. 2 al. 1.pr.pen. pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, însă prin raportare la dispozițiile art. 160 ind. 2 al. 2.pr.pen. liberarea provizorie nu poate fi acordată.
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul DIICOT - Serviciul Teritorial Alba pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 al. 1, 2 lit. a, b din Legea nr. 678/2001 cu apl. art. 37 lit. b pen
fiind arestat preventiv în lipsă, conform încheierii penale nr. 5/10.06.2008 a Tribunalului Alba, mandatul de arestare fiind pus în executare la data de 22.05.2009, când inculpatul a fost depistat la Varșovia.
Temeiurile arestării le-au constituit prevederile art. 148 lit. a, b și f pr.pen. reținându-se că inculpatul a săvârșit o faptă sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, mai mult, acesta s-a sustras urmăririi penale și judecății, iar prin intermediul membrilor familiei a cerut martorilor audiați în cauză să își schimbe depozițiile.
Raportat la natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și la temeiurile care au determinat arestarea preventivă, Curtea constată că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată nu este întemeiată, criticile aduse de inculpat încheierii atacate fiind nefondate.
Sub un prim aspect, se constată o contrarietate între temeiurile care au fundamentat arestarea preventivă a inculpatului și condițiile impuse de art. 160 ind. 2 al. 2.pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar neputând fi acordată în cazul în care există date că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
La dosar există date din care rezultă că, indirect, prin intermediul familiei, inculpatul a încercat să determine martorii să își modifice depozițiile și, mai mult, cu ocazia audierii unui martor cu identitate protejată, a adresat acestuia amenințări.
În acest context, având în vedere stadiul actual al procedurilor și gravitatea acuzațiilor aduse, Curtea constată că privarea de libertate a inculpatului este oportună și justificată, fiind de natură a evita orice posibilitate de influențare a desfășurării anchetei sau de repetare a activității infracționale.
Curtea mai constată că toate motivele pertinente și suficiente care legitimează privarea de libertate a inculpatului determină înlăturarea aspectelor de ordin personal invocate în apărare, acestea neputând constitui un temei rezonabil pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Față de considerentele expuse, constatând că Tribunalul Sibiua adoptat o soluție legală și temeinică, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 196/13.11.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare, din care, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/19.11.2009
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Monica Felicia Farcaș, Oana
