Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 102/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.174, 175 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR.102
Ședința publică de la 08 mai 2009
PREȘEDINTE: Sorina Petria Mitran JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, soluționarea procesului penal având ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul G, împotriva sentinței penale nr.18 din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul inculpat în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, a fost audiat inculpatul în raport de dispozițiile legale, acesta declarând în fața instanței că înțelege să renunțe la dreptul la tăcere, s-au depus motive scrise de apel pentru inculpat de către apărătorul ales și o cerere formulată de apărătorul desemnat din oficiu privind acordarea onorariului pentru asistența juridică acordată inculpatului la termenele anterioare, după care nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul Parchetului susține motivele scrise de apel, criticând sentința ca nelegală și netemeinică, întrucât pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost corect individualizată, fiind reținute circumstanțe atenuante, deși infracțiunea pentru care a fost condamnat este deosebit de gravă, acesta aplicând soției un număr de 51 de lovituri, care au cauzat moartea, nu a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, loviturile aplicate au fost deosebit de intense și soldate cu multiple leziuni și rupturi de organe, inculpatul abandonând victima după ce a lovit-o, astfel încât toate aceste elemente nu justifică aplicarea circumstanțelor atenuante și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, iar cel de-al doilea motiv se referă la aplicarea pedepsei complementare privative de drepturi prev.de art.64 Cod penal, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.65 Cod penal; cu privire la apelul declarat în raport de motivele scrise, s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat, întrucât încadrarea juridică dată faptei este corectă, rezultând intenția inculpatului de a suprima viața victimei, iar pedeapsa așa cum s-a arătat mai sus nu a fost corect individualizată în sensul că este prea redusă, în raport cu gravitatea faptei.
Avocat ales pentru apelantul inculpat, solicită admiterea apelului inculpatului, conform motivelor scrise, desființarea sentinței și pe fond, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat, în infracțiunea prev.de art.183 Cod penal, în raport de concluziile raportului medico-legal care menționează că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, compresiune între două planuri dure, iar victima se afla în stare avansată de ebrietate, astfel încât este credibilă declarația inculpatului în sensul că a aplicat victimei numai o lovitură cu palma peste față, după care aceasta a căzut, cu precizarea că anterior inculpatul găsise victima căzută între pat și masă, iar decesul victimei nu a intervenit imediat după aplicarea loviturii, ceea ce justifică schimbarea încadrării juridice conform celor menționate; un al doilea motiv de apel, invocat de inculpat vizează greșita individualizare a pedepsei și aplicarea dispoz.art.73 lit.b Cod penal, întrucât inculpatul a fost provocat de victimă care i-a adresat injurii, astfel încât în raport de lipsa antecedentelor penale și vârsta acesteia, se impune reducerea pedepsei către minimul general prevăzut de lege; cu privire la apelul parchetului, s-a solicitat respingerea ca nefondat, în raport de considerentele de mai sus.
Apelantul inculpat având ultimul cuvânt, precizează că regretă fapta săvârșită.
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
Prin sentința penală nr.18 din 10 februarie 2009, Tribunalul O l t, a dispus astfel:
În baza art.174 alin.1 Cod penal, rap.la art.175 alin.1 lit.c Cod penal, cu aplic.art.74 alin.1 lit.a Cod penal, rap.la art.76 alin.1 lit.a Cod penal și art.76 alin.2 Cod penal, a condamnat pe inculpatul G - fiul lui și, născut la 25 decembrie 1951, în comuna, județul O, cu același domiciliu, la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art.76 alin.3 Cod penal, a înlăturat aplicarea pedepsei complementare, iar în baza art.88 alin.1 Cod penal, a dedus perioada arestului preventiv de la 25 aprilie 2008, la zi, menținându-se starea de arest a inculpatului.
În baza art.71 alin.1-3 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal.
A luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză și nu participă în proces în calitate de parte vătămată.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt cu nr. 158/P/2008 a fost trimis în judecată inculpatul G pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin.1 rap. la art. 175 alin. 1 lit. c p, reținându-se că în condițiile consumului de băuturi alcoolice între inculpat și victimă (soț și soție), au survenit certuri cu agresiuni asupra victimei mai ales în condițiile în care aceasta părăsea domiciliul conjugal. De asemenea, s-a mai menționat că în jurul prânzului zilei de 23 aprilie 2008 inculpatul a revenit în domiciliu de la cositul fânului, iar după ce a servit masa și a băut bere alături de victimă a mers împreună cu aceasta la poarta vecinului unde au băut în continuare, iar atunci când spre seară a revenit acasă a găsit-o pe victimă căzută lângă pat. După ce a ridicat-o se arată că între aceștia a aut loc un incident care a continuat cu agresarea victimei de către inculpat prin lovirea acesteia cu pumnii, compresiunea gâtului urmate de lovituri în zona toracelui care au determinat decesul victimei în ziua următoare.
Pe baza probelor administrate în cauză se reține situația de fapt în sensul că pe fondul consumului de băuturi alcoolice între inculpat și victimă aveau loc ocazional, de câțiva ani, certuri care culminau au agresarea acesteia din urmă, mai ales în condițiile în care părăsea locuința În data de 23 aprilie 2008, după ce inculpatul s-a deplasat în extravilanul comunei pentru a cosi iarba atunci când a revenit acasă în jurul prânzului a servit masa și a băut bere împreună cu victima după care după amiaza în jurul orei 14,00 s-au deplasat peste drum la poarta vecinului unde, asemenea, au consumat băuturi alcoolice. Când inculpatul a revenit acasă seara în jurul orei 20,00 intrat în camera în care locuia cu victima și a găsit-o pe aceasta căzută între pat și masă în poziția culcat cu fața în jos, sub influența băuturilor alcoolice și a adus acest lucru la cunoștința fiului său, martorul după care a ajutat-o să se ridice și așezând-o pe patul din cameră. La scurt timp s-a reținut că victima a intenționat să se ridice și constatând opoziția inculpatului l-a injuriat pe acesta, l-a tras de haine și l-a scuipat. Fiind iritat de conduita victimei inculpatul a lovit victima mai întâi cu palma, apoi strâns-o de gât și a îmbrâncit-o în pat, după care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și a călcat-o cu picioarele. După terminarea incidentului victima s-a culcat iar a doua zi, 24 aprilie 2008 dimineața, întrucât avea dureri a cerut inculpatului să-i cumpere algocalmin de la farmacie, iar atunci când acesta a revenit acasă intrând în cameră a găsit-o decedată.
Starea de fapt a fost dovedită cu procesul verbal de constatare la fața locului din 24 aprilie 2008, constatările și concluziile din raportul medico-legal în care se menționează drept cauză a decesului șocul traumatic și hemoragic, consecință a unui traumatism cervico-toraco-abdominal cu fractură de laringe, fracturi costale și rupturi de organe interne (pulmon, mezenter, ficat), iar ca mecanism de producere al acestora lovirea cu și de corpuri dure, compresiune cu mâna și compresiune între două planuri dure, declarațiile martorilor, G, și care au relatat că inculpatul și victima consumau frecvent băuturi alcoolice, între aceștia având loc certuri și agresiuni, iar de câteva ori victima a plecat de acasă, adăpostindu-se prin gările CFR S și C de unde era adusă înapoi de către inculpat.
Susținerile formulate în apărare au fost înlăturate ca fiind neconcludente. Astfel, afirmația că i-a aplicat victimei decât o palmă a fost considerată de instanță ca lipsită de obiectivitate, deoarece actele de violență excesivă arătate au fost dovedite ca fiind cauză concurentă a decesului victimei, iar probele menționate mai sus au dovedit că inculpatul este autorul faptei.
S-a apreciat că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, motiv pentru care, cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei în aceea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal, a fost apreciată ca nefondată și a fost respinsă ca atare în ședința din data de 3 februarie 2009.
Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului, iar la individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului au avut în vedere criteriile prev.de art.72 Cod penal, apreciind că se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prev.de aret.74 alin.1 lit.a Cod penal, cu consecința condamnării la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, în cuantum de 10 ani închisoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Astfel, parchetul a criticat sentința criticând sentința ca nelegală și netemeinică, întrucât pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost corect individualizată, fiind reținute circumstanțe atenuante, deși infracțiunea pentru care a fost condamnat este deosebit de gravă, acesta aplicând soției un număr de 51 de lovituri, care au cauzat moartea, nu a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, loviturile aplicate au fost deosebit de intense și soldate cu multiple leziuni și rupturi de organe, inculpatul abandonând victima după ce a lovit-o, astfel încât toate aceste elemente nu justifică aplicarea circumstanțelor atenuante și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, iar cel de-al doilea motiv se referă la aplicarea pedepsei complementare privative de drepturi prev.de art.64 Cod penal, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.65 Cod penal.
Inculpatul solicită admiterea apelului, conform motivelor scrise, desființarea sentinței și pe fond, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat, în infracțiunea prev.de art.183 Cod penal, în raport de concluziile raportului medico-legal care menționează că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, compresiune între două planuri dure, iar victima se afla în stare avansată de ebrietate, astfel încât este credibilă declarația sa în sensul că a aplicat victimei numai o lovitură cu palma peste față, după care aceasta a căzut, cu precizarea că anterior inculpatul găsise victima căzută între pat și masă, iar decesul victimei nu a intervenit imediat după aplicarea loviturii, ceea ce justifică schimbarea încadrării juridice conform celor menționate; un al doilea motiv de apel, invocat de inculpat vizează greșita individualizare a pedepsei și aplicarea dispoz.art.73 lit.b Cod penal, întrucât inculpatul a fost provocat de victimă care i-a adresat injurii, astfel încât în raport de lipsa antecedentelor penale și vârsta acesteia, se impune reducerea pedepsei către minimul general prevăzut de lege.
Apelul declarat de parchet este fondat, iar apelul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Verificând hotărârea apelată pe baza actelor aflate la dosarul cauzei, se constată că prima instanță a reținut o situație de fapt exactă, bazată pe un material probatoriu concludent și just apreciat în baza căruia fapta reținută în sarcina inculpatului a fost încadrată în mod legal în prevederile infracțiunii de omor calificat, prev.de art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.c Cod penal.
Vinovăția inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat rezultă din probele existente la dosar, respectiv raportul de constatare medico-legală de autopsie, care se coroborează cu celelalte probe existente la dosar.
Este nefondat motivul de apel invocat de către inculpat, privind greșita încadrare juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată, întrucât există infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și nu cea de omor, așa cum s-a susținut de către inculpat, numai în situația în care acesta ar fi produs prin acțiunea sa violentă numeroase leziuni victimei, care însă nu ar fi prezentat gravitate și nici mijloacele folosite nu ar fi fost apte să producă moartea victimei.
Ori, în cauza de față, din actul medico-legal rezultă că moartea victimei a fost violentă, datorându-se șocului hemoragic și traumatic, consecința unui traumatism cervico-toraco-abdominal forte, cu fractură de laringe, fracturi costale și rupturi de organe interne, leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, compresiune cu mâna și compresiune între două planuri dure, între leziunile traumatice și moartea victimei existând legături de cauzalitate de tip direct și necondiționat.
Susținerea apelantului inculpat în sensul că a aplicat victimei o singură lovitură cu palma, după care aceasta a căzut și s-a lovit este infirmată de materialul probator existent la dosarul cauzei, din care rezultă că victima a prezentat foarte multe leziuni traumatice, respectiv peste 51, inclusiv fracturi multiple costale bilaterale și ale organelor interne, așa cum am arătat mai sus, din care rezultă că acesta a aplicat numeroase lovituri victimei și de o deosebită intensitate, rezultând așadar intenția acestuia indirecte de a ucide victima, deoarece elementul subiect necesar pentru existența infracțiunii de omor, se deduce între altele și din datele externe ale faptei comise, respectiv împrejurările și modul în care a fost săvârșită fapta, regiunea vizată și intensitatea loviturilor.
Împrejurarea că inculpatul nu a folosit pentru a aplica loviturile victimei nici un instrument a provoca moartea, respectiv cuțit, ciomag sau altele, nu poate conduce, de plano, la concluzia că acesta nu a acționat cu intenția de a ucide.
În cauza de față, inculpatul aplicând victimei numeroase lovituri cu pumnul, aceasta aflându-se în stare avansată de ebrietate și-a reprezentat, în mod evident, rezultatul letal al leziunilor grave produse în modul arătat mai sus și chiar dacă nu l-a dorit, a acceptat survenirea lui.
Este nefondat și motivul de apel invocat de inculpat, în sensul că s-a aflat în stare de provocare în momentul săvârșirii faptei, datorată atitudinii victimei, care i-a adresat injurii și l-a scuipat, deoarece dincolo de împrejurarea că materialul probator administrat în cauză nu a putut dovedi existența actului provocator, chiar și în ipoteza în care acesta ar fi real, varianta susținută de inculpat, tot nu ar fi justificat reținerea circumstanței atenuante, prev.de art.73 lit.b Cod penal.
Astfel, pentru reținerea circumstanței atenuante a provocării este necesar ca actul provocator să fie de o anumită gravitate, adică să fie susceptibil să provoace o puternică tulburare sau emoție în psihicul infractorului, încât acesta să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă, săvârșind astfel infracțiunea. În acest sens, chiar dacă legea nu cere ca actul pretins provocator să fie la fel de grav ca și riposta celui provocat, ea obligă implicit la verificarea existenței unei proporționalități între intensitatea actului provocator și a tulburării produse de acesta, atât cu referire la subiectivitatea părților aflate în conflict, respectiv modul în care inculpatul a recepționat actul victimei în forul său inferior, dar și obiectiv, respectiv aptitudinea actului provocator de a provoca în mod normal o ripostă.
Ori, proferarea de injurii la adresa inculpatului și faptul că a fost scuipat de victimă care se afla în stare de ebrietate, fără a-i produce vreo vătămare corporală acestuia, nu reprezintă acte de gravitatea celei avute în vedere de legiuitor în art.73 lit.b Cod penal și nu justifică conduita ulterioară a inculpatului deosebit de agresivă la adresa victimei.
În ceea ce privește însă pedeapsa aplicată inculpatului de către prima instanță se constată că, deși a apreciat în mod corect că se impune aplicarea dispozițiilor art.74 alin.1 Cod penal, art.76 alin.2 Cod penal, recurgând din lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și vârsta acestuia, s-a orientat totuși la un cuantum prea redus al pedepsei în raport cu gravitatea faptei săvârșite, decurgând din modalitatea de săvârșire și consecințele produse.
Ca urmare, se apreciază că se impune o majorare a pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare, întrucât a proceda în sensul reducerii acesteia, așa cum s-a solicitat de către inculpat ar însemna ca pedeapsa să nu-și atingă finalitatea în art.52 Cod penal, deoarece ceea ce contează, în esență, este ca pedeapsa aplicată să aibă acea forță care să arate inculpatului că a greșit și să stimuleze la el dorința ca pe viitor să aibă o conduită corectă.
Este fondat și motivul de apel invocat de parchet, constând în aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, care se impune, de asemenea, în raport de gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatului, fiind corectă soluția primei instanței în sensul interzicerii și dreptului de alege prev.de art.64 lit.a teza I-a Cod penal, raportat la practica CEDO.
În raport de aceste considerente, apelul declarat de parchet este fondat, astfel încât în baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, se va admite, se va desființa în parte sentința sub aspectul laturii penale, majorându-se pedeapsa aplicată în baza art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.c Cod penal, cu aplic.art.74 lit.a, 76 alin.2 Cod penal, de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare.
Se va aplica pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, pe durată de 3 ani.
Se vor menține celelalte dispoziții din sentința apelată.
Pentru aceleași considerente, apelul declarat de inculpat va fi respins, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, ca nefondat.
În baza art.381 Cod pr.penală, se va deduce din pedeapsa aplicată timpul de arestare scurs de la pronunțarea hotărârii atacate cu apel, respectiv de la 10 februarie 2009, la zi și întrucât nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii preventive, se va menține în continuare starea de arest a inculpatului.
Din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al căii de atac de față, se constată legalitatea și temeinicia celorlalte rezolvări juridice adoptate de prima instanță.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, inculpatul va fi obligat la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, împotriva sentinței penale nr.18 din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Desființează în parte sentința penală sub aspectul laturii penale.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului în baza art.174 alin.1, 175 alin 1 lit.c Cod penal, cu aplic.art.74 alin.1 lit.a Cod penal, rap.la art. 76 alin.2 Cod penal, la 12 ani închisoare.
Aplică pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, pe durata de 3 ani.
Menține celelalte dispoziții din sentința apelată.
Deduce detenția preventivă de la 10 februarie 2009 la zi și menține starea de arest a inculpatului.
Respinge ca nefondat apelul inculpatului G, declarat împotriva aceleiași sentințe.
Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă și inculpatul arestat.
Pronunțată în ședință publică de la 8 mai 2009.
- - - - -
Grefier,
- -
Red.jud.LB
Gh.
PS/18.05.2009
Președinte:Sorina Petria MitranJudecători:Sorina Petria Mitran, Liana Balaci
