Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 99/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 99
Ședința publică de la 08 Mai 2009
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: George Ciobanu
- - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, soluționarea apelului declarat de revizuientul, împotriva sentinței penale nr. 153 de la 9 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns revizuientul, asistat de avocat V, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând apelul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat V pentru apelantul revizuient, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și admiterea cererii de revizuire.
A arătat că în privința inculpatului s-au pronunțat soluții diferite, în sensul că în două cauze penale a fost achitat iar în cealaltă cauză a fost condamnat.
A mai arătat că cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. a și c Cod procedură penală.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea apelului formulat, arătând că motivele de revizuire sunt strict și limitativ prevăzute de lege.
În privința inculpatului nu se constată pronunțarea unor hotărâri care nu se pot concilia, întrucât acestea privesc fapte distincte.
Apelantul revizuient a arătat că își însușește concluziile apărătorului ales și a solicitat achitarea sa precum și punerea în libertate.
CURTEA,
Asupra apelului de față;
Prin sentința penală nr. 153 de la 9 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, au fost respinse cererile de revizuire formulate de revizuientul condamnat, fiul lui și, născut la data de 9.02.1956 în comuna, judetul O, cu același domiciliu, cetățean român, studii superioare, consilier, căsătorit, serviciul militar satisfăcut, recidivist, în Prezent aflat in C, ca neîntemeiate.
A fost obligat revizuientul condamnat la 250 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu avansat din fondul Ministerului d e Justiție.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Tribunalul O l t, prin sentința penală nr. 66/ 26.03.2007 pronunțată în dosarul nr. l276/P/2006 in baza art l0 lit b /l, a dispus achitarea inculpatului și aplicarea unei amenzi administrativ3 in cuantum de l000 lei pentru infracțiunea de luare de mită prev.de art 254 alin l penal, rap.la art 7 alin l din legea 78/2000.
In baza art ll8 lit. e cod penal s-a dispus confiscarea sumei de l00 lei.
S-a luat act că și nu s-au constituit părți civile, iar inculpatul fost obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 20l/ ll.2007 pronunțată în dosarul nr. 6070/l04/2006 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, a desființat in parte sentința atacată cu privire la revizuientul și in baza art 254 alin 2 cod penal raportat la art 7 alin l din leg. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c și art 76 lit c cod penal, l-a condamnat pe inculpat la l an închisoare.
În baza art 86/4 cod penal s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de l an aplicată prin sentința penală nr. l053/ 9.09.2003 a Judecătoriei Slatina urmând ca revizuientul să execute și această pedeapsă prin privare de libertate.
În total revizuientul va executa pedeapsa de 2 ani închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. l459/2l.04.2008 pronunțată în dosarul nr. 6070/l04/2006 a respins ca nefondate recursurile declarate de revizuientul și de .
Condamnatul a formulat 5 cereri de revizuire penală după cum urmează:
In cererea de revizuire din l9 mai 2008 au fost invocate in sensul art. 394 pr. penală, ca motive: - a fost anchetat de către un agent de poliție deși acesta nu era competent să efectueze cercetările penale; s-au făcut presiuni pentru a recunoaște fapta fiind amenințat de către lucrătorii de poliție; declarația i-a fost dictată și obligat să scrie; a fost reținut în mod nelegal de la ora 23,oo la ora 6,oo; cercetarea penală a fost efectuată fără să i se asigure asistență juridică din oficiu; învinuirea se întemeiază numai pe două declarații date de soții care sunt subiective; în cauză nu a fost prins in flagrant.
In cererea de revizuire din 2l mai 2008 au fost invocate motive de revizuire penală: fost anchetat de către un agent de poliție deși acesta nu era competent să efectueze cercetarea penală; s-au făcut presiuni pentru recunoaște fapta fiind amenințat de către lucrătorii de poliție; declarația i-a fost dictată și obligat să scrie; la cercetarea penală nu a participat un procuror; cercetarea penală a fost efectuată fără să i se asigure asistența juridică din oficiu; învinuirea se întemeiază numai pe două declarații date de soții care sunt subiective; in cauză nu a fost prins in flagrant; se solicită audierea martorilor, și care cunosc împrejurarea că denunțătorii nu au depus plângere pentru infracțiunea de luare de mită; nu au fost găsiți banii care fac obiectul infracțiunii asupra inculpatului ( revizuientului ).
In cererea de revizuire din 4 iunie 2008 au fost invocate ca motive de revizuire următoarele: - a fost anchetat de către un agent de poliție care potrivit fișei postului nu era competent să efectueze cercetarea penală; nu a depus denunț în legătură cu fapta penală; s-au făcut presiuni pentru a recunoaște fapta fiind amenințat de către lucrătorii de poliție; declarația i-a fost dictată și obligat să scrie; cercetarea penală a fost efectuată fără să i se asigure asistența juridică din oficiu.
In cererea de revizuire din l5.08.2008 au fost invocate ca motive de revizuire următoarele: - a fost anchetat de către un agent de poliție care nu era competent să efectueze cercetările penale; nu a depus denunț în legătură cu fapta penală; s-au făcut presiuni pentru a recunoaște fapta fiind amenințat de către lucrătorii de poliție; declarația i-a fost dictată și obligat să scrie; cercetarea penală a fost efectuată fără să i se asigure asistență juridică din oficiu.
In cererea de revizuire din 6.ll.2008 au fost invocate de motive de revizuire in sensul dispoz. art 394 li.t e pr. penală, motivul că prin două hotărâri judecătorești definitive s-au pronunțat soluții contradictorii respectiv s-a dispus achitarea inculpatului iar prin alta condamnarea acestuia.
Examinând cererile de revizuire prin prisma sentinței instanței de fond și în baza dispoz. art 394 penală instanța a apreciat că motivele invocate de revizuient nu se regăsesc in motivele strict prevăzute de art.394 pr penală și in consecință urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoz. art 394 pr.penală revizuirea se poate solicita numai in cazurile limitativ prevăzute și are drept scop exonerarea in totalitate de răspundere penală sau civilă revizuientului.
Art. 394 lit. a penală stabilește că revizuirea poate fi cerută când sau descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță în soluționarea cauzei.
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, prevederile care o reglementează sunt de strictă interpretare, instanțelor de judecată nefiindu-le permisă extinderea lor și la alte cazuri decât cele prevăzute limitativ de lege.
În consecință, faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă a unor fapte și împrejurări cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Instanța de revizuire nu poate să reaprecieze probele administrate in cursul procesului in condițiile în care nu au fost descoperite fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță.
Este obligatoriu ca împrejurarea nouă ( in raport de judecata în fond ) să preexiste momentului admiterii in principiu a cererii de revizuire.
Nulitatea actelor de urmărire penală care au fost invocate de revizuient in sensul că au fost întocmite de un agent de poliție cu încălcarea dispoz. art 209 alin 3 p.penală, nu se confirmă, deoarece urmărirea penală a fost efectuată de procuror conform dispozițiilor enunțate mai sus, iar potrivit dispoz. art 2l3 penală organele de poliție erau obligate să efectueze acte de cercetare, ce nu puteau fi amânate chiar dacă acestea nu erau de competența lor, tocmai in vederea stabilirii unui minim de elemente care să contureze comiterea unei infracțiuni.
Motivul invocat de revizuient că nu i s-a respectat dreptul de apărare de către organele de urmărire penală nu s-a confirmat, în cauză nefiind încălcate dispoz. art l97 alin 2 p.penală cu privire la obligativitatea apărătorului din oficiu.
In timpul cercetărilor penale, persoana nu are calitatea de învinuit sau inculpat iar asistarea de către apărător nu este obligatorie, nefiind incidente dispoz. art l7l p penală.
Nu au fost îndeplinite nici condițiile cu privire la administrarea probelor in sensul nulității absolute prev. de art. l97 alin 2 penală în sensul că inculpatul ar fi dat declarații prin constrângere de către organele de poliție, acesta formulând plângere penală împotriva persoanelor care l-au anchetat, și mai mult decât atât, in timpul urmăririi penale revizuientul nu a recunoscut faptele comise.
De asemenea, în cauză nu operează nici nulitatea absolută privind sesizarea instanței in sensul art l97 alin 2 penală, prin aceea că partea vătămată s-a adresat organelor de poliție, reclamând faptele săvârșite de inculpat, denunțul fiind înregistrat sub nr. A /-/ 4 iulie 2006.
Organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu la data de 4 iulie 2006 in legătură cu fapta sesizată ulterior de, astfel că, in raport de toate probele administrate s-a constatat că sesizarea organelor de urmărire penală s-a realizat cu respectarea dispoz. art 22l pr. penală.
Instanța a constatat că nu sunt îndeplinite nici condițiile cazului de nulitate absolută în sensul dispoz. art l97 alin 2 penală prin aceea că vinovăția revizuientului nu s-a stabilit numai pe baza declarațiilor subiective ale soților și a denunțătorului, aceasta fiind stabilită cu celelalte probe testimoniale cu acte, și chiar cu recunoașterile parțiale ale revizuientului care a arătat că a efectuat controlul la societățile care erau prevăzute in plan, că a constatat încălcările de lege menționate în declarațiile denunțătorului însă a negat primirea de foloase, pentru exonerarea de răspundere contravențională administratorilor societăților.
Sub acest aspect instanțele de judecată au analizat toate probele administrate in cauză pentru stabilirea unei corecte situații de fapt.
Cu privire la motivul invocat de revizuient că nu s-a realizat flagrantul față de infracțiunea pentru care a fost trimis in judecată, instanța a constatat că organele de cercetare penală au fost sesizate după săvârșirea faptelor, astfel încât nu s-a putut realiza prinderea in flagrant a revizuientului precum și găsirea banilor.
De altfel, prinderea in flagrant nu este obligatorie pentru dovedirea infracțiunilor de corupție ca și găsirea banilor dați cu titlu de mită.
In cauză nu sunt îndeplinite condițiile unui caz de nulitate absolută in sensul art l97 alin 2 penală, cu privire la obligativitatea flagrantului.
Sub aspectul ultimului motiv de revizuire invocat de condamnat in sensul că există două hotărâri judecătorești definitive unde s-au pronunțat soluții contradictorii, instanța a reținut că prin decizia penală nr. 203/ 6.ll.2007 Curtea de Apel Craiovaa admis apelul declarat de revizuientul și dispus achitarea acestuia în baza art l0 lit d penală pentru săvârșirea unei alte infracțiuni de luare de mită respectiv la data de 30 iunie 2006 - denunțător ( rechizitoriul nr. 793/PA/2006 ).
Neexistând identitate intre infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea și fapta pentru care s-a dispus achitarea, nu s-a putut reține existența motivului de revizuire prev. de art 394 lit. e pr. penală, astfel că cererile de revizuire formulate de inculpat au fost respinse.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel inculpatul revizuientul, prin motivele scrise depuse la dosar, a arătat că sentința este netemeinică și nelegală întrucât la data pronunțării sentinței penale de condamnare nu se cunoștea faptul că o altă instanță egală în grad cu privire la actele de urmărire penală efectuate în cauză, stabilise fără putință de tăgadă că declarația dată de inculpata G la 3 iulie 2006, nu poate fi folosită în procesul penal, nulitatea actelor de urmărire penală fiind confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Actele au fost întocmite cu nerespectarea dispozițiile art. 209 alin.3 Cod procedură penală. În cauză nu erau îndeplinite nici condițiile prev. de art. 213 Cod procedură penală.
S-a mai arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală, privind obligativitatea apărării din oficiu, în condițiile în care pe referatul cu propunerea de declinare a competenței, s-a făcut mențiunea că s-a început urmărirea penală, iar infracțiunea pentru care era cercetat, este sancționată cu închisoare mai mare de 5 ani.
Situația invocată poate fi asimilată situației existenței unor soluții definitive care nu se pot concilia.
În cele trei rechizitorii emise, s-au avut în vedere actele de cercetare întocmite de un organ necompetent precum și declarația inițială dată în fața acestui organ necompetent de către inculpata G.
Prin două sentințe penale definitive, s-a dispus achitarea inculpatului, stabilindu-se că actele de urmărire penală efectuate de organul de urmărire penală necompetent sunt nule și că declarația inculpatei G nu poate fi folosită în procesul penal, iar celelalte probe nu confirmă săvârșirea infracțiunilor.
S-a mai arătat că instanța de fond a reluat motivarea Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, fără a face o analiză obiectivă a tuturor motivelor expuse de revizuient.
În declarațiile date, a spus că nu a făcut imediat reclamația și că a formulat-o la insistențele și presiunea agentului de poliție.
Soții nu s-au mai constituit părți civile și nu s-a constatat nici un prejudiciu.
Apelul este nefondat.
Instanța de fond a dispus în mod corect respingerea cererilor de revizuire formulate de revizuientul condamnat.
Potrivit dispoz. art. 394 lit. a Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Acest caz de revizuire presupune fapte sau probatorii noi și nu mijloace de probă ale unei fapte sau împrejurări cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
De asemenea, acest caz de revizuire nu presupune o readministrare a probelor sau o reinterpretare a probatoriului administrat.
Împrejurările invocate de revizuient, respectiv nulitatea actelor de urmărire penală, dreptul la apărare în faza de urmărire penală, modul de administrare a probelor, modul în care au fost sesizate organele de urmărire penală și instanța de judecată, nu se încadrează în cazul de revizuire prev. de art. 394 alin.1 lit. a Cod procedură penală și nici în celelalte cazuri de revizuire prev. de art. 394 Cod procedură penală, ci reprezintă critici formulate de condamnat în privința modului în care s-a desfășurat urmărirea penală și cercetarea judecătorească.
Aceste critici nu puteau fi analizate însă decât în cadrul unei căi de atac, respectiv recurs, în raport de cazurile de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală.
În privința cazului de revizuire prev. de art. 396 lit. e Cod procedură penală, invocat de asemenea de revizuient, se constată că, prin decizia penală nr. 35 din 29 februarie 2008 pronunțată în dosar nr- al Curții de Apel Craiova. Definitivă prin decizia penală nr. 333 din 21 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și decizia penală nr. 203 din 6 noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr- al Curții de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 2638 din 5 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuientul a fost achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală și, respectiv art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, pentru infracțiunea prev. de art. 254 alin.1 și 2 Cod penal rap. la art. 7 alin.1 din Legea nr. 78/2000.
Cazul de revizuire prev. de art. 394 alin.1 lit. e Cod procedură penală, nu este incident în cauză, întrucât nu se constată existența mai multor hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia.
Cele două decizii penale menționate precum și decizia penală prin care revizuientul a fost condamnat, nu au privit aceeași faptă care să fi fost eventual săvârșită de revizuient, ci fapte diferite, așa cum rezultă din motivarea deciziilor penale.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în temeiul art. 379 alin.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge apelul formulat ca nefondat, iar în temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga apelantul revizuient la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge apelul declarat de revizuientul, împotriva sentinței penale nr. 153 de la 9 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă apelantul la 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 8 mai 2009.
- - - -
Grefier,
- -
Red.jud.GC.
IB
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, George Ciobanu
