Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 250/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 1070/2/2010
312/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.250
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 2: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 3: Risantea Găgescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 25 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, în stare de arest și asistat juridic de avocat din oficiu, în baza delegației nr.-/09.02.2010 (fila 6 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat, prin apărătorul din oficiu, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de actele dosarului.
Reprezentanta Ministerului Public nu se opune.
Curtea, pentru a îi da posibilitatea recurentului să ia cunoștință de actele dosarului, lasă cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, în stare de arest și asistat juridic de avocat din oficiu, în baza delegației nr.-/09.02.2010 (fila 6 dosar).
S-a reluat referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului - inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu acesta în stare de libertate, motivând că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut altele noi care să impună această stare excepțională. Totodată, solicită a se reține și circumstanțele personale ale inculpatului, în sensul că nu este recidivist și că înainte de săvârșirea faptei a avut un loc de muncă stabil.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondat, a recursului, întrucât nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Astfel, există indicii și probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta, iar față de natura și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, de urmările produse, de teama pe care acesta a provocat-o părții vătămate și de rezonanța socială a faptei sociale rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, consideră că s-a exagerat în cele expuse în rechizitoriu. Subliniază că până la vârsta de 45 de ani nu a săvârșit niciun fel de infracțiune și a dat dovadă de un comportament civilizat. Susține că a fost un simplu act de gelozie izolat datorat faptului că a fost înșelat și nicidecum nu a urmărit să pună în pericol viața părții vătămate. Mai arată că de când s-a pensionat medical, din anul 1998, lucrat la Federația Comunităților, unde a lucrat până în martie 2009, ca măcelar tranșator, aceasta fiind meseria sa. Susține că nu este impulsiv și că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 25.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art. 3002Cod procedură penală rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Tot prin această încheierea s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat nici până la acest moment procesual (art. 148 lit. f și art. 143 Cod procedură penală) și, în raport de stadiul procesual al cauzei justifică în continuare privarea de libertate a acestuia.
În raport de cauza Fox, și Hartley Marii Britanii, hotărârea din 30.08.1990, instanța de fond a avut în vedere art. 5 paragraful 1 lit. c, paragraful 3 din CEDO, constatând existența unei suspiciuni rezonabile în ceea ce privește săvârșirea faptei penale pentru care inculpatul este cercetat penal.
Deasemenea, instanța de fond a constatat că durata arestării preventive a inculpatului nu a depășit termenul rezonabil prevăzut de art. 5 alineatul 3 din CEDO.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri a arestării preventive în condițiile în care nu sunt îndeplinite prevederile art. 160 alin. 3 Cod procedură penală și este la primul conflict cu legea penală.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că în mod corect instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului avându-se în vedere condițiile prev. de art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Critica apărării în sensul că nu mai subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii, respectiv cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, nu a fost argumentat din punct de vedere juridic.
Pericolul pe care inculpatul îl prezintă pentru ordinea publică rezultă din natura și împrejurările faptei penale săvârșite contra vieții - pentru care acesta a fost trimis în judecată.
Se constată astfel că instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a prevederilor art. 143 și 681Cod procedură penală, cu privire la fapta tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a și i Cod penal.
Se reține în fapt în sarcina inculpatului că, în data de 03.09.2009, cu premeditare, în timp ce se afla în magazinul, a înjunghiat cu un cuțit, în mod repetat, pe partea vătămată provocându-i leziuni traumatice.
În ceea ce privește menținerea măsurii arestării preventive instanța de fond a avut în vedere definirea pericolului pentru ordinea publică, condiție prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală prin raportare la dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. c și paragraful 3 din CEDO.
Împrejurările invocate și în fața instanței de recurs cu privire la lipsa antecedentelor penale și existența unui loc de muncă, nu conferă garanția înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, așa încât în mod corect instanța de fond a constatat a nu fi îndeplinite prevederile art. 145 Cod procedură penală.
Față de cele ce preced, Curtea în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 25.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact. /09.03.2010.
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Liliana BădescuJudecători:Liliana Bădescu, Veronica Cîrstoiu, Risantea Găgescu
