Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 200/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. -
1440/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE nr. 200/
Ședința publică de la 19 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Petre Popescu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 11.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat personal, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recurentul - inculpat având cuvântul, declară că își menține declarațiile date până în prezent și că, nu mai are nimic de adăugat.
Constatând că, nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și punerea inculpatului în stare de libertate. Apreciază că, nu au apărut indicii noi privind pericolul pentru ordinea publică, care să justifice prelungirea măsurii preventive luată împotriva inculpatului, care, a recunoscut că a avut un conflict spontan cu victima, însă, la dosar nu sunt probe certe, care să ateste că el i-a provocat decesul.
Consideră că, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului și de faptul că, temeiurile inițiale nu mai subzistă la acest termen, solicită cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului, ca nefundat și menținerea soluției instanței de fond, pe care, o consideră legală și temeinică. Consideră că, inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii și în raport de gravitatea leziunilor cauzate victimei, de raportul medico-legal efectuat în cauză și de declarațiile martorilor, se impune prelungirea măsurii preventive luată împotriva inculpatului.
Recurentul - inculpat având cuvântul, precizează că, nu își mai menține prima declarație dată în data de 16 mai 2009, depunând la dosar un memoriu.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 11.06.2009, pronunțată în dosarul -, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a dispus, printre alte măsuri și prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la 16.06.2009 la 15.07.2009, inclusiv, motivat de împrejurarea că și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept, care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, iar complexitatea activității infracționale necesită o cercetare penală amplă, care impune menținerea privării de libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, considerând că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, cauza putând fi soluționată și cu ei în stare de libertate.
Examinând hotărârea pronunțată în cauză sub aspectele invocate de inculpați, cât și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile formulate de inculpați nu sunt fondate, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.
Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174-175 lit.c Cod penal, constând în aceea că în data de 4.02.2009 a lovit în mod repetat victima în zone corporale vitale (față, regiunea toracică și cervicală), cauzându-i leziuni grave în urma cărora victima a decedat la spital în data de 12.02.2009.
Temeiul juridic al luării măsurii arestării preventive la data de 17.02.2009, l-a constituit art.148 lit. Cod procedură penală.
Curtea constată că, și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept, care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive, în cauză fiind îndeplinite cerințele legale cuprinse în art.300/2 alin.3 Cod procedură penală cu referire la art.160/c alin.1 Cod procedură penală, care prevăd că prima instanță trebuie să verifice legalitatea și temeinicia luării și prelungirii măsurii arestării, iar atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, instanța poate să prelungească durata acestei măsuri.
De asemenea, se constată că în cauză există cel puțin indicii temeinice, în sensul prevăzut de art.143 alin.2 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat penal.
În raport de natura și gravitatea infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, de împrejurările în care se reține că aceasta ar fi fost comisă, cât și de urmările socialmente periculoase, Curtea reține că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol cert pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în rândul societății civile.
În consecință, Curtea, conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 11.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr.-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./ 3.07.2009
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Florică Duță, Petre Popescu
