Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 248/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 689/2/2010
222/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.248
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 2: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 3: Risantea Găgescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul G împotriva Încheierii de ședință din data de 22 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat G, personal, în stare de arest și asistat juridic de avocat din oficiu, în baza delegației nr.-/02.02.2010 (fila 7 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului - inculpat G solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică ori ar impieta buna desfășurare a procesului penal, mai ales că o mare parte din martori au fost audiați, și nici nu au apărut temeiuri noi care să impună în continuare privarea de libertate a acestuia. Solicită a se mai avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv că nu este cunoscut cu antecedente penale, că are un copil minor în întreținere și că înainte de a fi arestat era angajat fără forme legale.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondat, a recursului, întrucât nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, inculpatul prezentând în continuare pericol concret pentru ordinea publică, mai ales față de faptul că a mai fost implicat în astfel de evenimente alături de grupul "", conform Rechizitoriului nr.3897/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, aflat la filele 227-249 din dosarul de urmărire penală.
După punerea concluziilor de către apărătorul din oficiu și de către procuror, se prezintă apărătorul ales al recurentului.
Apărătorul din oficiu al recurentului solicită instanței să aprecieze asupra onorariului conform dispozițiilor Protocolului privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, întrucât i-a încetat delegația ca urmare a prezentării apărătorului ales.
Apărătorul ales al recurentului solicită a se observa că prin rechizitoriul la care a făcut referire procurorul, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpat, întrucât nu a avut niciun fel de contribuție la respectivele fapte. Subliniază că nu are nicio relevanță că inculpatul este cunoscut ca făcând parte din clanul "". Consideră că respectivul rechizitoriu a fost atașat la prezentul dosar pentru că actele care se propun în acuzare nu sunt suficiente pentru a crea o imagine negativă inculpatului.
Solicită a se avea în vedere că partea vătămată este cunoscută sub porecla "" și este cunoscută cu numeroase antecedente penale. Învederează că inculpatul a folosit arma împotriva părții vătămate, motivat de împrejurarea că a vrut să își apere propria viață, aceasta reieșind și din circumstanțele în care s-a petrecut fapta.
Subliniază că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și că înainte de a fi arestat a lucrat la o firmă de pază, la dosarul de fond fiind depuse adeverință și caracterizare de la locul de muncă.
Avându-se în vedere că inculpatul a acționat în legitimă apărare și că nu există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, revocarea măsurii arestării.
Reprezentanta Ministerului Public, în replică, învederează că din probele administrate până la acest moment rezultă faptul că inculpatul este cel care a avut asupra sa briceagul încă din locuință, unde l-a amenințat mai întâi pe și, ulterior, în fața blocului, a izbucnit un conflict fizic între partea vătămată "" și G, ocazie cu care inculpatul a folosit briceagul, această situație rezultând și din declarația martorului. Faptul că partea vătămată este o persoană care a suferit condamnări nu are nimic de a face cu răspunderea penală pe care trebuie să o suporte inculpatul, în cazul în care va fi găsit vinovat. De altfel, acesta și-a recunoscut vinovăția încă de la urmărire penală. Cu privire la starea de legitimă apărare și a celorlalte circumstanțe de fapt urmează să se pronunțe instanța pe fondul cauzei.
Recurentul - inculpat G, având ultimul cuvânt, susține că a acționat în legitimă apărare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din 22.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în baza art.3002rap. la art. 160 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului G.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul G, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul G este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i Cod penal, reținându-se că în data de 13/14.05.2009, în jurul orelor 22,00, pe str. - - din Municipiul B, Sector 3, inculpatul l-a înjunghiat pe cu un cuțit, provocându-i un traumatism, plagă înjunghiată penetrantă hemitorace stâng, spațiul VIII intercostal pe linia axială posterioară cu interesarea diafragmului și splinei, hemoperitoneu masiv, ce a necesitat internarea urgentă și intervenția chirurgicală, procedându-se la splenectomie.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpatului, existând temerea că, pus în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Într-adevăr, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care este trimis în judecată inculpatul, de împrejurările în care se reține că acestea ar fi fost săvârșite, cât și de urmările socialmente periculoase, Curtea reține că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în rândul societății civile, putând fi zădărnicit sentimentul că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social cum este cazul infracțiunii de tentativă la omor.
Este adevărat că libertatea individuală trebuie să fie protejată, dar acest lucru nu trebuie să stânjenească eforturile autorităților în administrarea probelor și în desfășurarea procesului penal.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G, împotriva încheierii de ședință din 22.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /24.02.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Liliana BădescuJudecători:Liliana Bădescu, Veronica Cîrstoiu, Risantea Găgescu
