Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 251/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 1081/2/2010
319/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.251
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 2: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 3: Risantea Găgescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 01 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, în stare de arest și asistat juridic de avocata, apărător substituent al apărătorului desemnat din oficiu, în baza delegațiilor depuse la filele 6 și 7 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului - inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică ori ar impieta buna desfășurare a procesului penal și nici nu au apărut temeiuri noi care să impună în continuare privarea de libertate a acestuia. Solicită a se mai avea în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și că a recunoscut săvârșirea faptei.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, există indicii și probe care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta, cu atât mai mult cu cât în primă instanță a fost condamnat la 10 ani închisoare, iar din natura și gravitatea faptei, precum și din modalitatea de comitere, rezultă că lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând riscul ca o dată pus în libertate, acesta să își reia activitatea infracțională.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, lasă recursul la aprecierea Curții.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din 01.02.2010, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală, în baza art.3002rap. la art. 160 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat judecătorește pentru săvârșirea a patru infracțiunii comise în concurs real (tâlhărie și viol), în dauna a două părți vătămate și a, comise la datele de 31.01.2008 și respectiv 07.11.2008 în aceleași împrejurări.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa (rezultantă) prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat judecătorește fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Într-adevăr, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care este trimis în judecată inculpatul, de împrejurările în care se reține că acestea ar fi fost săvârșite, cât și de urmărire socialmente periculoase, Curtea reține că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în rândul societății civile, putând fi zădărnicit sentimentul că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social, cum este cazul infracțiunilor de viol și tâlhărie.
Este adevărat că libertatea individuală trebuie să fie protejată, dar acest lucru nu trebuie să stânjenească eforturile autorităților în administrarea probelor și în desfășurarea procesului penal.
Pe cale de consecință, având în vedere aceste considerente, apărările recurentului cu pot fi primite, fiind înlăturate ca atare de C și, apreciind recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 01.02.2010, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurent - inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /24.02.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul Giurgiu - Secția Penală
Președinte:Liliana BădescuJudecători:Liliana Bădescu, Veronica Cîrstoiu, Risantea Găgescu
