Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 1175/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(1605/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1175/
Ședința publică de la data de 06 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Camelia Nicoletagrigorescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Silvia Cerbu
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului formulat de condamnatul C, împotriva sentinței penale nr. 250 din data de 30 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B și a deciziei penale nr. 316/ din data de 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspund: recurentul condamnat C în stare de arest și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual, intimatul personal, lipsă fiind intimata BRD- General Sucursala Academiei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;
Apărătorul recurentului condamnat, solicită, în situația în care au loc azi dezbaterile încuviințarea amânării pronunțării pentru a depune în scris motivele de recurs, de asemenea depunerea la dosarul cauzei a unui memoriu din partea recurentului condamnat și a unui înscris medical din care rezultă starea de sănătate a mamei acestuia, precum și, luarea unui scurs supliment de declarație recurentului condamnat întrucât acesta dorește să facă câteva precizări, având în vedere că până la acest moment nu și-a recunoscut faptele iar înainte de extrădare nu a putut fi audiat.
Reprezentantul Parchetului, nu se opune încuviințări solicitărilor formulate de recurentul condamnat prin apărătorul său.
Deliberând, Curtea încuviințează depunerea la dosar a unui memoriu și în circumstanțiere,a unui bilet de ieșire din spital din care rezultă că mama recurentului condamnat are probleme de sănătate.
Având în vedere că recurentul condamnat are dreptul să solicite audierea în oricare fază a procesului penal, urmează a fi audiat, punându-i-se în vedere că tot ceea ce declară poate fi folosit inclusiv împotriva sa. Declarația sa s-a consemnat în proces verbal separat ce s-a atașat la dosarul cauzei.
Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului condamnat, invocă cazurile de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 și pct. 10 Cod procedură penală.
Astfel, consideră că toate instanțele anterioare, inclusiv cea de dinaintea extrădării, au fost într-o eroare gravă de fapt, constând în împrejurarea că vinovăția recurentului condamnat au stabilit-o numai pe depozițiile celorlalți coinculpați, care nu au fost coroborate cu elemente, indicii, fapte, care să confirme și participarea acestuia. Prin urmare, consideră că, probatoriul care s-a administrat în cauză sa a lăsat loc dubiului și prezumția de nevinovăție obligă a se avea în vedere numai recunoașterea lui coroborată cu celelalte situații.
Față de aceste susținere, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate după rejudecare, cea de dinainte de extrădare să fie anulată și, achitarea recurentului inculpat, în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta, pentru instigarea la înșelăciune și instigare la uz de fals cu reținerea singurei infracțiuni, în opinia sa probată, respectiv, complicitate la fals în înscrisuri oficiale.
În continuarea susținerilor, arată că instanța de apel nu a făcut referire la nici unul dintre motivele invocate de apărare în fața instanței de judecată, respectiv nu au fost respectate dispozițiile legale privind procedura admiterii în principiu în sensul art. 522/1 Cod procedură penală, nu s-a verificat dacă este vorba de o extrădare activă urmare a unui mandat de executare a pedepsei sau urmare a arestării preventive. De asemenea la instanța de fond, după extrădare și rejudecare, clientul său, a fost asistat de un apărător din oficiu, care asigura asistența juridică și inculpatului,ori între aceștia erau interese contrarii.
Concluzionând, pentru motivele expuse solicită admiterea recursului declarat de către condamnat.
Reprezentantul Parchetului, arată că înțelege să susțină admiterea recursului formulat de către condamnat, numai sub aspectul cazului de casare prevăzut de pct. 10 al art. 385/9 Cod procedură penală, în sensul că, instanța de apel într-adevăr nu s-a pronunțat ca motiv de apel pe contrarietatea de interese în cauză sub aspectul asistenței apărătorului din oficiu în ceea ce privește pe inculpați C și.
Însă, sub aspectul admiterii în principiu, instanța de judecată a analizat acest aspect, și din acest punct de vedere, apreciază că nu este incident în cauză pct. 10 al art. 385/9 Cod procedură penală, de asemenea, nici nu este demonstrat că ar fi produs vreo vătămare inculpatului, în condițiile în care s-a readministrat probatoriul.
În cea ce privește pct. 18 al art. 385/9 Cod procedură penală, de asemenea, apreciază că nu poate fi incident în cauză, considerând că în declarațiile lor cei trei inculpați în mod constant au arătat contribuția la comiterea faptei.
Având ultimul cuvânt, recurentul condamnat, solicită a se aprecia asupra soluției ce se va pronunța.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.250/30.03.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în dosarul penal nr-, în temeiul art.522 al.2 Cod procedură penală, rap. la art.406 alin.4 Cod procedură penală, s-a respins cererea de rejudecare după extrădare formulată de petentul C, ca neîntemeiată.
S-a constatat că petentul se află în executarea pedepsei aplicată prin sentința penală nr.840/18.12.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, definitivă la 05.03.2008 prin nerecurarea deciziei penale nr. 117/18.02.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul la 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 13.01.2009, petentul-condamnat C a solicitat rejudecarea după extrădare arătând că a fost condamnat în lipsă prin sentința penală nr.840 din 18.12.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 B, pedeapsă în executarea căreia se află după extrădarea sa din Elveția.
În motivarea cererii de rejudecare, petentul a arătat că nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat.
Constatând întrunite condițiile prev. de art. 522/1 Cod procedură penală, în sensul că inculpatul a fost judecat și condamnat în lipsă, fiind extrădat din Elveția în vederea executării pedepsei, instanța a admis în principiu cererea de rejudecare, a procedat la audierea acestuia și față de susținerile sale în sensul că nu a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat a procedat la reaudierea coinculpaților-condamnați, a martorilor și a martorului propus de acesta în dovedirea susținerilor sale.
Analizând întregul material probator administrat și dosarul atașat, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 840 din 18.12.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 B, petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
Astfel, acestuia i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune și 3 luni închisoare pentru instigare la uz de fals, reținându-se că în perioada 03-04.10.2007, cu intenție, în baza aceleiași rezoluții infracționale l-a determinat pe inculpatul să inducă în eroare reprezentanții BRD - Sucursala Drumul în vederea retragerii de numerar folosind un act de identitate falsificat în repetate rânduri.
Totodată, acestuia i-a fost aplicată pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri oficiale, pentru aceea că a ajutat la falsificarea cărții de identitate folosite, punând la dispoziția autorului falsului datele de identitate necesare.
Readministrarea probatoriului în condițiile respectării garanțiilor procesuale ale inculpatului nu a condus la aflarea unor elemente de fapt noi, care să nu fi fost cunoscute de instanță la momentul soluționării fondului, iar coinculpații arestați au menținut declarațiile date în cursul judecării cauzei în fond sub aspectul participației inculpatului C la activitatea infracțională desfășurată.
În ceea ce privește martorul propus de petent, numitul G, instanța a avut dubii asupra sincerității acestuia fiind neverosimil ca martorul să își aducă aminte cu atâta exactitate întâmplările din luna octombrie 2007, pe de altă parte apar contradicții în declarația acestuia cu privire la numărul zilelor lucrate și data la care inculpatul susține că ar fi plecat din țară.
De altfel, din înscrisurile depuse de petent - fila 16 dosar - a rezultat că și dacă ar fi adevărat că la data de 5.10.2007 a plecat din țară, ora plecării de pe aeroportul Otopeni figurează ca fiind 20.20, oră care nu este de natură a face imposibilă participarea sa la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat.
În ceea ce privește susținerea că declarațiile coinculpaților nu sunt suficiente pentru a proba participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunilor, s-a făcut precizarea că în conformitate cu art. 69 Cod penal, declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblu probator, or, declarațiile inculpaților condamnați se coroborează între ele, dimpotrivă declarația inculpatului este aceea care nu se poate corobora cu alte mijloace de probă administrate.
Astfel, instanța a constatat că în urma rejudecării după administrarea probelor menționate, că niciuna dintre acestea nu are nicio influență asupra situației de fapt reținute în cursul primei judecăți, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată cererea de rejudecare, a constatat că petentul se află în executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 840 pronunțată la data de 18.12.2007 de Judecătoria Sectorului 6 B, definitivă la 05.03.2008, prin nerecurarea deciziei penale nr. 117/18.02.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală și a fost obliga petentul la cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul C, arătând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor, întrucât nu a participat la aceste fapte, motiv pentru care a solicitat în baza art. 10 lit.c Cod procedură penală, rap.la art. 11 al.2 lit.a Cod procedură penală, achitarea sa.
Prin decizia penală nr. 316/A din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală a fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul C împotriva sentinței penale nr.250/30.03.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în dosarul penal nr-.
A obligat apelantul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Examinând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate cât și din oficiu, conform art.371 al.2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că apelul declarat este nefondat.
S-a reținut, că din probatoriul administrat în cauză atât la judecarea cauzei în fond, cât și în procedura prevăzută de art.5221a C.P.P. rezultat fără echivoc vinovăția condamnatului C.
Astfel, în declarațiile inculpaților, și, din cursul urmării penale și din cursul cercetării judecătorești, s-a arătat că de procurarea actelor false s-a ocupat condamnatul C, precum și de faptul ca inculpatul să se asemene cu partea vătămată, astfel că l-a dus 1-a frizer pentru a fi tuns și apoi fotografiat, iar din suma retrasă și-a însușit 30 000 lei.
De asemenea, în procedura rejudecării cauzei (după admiterea în principiu și stabilirea limitelor rejudecării) după audierea coinculpaților și a martorilor, aceștia nu au relatat o situație de fapt contrară care să determine modificarea sentinței penale a cărei rejudecare se cere.
În apărarea sa, condamnatul C, a arătat că la data de 05.10.2007 a plecat în Spania iar în perioada 3-4.10.2007 a fost ocupat cu construcția casei sale și, prin urmare, nu a participat la comiterea infracțiunilor.
Or, din declarațiile coinculpaților, ca și din fișa de cont a părții vătămate rezultă că retragerile în numerar au fost efectuate la data de 03.10.2007, respectiv la data de 04.10.2007, iar susținerea condamnatului că se ocupa de construcția locuinței nu s-a coroborat cu alte mijloace de probă administrate în cauză, potrivit art.69
C.P.P.În consecință, în temeiul art.379 pct. lit.b Cod procedură penală, Tribunalul a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat, soluție în raport de care l-a obligat pe acesta la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, condamnatul C care, prin apărător ales, a invocat cazurile de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 și pct. 10 Cod procedură penală.
Astfel, a susținut că toate instanțele anterioare, inclusiv cea de dinaintea extrădării, au fost într-o eroare gravă de fapt, constând în împrejurarea că vinovăția recurentului condamnat au stabilit-o numai pe depozițiile celorlalți coinculpați, care nu au fost coroborate cu elemente, indicii, fapte, care să confirme și participarea acestuia. Prin urmare, consideră că, probatoriul care s-a administrat în cauză sa a lăsat loc dubiului și prezumția de nevinovăție obligă a se avea în vedere numai recunoașterea lui coroborată cu celelalte situații.
Față de aceste susținere, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate după rejudecare, cea de dinainte de extrădare să fie anulată și, achitarea recurentului inculpat, în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta, pentru instigarea la înșelăciune și instigare la uz de fals cu reținerea singurei infracțiuni, în opinia sa probată, respectiv, complicitate la fals în înscrisuri oficiale.
În continuarea susținerilor, arată că instanța de apel nu a făcut referire la nici unul dintre motivele invocate de apărare în fața instanței de judecată, respectiv nu au fost respectate dispozițiile legale privind procedura admiterii în principiu în sensul art. 522/1 Cod procedură penală, nu s-a verificat dacă este vorba de o extrădare activă urmare a unui mandat de executare a pedepsei sau urmare a arestării preventive. De asemenea la instanța de fond, după extrădare și rejudecare, clientul său, a fost asistat de un apărător din oficiu, care asigura asistența juridică și inculpatului,ori între aceștia erau interese contrarii.
Concluzionând, pentru motivele expuse s-a solicitat admiterea recursului declarat de către condamnat.
Examinând recursul în raport cu dispozițiile art.3859pct. 14 și 18 Cod procedură penală, dar și din oficiu în limitele impuse de dispozițiile art.3859alin.3 teza I Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la criticile vizând greșita condamnare, analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că, în cauză, nu s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărârii greșite de condamnare a acestuia.
Eroarea gravă de fapt există dacă se constată că situația de fapt reținută de instanță este în contradicție, evidentă, cu ceea ce rezultă din probele administrate.
Prin urmare, existența erorii de fapt nu se poate determina prin reaprecierea probelor administrate de către instanța de recurs, dacă din compararea conținutul acestora cu situația de fapt reținută de instanță, nu rezultă o discordanță evidentă, neîndoielnică.
În consecință, instanța de recurs nu poate să refacă raționamentul judiciar inductiv în care premisele sunt probele administrate iar concluzia este situația de fapt reținută câtă vreme constată că instanța de fond și cea de apel au realizat o evaluare temeinică a probatoriului iar rezultatul acestei analize se reflectă în situația de fapt reținută.
Totodată, poate exista eroare gravă de fapt dacă între situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și soluția pronunțată se constată că sunt contradicții rezultate fie din ignorarea de către instanțe a unor aspecte evidente care ar fi condus la pronunțarea unei alte soluții decât cea pe care materialul probator o susține, fie soluția este contrazisă de considerentele hotărârii.
Or, în prezenta cauză se constată că situația de fapt reținută de instanțe este în deplină concordanță cu ceea ce rezultă din probele administrate iar soluția de condamnare este susținută de întreg materialul probator.
Totodată, a analiza susținerile inculpatului, care sunt o reiterare a motivelor din apel, ar impune o reanalizare a probatoriului administrat, evaluat în fond și în apel ceea ce ar excede sferei de aplicabilitate a cazului de casare menționat.
În concluzie, în prezenta cauză aflată în recurs, nefiind permisă nicio imixtiune în raționamentele ce țin de interpretarea probatoriului și neexistând vreo denaturare vădită a probelor sau vreo contrarietate între ceea ce rezultă din actele dosarului și considerentele hotărârilor criticate cu privire la existența infracțiunilor comise de C, Curtea constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 din Codul d e procedură penală.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs formulat de condamnat și anume cel prevăzut de art.3859pct.10 Cod procedură penală, Curtea constată din examinarea actelor dosarului că instanțele de fond și apel au făcut o analiză exhaustivă a întregului material probator administrat în cauză, s-a pronunțat asupra tuturor cererilor invocate de condamnat, lămurind cauza sub toate aspectele.
Astfel, cu prilejul dezbaterilor din apel apărătorul ales al condamnatului a solicitat achitarea acestuia, tribunalul analizând și motivând cererea formulată.
Prin urmare, și această critică este neîntemeiată.
Totodată, Curtea, constată că nu este incident în cauză nici unul din cazurile de casare care ar mai putea fi luat în considerare din oficiu.
Prin urmare, Curtea,în baza art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarate de condamnatul C.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, urmează să îl oblige la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C împotriva deciziei penale nr. 316/A din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală și a sentinței penale nr.250/30.03.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în dosarul penal nr-.
Obligă recurentul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-7.08.2009
Președinte:Camelia NicoletagrigorescuJudecători:Camelia Nicoletagrigorescu, Dumitru Mirancea, Silvia Cerbu
