Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 223/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr- (282/2010)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.223/
Ședința publică din data de 5 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 12 ianuarie 2010 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 004.811/05.II.2010, aflată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat arată că, pe de o parte, nu există indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile de care este învinuit, ci doar unele dubii care nu realizează cerințele art. 143 Cod procedură penală, iar, pe de altă parte, este un tânăr de numai 20 ani, nu este cunoscut cu antecedente penale, provine dintr-o familie organizată, are trei minori în întreținere, lucra ca ziler pe șantier înainte de momentul arestării, elemente în raport cu care apreciază că cercetarea sa în stare de libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, așa încât solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, care beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, arătând că subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, respectiv sunt îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală și cele ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, având în vedere în acest sens procesul-verbal de consemnare a declarației inculpatului, în care acesta descrie, cu lux de amănunte, modalitatea de comitere a infracțiunilor, care prezintă un grad ridicat de pericol social.
Recurentul-inculpat, personal, lasă soluția la aprecierea Curții.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că, prin Încheierea de ședință din data de 12.2010, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I-a penală, în temeiul art. 3002Cod procedură penală, raportat la art. 160 alin. 1 și alin. 3 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, și.
În motivare, instanța de fond a arătat că măsura arestării preventive a fiecărui inculpat este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii de arest preventiv față de fiecare inculpat continuă să existe, și anume dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice privind comiterea de inculpați a faptelor penale reținute în sarcina fiecăruia, și anume procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de reconstituire cu inculpatul, rapoartele de expertiză medico-legală cu privire la victima și la partea vătămată, recunoașterile de pe planșele fotografice făcute de partea vătămată - și de martorul cu identitate protejată, declarațiile martorului minor și ale inculpatului date în cursul urmăririi penale, dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală cu privire la inculpatul, dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală privind pe toți inculpații, și anume pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din natura și gravitatea faptelor penale reținute în sarcina acestora, determinate de împrejurările și de modalitatea concretă de comitere, precum și de urmările cauzate.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, nemotivat în scris.
În motivarea orală a recursului, s-a arătat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că nu există probe sau indicii temeinice că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina lui, iar lăsarea acestuia în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal, având în vedere că are o vârstă de doar 20 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale, provine dintr-o familie organizată, are trei copii minori în întreținere, iar, până la data arestării, lucra ca ziler pe un șantier.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, se reține că, prin Încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 16.XII.2008, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I-a penală a dispus, în temeiul art. 143 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art. 148 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului, iar, prin Rechizitoriul din data de 9.VI.2009, din Dosarul nr. 2727/P/2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia dispus trimiterea în judecată a acestuia pentru comiterea infracțiunilor de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 - art. 176, litera d, Cod penal, de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174 - art. 176, litera d, Cod penal, și de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 211, alin. 1, alin. 2, litera b, alin. 21, literele a și b, Cod penal, cu aplicarea art. 33, litera a, Cod penal, reținându-se în sarcina lui că, pe data de 5/6.XI.2008, împreună cu coinculpații și, precum și cu alte persoane, au pătruns în incinta "Alas România", situată la marginea comunei, județul I, cu intenția de a sustrage materiale, și, fiind surprinși de paznici, au lovit cu bâta și cu pietre, în zona capului, pe victima, care, ulterior, a decedat la spital, și pe părțile vătămate, în zona capului, și -.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, în mod temeinic, instanța de fond a apreciat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că există probe, și nu doar indicii temeinice, cu privire la comiterea faptelor penale de către inculpat, și anume procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 6.XI.2008, cu planșe fotografice, raportul medico-legal de necropsie nr. A3/1820/6.IV.2009 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B, din care rezultă că decesul victimei, pe data de 8.XI.2008, a fost cauzat de hemoragia, contuzia și dilacerarea cerebrală, ca efecte ale unui traumatism cranio-cerebral, cu fractură de boltă și bază craniană, raportul de expertiză medico-legală nr. A1/5625/2.VI.2009 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B, conform căruia partea vătămată a prezentat leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 30 zile de îngrijiri medicale, declarațiile părții vătămate -, care, potrivit procesului-verbal din data de 15.XII.2008, însoțit de planșe fotografice, i-a recunoscut pe inculpați de pe planșele fotografice, procesele-verbale din data de 15.XII.2008, privind reconstituirea cu inculpații și, însoțite de planșe fotografice, declarațiile martorului minor, în vârstă de 12 ani la data faptelor penale, care i-a însoțit pe inculpați, pe care, potrivit procesului-verbal din data de 2.III.2009, i-a recunoscut de pe planșele fotografice, declarațiile martorului și ale martorului cu identitate atribuită, potrivit cărora inculpatul, fugit de acasă, le-a povestit întâmplarea, procesul-verbal din data de 6.2008, cu planșe fotografice, privind recunoașterea inculpatului de pe planșele fotografice de către martorul.
În egală măsură, Curtea apreciază că, în mod corect, instanța de fond a stabilit că sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală, respectiv pedeapsa stabilită de lege pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă atât din modalitatea gravă în care au fost comise faptele penale reținute în sarcina lui, respectiv, împreună cu mai multe persoane, au zdrobit craniul paznicului care i-a surprins la furat pe timp de noapte, și au lovit alți doi paznici, în care, apoi, au aruncat cu pietre, cât și din datele personale ale inculpatului, în vârstă de doar 21 de ani, neșcolarizat, fără ocupație și loc de muncă, iar, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B, inculpatul prezintă un nivel de inteligență inferioară, accentuate tendințe impulsive și conturate tendințe antisociale, astfel că, pe fondul imposibilității de a-și controla pulsiunile de agresivitate, ar putea comite, cu ușurință, alte fapte penale de o ridicată violență.
În consecință, apreciind că încheierea pronunțată de Tribunal este legală și temeinică, Curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpat, iar, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 12.2010 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192, alin. 2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5.II.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
- a
GREFIER
-
Red. și dact.: jud. /2 ex./11.02.2010
Tribunalul București - Secția I-a penală:.
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Daniela Panioglu, Vasile
