Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 1141/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-- 17.11.2008

DECIZIA PENALĂ NR.1141 /

Ședința publică din data de 11. 12.2008

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Florin Popescu

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de partea civilă -, împotriva deciziei penale nr.264/A din 10.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

La apelul nominal lipsă inculpatul intimat, SC Românească - SA, partea civilă recurentă, partea civilă intimată Spitalul Clinic Județean de Urgență

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Prin cererea depusă la dosar prin registratură, partea civilă recurentă declară că își retrage recursul.

Procurorul solicită a se lua act de cererea de retragere a recursului părții civile recurente.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin sentința penală numărul 1190/12.05.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului -, la o pedeapsă de 2 ( doi ) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă în formă agravată.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 81. pen, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 4 ( patru ) ani, în condițiile art. 82. pen.

În baza art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.pen. în sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 313 din OUG nr. 72/20.09.2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.95/2006, a obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență T suma de 5009,7 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 346.C.P.P. a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 10.000 Euro cu titlu de daune morale, și s-a respins în rest pretențiile formulate.

În baza art. 346.C.P.P. raportat la art. 54 din Legea nr.136/29.12.1995 privind asigurările și reasigurările în România, s-a respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă față de asigurătorul SC Românească SA.

În baza art. 193.p Cod Penal, a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În baza art.191 alin. 1 proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 500 cheltuieli judiciare avansate de stat și s-a luat act că celelalte părți nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 3575/P/2007, înregistrat sub nr- s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, cercetat în stare de liberate, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin 2, 4 Cod penal.

În fapt, s-a reținut prin actul de inculpare că inculpatul - în data de 02.03.2007, în jurul orei 18.30, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca cu nr. de înmatriculare -, in localitatea T - ajungând la trecerea de pietoni situată la intersecția cu B-dul 16 1989, nu a acordat prioritate de trecere părții vătămate (ce era angajat in traversare in mod regulamentar pe marcajul pietonal, de la dreapta spre stânga pe direcția sa de deplasare ) și l-a acroșat cu partea din fata a autoturismului.

S-a precizat că, urmarea acestui accident a constat în vătămarea corporală a părții vătămate - care, conform certificatului medico-legal nr. 694/07.03.2007 al IML T, a necesitat 120 zile de îngrijiri medicale pentru leziunile cauzate.

Analizând mijloacele de probă administrate în cauză, prima instanță a reținut următoarele:

In fapt,in data de 02.03.2007, in jurul orelor 18.30, inculpatul a condus autovehiculul marca, cu nr. de înmatriculare -, pe prima a B-dului din T, dinspre P-ta spre B-dul -; ajungând la trecerea de pietoni situată la intersecția cu B-dul 16 1989, inculpatul nu a acordat prioritate de trecere părții vătămate - angajat în traversare în mod regulamentar pe marcajul pietonal, de la dreapta spre stânga pe direcția sa de deplasare și l-a acroșat cu partea din fata stânga a autoturismului.

Ca urmare a evenimentului rutier, partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 120 zile de îngrijiri medicale, conform raportului medico-legal nr. 694/07. 03.2007 al IML

Inculpatul recunoaște săvârșirea faptei dar invocă în apărarea sa împrejurarea că zona în care s-a produs accidentul era insuficient luminată, iar partea vătămată i-a apărut brusc în față, în fugă.

Susținerile inculpatului sunt contrazise, însă, în opinia instanței de fond, de mențiunile necontestate din procesul verbal de cercetare la fața locului, întocmit la scurt timp după accident, în care se arată că:" în momentul producerii accidentului, iluminatul public funcționa, semaforul electric fiind pe culoarea galben intermitent, iar traversarea pietonală era reglementată prin indicatoare și marcaj pietonal.".

Partea vătămată relevă împrejurarea că: " m-am asigurat pe trecerea de pietoni, iar la jumătatea trecerii am observat că venea cu viteză fără să reducă o mașină."

Martorul ocular -, pasager în autoturismul condus de către inculpat, afirmă că: "pe trecerea de pietoni am observat un pieton care mergea în pas rapid, mai mult spre fugă, iar conducătorul auto a apucat să frâneze puțin, dar fiind distanța prea mică a lovit pietonul ".

De asemenea, martorul ocular arată că inculpatul:" a intrat în coliziune cu partea din față cu un pieton de sex masculin care era angajat în traversarea străzii pe marcajul pietonal.".

Analizând împrejurările în care s-a produs evenimentul rutier, instanța a constatat că vătămarea corporală a părții vătămate - ce a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 120 zile de îngrijiri medicale - a fost exclusiv urmarea conduitei culpabile a inculpatului, care prin comportamentul său a încălcat prev. art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2005 republicată, ce statuează: " Conducătorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere și in următoarele situații: pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului.".

În drept, judecătoria a considerat că fapta inculpatului care - ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a unor măsuri de prevedere pentru îndeplinirea unei activități, a produs, din culpă, vătămarea corporală a părții vătămate - ce a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 120 zile de îngrijiri medicale - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în formă agravată, prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal, infracțiune ce a fost reținută în sarcina sa.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, s-a reținut că inculpatul a realizat actul ce intră în conținutul elementului material al acesteia, respectiv vătămarea corporală din culpă a unei persoane. Această acțiune a avut ca rezultat material o lezare a unei valori fundamentale a omului, respectiv integritatea corporală, încălcându-se astfel relațiile sociale ocrotite prin normele penale care apără integritatea persoanei. Este evident lanțul cauzal între fapta ilicită a inculpatului și rezultatul produs.

Conținutul calificat al acestei infracțiuni este dat de săvârșirea faptei ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale prevăzute pentru efectuarea unei anumite activități. Prin comportamentul său, inculpatul a încălcat dispozițiile art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2005 republicata.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma culpei cu neprevedere, conform dispozițiilor art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b pen. întrucât el nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă. Inculpatul putea să prevadă apariția unui pericol, în condițiile în care trecea pe o trecere de pietoni și rula pe o arteră aglomerată, pe ploaie, ceea ce impunea din partea lui adaptarea vitezei la condițiile de trafic.

Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 184 alin. 2, 4.pen. instanța i-a aplicat o pedeapsă.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52.pen. precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.pen.: dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Sub acest aspect, instanța a reținut pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, urmarea faptei - vătămarea corporală gravă a părții vătămate, precum și conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, relevante în acest sens fiind lipsa antecedentelor penale, precum și atitudinea sinceră a acestuia pe parcursul procesului penal, prin recunoașterea faptei săvârșite și disponibilitatea manifestată față de partea civilă în acoperirea prejudiciului produs în limitele posibilităților financiare. De asemenea, instanța a avut în vedere și atitudinea inculpatului care, în urma accidentului, a apelat poliția și salvarea pentru a interveni de urgență în ajutorul victimei accidentului.

Pe baza acestor criterii, instanța - în baza art. 184 alin.2, 4.Cod Penal - a aplicat inculpatului o pedeapsă de 2 ( doi ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins în acest mod și este în măsură să răspundă dezideratelor înscrise în art.52 pen.

În baza art. 71.pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a-c pen. având în vedere, pe de o parte, faptul că o persoană condamnată pentru o infracțiune prin care este lezată integritatea corporală a unei persoanei nu poate fi considerată ca având demnitatea necesară pentru a alege sau a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat iar, pe de altă parte, având în vedere faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea încălcând regulile la regimul circulației pe drumurile publice, i se interzice și dreptul de a mai desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv de a mai conduce un autovehicul pe drumurile publice.

Apreciindu-se că scopul acestei pedepse, așa cum este prevăzut de art. 52.Cod Penal, poate fi atins chiar și fără executare efectivă, iar în cauză sunt îndeplinite și celelalte cerințe legale privitoare la cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicată și inexistența unor condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, instanța a dispus, în temeiul art. 81, art. 82.Cod Penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, pe un termen de încercare de 4 ( patru ) ani.

În baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.Cod Penal, în sensul că săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.

În baza art.71 alin.5 pen. instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Sub aspectul laturii civile,s-a constatat că Spitalului Clinic Județean de Urgenta T s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5009,7 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată.

Partea vătămată a fost internat în Spitalului Clinic Județean de Urgență T - Clinica de Ortopedie II în perioada 01.03.2007-20.03.207 conform nr. 6010 lei.

Analizând decontul de cheltuieli și foaia de observație clinică generală depuse la dosar s-a apreciat că acțiunea civilă promovată de aceasta parte este întemeiată în întregime, astfel că instanța a admis-o și, în baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 313 din OUG nr. 72/20.09.2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.95/2006, a obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență T suma de 5009,7 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 22.500 euro si 12.280 lei reprezentând daune morale si daune materiale, față de inculpat în solidar cu SC Românească SA.

Potrivit dispozițiilor art. 14.C.P.P. raportat la art. 998 din Codul civil, despăgubirea părții vătămate trebuie să constituie o justă și integrală reparație a daunelor morale și materiale suferite în urma infracțiunii, care formează obiectul cauzei; înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană - "prejudiciul moral" fiind strâns legat de persoana umană.

S-a reținut întrunirea în speță a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale prev. de art.998 și urm. civ. respectiv existența prejudiciului suferit de partea civilă, a faptei ilicite săvârșite de inculpat, a legăturii de cauzalitate între această faptă și prejudiciu, precum și a vinovăției inculpatului în săvârșirea faptei, vinovăție care îmbracă forma culpei.

Cuantumul daunele morale solicitate este apreciat în funcție de importanța și consecințele negative ale prejudiciului moral suferit de partea civilă astfel: există un prejudiciul corporal rezultat din vătămarea integrității corporale și sănătății, constând în suferințele și durerile cauzate de traumatismul grav suferit de aceasta, susținut și de numărul mare de îngrijiri medicale - 120 de zile; există un prejudiciul estetic și un prejudiciul de agrement rezultat din imposibilitatea părții vătămate de a participa la viața socială ca un om sănătos, lunga perioadă de spitalizare, de imobilizare, de deplasare anevoioasă în condiții de maximă atenție, starea continuă de disconfort și suferință.

Sub aspectul daunelor materiale solicitate, instanța a constatat că partea civilă nu a făcut dovada cuantumului prejudiciului material suferit: respectiv suma de 5.280 lei - concediul medical pe 6 luni; 5000 lei cheltuieli de spitalizare și operație; 20000 lei cheltuieli de recuperare, precum și suma de 12.500 euro pentru rezilierea contractului de execuție lucrări nr. 2/22.02.2007 ( din procesul-verbal încheiat la data de 30.03.2007 - fila 80 dosar fond - rezultă că părțile de comun acord au reziliat contract, în condițiile în care s-a recunoscut existența unui caz de forță majoră ); or, sarcina probei le revenea în această privință, în conformitate cu dispozițiile art. 1169. civ. motiv pentru care instanța va respinge pretențiile civile solicitate sub acest aspect.

Pentru aceste argumente, în baza art. 346.C.P.P. instanța a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 10.000 Euro cu titlu de daune morale, iar în rest a respins pretențiile formulate, ca fiind neîntemeiate.

La momentul producerii accidentului, autoturismul condus de inculpat avea încheiată asigurare de răspundere civilă auto.

Potrivit art.49 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asiguratorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.

Raportat la solicitarea părților civile de obligare în solidar a asigurătorului, alături de inculpat, la plata despăgubirilor civile către partea civilă, s-a reținut că, potrivit Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, persoana păgubită prin producerea accidentului se poate îndrepta pentru acoperirea prejudiciului suferit fie împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, fie direct împotriva asigurătorului - în acest din urmă caz, temeiul juridic îl constituie contractul de asigurare pentru despăgubirile datorate de asigurător.

Rezultă că legea recunoaște un drept de opțiune în favoarea părții civile, însă nu și o solidaritate între asigurător și persoana responsabilă de accident. În situația în care persoana păgubită se îndreaptă împotriva inculpatului, ca persoană vinovată de producerea accidentului și responsabilă de producerea pagubei, citarea în proces a asigurătorului este obligatorie, însă numai pentru a asigura opozabilitatea față de asigurător a hotărârii instanței cu privire la cuantumul despăgubirilor civile datorate în cauză. În caz contrar, asigurătorul ar putea refuza în viitor, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, plata despăgubirilor, fiind necesar un nou proces, de această dată direct împotriva asigurătorului, prin care acesta să fie obligat la plata despăgubirilor civile către partea civilă.

Practica judecătorească - în interpretarea acestor dispoziții legale - a statuat că, în măsura în care partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal, urmează ca, prin hotărârea instanței, să fie obligat exclusiv inculpatul la plata despăgubirilor civile, urmând ca asigurătorul să plătească efectiv aceste despăgubiri, însă numai dacă a fost citat în cauză, hotărârea fiindu-i astfel opozabilă.

Obligația de plată a acestor despăgubiri are ca temei contractul de asigurare, nefiind vorba despre o răspundere pentru fapta altei persoane, în sensul Codului civil, și, în consecință, nici despre calitatea de parte responsabilă civilmente a asigurătorului în procesul penal, în sensul art. 24 alin. 3 din Codul d e procedură penală. Pentru aceleași considerente nu se poate vorbi nici despre o solidaritate între inculpat și asigurător, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 1041 din Codul civil, solidaritatea nu se prezumă, ea trebuind să rezulte expres fie din voința părților, fie din lege.

Potrivit art. 24 alin. 3 din Codul d e procedură penală, partea responsabilă civilmente este persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului. În sistemul Codului civil român, răspunderea pentru fapta altei persoane este angajată exclusiv în cazul părinților (pentru fapta copiilor minori), al institutorilor și meșteșugarilor (pentru faptele elevilor, respectiv ucenicilor) și al comitenților (pentru faptele prepușilor). Rezultă că numai în aceste cazuri poate fi vorba despre calitatea de parte responsabilă civilmente, cu consecința răspunderii solidare a acesteia și a celui vinovat de fapta ilicită pentru prejudiciul cauzat persoanei vătămate.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 346.C.P.P. raportat la art. 54 din Legea nr. 136/29.12.1995 privind asigurările și reasigurările în România, instanța a respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă față de asigurătorul SC Românească SA, în cadrul procesului penal.

Întrucât inculpatul condamnat este în culpă procesuală și, deci, trebuie să suporte toate cheltuielile efectuate pentru judecarea sa, în temeiul art. 349.C.P.P. și art. 191 alin. 1.pen. acesta a fost obligat la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 193.p Cod Penal, instanța a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, conform chitanței nr. 21/30.11.2007 eliberate de Cabinet Avocat, depusă în original la dosar.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 17.07.2008 sub același număr de dosar, respectiv -, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate, în sensul reducerii pedepsei acordate, a reducerii cuantumului despăgubirilor și a obligării sale de a plăti despăgubirile alături de asigurător, întrucât la momentul producerii accidentului avea o poliță de asigurare de răspundere civilă obligatorie valabil încheiată.

La data de 10.10.2008 partea civilă a formulat și ea apel, arătând că solicită majorarea despăgubirilor civile acordate de prima instanță și obligarea inculpatului la plata acestora împreună cu asiguratorul Asigurare românească.

În ceea ce privește termenele în care au fost declarate ambele căi de atac, având în vedere că inculpatul a lipsit de la deliberare iar sentința nu i-a fost comunicată de loc iar părții civile, care, de asemenea, a lipsit de la deliberare, hotărârea nu i-a fost comunicată la adresa aleasă, prin declarația de constituire ca parte civilă, pentru comunicarea actelor de procedură, tribunalul, în temeiul art. 364 din Codul d e Procedură Penală a admis ambele cereri de repunere în termen.

Tribunalul Timiș prin decizia penală nr. 264/A din 10.10.2008, pronunțată în dosar nr-, admite cererile de repunere în termen de apel formulate de inculpatul, domiciliat în T,-,. 5, jud. T și partea civilă, domiciliat în T, str. -. -, nr. 27,. 3, cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat, din T,-, jud. T, împotriva sentinței penale nr.1190/12.05.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, pe care în baza art.379 pct. 2 lit. a C.P.P. a desființat-

În baza art. 346.C.P.P. și art. 54 din Legea nr. 136/1995 a obligat inculpatul împreună cu asigurătorul SC Românească SA B la plata sumei de 12.000 Euro sau echivalentul în lei la data plății către partea civilă, în limita sumelor prevăzute în contractul de asigurare.

A respins pretențiile părții civile pentru daune morale ca nejustificate și pentru daune materiale ca nedovedite.

A respins cererea inculpatului de prelungire a autorizație de circulație provizorie.

Analizând, pe fond, cererile de apel, tribunalul a constatat că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Din declarațiile inculpatului, coroborate cu cele ale martorilor și și ale părții civile tribunalul a reținut că, într-adevăr, la data de 02.03.2007, inculpatul, circulând cu autoturismul cu numărul B 06, a acroșat-o pe partea civilă, care traversa strada regulamentar, cauzându-i leziuni care au necesitat un număr de 120 zile de îngrijiri medicale. Prin urmare, în mod just, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului, sub forma culpei, în comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată, plecând de la criteriile instituite de art. 72 cod penal, și având în vedere urmările grave produse părții civile, dar și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și comportamentul relativ sincer al acestuia ( singurul aspect contestat fiind lumina de la locul faptei ) tribunalul a constatat că judecătoria a făcut o corectă individualizare judiciară a acesteia, prin raportare și la limitele speciale prevăzute la aliniat 4 al art. 184 din codul penal.

Pe latură civilă, în ceea ce privește daunele pentru prejudiciul moral suferit, tribunalul a considerat că prima instanță le-a acordat într-un cuantum prea mic, raportat la multiplele leziuni suferite de partea civilă ( fila 23 dosar urmărire penală ) și la numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea acestora. Se impune ca la acordarea despăgubirilor civile să se țină seama atât de suferințele imediate, din momentul producerii accidentului, cât și la cele ulterioare, din perioada de convalescență.

În consecință, tribunalul, admițând apelurile, desființând soluția primei instanțe și rejudecând cauza, a majorat cuantumul despăgubirilor acordate părții civile de la suma de 10.000 euro la 12.000 euro.

Având în vedere că, la momentul producerii accidentului, inculpatul avea încheiată o poliță de răspundere civilă delictuală obligatorie cu Românească ( așa cum rezultă din copia poliței de la fila 25 din dosarul de urmărire penală ) tribunalul dispus ca inculpatul apelant să fie obligat la plata despăgubirilor împreună cu asigurătorul, în limitele contractului de asigurare.

Restul pretențiilor privind daunele morale au fost respinse.

În ceea ce privește despăgubirile civile reprezentând compensări ale pretinsului prejudiciu material, având în vedere că existența acestuia trebuie dovedită, prin orice mijloc de probă, în lipsa unor dovezi certe tribunalul, la fel ca și judecătoria, au considerat că acestea nu au fost dovedite, acțiunea civilă fiind neîntemeiată sub acest aspect.

În fine, referitor la solicitarea inculpatului de a i se prelungi autorizația de circulație provizorie, având în vedere că instanța nu are o astfel de competență, aceasta a fost respinsă.

În temeiul art. 193 din Codul d e Procedură Penală tribunalul a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă, reprezentând onorariu avocat potrivit chitanței nr. 18/09.10.2008.

Împotriva deciziei penale nr.264 din 10.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- prin care s-au admis cererile de repunere în termenul de apel formulate de inculpatul și partea civilă și a fost obligat inculpatul recurent alături de asigurătoare la plata despăgubirilor civile către partea civilă, în limita sumelor prevăzute în contractul de asigurare a declarat recurs partea civilă, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 17.11.2008.

La termenul de judecată din 11.12.2008partea civilă recurentă a depus o cerere prin care își retrage calea de atac a recursului, declarația acestuia în acest sens fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar, astfel că, în temeiul art. art.385⁴alin.2 Cod procedură penală rap. la art.369 Cod procedură penală va lua act de retragerea recursului declarat de partea civilă - împotriva deciziei penale nr.264/A/10.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.

În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală va obliga partea civilă la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul art.385⁴alin.2 Cod procedură penală rap. la art.369 Cod procedură penală ia act de retragerea recursului declarat de partea civilă - împotriva deciziei penale nr.264/A/10.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.

În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă partea civilă la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

DEFINITIVA.

Pronunțată în ședință publică din 11.12. 2008

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. 12.12.2008

Tehnored.

2ex/17.12.2008

Prima inst.

Inst. apel.,

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

MINUTĂ DECIZIE PENALĂ NR.1141 /