Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1088/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR.6968/2/2009
1776/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1088
Ședința publică din data de 27 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Corneliu
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin procuror .
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 08 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, în baza delegației pentru asistență judiciară nr.-/22.07.2009, atașată la fila 6 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat, întrebat fiind de președintele completului de judecată, arată că este de acord să fie asistat de apărător din oficiu.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea dispozițiilor art.38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu acesta în stare de libertate, apreciind că nu mai sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, sens în care invocă atitudinea sinceră manifestată de inculpat, precum și circumstanțele personale favorabile ale acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă inițială a inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, având în vedere gravitatea faptelor săvârșite, astfel cum rezultă din probatoriul administrat.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit art.38513alin.3 din Codul d e procedură penală, solicită judecarea sa în stare de libertate, ținându-se cont că este în stare de arest preventiv de 2 ani pentru o tentativă de înșelăciune, precum și faptul că în cauză nicio parte nu s-a constituit parte civilă. Precizează că a falsificat doar câteva cărți de muncă și a mai fost condamnat anterior pentru fapte similare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 8 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, în baza art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept, care au determinat luarea măsurii arestării preventive, se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Inculpatul - personal și prin avocat desemnat din oficiu - susține că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că, față de circumstanțele personale favorabile, nu va împieta desfășurarea procesului penal.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de folosire de instrumente oficiale falsificate, fals în înscrisuri sub semnătură privată și complicitate la tentativă la înșelăciune, toate în formă continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzute de art.287 alin.1 din Codul penal, art.290 din Codul penal și art.26 raportat la art.20 rap. la art.215 alin.1, 2 și 3 din Codul penal, toate cu aplicarea art.41 alin.2, art.37 alin.1 lit.a și art.33 lit.a din Codul penal, constând în aceea că, în perioada iulie-septembrie 2007, falsificat adeverințe de salariu și carnete de muncă, pe care le-a înmânat mai multor persoane, în scopul obținerii frauduloase de credite bancare, confirmând telefonic funcționarilor bancari, în mod mincinos, autenticitatea acelor înscrisuri, iar, cu ocazia percheziției domiciliare realizate în locuința sa la data de 05 noiembrie 2007, au fost identificate asupra lui și alte asemenea documente, aflate în stadii de falsificare, ștampile cu impresiuni aparținând mai multor societăți comerciale și Inspectoratului Teritorial d e Muncă B, folosite de acesta în mod nemijlocit.
La luarea măsurii arestării preventive, a fost avut în vedere temeiul prevăzut de art.148 lit.b, d și f Cod procedură penală, respectiv faptul că există date că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică; aceste temeiuri, subzistă și în prezent, neexistând elemente care să modifice aceste împrejurări.
În criticile aduse menținerii stării de arest, inculpatul, se arată că lăsarea lui în libertate nu mai prezintă vreun pericol pentru ordinea publică, față de atitudinea procesuală sinceră și existența de circumstanțe personale favorabile, contestându-se practic doar îndeplinirea condiției prevăzute de art.148 lit.f teza a II-a Cod procedură penală.
În speță, Curtea constată nu numai că aceste susțineri nu sunt dovedite, dar, mai mult, din actele și lucrările existente, rezultă că în acest dosar nu numai că sunt indicii temeinice, ci există probe, care au condus la pronunțarea unei sentințe de condamnare a inculpatului, în sarcina sa stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, prin sentința penală nr.500/15.09.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 B, astfel că apare mai mult decât justificată - în prezent - presupunerea rezonabilă a comiterii de către acesta a infracțiunilor reținute în sarcina sa, pe care - singura susținere reală - el le-a recunoscut în declarațiile date.
În plus, Curtea constată că menținerea stării de arest preventiv (prin încheierea recurată) a fost efectuată - în cadrul prevederilor legale - în calea de atac a apelului promovat de către inculpat, cerere prin care a arătat că este nemulțumit de întinderea pedepsei ce i-a fost aplicată.
Astfel fiind, Curtea apreciază ca fiind corectă și aprecierea asupra pericolului la care ar fi expusă societatea, prin lăsarea în libertate a inculpatului, având în vedere că acesta a mai comis și anterior infracțiuni de același gen, pentru care a fost condamnat definitiv la pedepse cu închisoarea, a beneficiat de grațiere și respectiv suspendare, însă nu a înțeles clemența instanțelor, și-a reluat activitățile infracționale, chiar înăuntrul termenelor de încercare, dând dovadă de perseverență în comiterea faptelor de același gen.
Având în vedere și împrejurarea că inculpatul nu are vreo ocupație sau vreun loc de muncă (fie el chiar și fără forme legale), care să-i permită realizarea de venituri necesare traiului, făcându-și o practică din comiterea de infracțiuni, apare ca rezonabilă temerea că, aflat în libertate, există un risc major de a-și relua activitatea infracțională, aceasta devenind un obicei pentru inculpat, astfel că securitatea relațiilor sociale este - în mod real - amenințată, motiv pentru care se justifică în continuare menținerea sa în stare de arest preventiv.
Susținerile invocate de apărare - cu privire la atitudinea procesuală sinceră și eventuale alte date personale favorabile, nedovedite și neinvocate în concret - nu sunt de natură, doar prin simpla lor invocare, să determine reconsiderarea asupra stării de arest a inculpatului.
Așadar, încheierea recurată apare ca fiind legală și temeinică și, pe cale de consecință, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul inculpatului împotriva încheierii de ședință din data de 8 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), ca nefondat.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 150 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu, Viorel Adrian Podar, Corneliu
