Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 486/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Menținere arestare preventivă-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 486
Ședința publică de la 08 Mai 2009
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - - - JUDECĂTOR 3: George Ciobanu
- - - - Judecător
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații și (fost ) împotriva încheierii din data de 04.05.2009, împotriva încheierii de ședință din data de 04.05.2009, prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul asistat de avocați, și, apărători aleși și inculpatul (fost ), asistat de avocat - apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nefiind formulate cereri ori ridicate excepții s-a constatat recursul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpații și, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj deoarece, în esență, s-a încălcat dreptul de apărare al inculpaților în condițiile în care, deși apărătorul ales a solicitat amânarea cauzei având în vedere că până la data la care a avut loc judecata nu se soluționase recursul formulat împotriva unei încheieri anterioare prin care se respinsese excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții aplicabile în cauză, totuși, în cauză s-a făcut o judecată cu privire la starea de arest a inculpaților iar asistența nu a fost efectivă chiar dacă pentru inculpatul a pus concluzii un apărător din oficiu.
În acest fel s-au încălcat dispozițiile art. 23 alin.2 din Constituție, cât și art. 5 și 6 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului.
Avocat pentru inculpatul, declară că susține concluziile pe de apărător și, în plus, învederează că încheierea este lovită de nulitate absolută deoarece minuta nu conține dispozițiile obligatorii prev. de art. 309 Cod procedură penală - deoarece nu conține datele de identificare a inculpaților pentru care făcut menținerea măsurii arestării -, iar pe de altă parte, aceasta diferă de conținutul dispozitivului.
În subsidiar, se solicită revocarea măsurii arestării preventive deoarece această menținere nu este legală în condițiile în care, așa cum s-a mai susținut și de către avocat, instanța nu putea să se pronunțe pe menținerea măsurii arestării preventive din moment ce exista promovată o cale de atac separată împotriva unei încheieri anterioare, recursul promovat putând să influențeze soluția care s-a dat prin încheierea recurată în prezent.
Pe de altă parte, se arată că punerea în discuție a măsurii arestării preventive nu era urgentă din moment ce, de la data de la care instanța de fond s-a pronunțat până la data expirării menținerii arestării preventive anterioare, mai era o perioadă de aproximativ 20 zile.
Avocat pentru inculpatul, declară că-și însușește motivele de recurs susținute de avocații și și susține că menținerea măsurii arestării preventive este netemeinică, deoarece, în raport de complexitatea cauzei și împrejurările comiterii acesteia, de probele noi care au fost administrate și care exclud vinovăția inculpatului, s-au schimbat temeiurile avute în vedere dar și că, privarea de libertate a inculpatului nu este rezonabilă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate deoarece, legea sancționează cu nulitatea absolută doar lipsa asistenței efective a apărătorului nu și lipsa unuia dintre apărători, în speță cel ales, iar această împrejurare ar putea fi sancționată cu nulitatea relativă doar din moment ce s-ar face dovada existenței unui prejudiciu sau unei vătămări pentru inculpați, lucru care însă nu a fost demonstrat prin motivele de recurs susținute oral.
Se mai arată că recursul promovat împotriva unei încheieri anterioare ce nu vizează măsura arestării preventive, nu este obligatoriu să fie soluționat până la punerea în discuție din oficiu a măsurii arestării preventive din motivele arătate, iar omisiunea nemenționării în minută a datelor de identificare a inculpaților, nu poate constitui o nulitate absolută, ci doar o nulitate relativă.
În ceea ce privește temeinicia menținerii arestului preventiv, se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă având în vedere că nu au dispărut temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea arestării preventive și că, în raport de complexitatea cauzei și poziția procesuală a inculpaților, care, în mod repetat și nejustificat au formulat cereri și au promovat căi de atac ce au dus la prelungirea duratei procesului lor, durata arestării este rezonabilă.
În replică, avocat susține că, asistența juridică este obligatorie potrivit legii în cazul inculpaților arestați și că prezența în instanță a unui apărător din oficiu, nu este suficientă pentru a se reține că acesta a acordat o apărare eficientă și completă inculpaților, iar analogia la normele juridice nu este permisă de lege.
Inculpatul având ultimul cuvânt, declară că își însușește concluziile apărătorilor și că, solicită admiterea recursului așa cum a fost susținut de aceștia, deoarece s-au schimbat temeiurile avute în vedere la arestarea sa în condițiile în care, probele noi, readministrate în fața instanței de fond, exclud participarea sa la infracțiunea de trafic de persoane, deoarece în acea perioadă el era arestat.
Inculpatul (fost ) având ultimul cuvânt, declară că-și însușește concluziile apărătorului ales.
Dezbaterile fiind închise:
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că prin încheierea de ședință de la 04 mai 2009, Tribunalul Dolj
n baza art. 3002cod de procedură penală rap. la art. 160 cod de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților: -, fiul lui și, născut la data de 25.01.1980, în Sibiu, domiciliat în Sibiu,-,. 54, județ Sibiu, deținut în Penitenciar de Maximă Siguranță C, arestat în baza mandatului de arestare nr. 9/11 aprilie 2007 emis de Tribunalul Sibiu și - ( fost ), fiul lui și, născut la data de 20.03.1981, în Sibiu, domiciliat în Sibiu,-,. 139, deținut în Penitenciar de Maximă Siguranță C, arestat în baza mandatului de arestare nr. 10/11 aprilie 2007 emis de Tribunalul Sibiu.
A respins cererile de înlocuire a măsurii arestări preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu formulată de inculpații și.
A amânat judecarea cauzei la 18 mai 2009 la ora 12,00 pentru când se vor cita părțile.
S-a pus în vedere inculpatului, personal și prin apărător, să facă dovada achitării sumei de 110, lei în contul -Z-XXX- deschis la Trezoreria Municipiului CN.
Pentru a pronunța această încheiere, s-a reținut că la data de 14 noiembrie 2007 fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj dosarul penal cu nr- ca urmare a strămutării dosarului cu același număr al Tribunalului Sibiu. La data de 07 mai 2007 fost înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu rechizitoriul cu nr. 7D/P/2007 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sibiu prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest a inculpaților pentru săvârșirea infr. prev. de rt. 7 din Legea 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) cp; art. 12 al. 1 și 2 lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) cp. art. 321 al. 1 cp. cu aplic. art. 37 lit. b) cp. art. 321 al. 1 și 2 cp. art. 217 al. 1 cp. cu aplicarea art. 37 lit. b) cp. art. 217 al. 1 cp. art. 11pct. 1 din Legea 61/1991 republicată, art. 194 al. 1 cp. și art. 20 cp. rap. la art. 174 cp. comb. cu art. 175 lit. i) cp. toate cu aplic. art. 33 lit. a) cp.; ( fost ), pentru comiterea infracțiunilor prev. de: art. 7 din Legea 39/2007,art. 11pct. 1 din Legea 61/1991 republicată, cu aplic. art. 37 lit. a) cp. art. 12 al. 1 și 2 lit. a) din Legea 678/200, art. 239 al. 23, cu aplic art. 37 lit. a) cp. art. 194 al. 1 cp. cu aplic. art. 37 lit. a) cp. și art. 174 cp. comb cu art. 175 lit. i) cp. cu aplic. art. 37 lit. a) cp. toate cu aplic. art. 33 lit. a) cp.; pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 7 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b din, art. 11pct. 1 din Legea 61/1991 republicată cu aplic. art. 37 lit. cp. art. 194 alin. 1 cu aplic. art. 37 lit. b din, art. 321 alin. 1 și 2 cu aplic. art. 37 lit. b din toate cu aplic. art. 33 lit. a) cp.
Inculpații și ( fost ), au fost arestați preventiv inițial la data de 30 ianuarie 2007, încheiere 2/2007 Tribunalul Sibiu,pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativa de omor,ultraj contra bunelor moravuri,distrugere,port fără drept de arme, cercetați in dosarul 68/P/2007 mandate nr.1 si 2 /2007,prelungite succesiv de 2 ori iar ulterior,in urma conexării acestui dosar la dosarul 7/D/P/2007, dosar in care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpaților,au fost arestați la data de 11 aprilie 2007, prin încheierea nr. 13/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în baza art.143 cod de procedură penală și art. 148 lit. f cod de procedură penală, arestarea a fost menținută succesiv de către instanță.
Pentru a pronunța încheierea recurată, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat și nu s-au schimbat în așa măsură încât să fie decisive pentru a se concluziona că punerea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică în raport de gravitatea faptelor pentru care sunt acuzați, de natura lor, de numărul mare al infracțiunilor reținute în actul de sesizare a instanței și de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și în raport de existența riscului pentru inculpați, de săvârșire de noi infracțiuni, ori de sustragere de la proces.
Totodată s-a reținut și că privarea în continuare de libertate a inculpaților este necesară pentru protecția ordinii publice și că durata arestării lor este rezonabilă în raport de complexitatea, multitudinea de cereri și excepții la care a trebuit să răspundă instanța și procedurii care trebuiau în mod obligatoriu să fie urmate pentru soluționarea acestor cereri și excepții și, în consecință, s-a apreciat că inculpații au beneficiat tot timpul la dreptul la un proces echitabil.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, susținând, în esență, oral, prin apărătorii aleși, că încheierea ar fi nelegală și netemeinică deoarece au fost lipsiți de o apărare efectivă, a lipsit unul dintre apărătorii aleși iar apărarea fost făcută pentru inculpatul (fost ) de un apărător din oficiu, că minuta contrazice dispozitivul și nu conține datele obligatorii prev. de art. 309 Cod procedură penală, că temeiurile care au fost avute în vedere în raport de probele directe administrate în contradictoriu de instanța de fond, s-au schimbat și că durata arestării inculpaților în raport de aceste probe și de complexitatea cauzei, nu este rezonabilă.
Recursurile sunt fondate și vor fi admise, cu următoarea motivare.
Referitor la critica privind inexistența unei apărări efective pentru inculpați, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește pe inculpatul (fost ) și pe inculpatul, se constată că apărătorul ales al acestora, avocat, a formulat cerere de amânare motivat pe faptul că se află în imposibilitatea de a se prezenta la acest termen, o cerere asemănătoare fiind formulată și de către avocat pentru inculpații,.
Totodată, se mai reține și că inculpatul a fost asistat de avocat din oficiu, care a substituit la acest termen pe avocat din oficiu.
Se mai reține și că în timpul dezbaterilor, așa cum rezultă din practicaua încheierii recurate, pentru inculpatul, s-a prezentat avocat.
Curtea mai reține și că, referitor la măsura preventivă, au pus concluzii însă avocat pentru inculpatul (fost ) și avocat pentru inculpatul deși, potrivit celor consemnate în practicaua încheierii, la apelul nominal se menționează că au asistat pe inculpați, avocat și avocat pe inculpatul (fost ) și că, inițial, a fost asistat de avocat și, apoi, în timpul dezbaterilor, de avocat.
În aceste condiții, Curtea reține că, pe de o parte, unii dintre apărători au pus concluzii nu pentru clienții pentru care asigurau asistența juridică ci pentru alți inculpați, iar pe de altă parte, că avocații și - apărători prezenți la dezbateri - nu au pus nici un fel de concluzii cu privire la inculpații pentru care asigurau asistența juridică, chiar dacă au fost apărători din oficiu, iar numai inculpatul a fost asistat de un apărător ales, respectiv avocat, asistență care ar fi impus, potrivit art.171 alin.5 Cod procedură penală, încetarea delegației apărătorului din oficiu la prezentarea apărătorului ales.
În aceste condiții, este evident că ambii inculpați au fost lipsiți nu numai de o apărare efectivă, ci chiar de asistența unui apărător fie el din oficiu sau ales, din moment ce nu se poate stabili pentru cine dintre inculpați, apărătorii prezenți în sala de judecată au pus concluzii.
Această nulitate a fost invocată la primul termen de judecată, în recurs, în condițiile art. 197 alin.2 și 4 Cod procedură penală, iar Curtea constată că ea este întemeiată.
Lipsa unei apărări efective, conduce, în condițiile în care s-a hotărât cu privire la unul din drepturile fundamentale ale recurenților inculpați, respectiv dreptul ce vizează libertate lor de mișcare, la lipsa unui proces efectiv și echitabil care impune rejudecarea de către instanța de fond a măsurii arestării preventive cu asigurarea participării în mod direct a apărătorilor din oficiu sau aleși ai inculpaților la formularea de cereri și la punerea unor concluzii cu privire la orice cerere sau excepție ridicată.
De asemenea, instanța este obligată să aducă la cunoștința tuturor părților, inclusiv a apărătorilor, care se prezintă ulterior în ședință, rezultatul cercetării judecătorești desfășurate până în acel moment.
În același timp, Curtea constată că drepturile apărătorilor inculpaților stabilite prin dispozițiile art. 171 și 172 Cod procedură penală, trebuie exercitate cu bună credință și nu șicanatoriu, pentru a pune pe judecătorul cauzei în imposibilitate să statueze cu privire la cererile formulate de către părți și cu consecința prelungirii duratei rezonabile a procesului penal.
Față de nelegalitatea constatată, Curtea urmează să nu analizeze celelalte motive de recurs invocate de părți, unele motive putând fi avute în vedere de instanța de fond la rejudecare cauzei
Cu motivarea reținută, existând motivele de casare invocate în temeiul art. 3856alin.3 Cod procedură penală, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se vor admite recursurile și se va trimite cauza spre judecare la instanța de fond - Tribunalul Dolj, rămânând valabile actele procedurale încheiate până la termenul din 4 mai 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpații și (fost ) împotriva încheierii din data de 04.05.2009, împotriva încheierii de ședință din data de 04.05.2009, prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
Casează încheierea recurată.
Trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 mai 2009.
- - - - - -
Grefier
Red.jud./-
B/13.05.2009.
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, Doru Filimon, George Ciobanu
