Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1277/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.8448/2/2009
2124/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1277/
Ședința publică din data de 18 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Magdalena Iordache
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați și HG - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-inculpată HG, personal, în stare de arest preventiv, asistată juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.028.376/07.IX.2009, aflată la fila 8.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că, la termenul din data de 11 septembrie 2009, în ședință publică, recurentul-inculpat - și-a retras recursul, motiv pentru care nu a mai fost citat, după care, nefiind alte cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat de recurenta-inculpată.
HGApărătorul din oficiu al recurentei-inculpate critică încheierea de ședință pentru netemeinicie, arătând că nu mai subzistă temeiurile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv cercetarea în stare de libertate a inculpatei nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere atitudinea sa procesuală constant sinceră, de recunoaștere și regret a săvârșirii infracțiunilor, împrejurarea că are un domiciliu stabil, nu poate influența desfășurarea procesului penal, a fost constrânsă să comită infracțiunile și se va prezenta la fiecare termen, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, în principal, în temeiul art.3002Cod procedură penală rap. la art.160 alin.2 Cod procedură penală, revocarea măsurii arestării preventive, cu punerea în libertate a inculpatei, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că subzistă temeiurile prevăzute de art.148 lit.a și f Cod procedură penală, întrucât inculpata s-a sustras urmăririi penale și, în continuare, lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea celor cinci infracțiuni de care este învinuită, săvârșite prin mijloace frauduloase, asupra unei persoane în vârstă de 70 ani și împrejurarea că prejudiciul în cuantum de 40.000 Euro nu a fost recuperat.
Recurenta-inculpată HG, personal, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul din oficiu.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 30.06.2009, Tribunalul București - Secția I Penală a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților și HG, reținând în esență că există probe în sensul art.143 Cod procedură penală din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fiind incident cazul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive subzistând în continuare.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, solicitând casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive, și în subsidiar înlocuirea cu o altă măsură preventivă, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
La termenul de judecată anterior, inculpatul a învederat instanței personal că își retrage recursul declarat, Curtea urmând a lua act de manifestarea de voință în acest sens conform art. 3854alin. 2 rap. la art. 369 din Codul d e procedură penală.
Analizând actele dosarului și încheierea recurată, atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt în conformitate cu disp. art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul inculpatei nu este fondat.
Curtea reține astfel că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor furt calificat, instigare la fals privind identitatea, complicitate la înșelăciune în forma calificată, furt calificat și o infracțiune de înșelăciune, fapte prev. de art. 208-209 alin. 2 lit. b), art. 25 rap. la art.293, art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3, art.208-209 alin. 2 lit. b), art. 215 alin. 1, 2, 3 toate din Codul penal, toate cu art. 37 lit. a) și respectiv art.33 lit. a) din Codul penal, reținându-se în fapt că la data de 07.08.2007, inculpatul, ajutat de inculpații și HG, a indus-o în eroare pe partea vătămată cu ocazia încheierii unui contract de împrumut garantat cu ipotecă asupra unui imobil dobândit în mod fraudulos, cauzând un prejudiciu de 40.000 Euro, după ce a sustras actele de identitate și proprietate ale părții vătămate, a determinat-o pe numita să se prezinte în fața notarului public sub numele, ocazie cu care s-a încheiat o procură prin care această persoană împuternicea pe inculpatul să-i vândă imobilul, ulterior autentificându-se un contract de vânzare cumpărare prin care acest inculpat a vândut fictiv către inculpatul imobilul menționat; s-a reținut totodată că inculpata a sustras actul de identitate al părții vătămate, pe care a indus-o în eroare, dându-i să semneze în alb de hârtie în care a inserat apoi conținutul unor pretinse contracte de vânzare cumpărare, locațiune, privind imobilul aparținând acesteia.
Curtea reține că inculpata a recunoscut participarea sa, negând contribuțiile coinculpatului și apreciază că în mod întemeiat a reținut Tribunalul existența și săvârșirea faptelor, Curtea constatând că există indicii temeinice în sensul prev. de art.68 și art.143 Cod procedură penală că aceștia le-au săvârșit. Astfel, Curtea are în vedere declarațiile inculpatei, ale martorilor, declarațiile părților vătămate, procesele verbale de percheziție domiciliară, rapoartele de constatare tehnico-științifică.
Reținând că la momentul luării măsurii arestării preventive s-a apreciat că erau îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, fără a se examina vinovăția inculpaților față de faptele reținute în sarcina lor, Curtea constată că subzistă aceste indicii până la acest moment procesual, cercetarea judecătorească efectuată în continuare urmând să confirme sau nu aceste indicii.
Curtea constată de asemenea, că în cauză sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. a și f Cod procedură penală, ambii inculpați sustrăgându-se de la urmărirea penală după săvârșirea faptelor, împotriva inculpatului fiind emis un mandat european de arestare și acesta fiind adus în țară în baza acestui mandat, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatei fiind închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatei în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea gradului de pericol social, Curtea are în vedere natura infracțiunilor săvârșite, implicarea unui număr mare de persoane în activitatea infracțională, reținând că activitatea inculpaților era una de amploare,cu implicații pe raza mai multor zone din B, modalitatea în care inculpații au acționat dovedind că aceștia nu erau la prima acțiune de acest fel, cunoscând intermediari pe care să îi folosească atât la bănci pentru obținerea de credite, cât și la birouri notariale, unde se prezentau ca adevărați proprietari ai imobilelor.
Reținând toate aceste împrejurări, Curtea apreciază că activitatea inculpatei este una de amploare având în vedere totodată și consecințele deosebit de grave prin cuantumul prejudiciilor care s-au produs dar mai ales care s-ar fi putut produce și constată că măsura arestării preventive luată față de inculpată este temeinică, impunându-se ca cel puțin în acest moment să fie cercetată în stare de arest preventiv.
Față de considerentele arătate, Curtea va respinge recursul inculpatei ca nefondat, conform art. 38515lit. b Cod procedură penală și îi va obliga pe ambii inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 și 4 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpata împotriva HG încheierii de ședință din data de 11.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.
În baza art. 3854alin.2 rap. la art. 369 Cod procedură penală ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul împotriva aceleiași încheieri.
În baza art. 192 alin.2 și 4 Cod procedură penală obligă recurenții inculpați la plata sumelor de 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
ed.
Dact./28.09.2009
Ex. 2
ed. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Corina Ciobanu, Magdalena Iordache
